1 ORGANON

ORGANON

Unica şi suprema datorie a unui medic este aceea de a reda sănătatea oamenilor
bolnavi ~ sau, aşa cum se spune, de a-i vindeca '
_______________________________________________________________________
1
Misiunea lui nu este,-însă, aceea de a construi- aşa - numitele sisteme ţesând
speculaţii şi ipoteze lipsite de conţinut în legătură cu natura internă esenţială a
proceselor vitale şi cu modul în care bolile se formează în interiorul invizibil al
organismului (sisteme cu care atât de mulţi medici şi-au risipit, cu ambiţie talentul şi
timpul lor); de asemenea, misiunea lui nu este nici aceea de a încerca să ofere
nenumărate explicaţii cu privire la fenomenele bolilor şi cauza lor exactă (care
întotdeauna va rămâne ascunsă), explicaţii îmbrăcate în cuvinte neinteligibile şi într-un
mod de exprimare abstracte, care sună foarte savant şi care îi impresionează pe
ignoranţi ~ în timp ce omenirea strigă în zadar după ajutor. De astfel de reverii savante
(care au fost denumite medicină teoretică şi pentru care s-au instituit catedre speciale)
ne-am săturat şi cred că este timpul ca toţi aceea care se consideră medici să înceteze a
mai înşela omenirea suferindă cu vorbăria lor goală şi să înceapă odata să acţioneze,
adică să ajute şi să vindece cu adevărat.

@2

Idealul cel mai înalt al terapiei este refacerea rapidă, blândă şi permanentă a
sănătăţii sau, altfel spus, îndepărtarea şi anihilarea în întregime a bolii pe calea cea mai
scurtă, mai sigură, şi mai puţin dăunătoare, conform unor principii uşor de înţeles.

Dacă medicul înţelege corect ce anume trebuie vindecat în cazul unei boli, adică
în fiecare caz de boală în parte (cunoaşterea bolilor), dacă înţelege corect ce anume
este curativ într-un medicament, de fapt ce este curativ în fiecare medicament luat
separat (cunoaşterea puterilor medicinale), şi dacă ştie cum să adapteze conform unor
principii bine definite, ce anume este curativ la un medicament cu acel ceva pe care el
1-a descoperit a fi patologie în cazul unui pacient astfel încât să aibă loc vindecarea ~ el
va trebui să adapteze toate acestea atât în ceea ce priveşte alegerea cea mai potrivită a
unui medicament pentru cazul din faţa sa (alegerea remediului, a medicamentului
potrivit), cât şi în ce priveşte modul de preparare şi cantitatea exactă a acestuia (doza
potrivită) şi perioada potrivită pentru repetarea dozei: ~ în sfârşit, dacă el cunoaşte
obstacolele ce stau în calea vindecării şi ştie cum să le îndepărteze astfel încât
vindecarea să fie permanentă, atunci el ştie cu adevărat cum să vindece temeinic şi
raţional şi este un adevărat practician al artei de a vindeca..
 ORGANON

Astfel, medicul este tui apărător al sănătăţii dacă cunoaşte lucrurile care o
perturbă, şi care produc boala şi dacă ştie cum să le îndepărteze de oamenii sănătoşi.

De un mare ajutor pentru medic în procesul vindecării este cunoaşterea exactă a

particularităţilor cauzei excitante a unei boli acute precum şi cunoaşterea celor mai
semnificative etape din evoluţia unei boli cronice; pentru a-i permite să descopere
cauza fundamentală a bolii, care se datorează, de obicei, unei miasme cronice. în
aceste investigaţii trebuie luate în considerare: constituţia fizică a pacientului (în special
în afecţiunile cronice), trăsăturii© lui morale şi intelectuale, ocupaţia, modul de viaţă şi
obiceiurile sale, poziţia socială, relaţiile de familie; vârsta, viaţa sexuală, etc.

Observatorul fără prejudecăţi ~ pe deplin conştient de inutilitatea speculaţiilor

transcendentale ce nu primesc nici o confirmare din partea experienţei ~ indiferent de
cât de mare este capacitatea lui de înţelegere nu va vedea în cazul fiecărei boli decât
schimbările apărute în sănătatea trupului şi a mintii ( fenomene morbide, accidente,
simptome) care pot fi perceput© prin intermediul simţurilor, deci, numai deviaţiile de la
starea de sănătate anterioară a individului acum bolnav pe care le simte chiar pacientul
şi care sunt remarcate de cei din jurul lui şi observate de către medic. Toate aceste
semne perceptibile reprezintă boala în ansamblul ei; împreună ele formând adevăratul
şi unicul portret al bolii.2
2. De aceea, nu ştiu, cum a fost posibil pentru medicii de la parul bolnavului să-şi.
permită a presupune că, fără cea mai atentă observaţie a simptomelor şi fără să se
ghideze după acestea în efectuarea tratamentului, ar putea să caute şi să găsească numai
în interiorul ascuns şi necunoscut ceea ce trebuie vindecat la boala respectivă,
pretinzând, aroganţi şi ridicoli, că ar fi capabili fără să dea prea multă atenţie
simptomelor, să descopere schimbarea care a survenit în interiorul invizibil al
organismului şi să o îndrepte prin intermediul unor medicamente (necunoscute!) şi mai
mult decât atat, să considere un asemenea procedeu ca fiind unicul tratament raţional şi
radical.
Arunci, pentru medic, tot ceea ce poate fi cunoscut prin simţuri, prin fenomenele
pe care acestea le afişează nu reprezintă chiar boala însăşi de vreme ce el nu poate
vedea fiinţa spirituală care produce boala - forţa vitală ? De altfel nici nu este necesar
să o vadă ci doar să ia cunoştinţă de acţiunile sale morbide pentru a putea, mai apoi, să
vindece boala. Ce altceva caută vechea şcoală de medicină in interiorul ascuns ai
organismului ca o prima causa morbi de vreme ce resping ca obiect de tratament şi
dispreţuiesc reprezentarea sensibilă şi clară a bolii, simptomele care ni se adresează atât
de limpede? Ce altceva doresc ei să vindece la boli dacă nu chiar aceste simptome ?
 ORGANON

însă, aşa cum în cazul unei boli de la care nu trebuie îndepărtată 3 nici o cauză
excitatoare sau menţinătoare evidentă (causa occasionalis), nu putem sesiza nimic
altceva decât simptomele patologice, va trebui (având în vedere posibilitatea existenţei
unei miasme şi acordând atenţia cuvenită circumstanţelor auxiliare @ 5) să ne orientăm
doar după aceste simptome care vor cere şi vor indica prin ele însele remediul potrivit
pentru vindecarea bolii respective - în plus, totalitatea acestor simptome, acest tablou
aparent al esenţei interne a bolii, adică forţa vitală perturbată, trebuie să fie
principalul sau singurul mijloc, prin care boala poate anunţa de ce remedii are nevoie şi
care poate determina alegerea celui mai indicat dintre acestea ~ într-un cuvânt,
totalitatea4 simptomelor trebuie să fie, într-adevăr, principalul şi singurul lucru pe care
medicul trebuie să-1 ia în considerare în fiecare caz al unei boli şi pe care trebuie să-1
îndepărteze prin mijloacele specifice artei sale astfel încât boala să fie vindecată şi
transformată în sănătate;
3.
Este de prisos să mai spunem că orice medic inteligent va îndepărta aceste
simptome, acolo unde ele există; de obicei indispoziţia va ceda instantaneu. El va
îndepărta florile puternic mirositoare dintr-o cameră, flori care au tendinţa de a cauza
sincope şi suferinţe de natură isterică, va extrage din conice corpul străin care produce
inflamarea ochiului; va slăbi bandajul prea strâns de pe un membru rănit care ameninţă
să producă cangrenă şi va aplica un altul mai potrivit, va descoperi şi va lega artera
rănită care poate provoca leşinul; va încerca să elimine prin vărsătură fructele de
Belladonna care au fost înghiţite; va extrage substanţele străine care au pătruns prin
orificiile corpului (nas, gât, urechi, uretră, rect, vagin); va zdrobi calculii vezicali; va
deschide anusul neperforat al nou-născutului etc.
'4' în toate timpurile, medicii de şcoală veche, neştiind cum să ofere alinare au
încercat să combată şi, dacă este posibil, să suprime cu ajutorai rnedicamentelor, pe ici
pe colo, doar un singur simptom din mulţimea acestora în cazul unei boli ~ ceea ce
reprezintă un procedeu unilateral care sub numele de tratament simptomatic s-a soldat
doar cu dispreţul universal, deoarece prin el nu numai că nu s-a câştigat nimic, dar
prin folosirea lui s-a produs în schimb, multă durere. Un singur simptom nu reprezintă
pentru întreaga boală mai mult decât înseamnă un singur picior pentru om. Acest
procedeu este cu atât mai condamnabil cu cât astfel doar un singur simptom este tratat
printr-un remediu antagonic (numai într-o manieră enantiopatică şi paliativă) datorită
căruia, după o uşoară ameliorare, simptomul se agravează din ce în ce mai mult.

Este de neconceput şi imposibil de demonstrat prin experimente că, după

îndepărtarea tuturor acestor simptome ale bolii şi a întregii colecţii de fenomene
perceptibile, ar mai putea rămâne altceva în afara stării de sănătate sau că modificarea
patologică din interior ar fi putut rămâne neeradicată.
5
Când un pacient a fost vindecat de boala sa de către un medic autentic, într-o
 4 ORGANON
asemenea manieră că nu a mm rămas nici o urmă a bolii, nici un simptom morbid şi
toate semnele sănătăţii s-au întors definitiv, cum este atunci posibil ca, fără să insulte
bunul simţ, cineva să afirme că într-un asemenea individ s-ar mai afla întreaga boală
trupească, ascunsă încă în interiorul organismului? Şi totuşi conducătorul vechii şcoli
de medicină, Hufeland, susţine acest lucru cu următoarele cuvinte: "Homeopatia poate
înlătura simptomele dar boala rămâne." (Homeopathie,?. 27, 1,19). El susţine această
teorie pe de o parte datorită rezistenţei sale ia progresul făcut de homeopaţi în
beneficiul omenirii, iar, pe de altă parte, pentru că încă se mai agaţă de noţiuni complet
materiale în ceea ce priveşte o boală, pe care nu este capabil să o privească ca pe o stare
a organismului care este schimbat, în mod dinamic, de către forţa vitală perturbată
morbid, ca pe o stare a sănătăţii, el priveşte boala ca pe ceva material care, după ce
vindecarea o avut loc, mai rămâne încă pândind într-un colţ în interiorul corpului
pentru ca, după câteva zile de sănătate perfectă, să izbucnească din nou după voia ci!
Cât de teribilă continuă să fie orbirea vechii patologii! De aceea nici nu este de mirare că
a reuşit să producă un sistem de terapii care nu se ocupă decât cu uciderea bietului
pacient.

In starea de sănătate a omului forţa vitală spirituală, dinamismul care animă

corpul material (organismul) domneşte într-o suveranitate deplină şi menţine toate
părţile organismului într-o stare de funcţionare vitală admirabilă şi armonioasă atât în
ceea ce priveşte simţurile cât şi funcţiile acestuia astfel încât spiritul raţional ce
sălăşluieşte în organism poale folosi liber acest instrument viu şi sănătos pentru a atinge
înaltele idealuri ele existenţei umane.

@10

In absenţa forţei vitale organismul material nu este capabil să simtă, să

funcţioneze sau să se autoprotejeze. Numai datorită acestei fiinţe imateriale (principiul
vital) care animează organismul material, atât în starea de sănătate cât şi în cea de boală,
poate el să-şi menţină funcţiile vitale.
6,
E mort şi acum este supus doar puterii vieţii fizice exterioare; se descompune
şi se transformă din nou în constituenţii săi chimici

Când o persoană se îmbolnăveşte primul lucru care este perturbai de influenţa

dinamică/activă {Materia peccans) a unui agent morbid ostil vieţii este tocmai această
forţă vitală spirituală, prezentă pretutindeni în organism. Numai acest principiu vital
 5 ORGANON
este deranjat într-o asemenea măsură încât poate provoca organismului acele senzaţii
neplăcute şi procese neregulate pe care le numim boli Forţa vitală, fiind invizibilă şi
făcându-se cunoscută doar prin efectele sale asupra organismului, îşi poate exprima
perturbarea patologică numai prin manifestările bolii asupra simţurilor şi a funcţiilor
acelor părţi ale organismului ce pot fi perceptibile unui observator şi unui medic adică
prin simptomele bolii aceasta fiind singura cale de a se putea face cunoscute.7
7
" Ce este influenţa dinamică, puterea dinamică? Planeta noastră, în virtutea unei
energii ascunse, invizibile, tace ca lumea să se învârtă în jurul ei timp de 28 de zile şi
câteva ore iar luna, la rândul ei, produce în mările nordice, la intervale regulate (cu
unele variaţii ce apar când este lună plină şi lună nouă) o alternanţă de flux şi reflux.
Acestea nu au loc prin agenţi materiali şi nici prin dispozitive mecanice, aşa cum sunt
acestea folosite în cazul activităţilor umane; şi astfel vedem numeroase alte evenimente
ce ne privesc ca fiind rezultatele acţiunii unei substanţe asupra altei substanţe fără a fi
capabili să recunoaştem legătura sensibilă. între cauză fi efect Numai o persoană
cultivată, antrenată prin comparaţii şi deducţii, îşi poate forma un fel de idee intuitivă
referitoare la aceste fenomene care să-1 situeze dincolo de influenţele materiale sau
mecanice. Această persoană le va numi pe acestea ~ efecte dinamice, virtuale, adică le
va considera rezultatul unei energii şi acţiuni absolute, specifice şi pure a unei substanţe
asupra altei substanţe.
De exemplu, efectul dinamic al influenţelor nocive asupra omului sănătos, ca şi
energia dinamică a medicamentelor asupra principiilor vieţii în refacerea sănătăţii nu
înseamnă nimic altceva decât o infecţie şi în nici un caz ceva material sau mecanic. La
fel cum energia unui magnet care atrage o bucată de oţel sau de fier nu este materială
sau mecanică. Se poate vedea cum bucata de fier este atrasă de un pol al magnetului dar
felul în care se produce acest fenomen nu se vede. Această energie invizibilă a
magnetului nu are nevoie de mijloace auxiliare mecanice (ms&eriaîe), cârlige sau
pârghii, pentru a atrage fierul. Magnetul se atrage pe sine şi aceasta acţionează asupra
bucăţii de fier sau asupra unui ac de oţel printr-o energie inerentă, pur conceptuală,
invizibilă, imaterială, adică dinamică, şi comunică acului de oţel energia magnetică la
fel de invizibilă (dinamică). Acul de oţel devine el însuşi magnetic, chiar şi la o distanţă
la care magnetul nu-1 mai stinge, şi magnetizează alte ace de oţel cu aceeaşi proprietate
magnetică (dinamică) cu care a fost înzestrat anterior de către magnet, la fel cum un
copil bolnav de variolă sau pojar îi transmite unui copil sănătos din. apropiere într-o
manieră invizibilă (în mod dinamic) variola sau pojarul, adică îl contaminează de la
distanţă fără ca ceva material de la copilul bolnav să se ducă sau să se postă duce către
copilul sănătos. O influenţa pură, specifică, conceptuală transmite copilului din
apropiere variola sau pojarul în acelaşi fel în care magnetul comunică acului din
apropiere proprietatea magnetică.
în acelaşi fel trebuie judecai efectul medicamentelor asupra omului viu.
Substanţele, care sunt folosite ca medicamente, sunt medicamente numai atâta timp cât
ele posedă, fiecare în parte, propria energie specifică de a altera starea de sănătate a
omului printr-o influenţă conceptuală, dinamică, prin fibre senzoriale vii asupra
principiului conceptual al vieţii. Proprietatea medicinală a acestor substanţe
materiale
 6 ORGANON
pe care noi le numim, medicamente este legată doar de energia lor de a produce
schimbări in. starea de sănătate a vieţii animale. Influenţa lor (dinamică) conceptuală de
a schimba medicinal sănătatea depinde numai de acest principiu conceptual al vieţii.
Aşa cum apropierea unui pol magnetic poate induce doar energie magnetică oţelului
(printr-un fel de infestare) dar nu poate induce alte proprietăţi (de ex. mai multă
duritate, ductilitate etc.), la fel orice substanţă medicinală specială schimbă printr-un fel
de infecţie, acea stare de sănătate a omului într-o manieră specifică care îi aparţine
numai ei şi nu într-o manieră specifică altui medicament, aşa cum, în mod sigur
apropierea unui copil bolnav de variolă va transmite unui copil bolnav manei variolă şi
nu pojar. Aceste medicamente acţionează asupra stării noastre du sănătate în întregime
fără a transmite părţi materiale ale substanţelor medicinale ci într-un mod dinamic, ca
printr-o infecţie, O energie mult mai tămăduitoare poate fi găsită în cazul celei moi mici
doze a celor mai dinamizate remedii, in care se poate găsi, conform calculelor numai
atât de puţină substanţă materială cât se poate imagina si concepe de cea mai aritmetică
minte decât în dozele mari ale substanţelor din acelaşi medicament. Cea mai mică doză
poate conţine aproape în întregime cea mai pură energie medicinală conceptuală,
dezvoltată liber şi poate produce în mod pur dinamic efecte de o asemenea anvergură,
efecte ce nu vor putea fi atinse niciodată de substanţa medicinală în stare neprelucrată
administrată în doze mari.
Energia medicală nu se găseşte în atomii componenţi ei acestor remedii puternic
dinamizate şi nici în suprafaţa lor fizică sau matematică (prin care energiile mai
puternice ale acestor remedii dinamizate sunt interpretate, dar în zadar devreme ce sunt
încă îndeajuns de materiale). Mai degrabă, în granulele impregnata sau în soluţia lor se
află acea forţă medicinală, specifică, eliberată, dezvăluită, conţinută de substanţa
medicinală care acţionează în mod dinamic prin contactul cu fibra animală vie asupra
întregului organism (fără a-i transmite acestuia nimic material care să nu fie mult
atenuat) şi care acţionează cu atat mai puternic, mai liber şi mai imaterial cu cât energia
a fost obţinută prin dinamizare.
. Arunci în epoca noastră.care este lăudată pentru abundenţa ei der gânditori este
absolut imposibil să considerăm energia dinamică fiind ca ceva netrupesc, de vreme ce
vedem zi de zi fenomene ce nu pot fi explicate în nici un alt fel? Dacă privim ceva
greţos şi ne vine să vărsăm, aceasta se datorează cumva vreunui vomitiv care ne-a intrat
în stomac şi ne-a obligat la această mişcare antiperistaltică ? Nu a fost oare doar efectul
dinamic al aspectului îngreţoşător acţionând asupra imaginaţiei? Şi dacă cineva ridică
un braţ, se întâmplă aceasta datorită vreunui instrument material vizibil, o pârghie să
zicem? Nu este doar energia dinamică conceptuală a voinţei acelei persoane care ridică
braţul?

12

Doar forţa vitală afectată patologic este cea care produce bolile 8 astfel încât
fenomenele morbide perceptibile simţurilor noastre exprimă, în acelaşi timp, întreaga
 7 ORGANON
perturbare morbidă a dinamismului intern; altfel spus, ele dezvăluie boala în întreaga ei
manifestare; de asemenea dispariţia, sub tratament, a tuturor fenomenelor şi
schimbărilor morbide,- care diferă* de operaţiile vitale în stare de sănătate implică
neapărat refacerea integrităţii forţei vitale, adică însănătoşirea întregului organism.
8-
Cum această forţa vitală face ca organismul să afişeze fenomenele morbide,
adică cum produce ea boala, ei bine acest fapt nu are nici o utilitate practică pentru
medic şi va rămâne întotdeauna un secret pentru el; Stăpânul vieţii i-a relevat
simţurilor lui numai ceea ce este necesar să ştie despre boală şi ceea ce trebuie să
cunoască pentru a putea vindeca acea boală.

De aceea, boala (excluzând cazurile chirurgicale) aşa cum este ea considerată de

alopaţi ca fiind un lucru separat de organism şi de forţa vitală care îl însufleţeşte,
ascuns în interior ~ este o absurditate ce a putut fi imaginată doar de minţile ce poartă
pecetea materialismului. Această absurditate a transformat de-a lungul a mii de ani,
sistemul medicinii dominante într-o artă a răului incapabilă de a vindeca.

@Î4

Nu există nici o boală vindecabilă, nici o alterare morbidă vindecabilă care să nu

se iacă cunoscută medicului cu adevărat interesat prin intermediul semnelor morbide şi
al simptomelor ~ acest lucru fiind în deplină conformitate cu bunătatea infinită a
atoateştiutorului Ocrotitor al vieţii umane.

@15

Afecţiunea forţei vitale (perturbate patologie) ce însufleţeşte corpul în interiorul

vizibil oi acestuia şi totalitatea simptomelor perceptibile produsă de această afecţiune în
organism, care reprezintă boala existentă» constituie un întreg: ele surit unul şi acelaşi
lucru. Organismul este, într-adevăr, instrumentul material al vieţii dar el este de
neconceput, fără însufleţirea împărtăşită lui de către forţa vitală dătătoare de viaţă,
instinctivă, reglatoare aşa cum nici forţa vitală nu este de conceput în absenţa
organismului. De aceea, cele două, luate împreună» formează un întreg deşi gândirea
noastră pentru a uşura înţelegerea separă acest întreg în două concepte distincte.

@16

Agenţii externi malefici care dăunează organismului sănătos şi perturbă ritmul

armonios al vieţii pot stinge şi afecta forţa vitală numai într-uri mod dinamic, spiritual
(spirit-like). La fel, toate aceste perturbări patologice (bolile) nu pot fi vindecate de
către medic altfel decât acţionând asupra forţei vitale cu medicamente care au puteri
 8 ORGANON
9
(virtual dinamice ) spirituale, perceptibile sensibilitaţii nervoase prezente pretutindeni în
organism. Deci, numai printr-o acţiune dinamică asupra forţei vitale, remediile pot
restabili sănătatea şi armonia vieţii după ce schimbările din sănătatea pacientului,
perceptibile simţurilor noastre, adică (totalitatea simptomelor) au dezvăluit boala
suficient de mult unui medic cu adevărat interesat, dandu-i astfel posibilitatea de a o
vindeca
9l
Cele mai grave boli se pot produce prin perturbarea forţei vitale, prin
intermediul imaginaţiei şi vindecate cu aceleaşi mijloace.

Cum in cazul vindecării realizate prin îndepărtarea totalităţii semnelor

perceptibile şi a simptomelor bolii are loc in acelaşi timp şi îndepărtarea 10 schimbării
interne a principiului vital căreia i se datorează boala ~ in consecinţă dispariţia acesteia
în întregime - rezultă că medicul trebuie doar să îndepărteze toate simptomele pentru
ca, în acelaşi timp, să anihileze schimbarea internă, adică perturbarea patologică a forţei
vitale sau mai exact spus, boala însăşi.n Anihilarea bolii, refacerea sănătăţii, acestea
sunt singurele şi cele mai înalte ţeluri al© unui medic cais îşi cunoaşte adevărata menire
şi pentru care ajutorul acordat celor bolnavi nu constă numai in vorbărie goală.
Un vis avertisment, o fantezie superstiţioasă sau o prezicere solemna că
moartea va apărea într-o anumită zi, la o anumită oră au produs adeseori toate semnele
aparitiei şi dezvoltării unei, boli, a morţii care se apropie sau chiar a morţii la acea oră
anunţata, lucru ce nu s-ar fi putut întâmpla fără producerea simultană a schimbăm
interioare (corespunzând stării observate în exterior); şi în asemenea cazuri toate
semnele morbide care indicau apropierea morţii au fost adesea risipite printr-o cauză
identică, printr-o înşelăciune abilă sau prin puterea de a crede contrariul şi astfel
sănătatea s-a refăcut brusc, lucru ce nu s-ar fi putut întâmpla fără îndepărtarea, prin
aceste remedii morale, a schimbărilor morbide interne şi externe care ameninţau cu
moartea.
11
Doar în acest fel a putut Dumnezeu, Apărătorul omenirii să dezvăluie
înţelepciunea şi bunătatea Sa în legătură cu vindecarea bolilor la care este predispus
omul, arătându-i medicului ce trebuie să îndepărteze din aceste boli pentru a le anihila
şi pentru a restabili sănătatea Dai ce am fi putut crede despre înţelepciunea şi bunătatea
Sa dacă ar fi aruncat într-o obscuritate misterioasă ceea ce trebuie vindecat în boli
(după cum afirmă şcoala dominantă de medicină, care pretinde că posedă calitatea
supranaturală de a cunoaşte natura interioara a lucrurilor), şi daca Ei ar fi închis acel ceva în
interiorul ascuns făcând astfel imposibil omului cunoaşterea corectă a bolii şi deci
făcând imposibilă vindecarea?
 10 ORGANON
@22
Cum, în afară de îndepărtarea totalităţii simptomelor şi a semnelor unor boli, nu
se poate face nimic altceva, la fel medicamentele nu vor arăta prin nimic că sunt
curative decât prin tendinţa lor de a produce simptome morbid© unor persoane
sănătoase şi de a le îndepărta pe acestea in cazul persoanelor bolnave; rezultă, pe de o
parte, că substanţele devin remedii şi sunt capabile de a anihila o boală numai atunci
când produc anumite efecte şi simptome, adică atunci când produc o anumită stare
morbidă artificială care este capabilă să elimine şi să distrugă simptomele deja existente,
adică boala naturală pe care dorini să o tratăm. Pe de altă parte, pentru ca totalitatea
simptomelor să fie vindecate trebuie căutat acel medicament (În funcţie de experienţa ce
dovedeşte dacă simptomele de boală sunt îndepărtate şi transformate în sănătate în
modul cel mai rapid, sigur şi permanent de simptome medicinale similare sau opuse )
care a dovedit a avea cea mai mare tendinţă de a produce simptome similare sau opuse.
12
Celălalt mod posibil de a folosi medicamentele pentru tratarea bolilor, în afara
acestor două, este metoda alopatică, în cate sunt administrate medicamente, a căror
simptome nu au nici o relaţie patologică directă cu boala, nici asemănătoare şi nici
opuse ci simt eterogene de simptomele bolii. Acest procedeu joacă, după cum am mai
arătat, un rol criminal, iresponsabil in viaţa pacientului prin aceste medicamente
violente, periculoase a căror acţiune este necunoscută şi care sunt alese după simple
presupuneri şi administrate în doze mari şi dese. La fel, prin operaţii dureroase făcute
cu intenţia de a îndrepta boala către alte regiuni şi care epuizează forţa vitală a
pacientului, prin vărsături, purgaţii, transpiraţii, salivare, dar mai ales prin risipirea
sângelui ce este de neînlocuit asa cum se fac ele de către practica obişnuită
atotstăpânitoare, folosită orbeşte şi neîndurător, de obicei sub pretextul că medicul ar
trebui să imite şi să urmeze natura bolnavă în eforturile sale de a se autoajuta, fără să se
gândească cât de iraţional este acest fapt, de a imita şi urma aceste eforturi atat de
imperfecte şi de nepotrivite ale forţei vitale neinteligente, instinctive ce este implantată
în organismul nostru, de vreme ce cât aceasta este sănătoasă continuă viaţa,
dezvoltând-o armonios dar nu poate să-şi vindece singură boala Căci dacă ar fi. avut o
asemenea capacitate (de a se vindeca pe sine) nu ar fi permis niciodată organismului să
se îmbolnăvească. Când este îmbolnăvit de agenţi nocivi principiul nostru vital nu
poate face nimic altceva decât să-şi exprime depresia cauzată de perturbarea regularităţii
vieţii sale, depresie exprimată prin simptome, prin mijloace prin care el cere ajutorul
unui medic inteligent. Dacă acest ajutor nu soseşte, principiul vital se străduiesc să
se salveze, amplificând boala, în special prin evacuări violente, indiferent de
consecinţe, adesea cu cele mai mari sacrificii sau chiar cu preţul vieţii.
în scopul vindecării energia vitală atacată morbid are o capacitate prea mică de a
imita de vreme ce toate schimbările şi simptomele produse de ea în organism reprezintă
însăşi boala. Care medic inteligent ar dori să o imite cu intenţia de a vindeca fără să-şi
sacrifice astfel pacientul?
 11 ORGANON

Doar experimentul pur şi cercetările minuţioase nu pot convinge că simptomele

persistente ale bolii sunt departe de a fi înlăturate şi eliminate de simptomele opuse ale
medicamentelor (ca în metodele antipatice, enantiopatice sau paliative) şi că,
dimpotrivă, ele revin după o scurtă şi aparentă ameliorare, cu o intensitate crescută şi o
agravare evidentă. (@ 58-62, 69).

De aceea doar metoda homeopatică de administrare a remediilor promite să fie

de ajutor. Prin această metodă căutăm un medicament care, printre alte medicamente
(ale căror efecte patogene sunt cunoscute datorită testării lor pe indivizi sănătoşi), axe
puterea şi tendinţa de a produce o stare morbidă artificială cât mai apropiată de aceea a
cazului bolii neurale în cauză.

25

Numai experimentul pur ~ singurul ghid infailibil în arta vindecării ~ ne învaţă

că, de fapt, doar acel medicament caro prin acţiunea sa asupra corpului omenesc
sănătos şi-a demonstrat capacitatea de a produce cel mai marc număr de simptome
asemănătoare cu cele observabile în cazul bolii aflată în tratament, deci doar acel
medicament - administrat în doze mici, corect potenţate ~ va îndepărta cu adevărat,
rapid, radical şi definitiv totalitatea simptomelor stării morbide (@ 6-16), adică va
vindeca boala existentă- La fel, numai experimentul pur ne învaţă că toate
medicamentele, fară excepţie, vindecă acele boli ale căror simptome se aseamănă cei
mai mult cu ale lor, nelasând niciuna din acestea nevindecată.
Nu mă refer aici la acel gen de experienţă cu care medicul, obişnuit al vechii
şcoli se laudă, după ce au lucrat ani de zile cu o mulţime de prescripţii complexe în
cazul unui număr de boli pe care nu le-au investigat niciodată cu atenţie, dar pe care
credincioşii principiilor şcolii lor le-au considerat ca fiind deja descrise în lucrările de
patologie sistematică şi au visat că ar putea descoperi în ele vreo materie morbifică
imaginară sau cărora (bolilor) le-au atribuit alte câteva anormalităţi interne imaginare.
Aceşti, practicieni au văzut întotdeauna ceva în ele, dar n-au ştiut ce reprezintă acel
ceva pe care l-au văzut şi au obţinut rezultate, de la forţele complexe care acţionau
asupra unui obiect necunoscut pe care nici o fiinţă umană ci numai Dumnezeu le-ar fi
putut descoperi - rezultate de la care nu se poate învăţa nimic şi din care nu se poate
câştiga nici un fel.de experienţă, 50 de ani de astfel de experienţe sunt la fel cu 50 de
ani de privit la infinit într-un caleidoscop umplut cu obiecte colorate, necunoscute; mii
de figuri care se schimbă continuu despre care nu se ştie nimic.
 12 ORGANON

Această afirmaţie se sprijină pe următoarea lege neurală homeopatică care a fost

uneori vag acceptata dar care nu a fost niciodată până acum pe deplin recunoscută
şi careia i se datorează fiecare vindecare reală ce a avut loc vreodată:
în organismul viu o afecţiune dinamică mai slabă este intotdeauna eliminată de
una trial puternică,dacă aceasta din urmă ( deşi diferită prin natura sa) este totuşi
foarte asemanatoare in modul de manifestare. 14
14
Astfel sunt vindecate atat afecţiunile fizice cât şi cele morale. Cum se face că
la apariţia zorilor strălucitorul Jupiter dispare din privirea observatorului? Printr-o
putere similară foarte marc care acţionează asupra nervului său optic - strălucirea zilei
care se apropie! în situaţia unor mirosuri fetide, cum se liniştesc do obicei nervii
olfactivi afectaţi do acestea? Printr-o inhalare care afectează simţul- mirosului într-o
manieră asemănătoare dar mai puternică; Nici muzica nici vreo prăjitură dulce care
acţionează asupra altor simţuri nu pot vindeca acest dezgust olfactiv. Cum înăbuşă
soldatul cu şiretenie strigătele demne de milă ale celui care mărşăluieşte spre câmpul de
luptă ca să nu fie auzite de privitorii plini de compasiune? Prin sunetele ascuţite ale
cimpoiului, însoţite de răpăiala tobelor! Dar bubuitul îndepărtat al torurilor duşmanului
care umplu armat-a sa de teamă! Prin bubuitul puternic al tobelor celor mari!.Pentru că
nici pentru unul, nici pentru celalalt nu ar fi de ajuns nici împărţirea unor uniforme
strălucitoare şi nici apostrofarea regimentului. - în acelaşi fel supărarea şi durerea vor
fi înfruntate de minte prin imaginarea unor alte motive mai mari de durere care sa
întâmplă altuia indiferent dacă aceasta este sau nu pură ficţiune. Consecinţele nocive
ale unei bucurii prea mari vor fi îndepărtate prin băutul unei cafele care produce o stare
a minţii excesiv da voioasă. Naţiuni ca cea a Germaniei care de secole ce scufundă
treptat din ce în ce mai mult într-o apatie lipsită de suflu şi într-un feudalism degradant
trebuie mai întâi să fie scufundată şi mai adânc în praf, de către ocupanţii din vest până
când situaţia ei va deveni intolerabilă; părerea lor proastă despre ci înşişi va fi
astfel depăşită şi îndepărtata; ei vor reînvia în demnitatea lor de bărbaţi şi apoi, pentru
prima oară îşi vor ridica capetele ca germani.

@27

De aceea, puterea tămăduitoare a medicamentelor se bazează pe simptomele lor,

asemănătoare celor ale bolii dar mai puternice decât acestea (@ 12-26), astfel încât
fiecare caz de boală luat separat va fi anihilat şi eliminat pentru totdeauna, în cel mai
sigur rapid şi radical mod cu putinţă, numai printr-un medicament capabil să producă
(în sistemul uman), într-o manieră cât mai asemănătoare şi completă, totalitatea
simptomelor acestei boli, care în acelaşi timp vor fi mai puternice decât boala.
 13 ORGANON

întrucât această lege naturală a vindecării a fost confirmată de orice experiment şi

orice observaţie reală din lume, ea este o realitate ce nu poate fi negată; explicaţia
ştiinţifică legată de felul în care ea are loc contează mai puţin; de aceea nu voi acorda o
importanţă prea mare încercărilor al căror scop a fost obţinerea unei astfel de explicaţii
Dar următorul punct de vedere pare a fi cel mai apropiat de adevăr întrucât se bazează
pe o experienţă îndelungată.

@29

Cum fiecare boală (caro nu este exclusiv de natură chirurgicală) constă numai
într-o schimbare dinamică, morbidă, deosebită a energici noastre vitale (a principiului
vieţii) manifestată la nivelul simţurilor şi a mişcării, la fel, în fiecare tratament
homeopatic, acest principiu vital schimbat de boala naturală, este confiscat prin •
administrarea unei forţe medicinale selectate în conformitate cu asemănarea
simptomelor, de o manifestare a unei boli artificiale- asemănătoare ceva mai puternică.
Această manifestare a bolii artificiale îşi consumă repede forţa eliberându-1 pe pacient
de boală, vindecându-l Dinamismul (dynsmis-ul) astfel eliberai poate acum să
continue viaţa, în stare de sănătate, Acest proces do cea moi înaltă probabilitate se
bazează pe următoarele afirmaţii.

@ 30

Corpul uman pare a fi mult mai puternic afectat în sănătatea sa de către

medicamente (în parte, pentru că noi putem controla dozajul lor) decât de stimuli
morbizi naturali ~ căci bolile naturale sunt vindecare şi depăşite tot. numai datorită unor
medicamente adecvate.15
i5
Durata scurtă a acţiunii forţelor morbide artificiale, pe care noi le numim
medicamente, face posibil ca»'deşi acestea sunt mai puternice decât bolile naturale, să
poală fi mult mm uşor depăşite de către forţa vitală comparativ cu felul în care ar
putea-o face bolile naturale mai slabe, care numai datorită duratei de acţiune de obicei
mai lungi, uneori timp de o viaţă (psora, sifilis, sicoza), nu vor putea fi niciodată
îndepărtate şi distruse doar de forţa vitală, până când medicul nu va afecta forţa vitală
într~o manieră mai puternică printr-un agent care produce o boală foarte asemănătoare
dar mai puternică, adică un medicament homeopatic. Vindecarea bolilor care durează
de mulţi ani (@ 46) prin apariţia variolei şi a pojarului (a căror evoluţie este de numai
câteva săptămâni) sunt procese cu un caracter asemănător.
 14 ORGANON
@31

Forţele ostile, în parte psihice, în parte fizice, pe care le întâlnim de-a lungul
existentei noastre pământeşti şi care sunt denumite agenţi ai bolilor nu au puterea de a
perturba sănătatea omului în mod necondiţionat.16; noi ne îmbolnăvim din cauza lor
numai aunci când organismul nostru este suficient de disponibil la atacul acestor agenţi ai
bolii astfel încât simţurile şi functiile organismului să fie schimbate şi perturbate faţă de
normal; deci, aceşti agenţi ai bolilor nu îmbolnăvesc pe oricine şi nici nu produc
16

Când numesc o boală drept o perturbare a stării de sănătate a omului nu

intenţionez câtuşi de puţin să dau prin asta o explicaţie hiperfizică a naturii interioare si
bolilor în general sau a oricărui caz de boală în. particular. Prin aceasta expresie doresc
să-sublimez că bolile nu sunt şi nu pai fi nişte schimbări mecanice sau chimice alo
substanţei materiale a corpului, şi nu depind ele o substanţă materială morbidă ci că ele
sunt întotdeauna perturbari dinamice» spirituale (conceptuale) ale vieţii.

@,32

Dar acest lucru este total diferit în cazul agenţilor patogeni artificiali pe care noi îi
numim medicamente. • Orice medicament adevărat acţionează întotdeauna, în orice
circumstanţă, asupra oricărei fiinţe umane vii si provoacă în acestea simptomele sale
specifice (perceptibile în mod clar, dacă doza a fost suficient de mare) astfel încât orice
organis m u man vi u p oate fi afect at şi, cum s- ar zi ce, inocul at cu o boală
1
medicamentoasă în orice moment şi necondiţionat. Acest lucru însă, aşa cum am arătat
mai sus, nu se întâmplă în cazul bolilor naturale.

Legat de acest fapt s-a demonstrat, m mod indubitabil prin toate experimentele
posibile, că organismul uman. viu ore o mai mare disponibilitate de a fi influenţat de
puterile medicinale decât de agenţii bolii şi de miasmele infecţioase sau, cu alic cuvinte
s-a demonstrat că agenţii bolii posedă o forţă de perturbare a sănătăţii omului
subordonată şi condiţională, adesea foarte condiţionată, în timp ce agenţii medicinali
au o putere absolută, necondiţionată mult superioară cehi dintâi.
17
Un fapt izbitor în coroborare cu acesta este că anterior anului 1801, când
scarlatina uşoară a lui Sydenham mai apărea întâmplător epidemic printre copii aceasta a
atacat fără excepţie pe toţi copii care scăpaseră într-o epidemie anterioară. In
Konigslutter într-o epidemie similară la care ani fost martor, dimpotrivă toti copiii care
au luat în timp o doză foarte mică de Belladonna au rămas neafectaţi de această boală
infantilă foarte infecţioasă. Dacă medicamentele pot proteja oamenii de vreo boală care
bântuie prin preajmă ele trebuie să posede o putere mult superioară de a afecta forţa
noastră vitală.
 15 ORGANON

Forţa mai mare a bolilor artificiale produse de medicamente nu este, totuşi,

singura cauză a puterii lor de a vindeca bolile naturale. Pentru ca ele (medicamentele)
să poată produce o vindecare trebuie, mai presus de orice; să poată provoca în corpul
uman o boală artificială căi mai asemănătoare cu boala tratată, boală artificială care
având o putere oarecum sporită, să transforme într-o stare morbidă foarte asemănătoare
principiul instinctiv al vieţii care, în sine, este incapabil de orice reflecţie sau act de
memorare. Boala artificială nu doar o eclipsează pe cea naturală ci chiar anihilează
deranjamentul produs de ea Acest lucru este atat de adevărat cu atât mai mult cu cât
nici măcar Natura însăşi nu poate vindeca o boală anterioară prin adăugarea unei noi
boli diferite indiferent cât de puternică ar fi acesta. La fel, tratamentul medical alopaî
nu poate vindeca deoarece medicamentele folosite în acest caz sunt incapabile să
producă la individul sănătos o stare de boală asemănătoare celei care este tratată.

Pentru a ilustra aceasta vom considera, în trei cazuri diferite, atât ceea ce se poate
întâmpla în natură când se întâlnesc într-o singură persoană două boli naturale diferite
cât şi rezultatul tratamentului medical obişnuit al bolilor cu medicamente alopate
nepotrivite care sunt incapabile să producă o stare de boală artificială asemănătoare
bolii care este tratată. Prin aceasta vom demonstra că nici măcar natura» nu poate
vindeca o boală diferită, deja instalată, prin alta ce nu este homeopatică, chiar dacă
aceasta este mai puternică, deci, cu atât mai puţin o vor face medicamentele oricât de
puternice ar fi ele, dacă nu sunt folosite homeopatic.

@36

Dacă două boli diferite care se întâlnesc, în acelaşi timp, într-o fiinţă omenească
au aceeaşi forţă sau, mai mult dacă boala mai veche este cea mai puternică, noua boală
va fi respinsă de cea veche care nu-i va permite să o afecteze. Un pacient suferind de o
boală cronică severă nu va fi infectat cu o dizenterie moderată de toamnă sau de o altă
boală epidemică. Ciuma lui Levant, după spusele lui Larry,18 nu izbucneşte acolo unde
scorbutul este dominant iar oamenii care suferă de eczemă nu vor fi nici ei infectaţi.
Rahitismul, pretinde Jenner, anulează efectul vaccinului. Von Hildenbrand crede că
oamenii suferinzi de ftizie nu sunt predispuşi la febrele epidemice cu un caracter mai
puţin violent.__________________________________________________
18
" Memoires et Observations" în Description de I'Egypte, tom. i.
 16 ORGANON
@37

în acelaşi fel o boală cronică veche, aflată sub tratament medical obişnuit, va
rămâne nevindecată şi neschimbată dacă este tratată în conformitate cu metoda aîopaiă
obişnuita, adică cu medicamente incapabile să producă la indivizii sănătoşi o stare de
sănătate asemănătoare bolii, chiar dacă tratamentul ar dura ani întregi şi nu er avea un
caracter prea violent, similar cu vreo o parte abolii. Deoarece practica de zi cu zi ne
demonstrează din plin acest fapt nu consider ca fiind necesar exemplificarea lui.
19
Dar dacă este tratată cu remedii alopatice violente se vor forma alte boli în
locul ei care vor fi mult mai dificile şi mai periculoase pentru viaţă.

II. Ce se întâmplă însă atunci când noua boală diferită esU mai puternică? în
acest caz boala iniţială, fiind mai slabă va bate în retragere şi va fi suspendată temporar
prin adăugarea bolii mai puternice până când aceasta din urmă îşi va fi încheiat evoluţia
sau va fi fost vindecată. Apoi vechea boală, boala iniţială» se reinstalează nevindecată.
După Tulpius20 doi copii, afectaţi de un fel de epilepsie, au scăpat de atacurile
epileptice după o infecţie cu iricofiţk (iineq); dar, imediat ce erupţia de pe cap a
dispărut, atacurile de epilepsie au reînceput aşa cum se manifestaseră la început.
Schoph 21 a observat dispariţia scabiei odată cu instalarea scorbufului, dar după
vindecarea acestuia scabia a apărut din nou. O infecţie violentă cu tifos a întrerupt
evoluţia ftiziei care însă a continuat imediat ce tifosul s-a vindecat.22 Dacă mania apare
la un pacient ftizie ea va îndepărta această boală cu toate simptome ei; dat dacă mania
dispare, ftizia revine imediat, cu consecinţe fatale.23 Când pojarul şi variola atacă
simultan cu aceeaşi intensitate un copil, pojarul care se manifestă primul este, de obicei,
oprit în evoluţie de variolă care apare ulterior, reciproca este valabilă, dar după
Manget24 se întâmplă adesea ca inocularea varioîică să fie suspendată timp de patru zile
de apariţia pojarului, urmând ca, după descuamarea acestuia din urmă, variola să-şi reia
evoluţia. Chiar şi atunci când vaccinul anîirujeolic se manifestă de şase zile şi se
iuslatciuÂi pujiuul, uiilauuuea vaudmului itunâiie staţionaţii şi vaiiola. nu icapaie pânti oc
pojarul nu şi-a urmat cursul lui regulat de şapte zile. 2S în timpul unei epidemii de
pojar, această boală a atacat mai mulţi indivizi aflaţi în a patra sau a cincea zi de la
infectarea cu variolă şi a împiedicat dezvoltarea variolei; până ce nu şi-a terminat
propria evoluţie, după care variola a reapărut şi şi-a continuat procesul până la
dispariţie.26 AJdevărata scarlatină Sydenham,27 uşoară, catifelată, cu aspect erizipelatos,
însoţită de faringjtă a fost întreruptă în a patra zi de variola vacilor care şi-a urmat
cursul regulat şi abia după ce acesta a luat sfârşit a reapărut scarlatină; cu o altă ocazie
însă, cum ambele boli aveau aceeaşi intensitate, variola vacilor şi-a întrerupt evoluţia în
a opta zi datorită apariţiei scarlatinei Sydenhaua şi areola roşie a vărsatului a dispărut
până când scaxlatina s-a vindecat., după care variola vacilor şi-a reluat imediat evoluţia
până la propria vindecare. 28. Pojarul a suspendat variola vacilor: în ziua a opta când
 17 ORGANON
variola vacilor ajunsese aproape de punctul culminant a izbucnit pojarului; în această
situaţie variola vacilor a rămas staţionară şi nu şi-a reluat complet evoluţia până când
nu a avut loc dcscuamarca pojarului astfel încât în cea de a 16-â zi arăta ca şi cum ar
fi fost într-a 10-a, după Kortum 79'
Chiar şi după izbucnirea pojarului inocularea variolei vacilor şi-a făcut efectul
dar nu şi-a continuat cursul până ce pojarul nu a dispărut - subliniază Kortum30.
Eu însumi am văzut cum creionul (angina parotiâea) a dispărut imediat ce o
inoculare de vaccină a avut loc şi şi-a atins apogeul Numai după dispariţia completă a
acestora din urmă şi a areolei sale roşii a reapărut tumefacţia febrilă a glandelor
parotide şi submaxilare, care este determinată de o miasmă specifică, urmându-şi
cursul de 7 zile.
Şi astfel se întâmplă cu toate bolile diferite: boala mai puternică o suspendă
pe cea mai slabă (dacă nu se complică una pe cealaltă, ceea ce se întâmplă rar în
afecţiunile acute), dar niciodată însă nu se vindecă una pe cealaltă.

21
în Hufeland's Journal, XV, 2.
22
Chevalier,în Hufeland's Neuesten Annalen derfranzosischen Heilkunde,
ii, p. 192 .
23
Boala ftiziei, care vine pe neaşteptate cu toate fenomenele sale poate înceta,
însă revine curând după aceea şi ucide prin îndepărtarea bolii. Reil
Memorab., fasc. iii, v, p. 171
24
în Edimb. Med. Comment, pt i, I.
25
John Hunter, On The Venereal Diseases, p. 5 .
26
Rainay în Edimb. Med. Continent, iii, p. 480 .
27
Foarte corect descrisă de Wiîhering şi Plenciz, dar diferind mult de purpură
(sau Roodvonk), care este adeseori denumită, în mod greşit scarlatină. Abia în ultimii
ani cele două, care erau iniţial boli foarte diferite, au început să semene una cu cealaltă,
în simptome lor.
Jenner, în Medicinische Annalen, august, 1800, p. 747 . 29 în
Hufeland's Journal derpraktiscfmnArzneikunde.XX, 3, p. 50
30
.
Loc. cit.

Adepţii şcolii de medicină ortodoxă au observat toate acestea de-a lungul

secolelor, ei au văzut că însăşi Natura nu poate vindeca vreo boală cu o alta, indiferent
cât de puternică ar fi aceasta, dacă noua boală este diferită de cea deja existentă în corp.
Ce putem deci să mai credem despre ei dacă ne gândim că au continuat să trateze bolile
cronice cu medicamente, prescripţii capabile să producă Dumnezeu cine ştie ce fel de
stări morbide - mai întotdeauna acestea fiind, oricum, diferite de boala tratată? Şi chiar
dacă medicii n-au observat cu atenţie natura până acum, rezultatele mizerabile ale
 18 ORGANON
griului lor ar fi trebuit să Îs arate că au apucal-o pe un drum gruşit. Nu au
p ; < L atunci, când după obiceiul ior foloseau un tratament alopst agresiv pentru a
ri- -J bololă cronică, că de fapt ei creau doar o boală artificială diferită de cea iniţială,
te. .: atâta timp cât era întreţinută nu fScea nimic altceva decât să ţină în frâu, să
st- pende boala originală ce oricum revenea mai târziu, şi era firesc să se întâmple aşa
de vreme ce forţa dimimiMă a padentului nu mai putea accepta continuarea atacurilor
alopate asupra vieţii? în acest mod, o erupţie de scabie va dispărea destul de repede de
pe piele sub acţiunea unor pugative violente repetate în mod frecvent; dar când
pacientul nu mai poate suporta boala artificială intestinală diferită şi nu mai poate hia
purgative, atunci ori va reizbucni vechea erupţie cutanată ori psora intestinală va
declanşa ea însăşi nişte simptome grave, iar pacientul, pe lângă acea boală veche
uediminustă în vreim fel, va trebui să îndure şi chinul unei digestii ruinate şi dureroase
şi să-şi împartă forţa în două locuri. Astfel, când medicii ortodocşi menţin ulceraţii
artificiale ale pielii şi scurgerile lor în exteriorul corpului, în vederea eradicării unei boli
cronice, ei nu-şi vor otinge NÎCIODATĂ obiectivul, ei nu VOT aduce NICIODATĂ
vreun fel de vindecare folosind astfel de mijloace odată ce aceste ulceraţii cutanate
artificiale sunt complet străine şi alopatice faţă de boala internă; dar, deoarece iritaţia
produsă de câteva ţesuturi este, măcar uneori, o boală diferită mm puternică, atunci
boala internă va fi uneori redusă IE tăcere şi suspendată timp de o săptămână sau două.
însă ea este doar suspendată şi asta doar pentru o scurtă perioadă de timp, timp în care
puterile îl părăsesc pe pacient. Aşa cum Pehîin 31 şi alţii au mărturisit că epilepsia
supresată mulţi ani cu ajutorul sângerărilor se reîntoarce invariabil, într-o formă
agravată, îndată ce sângerărilor li se permite vindecarea. Dar purgativele pentru scabie
şi scurgerile pentru epilepsie nu pot fi agenţi mai eterogeni, moi diferiţi nu pot fi
metode de tratament mai alopate, mai obositoare decât sunt prescripţiile obişnuite,
alcătuite din ingredienţi necunoscuţi şi care sunt folosite în practica obişnuită pentru
nenumărate alte forme de boală. Aceste mixturi nu fac altceva decât să slăbească
organismul şi singura lor realizare este înăbuşirea şi suspendarea maladiei pentru un
timp fără însă a o putea vindeca şi, mai mult, când sunt folosite timp îndelungat adaugă
întotdeauna o nouă stare de boală celei mai vechi.
1T Obs. phys. med., lib.ii, obs.30 .

@40

III Ce se întâmplă însă în cazul când boala cea nouă, după ce a acţionat timp
îndelungat asupra organismului, se alătură ca mărime şi amploare celei vechi, care
este diferită şi formează împreună cu ea o boală complexat Fiecare va ocupa o regiune
particulară a organismului, sau, ca să spunem aşa, fiecare îşi va ocupa doar locul carc-i
aparţine în mod caracteristic adică organele pentru care are au o afinitate specială
lăsând restul în seama celeilalte boli. Astfel, un pacient sifilitic poate deveni psoric şi
invers; însă aceste două boli diferite una de cealaltă nu se vor putea vindeca reciproc.
La început, simptome venerice vor fr ţinute în frâu şi suspendate temporar atunui când
 19 ORGANON
îşi va face apariţia erupţia psorică, dar în timp, întrucât (sifilisul este cel puţin la fel de
puternic ca şi psora) ele se vor asocia n, adică fiecare va prelua numai acele părţi ale
organismului pentru care au afinitate, şi astfel pacientul va deveni tot mai bolnav şi mai
dificil de vindecat.
Când două boli acute contagLoase diferite se întâlnesc, de exemplu variola şi
pojarul, de obicei una o va suspenda pe cealaltă, aşa cum am văzut mai înainte; totuşi
au existat şi câteva epidemii severe în care, în cazuri rare două boli acute diferite au
apărut simultan în acelaşi corp şi s-au combinat pentru scurt timp. în timpul unei
epidemii în care variola şi pojarul au fost r^edorninante în acelaşi timp, din 300 de
cazuri ( în care aceste boli s-au evitat ori s-au suspendat una pe cealaltă, şi pojarul a
atacat pacienţii la 20 de zile după izbucnirea variolei iar variola la 17, 18 zile după
apariţia pojarului, astfel încât prima boală îşi terminase evoluţia) a existat un singur caz
în care P. Russell33 a întâlnit aceste boli diferite la o singură persoană, în acelaşi timp.
Rainey M a văzut fost martorul apariţiei simultane a variolei şi pojarului în cazul a două
fete. J. Maurice 35 , în întrega lui activitate, nu a întâlnit decât două asemenea cazuri.
Cazuri asemănătoare se mai găsesc în operele lui Ettmuler3'5 şi în lucrările câtorva altor
practicieni.
Zencher n a văzut variola vacilor evoluând împreună cu pojarul şi purpura.
La rândul lui, Jenner a văzut cum variola vacilor şi-a urmat nestingherită evoluţia
în timpul unui tratament cu mercur pentru sifilis.
32
Prin experimente atente şi tratamente ale unor bolilor complexe de acest gen,
sunt acum ferm convins că nu are loc nici o amestecare reală a ceîot două, dnr cil înLi-
uu asemenea eaz ima există în organism independentă de cealaltă şi vindecarea lor va ii
complet efectuată printr-o schimbare judicioasă a celui mai bun preperat din mercur
cu remediul specific pentru psoră, fiecare administrat în cea mai adecvată doză şi sub
cea mă potrivită formă.
33
Trawactions o/aSociety/or th$ Improvsmeni o/M&d, and Chir, Knowledga, n,
34
Edimb. Med CommenL, iii, p. 480 ,
35
Med andPhys. Journal, 1805 .
30
Opera, ii, p. i., cap. 10 .
77
Hufelanâ's Journal XVII

(SUI

Mult mai frecvente decât asocierile şi complicaţiile survenite în urma combinării

bolilor naturale în acelaşi corp sunt complicaţiile morbide care se produc in urma
folosirii îndelungate a unui tratament medical neadecvat (metoda alopatică). Bolii
naturale care urmează a fi vindecată i se adaugă apoi, prin repetarea constantă a
medicamentelor nepotrivite, condiţii morbide noi, adesea foarte supărătoare,
corespunzătoare naturii acelui agent; acestea se dezvoltă treptat şi complică maladia
cronică de care sunt diferite (şi pe care nu o pot vindeca prin similaritatea de acţiune,
adică homeopatic), adăugând vechii boli o maladie artificială nouă, diferită, de natură
 20 ORGANON
cronică şi îmbolnâvindu-1 astfel de două ori pe pacient, facându-i vindecarea dificilă şi
de multe ori imposibilă. Multe din cazurile pentru care se cer sfaturi în revistele
medicale precum şi înregistrările altor cazuri întâlnite în lucrările de specialitate întăresc
acest adevăr. Asemănătoare sunt şi numeroasele cazuri în care sifilisul complicat, în
special cu psora sau cu gonoreea cronică cu negi, nu se vindecă prin administrarea unui
tratament îndelungat şi repetat cu doze mari de preparate de mercur neadecvate ci
dimpotrivă, îşi ocupă locul în organism alaturi de boala cronică cauzată de mercur ,
care între timp a evoluat» formând astfel împreună o boala, complicata, monstruoasă,-
(care poartă numele de boală venerică mascată) care, daca nu este incurabila, poate fi
vindecată,.doar cu mari dificultăţi
38
Asta deoarece mercurul pe lângă simptomele morbide prin care datorită
similarităţii poate vindeca în mod homeopatic boala venerică, are printre efectele sale şi
multe altele diferite de cele ale' sifilisului, de exemplu tumefierea şi ulcerarea oaselor,
efecte care, atunci când mercurul este folosit în doze mari cauzează maladii noi şi
provoacă ravagii mari în corp, mai ales atunci când este complicat cu psora, după cum
se întâmplă deseori.

(a)

însăşi Natura permite, aşa cum am afirmat, apariţia în unele cazuri^ două (sau
chiar trei) boli naturale în acelaşi corp. Dar trebuie să remarcăm că această complicare
are loc doar In cazul a două boli diferite una de cealaltă, care în conformitate cu legile
eterne ale naturii nu se pot îndepărta, anihila sau vindeca una pe cealaltă. Această
complicaţie pare să se realizeze în aşa fel încât cele două sau trei boli împart orgsnisraiu
între ele, fiecare ocupând organele şi sistemele pentru care au o afinitate caracteristica.
Acest fapt poate avea loc fără discreditarea unităţii vieţii.

@43

Dar rezultatul este complet diferit când, într-un organism se întâlnesc două boli
similare adică atunci când unei boli deja instalate i se adaugă o alta asemănătoare mai
puternică. în asemenea cazuri vom vedea cum poate avea loc o vindecare ^pnn
operaţiile naturii şi vom primi o lecţie despre modul în care omul ar trebui să se trateze.

@44

Două boli similare nu se pot (aşa cum am afirmat în bolile diferite I) respinge
una pe cealaltă, nici (aşa cum am arătat în bolile diferite în II) nu se pot suspenda una
pe cealaltă astfel încât boala veche să revină după ce boala cea nouă şi-a închegi ciclul;
ia fel două boli astmănStoan (după cum am demostralîn ni în legătură cu afecţiiiaiie
diferite ) nu pot coexista în acelaşi oi^anism sau nu pot forma împreună o boală dubla
complexă.
 21 ORGANON

Da! două boM care este adevărat diferă, în natură, * dar care sunt foarte
asemănătoare în fenomenele şi efecte lor şi în suferinţele şi simptomele pe care le
produc separat, se vor anihila întotdeauna una pe cealaltă ori de câte ori se vor întâlni
în acelaşi organism; în special boala mai puternică o va anihila pe cea mai slabă şi
aceasta pentru simplul motiv că puterea morbidă mai mare, atunci când invadează
sistemul, va acţiona, din motiv de similaritate de acţiune, tocmai asupra aceleiaşi-pw$ a
organismului care fusese anterior afectată de iritaţia morbidă ram slabă, aceasta din
urmă nemaiputând astfel să acţioneze în aceste părţi, ci doar să dispară;39 sau, cu alte
cuvinte, noua putere morbidă asemănâoare dar mai puternică, va controla senzaţiile
pacientului şi de aceea principiul vieţii în conformitate cu specificul ei nu va mei putea
simţi boala similară mai slabă ~ care va dispărea ~ deoarece aceasta nu a fost niciodată
ceva material ci o afecţiune dinamică ~ (conceptuală) ~ spirituală. Pe viitor, principiul
vieţii va fi afectat, temporar, de această forţă morbidă nouă asemănătoare, dar mai
puternică.
* vezi nota @ 26.
La fel cum imaginea flăcării unei lămpi este depăşită şi şteersă de pe retina
noastră de către o rază de soare mai puternică care acţionează asupra ochiului.

Am putea cita multe exemple de boli naturale care au fost vindecate homeopatic
prin intermediul altor boli ce prezentau simptome asemămăto^e dacă acest lucra ar fi
necesar. Dar întrucât dorim să vorbim despre lucruri precise şi indubitabile, ne vom
concentra atenţia doar asupra acelor (câteva) boli care sunt, în mod invariabil, aceleaşi
şi care provin dintr-o miasmă determinată şi care, în sfârşit, merită într-adevăr o tratare
mai largă.
Dintre acestea variola, atât de temută datorită numărului rna^e al simptomelor
sale grave, ocupă un loc de frunte şi a îndepătat şi vindecai o serie de maladii cu
simptome asemănătoare.
Să ne gândim doar cât de des variola produce oflalmie, cauzând uneori chiar
orbireS Şi totuşi, prin varioiacea /inocularea cu variolă, Dexoteux4P a vindecat definitiv o
oftalmie cronică. Acelaşi lucru I-a făcut şi Leroy.41
O orbire de 2 ani, după supresia unei erupţii a scalpului, s-a vindecat complet
după variolă, conform spusclof lui Klein.
Cât de des produce variola surditate şi dispnee! Şi amândouă aceste boli cronice
au fost vindecate când variola şi-a atins apogeul, după cum a observat J.F.Class.
Tumefierea unui testicol, uneori chiar foarte severă, este un simptom obişnuit al
variolei şi de aceea, a putut, după observaţiile lui Kleiii44 să vindece, prin similaritate, o
titmefacţie mare şi dură a testiculului stâng tumefacfie datorată unei contuzii. Un alt
autor45 a relatat un caz similar.
 22 ORGANON
Printre simptome neplăcute ale variolei se afiă şi dezinteria; variola a vindecat un
caz de dizenterie; acţionând ca agent morbid asemănător (dupăFr. Wendt).At>
Variola contractată după vaccinare datorită atat puterii ei mai mari cât şi marii
similarităţi va îndepărta imediat variola vacilor în mod homeopatic nepemiiţindu-i să
ajungă la maturitate, iar, pe de altă parte» variola ajunsă la maturitate, va diminua
variola vacilor abia instalată, îmblânzind-o,47 dupămărtariile lui Muhry 48 şi ale multor
altora.
în seral de vaccină inoculat există,. pe lângă alte elemente care protejează
împotriva variolei o substanţă total diferită ce determină apariţia unei erupţii cutanate
generale, formată de obicei din coşuri mici, uscate, (arareori mari, supurate),
înconjurate de o areolă roşie şi mică adeseori combinată cu pete rotunde, roşii, foarte
■pruriginoase. La mulţi copii această erupţie apare cu câteva zile înainte de apariţia
Keolelor roşii ale vaccinei; dar mult mai des ea apare cu mai multe zile după şi dispare
doar după câteva zile, lăsând în urmă nişte pete mici, roşii dure. O serie de autori au
observat49 că, bonle cutanate ale copiilor, adesea vechi şi supărătoare, sunt vindecate
complet şi'definitiv într-o manieră homeopatică, prin inocularea vaccinei.
Unul dintre simptomele specifice variolei vacilor este producerea unei tumefacţii
a braţului.50 După izbucnirea vmolei vacilor, acesta a vindecat un braţ wnflai, jumătate
paralizat.5I
Febra caxe însoţeşte vmola şi COTC se instalează odată cu apariţia areolei roşii a
vindecsî homeopatic febra intermitentă în cazul a doi indivizi, după cum raportează mei
tânărul Hardege, 52 care confirmă astfel observabile lui J.Hunter " cere a sesizat că
două tipuri de febră (boli asem&iătosre) nu pot coexista în acelaşi organism.
Febra şi tuşea specifice pojarului'prezintă o maie asemănare cu tuşea convulsivă
şi Bosqunlon M a fost cel care a observat că în timpul unei epidemii în cadrul căreia se
manifestă ambele afecţiuni citate mai sus, mulţi dintre copiii care au contractat pojarul
(ca a doua boală) au scăpat de tuşea convulsivă. Âr fi rămas cu toţii (prin ac|kuiea
pojarului) spăiaţi şi imposibil de a fi infectaţi de tuse convulsivă şi toate epidemiile ce
decurg din ea, dacă tuşea convulsivă ar fi fost complet asemănătoare pojarului adică
dacă ar fi avut şi o erupţie cutanată similară. Aşa cura stau lucrurile pojarul poate apăra
doar o parte din bolnavii de tuse convulsivă şi numai în cadrul aceleiaşi epidemii.
Dar când pojarul vine în. contact cu o boală care este similară cu ei în ceea ce
priveşte simptomul său principal, erupţia, el va distrage în mod sigur şi va vindeca
(fiomeopatie) cea de a doua boală. Kortum a observai, legat de cele spuse mai sus cn
izbucnirea pojarului a vindecat 33 complet şi pentru totdeauna o erupţie herpetică
cronică, O erupţie miliară cu senzaţie puternică de arsură şi agravată de fiecare
schimbare a vremii prezentă pe faţă, gât şi braţe, şi care dura de 6 ani a fost redusă la
'o simplă umflătură cutanată atunci când a izbucnit pojarul; după ce acesta şi-a încheiat
ciclul, exantema s-a vindecat, rară a mai reapărea vreodată.57
__________________________________________________________________________________________________________________
40
Traiîe de Vinocuîation, p. 189.
41
Ihilkunde jur Mutter, p. 384.
42
Inierpres clinicus, p. 293.
43
Neue Heilari der Kinderpocken, \l\rr\t 1769, p. 68; tp Spetim., obs. 18.
 23 ORGANON
44
Op. cit.
45
Nov. Aci. Nai. Cur., voi i, obs. 22.
46
Nachricht von dem Krankeninstitu zu Erlangen, 1783.
41
Acesta pare să fie motivul pentru acest fapt remarcabil de benefic şi anume
acela că de la distribuirea generală a variolei vacilor a lui Jenner, variola umană nu a
mai apărut niciodată sub formă de epidemie sau în formă virulentă ca mai înainte cu
40-50 de ani când un oraş vizitat de această boală pierdea cel puţin o jumătate şi adesea
chiar trei sferturi din copiii săi prin moartea lor provocată de această mizerie
nenorocită.
48
Willan, Ueber die KuJipochnimpfung, am dem Engl, mit Zusatzen G.P.
Muhry, Gottingen, 1808.
A9
în special Clavier, Hurel şi Desormeaux în Bulletin des sciences medicales,
publicată de membrii comitetului central de la Societatea de Medicină al
departamentului l'Eure, 1808; deasemenea în Journal de medic ine continue, voi. XV,
p. 206
50
Ballioni în Hufeland 's Journal, 10, ii
31
Stevenson iaAnnals ofMeăicine al lui Duncan, lustr. 2, voi. i, pt. 2, No. 9.
52
Hufeland, Journal, XXIII
5J
On iha Venereai Diseases, p. 4.
54
Cullen, Elemente of Practicai Medicine, pt. 2, i, 3, eh. VI î
55
Sau cel puţin acel simptom a fost îndepărtat,
56
Hufetand's Journal XX 3, p. 50.
57
Rau, Ueber d Werih des horn. Jfetfv., Heidclbeig, 1824, p.85.

Ar fi greu de găsii exemple mai convingătosie şi mai grăitoare decât cele

prezenta?8 moi sos care să-1 poată învăţa pe medic ce fel de egent morbid artificial să
aleagă pentru o vindecare sigura, rapidă şi definitivă conformă cu procesul care are loc
în natură.

După cum am văzut în exemplele de mm sus că nici natura şi nici arta medicului
nu pot vindeca, în nici o împrejurare, o boală deja instalată printr-un agent morbid
diferit, indiferent csi de puternic ar fi acesta, boala poate fi vindecată numai printr-un
agent care este similar fn simptome şi cumva mai puternic, conform legilor cleme,
irevocabile ale naturii care până acum nu au fost recunoscute.
 24 ORGANO
N
(
§4
9

Ar trebui să fi întâlnit mult mai multe asemenenea vindecări homeopatice dacă

observatorii le-ar fi acordat o atenţie mai mare şi dacă natura nu ar fi fost atât de săracă
în boli homeopatice care să acţioneze ca remedii.

(§50

însăşi natura atotputernică nu are la dispoziţie, după cum vedem, decât puţine
instrumente de vindecare homeopatică în afara bolilor miasmatice cu efect constant:
scabia, pojarul şî venala" „ agenţi morbizi care 9„ priviţi ca remedii, sunt fie mai
periculoşi pentru viaţă şi mai de temut decât boala pe care o vindecă, fie sunt de o
asemenea manieră (ca scabia), încât, după ce au efectuat vindecare, solicită la rândul lor
tratament. De aceea, folosirea lor ca'remedii homeopatice este dificilă, nesigură şi
periculoasă.- De asemenea, există prea puţine boli care îşi găsesc remediul similar în
vaioiă pojar sau scabie. De aceea, natura nu poşte vindeca decât foarte puţine maladii
cu efutorul acestor remedii homeopatice riscante şi nesigure şi astfel de vindecări sunt
cu atât" mai periculoase şi prezintă serioase dezavantaje cu cai, spre deosebire de
medicamente, dozajul ior nu. poate fi diminua conform circumstanţelor; mi mult,
pacientul afectat de o maladie analogă de lungă durată, va fi supus la o nouă, lungă şi
periculoasă boală (variolă, pojar sau scabie) cere, la rândul ei va trebui vindecată.
Totuşi, după cum s-a văzut, putem obţine câteva vindecări remarcabile din întâlnirea
norocoasă a acestor boli, acestea reprezentând tot atâtea dovezi elocvente ale marelui
adevăr şi ale legii unice anetoxii: Vindecaţi prin similariiaiea simptomelor!
58
Şi principiul contagios exantematic prezent în limfa variolei vacilor.
59
Adică variola şi pojarul

Această lege terapeutică este evidentă pentru toate minţile luminate, iar faptele
prezentate simt suficient de convingătoare. Pe de altă parte, este uimitor să vedem cât
de multe avantaje are omul fap de vindecările întâmplătoare pe cere le oferă Natura cea
nemiloasă. Pentru că omul are la dispoziţie câteva mii de agenţi morbizi homeopatici
pentru a-şi elibera semenii de suferinţe, iar aceşti agenţi au fost distribuiţi prin Creaţie
divină peste tot în substanţele medicinale. Aceştia îi oferă medicului mijloacele pentru a
crea toate tipurile posibile ds stări de boală prin care să trateze homeopatic toate bolile
naturale imaginabile şi inimaginabile. După ce şi-au stins scopul curativ, aceşti agenţi
morbizi (substanţe medicinale) sunt copleşiţi de forţa vitală şi dispar imediat, fără a mai
ti nevoie de un al doilea tratament pentru propria vindecare (ca în căzui scabiei).
Medicul poate dilua, subdiviza şi potenţa aceşti agenţi morbizi artificiali, până aproape
de limita infinitului, scăzând astfel dom lor până când ei devin mai puţin puternici
 25 ORGANON
decât bolile naturale asemănătoare pe care le tratează; de aceea, prin această metodă
incomparabilă dispare necesitatea oricărui atac violent asupra organismului, chior şi în
cazul vindecării unei boli înrăite, de lungă durată; vindecarea prin această metodă are
loc printr-o tamziţie uşoară, aproape imperceptibilă şi cu toate acestea rapidă de la
starea de boală naturală la o stare de sănătate permanentă.

@52

Există doar două metode principale de vindecare: una bazată doar pe atenta
observare a naturii, pe experimentarea atentă şi pe experienţa pură, metoda
homeopatică, niciodată folosită cu bună ştiinţă înaintea mea, şi o a doua, care nu face
lucrurile de mai sus, metoda alopată (heteropatică). Fiecare este opusă inia celeilalte şi
numai acela care nu le cunoaşte pe amândoiM se poate amăgi cu ideea că ar putea exista
vreo apropiere între ele ssu chiar o unire a lor. Numai o astfel de persoană ar putea fi
înlr-atât ds ridicolă încât să încerce ambele metode în acelaşi timp, conform dorinţei
pacientului. Această practică poate fi numită, fără exagerare, o trădare criminală a
homeopatiei divine.

@53

Adevăratele vindecam uşoare au loc doar prin metoda homeopatică care (cum am
aflat în capitolele @ 7-25) prin experienţe şi deducţii este în mod incontestabil cea mei
adecvată şi prin e cărei artă se obţin cele mai rapide şi mai sigure vindecări. Şi asta se
întâmpla pentru că această artă a "vindecării se bizuie pe legea eternă şi infailibilă a
naturii.
Arta vindecării pur homeopatice este singura metodă corectă , posibilă a artei
umane, cea mai dreaptă cale de vindecare, tot atât de sigură curo. este o linie dreaptă ce
uneşte două puncte.

@S4

Metoda alopatică de tratament a folosit multe lucruri în lupta împotriva bolii, dar
exact pe cele nepotrivite (alloea) domnind de-a lungul secolelor sub diferite forme
numite sisteme. Cu timpul, fiecare dintre aceste sisteme a fost urmat de un altul complet
diferit, toate însă acordându-şi cinstea de s se numi, nu-i aşa, Medicină Raţională.60
Fiecare dintre fondatorii unor asemenea sisteme şi-a însuşit arogant felul în care
el a reuşit să penetreze stat esenţa intimă a vieţii omului sănătos, cot şi pe cea a omului
bolnav şi ca atare, el a decretat ce anume trebuie adraisliat astfel încât boala să dispară
şi cum anume poate fi ea determinată să dispară pentru ca omul suferind de acea boală
să redevină sănătos. Toate acestea însă se bazau pe presupuneri nefondate şi supoziţii
 26 ORGANON
arbitrate, fără o observaţie cinstită a naturii şi fără o ascultare lipsită de prejudecăţi a
vocii experienţei. Pentru ei bolile erau stări care reapăreau cam în aceeaşi manieră. Cele
mai multe sisteme au descris, au clasificat şi botezai bolile imaginate de ele în mod
diferit. S-au eixibuit medianei acţiuni care ar fi trebuit să vindece aceste stări nefireşti
lygâjieuiHmeroasele Materie Medica62)
60
De parcă în instituţia unei ştiinţe, bazate numai pe observarea naturii- pe
experienţă şi experimentul pur, speculaţia rătăcită şi argumentele scolastice şi-ar putea
găsi locul.
Până în cele mai recente timpuri ceea ce este vindecabil în boală a fost
considerat ceva material ce trebuie îndepărtat de vreme ce nimeni nu-şi putea închipui
. un efect dinamic (@ 11 — nota) el ggenpor morbizi, aşa cum medicamentele acţionează
asupra vieţii organismului animal.
Pentru a umple paharul infatuării de sine pân# la capăt aici au fost amestecate
(foarte savant) în mod constant, într-adevăr, mult mai multe medicamente în aşa-
numitele prescripţii pentru a fi administrate în doze mari şi frecvente şi de aceea viaţă
umană, preţioasă şi uşor de distrus, a fost în constant pericol în mâinile acestor
pervertiţi. în special prin folosirea setonului sângerării, emeticelelor, plasturilor,
fontanelelor, purgativelor, şi cauterizărilor.

Oricum, publicul s-a convins repede că suferinţele celor bolnavi au crescut şi s-

so. nuanţaţii pe măsură ce apăreau fiecare dintre aceste sisteme şi metode de
tratament, dacă els erau urmate exact. Medicii alopaţi ax fi rămas de multă vreme fără
clientelă dacă nu si fi existat acele eliberări paliative obţinute în timp prin remedii
obţinute empiric şi a căror acţiune instantanee aparentă nu i-ar fi amăgit pe pacienţi.

@56

Cu ajutorul metodei paliative (antipatică, enantiopatică) introdusă prin

învăţăturile lui Galen "Contraria contrariis" acum 17 secole, medicii, au putut spera până
astăzi să câştige încrederea pacienţilor fluturându-le în faţă iluzia unei ameliorări
aproape instantanee. Cat de nefolositoare şi periculoasa este această metodă de
tratament (în cazul unei boli ce nu evoluează rapid) vom vedea în cele ce urmează. Este
într-adevăr unul dintre modurile de tratament adoptat de alopaţi care a avut un fel de
legătură evidentă cu o parte a suferinţelor cauzate de boala naturală, dar ce fel de
legătură? Exact cea opusă relaţiei corecte şi care ar trebui evitată cu atenţie dacă nu
dorim să-1 înşelăm şi să ne batem joc de pacientul care ne cere ajutorul.
63
S-a încercat crearea unui ai 3-lea mod de folosire a medicamentelor în cazul
bolilor prin intermediul Izopatiei, după cum este numită ~ adică, o metodă de tratare a
unei boli date prin acelaşi principiu contagios care o produce. Dar chiar recunoaşterea
 27 ORGANON
acestuia putea fi făcută, la urma ramelor văzand că virusul care este administrat
pacientului este mult potenţat şi ca urmare, într-o stare schimbată şi deci cura este
efectuată numai prin opunerea unui simillimum unui simillimum. A încerca să vindeci
prin intermediul aceleiaşi potente morbide (până la identificarea totală) contrazice toată
înţelegerea umană normală şi toată experienţa, Aceia care au descoperit îsopatia s-au
gândit probabil la beneficiul pe care omenirea l-a avut de la variolarea cu variola
vacilor prin care individul variolat este protejat înpotriva oricărei infecţii viitoare cu
variolă, de parcă aceasta ar fi fost vindecata în avans. Dar amândouă bolile, atât variola
vacilor cât şi variola sunt doar asemănătoare dar în nici un caz una şi aceeaşi boală. în
multe privinţe ele sunt diferite, mai precis în evoluţia mult mai rapidă şi blândeţea
variolei vacilor şi mai ales prin acest fapt că ea nu este niciodată contagios pentru om
numai prin simpla apropiere. Vaccinul universal a pus punct tuturor epidemiilor acelei
variole mortale înspăimântătoare într-o asemenea măsură încât generaţiile de azi nu mai
au o viziune clară asupra epidemiei de variolă din timpurile variolei.
în plus, în acest fel, anumite boli specifice animalelor ne pot da, cu siguranţă,
remedii şi forţe medicinale pentru boli umane importaite foarte asemănătoare şi pot
lărgi, din fericire, stocul nostru de remedii homeopatice.
Dar să foloseşti o materie morbidă umană (un Psorin luat din scabia umană) ca
remediu pentru aceeaşi scabie umană sau pentru alte rele provenite din acestea?
Nimic bun nu poate ieşi din aşa ceva, ci doar necazuri şi agravarea bolii.

Pentru a-şi pune în practică această metodă antipatică, medicul obişnuit

administrează pentru un singur simptom supărător, dintre atâtea alte simptome ale bolii
repective peste care el trece cu nepăsare, un medicament cunoscut ca fiind capabil să
producă exact opusul simptomului morbid care trebuie înlăturat şi de la care aîopatul se
poate aştepta la cea mai rapidă ameliorare (un paliativ). Ei prescrie doze mari de opium
pentru orice fel de dureri, deoarece acest drog amorţeşte rapid simţirea şi administrează
acelaşi remediu şi pentru diaree, căci acesta opreşte rapid mişcarea peristaltică a
intestinului şi 2. face insensibil, e1 administrează purgative atunci cand pacientul sufera
de multă vreme de constipaţie; foloseşte opium în cazul insomniilor, deoarece acesta
produce rapid un somn adânc, comatos; el scufundă mâna arsă în apă rece, care
datorită gradului scăzut de temperatură, pare să alunge instantaneu, magic chiar,
durerea provocată de arsură; el îi prescrie pacientului care se plânge de frig şi de lipsa
căldurii vitale băi fierbinţi care il încălzesc imediat; el oferă celui cu slăbiciune cronică
vin şi acesta il înviorrează şi îl aduce la viaţă pe pacient. Există şi alte măsuri terapeutice
antipatice asemănătoare, însă ele nu sunt multe la număr, căci şcoala de medicină
obişnuită nu cunoaşte acţiunea primară caracteristică decât la un număr mic de pacienţi.
 28 ORGANON

Dacă în judecarea acestui mod de a face medicină mai putem trece cu vederea
circumstanţa că este un tratament simptomatic total gresit (vezi nota la @7), în care
medicul îşi focalizează atenţia într-o manieră limitată doar asupra unui singur
simptom şi în acest fel nu se poate, deci, aştepta la o vindecare a întregii boli, ceea ce,
in fond, îşi doreşte pacientul, trebuie pe de altă parte să cercetăm dacă a existat vreun
caz (în care s-a folosit această metodă antipatică într-o afecţiune cronică) în care după
ameliorarea temporară nu s-a produs o agravare marcată a simptomului ce fusese iniţial
imblânzit într-o manieră paliativă, o agravare de fapt a întregii boli. Şi orice practician
cu adevărat interesat va fi de acord ca după o asemenea ameliorare scurtă, antipatica, va
urma agravarea în fiecare caz, fără nici o excepţie, cu toate că medicul obişnuit şi-a
luat obiceiul de a-i da pacientului său o altă explicaţie pentru această agravare,
punând-o pe seama malignităţii bolii sau chiar pe seama apariţiei unei boli noi,64
Până acum, medicii au fost prea puţin obişnuiţi să observe bolile cu acurateţe,
totuşi agravarea care urmează unui asemenea tratament paleativ nu putea să le scape în
întregime. Un exemplu izbitor de acest gen se găseşte în lucrarea lui J.H.Schulze Diss,
qua corporis humani momentanearum alterationum specimina quoeâam expenâuniur
(Dizerteţie despre cum anumite indicaţii ale schimbărilor momentane ale corpului sunt
recunoscute), Halae, 1741, pag 298: "Opiaceele alină în general cele mai severe dureri,
produc insensibilitate care se menţine o perioadă uneori fixă de timp; după ce această
perioadă a trecut durerile reapar curând şi în scurt timp cresc până la gradul lor iniţial
de severitate'5 (Willis, Pharm rai., @7, cap. i, p. 298). în continuare la pag 295: "Când
puterea opiului s-a terminat colicile revin nescăzând în severitate până când nu simt din
nou anihilate de acelaşi drog". J.Hunter (Despre bolile venerice, p. 13) spune că vinul
si tonicele dau amplificare slabă acţiunii fără însă a oferi o forţă reală şi puterile
corpului se pierd după aceea, proporţional cu felul în care s-au mărit, prin asta
necâştigându-se nimic.

Simptomele importante ale unei boli persistente nu au fost niciodată tratate cu

asemenea remedii antagonice paliative fără ca o stare opusa, o revenire - o agravare
într-adevăr palpabilă a bolii - să nu apară după câteva ore. Pentru o somnolenţă
persistentă în timpul zilei, medicul a prescris cafea, a cărei acţiune primară este aceea de
a înviora; şi când aceasta şi-a consumat acţiunea, somnolenţa ele peste zi. a crescut.
Pentru trezirile dese din timpul nopţii el a prescris seara (fără a-i păsa de alic simptome
ale bolii) opium, care prin acţiunea sa primară produce un somn adânc şi tâmp,dar s-a
dovedit ca în nopţile următoare pacientul a dormit şi mai puţin decât. înainte; diareei
cronice el i-a opus, fără a da atenţie celorlalte senine morbide, acelaşi opium, a cărui
acţiune primară este să constipe şi după o încetare temporară a diareei, fotul s-a
înrăutătit; mai există şi alte dureri violente, de toate felurile, care revin frecvent, pe care
 29 ORGANON
UJI medic le~a putut suprima cu opium, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp;
după această perioadă durerile revin întotdeauna cu o severitate mai mare, adeseori
insuportabilă, sau locul lor este luat de afecţiuni mult mai grave. Pentru tuşea nocturnă
de lungă durată medicul obişnuit n~a ştiut altceva decât să administreze opium, a cărui
acţiune primară este să suspende orice iritaţie; tuşea a încetat în prima noapte, dar în
următoarele nopţi ea a devenit mult mai gravă şi dacă a continuat să fie supresată iar şi
iar prin acest paliativ luat în doze tot mai mari, pe lângă boala iniţială au apărat şi febra
şi transpiraţia nocturnă; slăbiciunea vezicii şi prin urmare incapacitatea de a urina, s-a
încercat să fie vindecată prin folosirea antipatică a cantaridei ce stimulează trecerea
urinei; evacuarea urinei a fost, cu siguranţă, posibilă la început, dar apoi vezica urinară
a fost mai puţin capabilă de stimulare şi contractare, paralizia sa fiind iminentă; cu doze
mari de droguri purgative şi săruri laxative (cere stimulează m intestine evacuarea
frecventă) s-a încercat vindecarea unei conştipaţii cronice, dar ca acţiune secundară
intestinele s-au închis şi mei tare; medicii obişnuiţi caută să vindece debilitatea cronică
administrând vin care stimulează doar în acţiunea sa primară şi deci, ca urmare, forţele
slăbesc şi mai mult în acţiunea secundară; prin substanţele amare şi condimentele
fierbinţi, el încearcă să întărească şi să încălzească stomacul cronic slab şi rece, dar în
acţiunea secundară a acestor paliative, care sunt stimulante doar într-o primă fază,
stomacul devine şi mai inactiv; lipsei de lungă durată a căldurii vitale şi senzaţiei de frig
li se prescriu, desigur, băi fierbinţi, dar cu atât mai slab şi mai rece se simte pacientul
după aceea; arsurile grave simt o ameliorare instantanee după aplicarea apei reci peste
ele, dar apoi durerea devine de nesuportat şi inflarnaţia se răspândeşte şi creşte şi mai
mult; aiopafii tratează obstrucţia nazală cronică produsă cu remedii care produc strănut
şi rinoree, dar nu observă că acest tratament antipatic agravează boala în mod progresiv
prin acţiunea lui secundară, astfel încât nasul este înfundat chiar mai mult decât înainte;
prin electricitate şi galvanism, care în acţiunea lor primară stimulează puternic acţiunea
musculară, membrele cu slăbiciune cronică şi aproape paralizate au fost stimulate la
mişcări mai active, dar urmarea (acţiunea secundară) a fost dispariţia sensibilităţii
musculare şi paralizia completă; prin sângerări s-a încercat vindecarea congestiei
cronice a capului, dar acestea au fost întotdeauna urinate de congestii şi mai puternice.
Medicii obişnuiţi nu cunosc altă modalitate mai bună de a trata torpoarea paralitică a
corpului şi amintii cuplată cu pierderea cunoştinţei, cum se întâmplă în multe cazuri de
tifos, decât aceea de a administra doze mari de vaîeriană, pentru că aceasta este «nul
dintre cei mai puternici agenţi medicinali care cauzează animaţie şi creşte facultatea
motorie; în ignoranţa lor, aceşti medici nu ştiu că această acţiune este doar o acţiune
primară şi organismul, după ce efectul valerianei a trecui, cade cu siguranţă (în urma
acţiunii secundare antagoniste) într-o imobilitate şi stupoare şi mai pronunţată, mai
exact, ajunge la paralizia organelor mintale şi corporale şi apoi moare; ei nu înţeleg că
aceste boli în cazul cărora ei folosesc din plin valeriaiia, care în astfel de situaţii este un
remediu antipatic ce acţionează în mod opus, sfârşesc în mod indubitabil prin mo arie.
Medicul de şcoală veche este încântat65 că poate ameliora pentru câteva ore viteza
pulsului slab şi rapid din caşexie administrând o primă doză necombinată de degeţel
purpuriu (care în acţiunea sa primară încetineşte pulsul); dor în curând viteza pulsului
 30 ORGANON
creşte din nou şl cum dozele acum din ce în ce mai mari, produc o încetinii e din ce în
ce mai accentuata- până la dispariţia totală- se ajunge ca în acţiunea secundară pulsul
să devină imposibil de numărat; dispare astfel somnul, pofla de mâncare, forţele
slăbesc, iar rezultatul este în mod invariabil, moartea sau nebunia. Şcoala veche, cu
teoriile sale false, nu poşte pricepe - deşi experienţa ,.■ învaţă într-o manieră teribilă ~
cât de'des este agravată boala sau cât de des apar manifestări şi mai grave datorită
acţiunii secundare a unor asemenea remedii antipatice (antagonice).
65
Hufeland în lucrarea sa Homeopathie, p. 20.

@ 60

Aceste efecte nefericite sunt, firesc, consecinţele folosirii medicamentelor în mod

antipatic. Medicul obişnuit îşi imaginează că poate ieşi>din dificultate prescriind o doză
:mai mare la fiecare nouă agravare, ceea ce produce însă doar o altă scurtă ameliorare 66
a simptomelor şi datorită nevoii de a creşte continuu doza acestui paliativ apare fie o
alta boală mai gravă, fie o stare de incurabilitate şi uneori chiar moartea. Niciodată însă
nu va avea loc vindecarea unei boli cronice.
66
Toate paliativele obişnuite date pentru suferinţa celor bolnavi au (cum se vede
aci) ca efect o amplificare a aceleiaşi suferinţe, iar vechii medici trebuiau să le repete în
doze cât mai puternice pentru a obţine o modificare asemănătoare care, oricum, nu era
niciodată permanentă şi clei suficientă pentru a împiedica o reapariţie amplificată a
bolii. Dar Broussais, care în urmă cu 25 de ani era mulţumit de amestecul fără sens al
diferitelor medicamente şi care şi-a terminat, de altfel, domnia în Franţa (luciu pentru
cwe omenirea îi este recunoscătoare) a introdus aşa-numitul lui sistem fiziologic (tară a
line seama de metodele homeopatice pe atunci deja existente), o metodă de tratament,
care în timp ce uşura efectiv şi prevenea în permanenţă reîntoarcerea tuturor
suferinţelor, era în acelaşi timp aplicabilă tuturor bolilor omenirii; iu cm pe care
paliativele ce se foloseau pe atunci nu erau capabile.
Fiind incapabil de a vindeca boala, cu remedii uşoare, inocente, prin care să
refacă sănătatea, Broussais a găsit cea mai uşoară cale de a elina suferinţele
pacientului, cale care pe acesta I-a costat din ce în ce mai mult, până la pierderea vieţii
-o metodă de tratament care vai! a părut suficient de bună pentru contemporanii lui. în
măsura în care pacientul îşi păstrează forţa, boala sa va fi mai evidentă iar durerile vor
fi simţite mult mai puternic. Pacientul va geme, va ţipa, va plânge şi va cere ajutor din
ce în ce mai mult astfel încât medicul nu poate veni prea curând pentru a-i oferi alinare.
Broussais nu a avut nevoie decât să elibereze forţa vitală, să o micşoreze din ce în ce
mai mult, cu atât mai mult cu cât pacientului i se lua sânge, cu atât mai mult cu cât
lipitorile şi ventuzele sugeau lichidul vital (căci după Broussais sângele Inocent şi de
nemlocuit era responsabil pentru aproape toate bolile). în aceeaşi, proporţie pacientul îşi
pierde puterea de a moi simţi vreo durere sau de &~şi exprima starea agravată pnn
plângeri şi gesturi violente. Pe măsură ce slăbeşte din ce în ce mai mult, pacientul pare
mai liniştit, cei din jurul lui se bucură de starea lui aparent îmbunătăţită, gafa sa se
 31 ORGANON
întoarcă în aceeaşi măsură la reînnoirea suferinţelor sale - fie ele spasme, sufocări, frică
sau durere, pentru că l-au liniştit aşa de frumos mai înainte şi au promis uşurare pe mai
departe. în bolile de lungă durată, dacă pacientul şi-a păstrat ceva din forţa sa, el a fost
lipsit de mâncare, supus la o cură de înfometare pentru a deprima viaţa cu şi mai mult
succes şi pentru a-i inhiba starea de nelinişte. Pacientul slăbit se simte incapabil să
protesteze împotriva unor măsuri similare ca sângerări cu lipitori, vezicaţie, băi
fierbinţi, este prea slăbit să mai poată refuza folosirea lor. Faptul că unor asemenea
reducţii şi epuizări atât de des repetate ale energiei vitale le urmează moartea nu este
observat de pacient, care este deja aproape inconştient, iar rudele sale orbile de
îmbunătăţirea chiar şi a ultimelor suferinţe ale pacientului prin sângerare şi băi fierbinţi,
nu pot înţelege şi sunt mirate când, în tăcere, pacientul moare.
"Dar Dumnezeu ştie că pacientul pe patul său de boală fost tratat- cu violenţă, căci
înţepătura unor iniei lanţete nu este cu adevărat dureroasă, iar soluţia de gumă arabică
(Eau de Gourme, aproape singurul medicamente pe care I-a folosit Broussais) era bună
la gust şi aparent fără acţiune - muşcătura lipitorilor insignifiantă, iar sângerarea a fost
făcută cu grijă de către medic, băile fiebinţi nu puteau decât să uşureze starea sa, deci
boala trebuie să fi fost fatală încă de la început, astfel încât pacientul, în ciuda tuturor
eforturilor medicului, a trebuit să părăsească acest pământ." în acest fel se consoleză
rudele şi mai ales moştenitorii celui decedat.
Medicii din Europa şi de oriunde au acceptat acest tratament de convenienţă a
tuturor bolilor conform unei singure legi, de vreme ce aceasta îi salva pe ei de la o
gândire mai aprofundată (cea mai laborioasă muncă de sub soare !). Ei trebuie să aibă
grijă" să-şi aline mustrările de conştiinţă şi să se consoleze cu ideea că nu ei au fost
iniţiatorii acestui sistem şi că această metodă de tratament a fost folosită de mii de am
de adepţii lui Broussais şi că, probabil, oricum totul s-ar fi terminat prin moartea
pacientului, după cum au fost ei învăţaţi de maestrul lor." Astfel, mii de doctori au fost
greşit învăţaţi să verse (cu sânge rece) sângele cald al pacienţilor lor care puteau să fie
vindecaţi şi astfel, datorită metodei lui Broussais, să ia viaţa a milioane de oameni, mai
mulţi decât au căzut pe câmpurile de bătălie ale lui Napoleon. Va fi fost oare voia
Domnului ca acest sistem al lui Broussais, care a distrus medico! viaţa unor pacienţi
vindecabili, să preceadă homeopatia pentru a descliide ocliii lumii faţă de adevărata
ştiinţă şi artă a medicinei, homeopatia, în care toţi pacienţii curabili îşi găsesc sănătatea
şi o nouă viaţă, atunci când această artă, cea mai grea dintre toate, este practicată de i.m
medic într-o manieră pură şi constantă ?

@61

Dacă medicii ar fi capabili să reflecteze la rezultatele triste ale folosim

rnedicamentelor antagonice, ei ar fi descoperii demult marele adevăr CA
ADEVĂRATA ŞI RADICALA ARTA A VINDECĂRII TREBUIE CĂUTATA
TOCMAI ÎN PARTEA OPUSĂ A UNUI ASEMENEA TRATAMENT ANTIPATIC AF,
SIMPTOMELOR BOLII; ei s-ar fi convins că, întrucât o acţiune medicală antagonică
 32 ORGANON
simptomelor bolii (un medicament folosit antipatic) este urinată doar de o ameliorare
temporară, inversul acestei proceduri, folosirea homeopatică a medicamentelor în
conformitate cu similaritatea simptomelor trebuie să aducă o vindecare completă şi
definitivă (dacă, în acelaşi timp, s-au folosit opusul dozelor mari, şi anume dozele
infime). Dar, nici agravarea evidentă care a urmat tratamentului lor antipatic, nici faptul
că nu a existat nici un doctor care să realizeze o vindecare definitivă a unei boli cronice,
decât în cazul în care vreun agent medical homeopatic nu a fost, din întâmplare,
ingredientul principal al prescripţiilor sale şi, în fine, nici măcar faptul că toate
vindecările rapide şi complete înfăptuite vreodată de natură s-au datorat intervenţiei
asupra vechii boli a unei boli noi cu caracter similar nu i-a învăţat, de-a lungul atâtor
secole, nu i-a convins de acest adevăr, de această cunoaştere, singura care poate veni cu
adevărat în ajutorul celor bolnavi.

Următoarele descoperiri, derivate din numeroase observaţii, explică rezultatele

periculoase ale tratamentului antipatic, paliativ şi efectele benefice ale celui opus lui,
tratamentul homeopatic. Nimeni înaintea mea nu le-a remarcat vreodată deşi sunt atât
de palpabile, de evidente şi deşi au o importanţă infinită pentru arta vindecării.

@63

Orice agent care acţionează asupra vitalităţii, orice medicament care perturbă mai
mult sau mai puţin foiţa vitală şi produce o anumită schimbare în starea de sănătate a
individului pentru, o perioadă mai lungă sau. mai scurtă de timp. Această acţiune o
numim acţiune primară Deşi este produsul atât al puterilor medicinale cât şi al celor
vitale, această acţiune se datorează în principal primei forţe (adică medicamentului).
Acţiunii sale se străduieşte forţa noastră vitală să-i opună propria sa energie.
Această acţiune de rezistenţă este, într-adevăr, o acţiune automată a instinctului
nostru de apărare şi este numită acţiune secundară sau contraacţiune.

@, 64

în timpul acţiunii primare a medicamentelor asupra corpului nostru sănătos (aşa

cum se va vedea în exemplele următoare) forţa noastră vitală pare să se comporte pur şi
simplu într-o manieră pasivă, receptivă şi se manifestă de parcă ar fi obligată să
primească în ea impresiile puterii artificiale cere acţionează din afară şi cuie îi schimbă
starea de sănătate; dar apoi ea pare să se mobilizeze la loc, aşa cum era iu început si să
dezvolte (A) exact condiţia (starea) de sănătate opusă {contra-acţiunea, acţiunea
secundară) acestui efect (acţiunea primară) produs asupra ci, dacă într-adevăr, există
 33 ORGANON
un asemenea opus. Intensitatea acestei acţiuni este proporţionala cu efectul (acţiunea
primarii) exercitată asupra ei de agentul medicinal sau morbid şi, de asemenea, cu
propria ei energie; - sau (B) dacă o astfel de stare opusă acţiunii primare nu există m
natură ea încearcă să-şi reafirme autoritatea eliminând, schimbarea produsă în. ea din
exterior (de către medicamente) şi restabilindu-şi funcţia ei normală (acţiunea
secundară, acţiunea curativă).

(§65

Exemplele din categoria (A) sunt familiare tuturor. O mână scufundată în apă
fierbinte este la început mult mai caldă decât cealaltă mână care nu a fost supusă
aceleiaşi încercări (acţiune primară); dar după ce este scoasă din apă şi complet uscată,
curând ea devine rece, chiar mult mai rece decât cealaltă mână (acţiune secundară). O
persoană încălzită în urma unor exerciţii sportive (acţiune primară) este, după încetarera
lor, afectată de o stare de frig şi de tremurături (acţiune secundară). Unuia căniia ieri îi
era cald de la prea mult vin băut (acţiune primară), astăzi fiecare pală de vânt i se pare
prea rece (contraacţiune a organismului, acţiune secundară). Un braţ care a fost ţinut
multă vreme într-o apă foarte rece este la început mult mai palid şi mai rece decât
celălalt (acţiune primară); dar, după ce a fost scos din apă şi uscat, el devine nu doar
mai cald decât celălalt, ci şi mai roşu şi inflamat (acţiune secundară, reacţie a forţei
vitale). O vioiciune excesivă apare după o cafea tare (acţiune primară), dar apoi
toropeala şi lenea se instalează pentru o lungă perioadă de timp (reacţie, acţiune
secundară), acestea dispărând doar în cazul în care se administrează în continuare calea
(palieri de scurtă durată). Somnul greu, tâmp, cauzat de opium (acţiune primară) este
urmat de o insomnie mai pronunţată (contrareacţie, acţiune secundară). După
constipaţia produsă de opium (acţiune primară), urmează diareea (acţiune secundară),
şi după o purgaţie cu medicamente care irită intestinele urmează o constipaţie de câteva
zile (acţiune secundară). Şi astfel se întâmplă întoteauua ca după acţiunea primară a
unui medicament ce produce, luat în doze mari, o schimbare puternică în starea de
sănătate a miei persoane sănătoase, forţa vitală, în acţiunea secundară, să producă chiar
opusul acţiunii primare (dacă- aşa cum am arătat, mai sus - aceasta există).

@ 66

Dar nimeni nu va observa la un corp sănătos - şi acest jucru e uşor de văzut - o

acţiune secundară antagonică derivată din acţiunea dozelor miline de medicamente
homeopatice. O doză mică a oricăruia dintre aceste medicamente produce o acţiune
primară care este perceptibilă doar unui observator foarte nlent; dar organismul v i n
foloseşte împotriva unei astfel de doze doar atâta reacţie (acţiune secundară) cnlu. C:MC
nevoie pentru refacerea stării de normaliiate.
 34 ORGANON
@ 67

Aceste adevăruri de necontestat, care ni se oferă spontan prin observarea naturii

şi prin experienţă, ne explică acţiunea benefică ce are loc în timpul tratamentului
homeopatic; în timp ce pe de altă parte, demonstrează perversitatea tratamentului
antipatic şi paliativ efectuat prin intermediul medicamentelor care se comportă
antagonic.67
Numai în. cazurile cele mai -urgente, în care pericolul ce ameninţă viaţa şi
anunţă moartea iminentă, nu lasă timp pentru acţiunea unui remediu homeopatic - nu
ore, uneori nici măcar sferturi de oră, şi chiar minute - de ex. la asfixieri, fuîgerăn,
sufocări, îngheţ, înecuri etc. - în toate aceste evenimente, ca o măsură preliminară, este
admisibil şi judicios, să se stimuleze iritabilitatea şi sensibilitatea (viaţa fizică) cu
paliative cum ar fi de ex. şocuri electrice uşoare, clisme cu cafea tare, cu mirosuri
stimulatoare, încălzirea gradată etc. După ce s-a efectuat stimularea, organele vitale îşi
reiau cursul în maniera lor sănătoasă de odinioară, pentru că aici nu există nici o boală*
care să fie îndepărtată, ci pur şi simplu o obstrucţie şi o întrerupere o forţei vitale
sănătoase. Acestei categorii îi aparţin diverse antidoturi la otrăvirii? scule: «ieşim'"
pentru, acizi minerali, Hepar-sulph. la otrăvirile cu metale, cafea şi camfor (şi
ipecacuanha) pentru intoxicaţia cu opiu. etc.
Nu înseamnă că uit remediu homeopatic a fost prost ales pentru cazul unei boli
din cauză că unele dintre simptomele medicinale doar sunt antipatice câtorva dintre
simptomele minore şi mei. puţin importante ale bolii, clacă doar celelalte, simptomele
specifice bine marcate (caracteristice), mai puternice, sunt acoperite de acelaşi
medicament ale cănii simptome sunt similare, adică dacă simptomele bolii, sunt depăşite
în forţă, distrase şi eliminate, celelalte simptome opuse vor dispărea, de asemenea, de ta
sine după expirarea termenului acţiunii medicamentului fără a întârzia câtuşi de puţin
vindecarea.

* Şi totuşi nona sectă ce amestecă aceste două sisteme apelează (în van) ia această
observaţie, pentru a putea avea o-scuză pentru găsirea peste tot a unor asemenea
excepţii de la regula generală în ceea ce priveşte bolile şi pentru a-şi justifica folosirea
de convenienţă a paleativelor alopatice şi a altor gunoaie alopatice nocive, făcând
aceste doar pentru a se scuti de povara căutării unui remediu homeopatic adecvat
pentru fiecare coz de boală în parte, şi astfel ei pretind a fi medici homeopaţi, .fără a fi
însă aşa ceva.

@68

In tratamentul homeopatic experienţa ne învaţă că, din dozele incredibil de mici

ale medicamentului (vezi @ 275-237) cerute de această metodă de tratament, care sunt
suficiente (datorită similarităţii, simptomelor lor) pentru a copleşi şi îndepărta boala
naturală asemănătoare din calea principiului vital, deci, cum spuneam. experienţa
nr
 35 ORGANON
învaţă că în organism va rămâne într-adevăr - după dispariţia bolii - o anumită cantitate
(dacă se poate spune aşa) de boală medicinala, dar care, datorita infirnitstii
extraordinare a dozei, este atat de mică şi dispare atât de repede (în comun acord cu ea
însăşi) încât forţa vitală nu mm este nevoită să folosească, împotriva acestei mici
perturbări artificiale a sănătăţii sale nici o reacţie mai puternică, ci doar atâta câtă este
necesară pentru a-şi transforma starea actuală de sănătate într-o stare de sănătate
definitivă (@64,B).

@69

în metoda de tratament antipatică (paliativă) are loc, cu siguranţă, opusul celor

prezentate mai sus. Simptomul medicinal pe care medicul îl opune simptomului bolii
(de exemplu: insensibilitatea şi stupefacţia cauzată de opium în acţiunea sa primară
asupra durerii acute) nu este, în mod sigur, străiii, nu este în totalitate alopatic faţă de
cel de al doilea (simptomul bolii); exista o relaţie evidentă între simptomul medicinal şi
cel al bolii, âm ea este reversul a ceea ce ar trebui să fie. Se intenţionează astfel ca
anihilarea simptomului bolii să fie făcută printr-un simptom medicinal opus, ceea ce
este imposibil. Fără îndoială că medicamentul, ales în mod antipatic, atinge exact acelaşi
punct bolnav din organism ca şi medicamentul ales homeopatic, conform cu acţiunea
similară pe care o produce; dar primul (medicamentul antipatic) acoperă într-o măsură
foarte mică simptomul opus al bolii şi numai ca un opus şi îl face imperceptibil
principiului nostru vital doar pentru o scurtă perioadă de timp, astfel încât în prima fază
de acţiune a paliativului antagonic forţa vitală nu percepe nimic dezagreabil nici din
partea simptomului bolii şi nici din partea simptomului medicinal, ca şi cum cele două
s-ar fi neutralizat dinamic unul pe celălalt (de exemplu: puterea stupefiantă a opiumului
ore acest efect asupra durerii). în primele minute forţa vitală se simte aproepe bine şi nu
percepe nici stupefacţia produsă de opium, nici durerea cauzată de boală. Dar, întrucât
simptomul medicinal antagonic nu poate (spre deosebire de tratamentul homeopatic)
ocupa locul perturbării morbide prezente m organism, în senzaţia principiului vieţii
înfaţişându-se ca o boală artificială asemâîiătodre, mai puternică şi nu poate astfel
(spre deosebire de medicamentul homeopatic) să afecteze forţa vitală ca o boală
.similară, artificială astfel încât să poată lua locul bolii iniţiale, medicamentul paliativ
trebuie (fiind un lucra total diferit de boala iniţială şi opus ei) să părăsească
deranjamentul morbid fără a-i fi eradicai; el numai îl transformă cum am mai spus,
într-o aparentă neutralizare68 dinamică, nepercepută de la început de forţa vitală, dar ca
orice boală medicinală se extinde în curând şi nu numai că va lăsa boala iniţială în
starea în care a găsit-o, dar va obliga forţa vitală (aşa cum e normal, aşa cum o fac toate
paliativele ce sunt administrate în doze mari, pentru a produce o însănătoşitre
permanentă) să producă o stare opusă (vezi @ 63-64) acestui medicament paliativ, care
este reversul acţiunii medicamentoase, acest revers fiind analog cu boala naturală încă
prezentă şi nedistrusă, ce va fi - în mod necesar - întărită69 şi agravată prin această
adăugire (reacţia împotriva paEativului) produsă de forţa vitală. Simptomul bolii
 36 ORGANON
(singurul din multele altele ale bolii) se va agrava după ce acţiunea paliativului se va
fi încheiat; ci se va agrava proporţional cu mărimea dozei de paliativ folosită. In
acelaşi fel (pentru a păstra acelaşi exemplu), cu cât doza de opium administrata pentru a
elina o durere va fi mal mare, cu atât va creşte în intensitate durerea (depăşindu-şi
intensitatea iniţială) imediat ce opiumul şi-a epuizat acţiunea.70
In organismul viu nu poate avea loc o neutralizare permanentă a senzaţiilor
contrare sau antagonice, aşa cum se întâmplă în laboratorul chimic cu substanţe de
calităţi opuse unde, de ex., acidul sulfuric şi potasiu! se unesc pentru a forma o
substanţă total diferită, o sare neutră, care acum nu mai este mei alcalin, nici acid şi nu
se poate descompune nici măcar la căldură. Asemenea amestecuri şi combinaţii totale
pentru a forma ceva permanent neutru şi indiferent nu au loc niciodată datorită
impresiilor dinamice ale unei naturi antagoniste existente în aparatul nostru senzitiv. în
asemenea cazuri, la început poate apărea doar ceva asemănător neutralizării şi o
îndepărtare reciprocă, dar senzaţiile antagonice nu se îndepărtează definitiv una pe
cealaltă. Lacrimile unui om îndoliat vor fi uscate doar pentru o perioadă foarte scurtă
de timp de o glumă reuşită, căci oricum glumele sunt uitate rapid, iar lacrimile vor
curge din nou şi mai abundent.
Aşa simplă cum este această propoziţie, ea a fost greşit înţeleasă şi în opoziţie
cu ea unii au afimat că paliativul în acţiunea sa secundară trebuie să fie la fel de capabil
să vindece cum o face remediul homeopatic prin acţiunea sa primară. Dar cei ce au
făcut această afirmaţie nu se gândesc că acţiunea secundară nu este produsul unui
medicament, ci în mod invariabil se datorează acţiunii antagonice a forţei vitale asupra
organismului şi că, deci, acţiunea secundară care rezultă din reacţia forţei vitale la
folosirea unui paliativ este o stare asemănătoare cu simptomele bolii pe care paliativul a
lăsat-o neeradicată, boala fiind amplificată şi mai mult datorită acestei reacţii a forjei
vitale asupra paliativului.
Ca într-o temniţă întunecată, în care prizonierul cu mare dificultate poate
recunoaşte obiectele din jurul lui; atunci când lampa cu alcool este aprinsă brusc totul
este imediat iluminat în cea mai consolatoare manieră pentru nefericitul încins acolo;
dar când flacăra este stinsă, cu cât mai strălucitoare a fost, cu atât mai întunecată va fi
noaptea care îl. înconjoară şi acest fapt îi va scădea şi mai mult. posibilitatea de a vedea
ceva în jur.

@70

Din ceea ce am prezentat deja nu putem să nu tragem minatoarele concluzii: « Tot ceea
ce prezintă un caracter morbid real şi care trebuie vindecat, adică o boală, poate fi
descoperit(ă) de iui medic numai observând cu atenţie suferinţele pacientului şi
schimbările vizibile ale stării de sănătate ale acestuia sau, mai exact spus, observând
totalitatea simptomelor prin care boala indică medicamentul adecvat vindecării sale, in
timp ce, pe de altă parte, orice cauza mfmuî ninbnilS bolii, orice calitoie ocultă
sau.principiu morbid imaginar nu sunt altceva derâi iluzii.
 Această perturbare a stării de sănăt^e pe care noi o numim boală po^e fi
transformată în sănătate numai printr-o altă revoluţie produsă asupra stării de
sănătate cu ajutorul medicamentelor a căror putere curativă unică constă numai în
schimbarea stării de sănatMe a omului - altfel spus, într-o excitare specifică a
simptomelor morbide - şi această putere curativă poate fi afMă cu cea mai mare
claritate şi puritate num® prin testarea medicamentelor pe corpul sănătos.

Conform tuturor experienţelor, o boală nMuală nu va fi niciodată vindecată cu

ajutorul unor medicamente care posedă puterea de a produce într-un individ sănătos
o stare morbidă străină (simptome morbide disimilare), stare care diferă de aceea a
bolii naturale (deci boala naturală nu va fi niciodată vindecată printr-o metodă de
tratament alopată). Mai trebuie, de asemenea, observat că nici în natură nu poate
avea loc vreun tratament în care boala iniţială să poată fi îndepărtată, anihilată şi
vindecată prin adăugarea unei alte boli diferită de ea, indiferent cât de puternică ar fi
boala cea nouă.

Mai mult, experienţa no dovedeşte că, prin intermediul rnedicamentelor care au

tendinţa de a produce în individul sănătos un simptom morbid artificial, antagonic
unui singur simptom al bolii ce trebuie vindecată, nu va avea loc niciodată
vindecarea unei boli cronice, ci doar o ameliorare temporară, urmată întotdeauna de
agravarea acelei boli cronice; altfel spus, acel tratament antipatic şi paliativ folosit în
bolile cronice grave este absolut ineficient.

Cel de-al treilea şi singurul mod de tratament posibil (cel homeopatic), în care
pentru totalitatea simptomelor unei boli neurale, se foloseşte un medicament
capabil de a produce cele mai asemMătoare simptome posibile în individul sănătos,
medicament administrat în doze adecvate, este singura nietodă tămăduitoare
eficientă de vreme ce bolile, care sunt simple iritaţii dinamice perturbatoare ale
forţei vitale, simt învinse şi fiirid astfel eradicate uşor, total şi definitiv nu pot decât
să înceteze a mai exista. Aceasta este produsă cu ajutorul iritsfiei perturbatoare
determinată de medicamentul homeopatic în senzaţiile principiului vital. Pentru că în
cazul acestui procedeu svem exemplul Naturii însăşi eliberate, când unei boli mai
vechi i se adaugă una nouă simiteă ei prin cse prima este rapid anihilată şi

@71

întrucât acum nu mai există nici un dubiu asupra faptului că bolile omenirii
constau doar în grupuri de anumite simptome şi pot fi anihilate si transformsie în
sănătate cu ajutorul substanţelor medicinale, dar numai cu acelea care sunt capabile de
a produce în mod artificial simptome morbide similare (şi aceasta este metoda în toate
 38 ORGANON
tratamentele adevărate), putem afirma că operaţia de vindecare este cuprinsă în
următoarele trei puncte, trei etape:
I. Cum stabileşte medicul ce anume este necesar de ştiut pentru a vindeca o
boală?
II. In ce fel va învăţa, va deprinde el ştiinţa instrumentelor adaptate pentru a
vindeca bolile naturale, mai exact spus ştiinţa puterilor paiogenic© al© medicamentelor?
III. Care este cea mai adecvată metodă ds folosire a acestor agenţi morbizi
artificiali (medicamentele) în vindecarea unei boli neurale?

72

In ceea ce priveşte primul punct, cele ce urmează vor servi drept o primă vedere
generală. Bolile la care este predispus omul sunt fie procese morbide rapide ale forţei
vitale perturbate în mod nefiresc, care au tendinţa de a-şi încheia evoluţia mai încet sau
mai rapid, dar întotdeauna într-o perioadă de timp moderată - şi pe aceste boli le
numim boli acute; sau există boli de o asemenea natură încât prin debuturi uşoare,
adeseori imperceptibile, ele perturbă organismul viu, fiecare într-o manieră
caracteristică şi îl deviază treptat de la starea de sănătate într-o asemenea măsură încât
energia vitală instictivă numită forţă vitală, a cărei funcţie este de a apăra sănătatea, va
opune acestor boli (la început şi în timpul dezvoltării lor) o rezistenţă neputincioasă,
neadecvată, nefiind capabilă să le alunge de una singură şi trebuind să sufere - fără
putinţa de a face ceva - răspândirea lor (a bolilor) şi propria perturbare, din ce în ce
mai accentuată, până ia limită, când organismul este distrus. Aceste boli se numesc boli
cronice. Ele sunt cauzate de o infecţie dinamică cu o miasmă cronică.

@73

în ceea ce priveşte bolile acute, ele sunt fie de o asemenea natură încât atacă
fiinţele umane individual, cauza excitatoare fiind influenţele nocive la caxe acestea
sunt expuse în mod particular. Abuzul de mâncare sau lipsa acesteia, impresiile fizice
puternice, emoţiile mentale şi altele sunt cauzele excitatoare ale unor asemenea afecţiuni
acute febrile; în realitate, totuşi, ele sunt de obicei doar o explozie temporară a psorei
latente, care se va reîntoarece, în mod spontan, în starea ei de hibernare dacă bolile
acute nu au avut un caracter prea violent şi au fost repede înăbuşite. Sau ele pot fi de o
asemenea natură încât să atace câteva persoane în acelaşi timp, pe ici pe colo {sporadic)
prin intermediul unor influenţe meteorice sau telurice şi a agenţilor nocivi dispoziţia de
a fi afectaţi morbid de către acestea având~o numai câteva persoane la un moment dat.
La acestea se mai adaugă acele boli în cazul cărora mai multe persoane sunt atacale de
suferinţe foarte asemănătoare provenind de la aceeaşi cauză {boii epidemice), aceste
boli devin de regulă infecţioase {contagioase) când ele apar în mijlocul unor mase largi
de oameni. Atunci apar stările febrile,71 fiecare având o natură aparte şi, deoarece
 39 ORGANON
cazurile de boală au aceeaşi origine, ele se instalează în toţi aceia care prezintă un
proces morbid identic, care dacă este lăsat în voia lui, se va consuma singur până la
dispariţie şi vindecare, într-o perioadă moderată de timp. Calamităţile războiului,
inundaţiile şi foametea sunt adesea cauzele excitatoare ale acestor boli. Uneori ele
(cauzele) sunt şi miasme acuîe specifice, care apar în aceeaşi manieră (cunoscute sub
denumiri tradiţionale) şi care fie că atacă persoanele o singură dată în viaţă, cum ar fi
variola, pojarul, tuşea convulsiva, vechea şi uşoara scarlatină 7 2 Sydenham roşie aprinsă,
oreionul etc, fie că apar des, într-o manieră destul de asemănătoare cum ar fi ciuma din
Levant, febra galbenă a regiunilor de coastă, holera asiatică şi altele.
71
Medicul homeopat care nu ia în considerare concluziile dinainte stabilite,
născocite de şcoala obişnuită (care a fixat doar puţine nume pentru asemenea febre, pe
lângă care natura atotputernică îndrăzneşte să producă şi altele, astfel încât ei să poată
trata aceste boli conform câtorva metode stabilite) nu va recunoaşte denumirile de febră
de închisoare, febră bilioasă, febră tifoidă, febră putridă, febră nervoasă sau febră
mucoasă, dar le va trata pe fiecare în parte conform caracteristicilor lor.
72
După 1801 medicii au confundat o anumită purpură rniliară (roodvonk), care
venea din vest, cu scarlatină, în ciuda faptului că aceste două boli manifestau simptome
complet diferite, a faptului că remediul scarlatinei se găsea în Belladonna, pe când cel al
purpurei în Aconitum şi, în sfârşit, în ciuda faptului că prima boală era de obicei doar
sporadică, pe când cea de a doua era invariabil epidemică. în ultimii ani se parc că cele
două boli s-au unit, întâmplător, pentru a forma un fel de febră eruptivă specifică,
pentru circ nici Belladona, nici Aconitum nu mai pot fi considerate remedii
homeopatice.

Printre bolile cronice trebuie să le socotim încă (ce păcat!) şi pe acelea cu care ne
întâlnim, atât de des, produse artificial în cursul tratamentelor alopatice datorită folosirii
îndelungate a mcdicamnetelor eroice, violente, în doze mari, crescânde: calomclul,
sublimatul coroziv, unguentele pe bază de mercur, riitratul de argint, iodul şi unguentele
sale, opiumul, vakriana, sconta de tinehona şi chinina, degeţelul roşu, acidul prusie,
sulful şi acidul sulfuric, purgativele 73 , venesecţia, sângerarea abundentă, lipitorile,
scuigciiîc etc, piin cuie ciicigta vitalii esle luicuii slabila pâuk ia u urnita nemiloasa şi
alteori, dacă pacientul nu moare, este deranjată în mod nefiresc (de fiecare substanţă
într-o manieră specifică) înîx-o asemenea măsură încât, pentru a menţine viafa
împotriva acestor atacuri inamice şi distinctive, trebuie să se producă o revoluţie în
organism, adică fie să priveze una din părţile acesteia de iritabilitate şi sensibilitate, fie
să Ic excite pe acestea în mod exagerat, adică să producă dnâta'e sau contractare,
relaxare sau încordare sau chiar distrugerea totală a unor anumite părţi şi să dezvolte
schimbări organice nefireşti, pe ici pe colo, în interior sau exterior (schilodind
organismul intern sau extern). Forţa vitală face toate aceste lucruri doar pentru a apăra
organismul de o distrugere completă a vieţii datorată asalturilor ostile, reînnoite ale
 40 ORGANON
unor asemenca forţe distructive
73
Singurul caz posibil de pletora se prezintă la femeia sănătoasă, cu câteva zile
înaintea ciclului, prezentând o anumită senzaţie de plenitudine a sânilor fi a uterului,
dor fără inflamaţie.
74
Dintre toate metodele posibile pentru vindecarea bolilor nu poare fi imaginată
una mai iraţională, mai nepotrivită şi mai profund alopatică ca aceea a lui Broussais,
mm exact tratamentul prin sângerare si înfometare care pentru mulţi ani s-a răspândit pe
o marc parte a pământului. Nici un om inteligent nu poate găsi în această metodă ceva
medicinal sau care să ajute d.p.d.v. medical întrucât medicamentele reale, chiar dacă au
fost alease orbeşte şi administrate pacientului, se pot uneori dovedi folositoare într-un
caz de boală pentru că din întâmplare, s-ar putea să fi fost homeopatice în acel caz. Dar
prin sângerare bunul simţ sănătos nu se poate aştepta decât la slăbire şi la scurtarea
vieţii. Este un fals dureros şi lipsit de orice temei să afirm că cele mai multe sau chiar
toate bolile depind de inflamaţiile locale. Chiar şi pentru o adevărată inflamaţie locală,
cea mai sigură şi mai rapidă vindecare se găsea în medicamentele capabile să
îndepărteze în mod dinamic iritaţia arterială pe care se bazează inflamaţia, acest lucru
fund făcut fîiră cea mai mică pierdere de fluid şi de forţă. Sângerarea locală, chiar a
unor părţi afectate, are doar tendinţa de a amplifica inflamaţia reînnoită a aceste părţi.
Şi cu siguranţă că este, în general neadecvat, criminal să iei mai multe livre de sânge
din vene, IR cazul iebrelor inflamatorii, în condiţiile în care câteva medicamente
adecvate ar fi risipit această stare de iritare a arterelor, îndepărtând-o împreună cu
boala în doar câteva ore şi cu cea mai mică pierdere de sânge şi forţă. O asemenea
pierdere marc de sânge este în mod evident de neînlocuit pentru bolnav, de vreme ce
organele gândite de Creator pentru a produce sânge sunt astfel atât de slăbite încât în
Vreme ce produc sânge în aceeaşi cantitate, calitatea acestuia nu mai este hi fel de bună
ca înainte. Şi cum este posibil ca această pletoră imaginară să se ii produs cu o
asemenea rapiditate şi să fie redusă prin sângerări repetate, atâta timp cât doar cu o oră
mai înainte pulsul acestui pacient înfierbântat (înainte de etapa febrei şi a frigului) era
atat de liniştit. Nici un om, nici un pacient nu are prea mult sânge sau prea multă forţă.
Dimpotrivă, nici un bolnav nu are destulă forţă, căci altfel energia sa vitală ar fi
prevenit dezvoltarea bolii. De aceea este iraţional şi crud să adaugi acestui pacient slăbit
o sursă mai mare, într-adevăr cea mai serioasă sursă de debilitate. Este o practică
greşită, criminală, iraţională şi crudă, bazată pe o teorie absurdă şi lipsită de orice temei
folosită în locul îndepărtării bolii, care este întotdeauna de natură dinamică, şi poate fi
eliminată numai prin potenţări dinamice.

@75

Aceste atacuri asupra sănătăţii umane efectuate de către arta netămăduitoare

alopatică (mult mai accentuate în timpurile noastre) dintre toate bolile cronice sunt cele
mai deplorabile şi, în acelaşi timp, incurabile; şi trebuie să adaug, cu tristeţe, că este
aparent imposibil să descoperim vreun remediu pentru vindecarea lor dacă ele au atins
o intensitate considerabilă.
 41 ORGANO
N
@7
6

Bunul Dumnezeu ne-a oferit, prin homeopatie, mijloacele de vindecare doar

pentru bolile naturale, dar acele devastări si ciopârţiri interne sau externe ale
organismului uman, efectuate atât de des, de-a lungul anilor, de exercitarea nemiloasă a
falsei arte75 de vindecare alopate prin tratamentele şi medicamentele sale dureroase,
trebuie remediate de însăşi forţa vitală (care oferă un ajutor adecvat pentru eradicarea
oricărei miasme cronice ce ar putea să pândească în aşteptare) dacă aceasta nu a fost
deja prea tare slăbită de asemenea acţiuni ostile şi care ar putea să-şi sacrifice câţiva ani
unei asemenea operaţiuni. Nu există şi nu poate exista o artă umană de vindecare care
să reducă la o stare de normalitate acele numeroase stări nefireşti care au fost, de atâtea
75
Dacă pacientul moare, practicianul unui asemenea tratament obişnuieşte să
evidenţieze, să arate rudelor îndurerate, la examinarea postmortem, aceste desfigurări
organice interne care sunt datorate pseudoartei sale, dar pe care ci le atribuie cu
măiestrie unei boli originale incurabile (vezi cartea mea: Alopatia - un cuvânt de
avertizare pentru toţi pacienţii, Leipzig, Baumgartncr). Acele înregistrări înşelătoare;
operele ilustrate despre anatomia patologic, prezintă produsele unei asemenea
cârpăceli lamentabile. Persoanele, decedate, care provin din sate sau săracii din oraşe
care au murii fără a fi fost carpaciti prin asemenea metode dureroase, de regulă, nu
suni deschişi de anatomia patologică. Asemenea deformări nu vor putea fi găsite în
cadavrele lor. Prin aceastea puica aprecia valoarea dovezilor decenale în acele ilustrări.
inimos colorate precum şi onestitatea autorilor acestora.

@77

Bolile produse de expunerea prelungită la influente dăunătoare ce pot fi evitau

nu trebuie numite cronice. Ele includ bolile produse de: obişnuinţa de a consuma în
exces băuturi şi alimente dăunătoare, desfrâul de toate felurile care subminează
sănătatea, abstinenţa prelungită de la lucruri care sunt necesare vieţii, locuirea în
localităţi nesănătoase, în special în ţinuturile mlăştinoase, întemniţarea în celule, lipsa
de exerciţiu fizic sau de mişcare în aer liber, suprasolicitarea fizică şi nervoasă, stresul
emoţional continuu etc. Aceste stări de boală autoprovocate dispar în mod spontan (în
caz că nu există vreo miasmă cronică în corp) prin îmbunătăţirea modului de viaţă şi nu
pot fi numite boli cronice.

@78

Adevăratele boli cronice, naturale, sunt cele care provin dintr-o miasmă cronică,
care atunci cănd sunt lăsate să evolueze în voia lor şi nu sunt verificate prin intermediul
acelor remedii specifice lor se vor agrava în mod continuu (în ciuda celui mai corect
regim de viaţă trupesc şi mental pe care îl ţine subiectul unei astfel de boli) şi îl vor
 42 ORGANON
chinui pe pacient până la sfârşitul vieţii sale cu suferinţe din ce în ce mai mari. Aceste
boli, cu excepţia celor produse de practici medicale greşite (@ 74), sunt cele mai mari
flagele ale rasei umane, deoarece chiar şi cea mai robustă constituţie, cel mai regulat
mod de viaţă si cea mai puternică energie a forţei vitale sunt insuficiente pentru
eradicarea lor.7
7
în timpul ariilor înfloritori ai tinereţii şi odată cu apariţia menstruatiei regulate,
toate acestea, alăturate unui mod de viata benefic pentru suflet, inimă şi corp, ele;
rămân
necunoscute ani la rând. Persoanele chinuite par perfect sănătoasa în faţa rudelor şi a
cunoştinţelor, iar boala care a apărat ca urmare a unei infectii sau ereditar pare să
fi, dispărut în. totalitate. Dar în anii următori, după evenimente şi condiţii de viată
nefavorabile, ele vor apărea cu siguranţă din nou şi se vor dezvolta mult mai repede,
asumându-şi un caracter mult mai grav proporţional cu perturbarea principiului vital
prin pasiuni nocive, griji şi supărări, dar în special când acesta a fost perturbat de un
tratament medical neadecvat.

@79

Până acum, sifilisul a fost oarecum recunoscut ca boală cronică miasmatică, care,
dacă nu este tratată, dispare doar odată cu moartea individului. Sicoza (condilomatoza)
- care nu poate fi, de asemenea, eradicată de forţa vitală fără efectuarea unui tratament
medica! adecvat - nu a fost recunoscută drept o boală miasmatică cronică cu un
caracter particular, ceea ce fără nici o îndoiala el este, iar medicii şi-au imaginat că au
vindecat-o atunci când au. distrus excrescenţele de pe piele, dar au pierdut din vedere
faptul că discrazia ocazionată de acestea a persistat.

@80

De o importanţă incalculabil mai mare decât cele două miasme despre care am
vorbit este miasma cronică a psorei, care (în timp ce primele doua îşi dezvăluie
discrazia internă specifică una prin şancrul primar veneric, iar cealaltă prin excrescenţe
conopidiforme) îsi anunţă, de asemenea, existenţa (după infectarea internă totală a
întregului organism) printr-o erupţie cutanată specifică, formată uneori doar din câteva
vezicule însoţite de un prurit voluptuos, intolerabil (şi un miros specific). Miasma
cronică internă monstruoasă- psora este singura cauză fundamentală reală şi
producătoarea tuturor celorlalte numeroase (aş putea spune nenumărabile) forme de
boală, 77 care sub denumiri ca; debilitate nervoasă, isterie, ipohondrie, manie,
melancolie, idioţie, nebunie, epilepsie si tot felul de convulsii, înmuierea oaselor
(rahitism), scolioză şi cifoză, carii, cancer, fungus hematodes, neoplasmele, gută,
hemoroizi, icter, cianoză, hidropizie, amenoree, hemoragie gastrică, nazală, pulmonară,
impotenţă şi sterilitate, hemoragie vezicală şi uterină, astm şi ulceraţii pulmonare,
migrene, surzenie, cataractă, amauroză, litiază renală, paralizie, deficienţe senzoriale şi
 43 ORGANON
dureri de mii de feluri, sunt menţionate în cărţile sistematice de patologie ca fiind boli
specifice, independente.
77
Am petrecut 12 ani pentru a investiga sursa acestui număr incredibil de mare
de boli cronice, pentru a obţine şi colecţiona anumite dovezi ale acestui mare adevăr,
care a rămas necunoscut tuturor observatorilor din trecut şi contemporani şi pentru a
descoperi, în acelaşi timp, principalele remedii (anJtipsorice) care, în mod colectiv sunt
aproape o pereche pentru acest monstru cu mii de capete în toate dezvoltările şi formele
sale diferite. Am publicat observaţiile mele asupra acestui subiect în cartea intitulată
Bolile cronice (4 voi, Dresda, Arnold, ediţia a doua, Dusseldorf, Schaub) până să
înţeleg că pot doar să predau cum se tratează întraga serie a bolilor cronice ca maladii
izolate, individuale, cu acele substanţe medicinale ale căror efecte pure au fost testate
asupra persoanelor sănătoase până la acea perioadă, astfel încât fiecare caz de boală
cronică în parte a fost tratat de discipolii mei conform grupului de simptome pe care
aceasta îl manifesta, exact ca o boală idiopatică, şi care a fost adeseori vindecată, asttel
încât omenirea bolnavă a fost încântată de aceste mari comori tămăduitoare adunate
deja de noua artă a vindecării. Cu atat mai mare trebuie să fie acum motivul de bucurie
pentru faptul că ţelul dorit a fost aproape atins, întrucât recent s~au descoperit remedii
homeopatice şi mai specifice pentru afecţiunile cronice provenite de la psoră
(medicamente numite corect remedii, antipsorice) şi au fost publicate instrucţiuni
speciale pentru prepararea şi folosirea lor; dintre acestea, medicul adevărat poate alege
acinii pentru, agenţii săi curativi pe acelea ale căror simptome medicinale corespund în
cea mai asemănătoare măsură (homeopatic) bolii cronice pe care el trebuie să o
vindece; şi astfel, prin folosirea medicamentelor (antipsorice) mult mai adecvate pentru
miasmă, medicul poate fi de un folos mult mai marc şi aproape întotdeauna va reuşi o
vindecare definitivă.

Faptul că acest agent infecţios extrem de. vechi a trecut în mod treptat, de-a
lungul a câteva sute de generaţii, prin multe milioane de organisme umane şi a obţinut
astfel o dezvoltare incredibilă, explică într-o oarecare măsură cum reuşeşte el acum să
se manifeste sub nenumărate forme morbide asupra marii familii a omenirii, mai ales
dacă luăm în considerare ce număr mare de circumstanţe contribuie la producerea
acestei mari diversităţi de boli cronice (simptome secundare ale psorei), la care se
adaugă diversitatea cu neputinţă de descris a oamenilor, diversitate legată de constituţia
lor trupească congenitală. De aceea, nu este de mirare că o asemenea diversitate de
agenţi nocivi care acţionează atât din interior cât şi din exterior şi, uneori, în mod
permanent asupra unei asemenea diversităţi de organisme pătrunse de miasma psorică,
produce o varietate de neiiiimăral de defecte, boli, perturbări şi suferinţe care au fost
până acum tratate în vechile scrieri patologice - sub nume diferite - ca fiind boli cu un
caracter binedefinit.
78
Unele dintre aceste cauze care exercită o influenţă modificatoare asupra
44 ORGANON
transformărilor psorei în bolile cronice depind uneori de clima şi caracterul fizic al
locului, locuinţei, uneori de marea diversitate în educaţia fizică şi morală a tineretului,
ambele putând fi neglijate sau în exces, sau mai depind şi de abuzul de muncă şi de
condiţiile de viaţă, în ceea ce priveşte dieta şi regimul, pasiunile, manierele şi
obiceiurile.
19
Aceste opere conţin atat de multe nume ambigue, nepotrivite, îndărătul
fiecăruia dintre ele aflîndu-se stări morbide foarte diferite, care adeseori se aseamănă
între ele doar printr-un singur simptom cum ar fi malarie, icter, hidropizie, oftică,
leucoree, hemoroizi reumatism, apoplexie, convulsii, isterie, ipohondrie, melancolie,
manie, angină pectorală, paralizie etc, care sunt prezentate ca fiind boli cu un caracter
fix, invariabil şi sunt tratate după numele lor, conform unui plan stabilit. Cum poate
acordarea de astfel de nume să justifice un tratament medical identic? Şi dacă
tratamentul nu urmează să fie întotdeauna acelaşi, de ce este necesară folosirea unui
nume identic care să postuleze o identitate de tratament? într-adevăr, nu este un rău
mod mare strecurat în arta medicinei decât acela ol impunerii anumitor nume generale
bolilor, ca şi dorinţa de a le adapta lor anumite medicamente generale" spune Huxham,
un om pe cât de clarvăzător, pe atât de conştiincios (Op. phys. med, voi 1). Şi în acelaşi
fel se lamentează şi Fritze (Annalen, voi 1, pag 80) "că bolile diferite esenţial sunt
desemnate prin aceleaşi nume." Chiar şi acele boli epidemice, care sunt propagate, iară
îndoiala. în fiecare epidemie în parte, de im principiu contagios specific, care rămâne
necunoscut pentru noi, sunt desemnate de vechea şcoală de medicină cu nume
particulare, ca şi cum ele or fi boli exacte, binecunoscute, care apar în mod invariabil în
aceeaşi formă, febra de spital, febra de închisoare, febra de tabără, febra putridă,
febra bilioasă, febra nervoasă, febra mucoasă, deşi fiecare epidemie de asemenea
febre rătăcitoare se dezvăluie la fiecare apariţie ca fiind alta, o boală nouă, o altă formă,
foarte diferită în fiecare situaţie sub aspectul evoluţiei sale, precum şi în cele mai multe
simptome şi în întreaga ei apariţie. Fiecare este atât de diferită de toate epidemiile
anterioare, orice nume ar purta, încât ar fi o dezertare de la orice logică dacă ar fi să
dăm acestor maladii, ce diferă atât de mult una de cealaltă, unul dintre acele nume cu
care ne întâlnim în scrierile patologice şi să le tratăm în conformitate cu aceste nume
greşit folosite. Doar sincerul Sydenham a perceput aceasta când (Obs.med... cap 2, De
Morbi.Epid.) insistă asupra necesităţii de a nu considera nici o boală epidemică ca şi
cum aceasta a mai apărut cândva şi să o tratăm în acelaşi fel sau în altul, de vreme ce
toate care apar succesiv, indiferent cât de numeroase ar fi, diferă una de cealaltă.
"Mintea este izbită cu minunare de cât de diferite şi clar neasemănătoare una alteia sunt
înfăţişările bolilor epidemice; există o diferenţă evidentă între aceste boli, nu numai sub
aspectul simptomelor corespunzătoare şi specifice lor, ci, de asemenea, şi în metoda de a
le trata şi în modul în care fiecare cere pentru ea o metodă diferită .de oricare alta Prin
urmare, oricare ar fi modul şi oricare ar fi limita în înfăţişarea externă şi în numărul de
simptome, celor care nu le dau atenţie bolile epidemice par să se asemene; totuşi dacă
cineva le acordă o atenţie sporită, reiese că aceste boli epidemice sunt de o natură atât
de diferită una de cealaltă, precum sunt banii adevăraţi de cei falşi."
Din toate acestea reiese clar că toate aceste nume tară rost şi greşit folosite ale

45 ORGANON
bolilor nu trebuie să influenţeze cu nimic practica unui medic adevărat, care ştie că
trebuie să judece şi să vindece bolile nu conform asemănării numelui unuia dintre
simptomele lor, ci conform totalităţii semnelor fiecărui pacient în parte, a cărui
afecţiune este de datoria lui să o investigheze cu atenţie şi să nu-şi dea niciodată cu
presupusul în ceea ce o priveşte.
Totuşi, daca uneori pare necesar să se folosească numele unor boli pentru atunci
când vorbim despre un pacient unor persoane obişnuite şi a ne face înţeleşi în câteva
cuvinte, va trebui numai să le folosim ca nume colective şi să le numim de ex.:
pacientul are un fel de dans al Sfântului Vitus, un fel de hidropizie, un fel de tifos, un
fel de malarie; dar (pentru a elimina odată pentru totdeauna confuzia acestor nume ) nu
vom spune niciodată că el are dansul Sfântului Vitus, ei ore tifos, că are malarie, că are
hidropizie, întrucât nu există cu siguranţă boli fixe, cu caracter neschimbător care să
poarte astfel de nume.

@82.

Deşi prin descoperirea acestei surse mari a bolilor cronice şi, de asemenea, prin
descoperirea remediilor homeopatice specifice pentru tratarea psorei medicina s-a
apropiat cu câţiva paşi importanţi de cunoaşterea naturii majorităţii bolilor ce trebuie
vindecate, totuşi, pentru stabilirea medicaţiei în fiecare caz de boală cronică (psorică)
pe care un medic este chemat să o vindece,, datoria de intelege atent simptomele şi
caracteristicile sale este la fel de indispensabilă pentru medicul homeopat pe cât ora şi
înaintea acestei descoperiri care ne arată că nu poate avea loc nici o vindecare adevărată
a acestora sau a altor boli iară un tratament individualizat pentru fiecare caz el bolii
în
parte; pentru că numai prin astfel de investigaţii se va putea face o oarecare diferenţă
între o afectiune acută, o boală care se dezvoltă rapid şi o boală cronică; doar aşa se va
putea observa ca la o boala acută simptomele principale sunt mult mai evidente,
devin
perceptibile simţurilor mult mai repede şi deci, necesită mult mai puţin timp pentru a
da ele urma bolii şi sunt necesare mult mai puţine întrebări,60 din moment ce aproape
totul este de la sine înţeles, asta în comparaţie cu cazul unei boli cronice care
progresează treptat de cativa ani si la care simptomele sunt mult mai greu de stabilit.
80
Deci următoarele obiective pentru investigarea simptomelor sunt numai în
mod parţial aplicabile pentru bolile acute.

Această examinare individualizată a unui caz de boală, care primeşte sici doar o
introducere generală şi din care medicul va reţine doar ceea ce este aplicabil în fiecare
caz în parte, necesită din partea medicului o eliberare totală de prejudecăţi, necesită
simţuri integre, observare atentă şi exactitate în trasarea tabloului bolii.
 46 ORGANO
N
@8
4.

Pacientul îşi va spune în mod amănunţiţ povestea suferinţelor sale; cei din junii
lui (familia, prietenii) povestesc dacă l-au auzit pe pacient plângându-se de ceva, cum s-a
comportat el şi ce au observat ei la dânsul; medicul vede, aude şi remorcă ce anume
este schimbat sau neobişnuit la pacient. El îşi notează cu minutiozitate tot ceea
ce pacientul şi prietenii acestuia i-am povestit despre el, făcând uz chiar de
expresiile folosite de aceştia, Medicul va păstra tăcerea, permiţându-le acestora să
spună tot ceea ce au de spus şi se va abţine să îi întrerupă (o va face doar dacă aceştia se
vor îndepărta de la subiect ). Medicul îi va sfătui la începutul examinării să
vorbească încet, rar,
astfel încât să-şi poată nota părţile importante ale spuselor vorbitorilor.
81
Orice întrerupere rupe şirul gândurilor naratorilor şi tot ceea ce au spus la
început, nu le mai apare destul de clar după aceea. .

@85.

El va începe un nou alineat cu fiecare circumstanţă non menţionată de către

pacient sau de prietenii acestuia, astfel încât simptomele să poată fi aranjate separai
unul sub celălalt. Astfel, ci va putea adăuga la oricare dintre aceste circumstanţe lucruri
care la început au fost relatate într-o manieră prea vagă.

@ 86.

Când martorii au terminat ceea ce au avut de spus, medicul va reveni la fiecare

simptom în parte şi va solicita informaţii mai exacte în legătură cu acesta în felul
următor: el va citi simptomele aşa cum i-au fost relatate, unul câte unul şi va cere
lămuriri suplimentare pentru fiecare dintre ele; de ex:: La ce intervale de timp a apărut
simptomul? Cum s-a simţit pacientul înainte (ie a lua medicamentul pe care I-a folosit
până acum? Cum s-a simţit în timp ce a luat medicamentul şi la câteva zile după ce a
încetat să îl mai ia? Ce fel de durere, care este senzaţia exactă care s-a instalat în locul
respectiv? Unde se află acel ioc? A apărut durerea sub formă de crize neprovocate, la
diferite intervale de timp, sau a fost o durere continuă, fără oprire? De când a început
sau cât a durat? La ce oră din zi sau din noapte şi în ce poziţie se afla corpul când
durerea a devenit insuportabilă sau a cedat în întregime? Care a fost natura exactă a
acesteia, evenimentul sau circumstanţa provocatoare? Descrieţi-o cu propriile cuvinte.

@87.

Astfel, medicul obţine informaţii mai precise In legătură cu fiecare detaliu, luat în
parte, dar fără a formula întrebările astfel încât acestea să îi sugereze 02 răspunsul
pacientului, care va trebui să răspundă numai prin da sau nu; altfel, pacientul va ii
 47 ORGANON
tentat să răspundă greşit, pe jumătate adevărat sau nu în loialitate corect, fie din
indolenţă, fie pentru a-i fi pe plac celui care îl interoghează, din toate acestea rezultând
cu siguranţă un tablou, fals al bolii şi ca urmare un tratament neadecvat.
82
De ex emp lu , medicu l nu trebuie s ă întrebe: Aceas tă cir cu ms tan ţă nu a fos t
cumva prezentă? El nu trebuie să se facă niciodată vinovat de inducerea unor asemenea
sugestii care tind să-i determine pe pacient să dea un răspuns fals şi o relatare falsă a
simptomelor sale.

@88.

Dacă în expunerea benevolă a acestor detalii nu s-a menţionat nimic în legătură

cu unele fapte sau funcţii ale corpului sau stări mentale ale bolnavului, medicul îl va
întreba pe acesta ce altceva ar mai putea adăuga în ceea ce priveşte aceste părţi şi funcţii
sau în legătură cu starea sa mentală83 sau dispoziţia sa, dar pentru a face aceasta,
medicul se va folosi- doar de expresii generale, astfel încât să-i oblige pe pacienţi să
intre în detalii speciale.
83
De exemplu, de ce natură sunt scaunele sale? Ce puteţi spune despre urinare ?
Clini stă cu somnul de peste zi şi de peste noapte ? Care este starea de dispoziţie a sa,
cum stă cu buna dispoziţie şi cu. memoria?.Ce poate spune despre sete? Ce gust simte?
Ce fel de mâncare sau de băutură i se par cele mai plăcute? Care i se par cele mai
respingătoare? Are fiecare dintre acestea gustul ei natural, sau un alt gust neobişnuit ?
Cum se simte pacientul după ce a mâncat sau a băut ? Are ceva de spus despre cap,
membre sau abdomen ?

Când pacientul (pentru că ne vom baza în principal pe descrierea senzaţiilor

făcută de el, excepţie făcând cazurile de boală simulată) a oferit din propria voinţă
aceste detalii şi răspunzând la întrebări a furnizat informaţiile cerute trasând un tablou
perfect credibil al bolii medicul are libertatea şi chiar este obligat (dacă simte că nu a
adunat încă toate informaţiile de care are nevoie) să pună întrebări şi mai precise, şi mai
speciale.84
84
De exemplu, cât de frecvente sunt scaunele ? Cum arată ele exact ? Materia
eliminată era formată din mucus sau fecale ? A avut sau nu dureri în timpul eliminării?
Care a fost natura exactă a acestor dureri şi unde anume s-au produs ele ? Ce a vomitat
pacientul ? Gustul rău era putrid, amar, acru sau altfel ? Apare înainte, după, sau în
timp ce mănâncă sau bea ? în ce moment al alei era cel mai rău? Care era gustul
eructaţiilor ? Urina este tulbure dacă stă mai mult sau imediat ce a fost eliminată ? Ce
culoare are imediat după emisie ? Ce culoare are sedimentul ? Cum se comportă
pacientul în timpul somnului ? Scânceşte, geme, vorbeşte sau ţipă în somn ? Tresare în
somn ? Sforăie când inspiră sau când expiră ? Doarme numai pe spate sau dacă nu, pe
ce parte doarme pacientul? Se acoperă bine sau nu, poate suporta hainele pe el ? Se
 47 ORGANON
tentat să răspundă greşit, pe jumătate adevărat sau nu în totalitate corect, fie din
indolenţă, fie pentru a-i fi pe plac celui care îl interoghează, din toate acestea rezultând
cu siguranţă un tablou fals al bolii şi ca urmare un tratament neadecvat.
De exemplu, medicul nu trebuie să întrebe: Această circumstanţă nu a fost
cumva prezentă? El nu trebuie să se facă niciodată vinovat de inducerea unor asemenea
sugestii care tind să-i determine pe pacient să dea un răspuns fals şi o relatare falsă a
simptomelor sale.

@88.

Dacă în expunerea benevolă a acestor detalii nu s-a menţionat nimic în legătură

cu unele fapte sau funcţii ale corpului sau stări mentale ale bolnavului, medicul îl va
întreba pe acesta ce altceva ar mai putea adăuga în ceea ce priveşte aceste părţi şi funcţii
sau în legătură cu starea sa mentală83 sau*dispoziţia sa, dar pentru a face aceasta,
medicul se va folosi- doar de expresii generale, astfel încât să-i oblige pe pacienţi să
intre în detalii speciale.
83
De exemplu, de ce natură sunt scaunele sale? Ce puteţi spune despre urinare ?
Cum stă cu somnul de peste zi şi de peste noapte ? Care este starea de dispoziţie a sa,
cum stă cu buna dispoziţie şi cu memoria? Ce poate spune despre sete? Ce gust simte?
Ce fel de mâncare sau de băutură i se par cele mai plăcute? Care i se par cele mai
respingătoare? Are fiecare dintre acestea gustul ei natural, sau un alt gust neobişnuit ?
Cum se simte pacientul după ce a mâncat sau a băut ? Are ceva de spus despre cap,
membre sau abdomen ?

Când pacientul (pentru că ne vom baza în principal pe descrierea senzaţiilor

făcută de el, excepţie făcând cazurile de boală simulată) a oferit din propria voinţă
aceste detalii şi, răspunzând la întrebări a furnizat informaţiile cerute trasând un tablou
perfect credibil al bolii, medicul are libertatea şi chiar este obligat (dacă simte că nu a
adunat încă toate informaţiile de care are nevoie) să pună întrebări şi mai precise, şi mai
speciale.84
84
De exemplu, cât de frecvente sunt scaunele ? Cum arată ele exact ? Materia
eliminată era formată din mucus sau fecale ? A avut sau nu dureri în timpul eliminării?
Care a fost natura exactă a acestor dureri şi unde anume s-au produs ele ? Ce a vomitat
pacientul ? Gustul rău era putrid, amar, acru sau altfel ? Apare înainte, după, sau în
timp ce mănâncă sau bea ? în ce moment al zilei era cel mai rău? Care era gustul
eructaţiilor ? Urina este tulbure dacă stă mai mult sau imediat ce a fost eliminată ? Ce
culoare are imediat după emisie ? Ce culoare are sedimentul ? Cum se comportă
pacientul în timpul somnului ? Scânceşte, geme, vorbeşte sau ţipă în somn ? Tresare în
somn ? Sforăie când inspiră sau când expiră ? Doarme numai pe spate sau dacă nu,- pe
ce parte doarme pacientul? Se acoperă bine sau nu, poate suporta hainele pe el ? Se
 48 ORGANON
trezeşte uşor sau doarme prea adânc ? Cum se simte imediat după trezire? Cât de des
apare un simptom sau altul? Care este cauza care produce acest simptom atunci când ei
apare ? Când apare: când pacientul stă aşezat, întins, în picioare sau când se mişcă?
Apare numai atunci când posteşte, sau dimineaţa sau numai seara sau numai după o
masă, sau când apare de obicei? Când apare frisonul? Este doar o senzaţie de rece sau
chiar temperatura este scăzută? Dacă da, în care părţi? Sau, în timp ce îi este frig, este
pacientul cald la atingere? A fost doar senzaţia de rece fără tremurătură? I-a fost cald fără
a se înroşi la faţă? Care dintre părţile sale erau fierbinţi la atingere? S-a plâns de căldură
Iară să fie fierbinte la atingere? Cât a durat starea de rece? Cât a durat cea de
fierbinţeală ? Când a apărut setea? în timpul stării de rece sau a stării de cald? înainte
sau după aceasta ? Cât de mare a fost setea şi care a fost băutura dorită? Când apare
transpiraţia? La începutul sau la sfârşitul stării de cald? Sau la câte ore după starea de
cald Apare în timpul somnului sau când este treaz? Cum miroase transpiraţia? De ce se
plânge pacientul înainte sau după starea de frig? în timpul stării de cald sau după
aceasta? De ce se plânge el în timpul sau după starea de transpiraţie? La femei, ce
caracteristici are ciclul menstrual şi celelalte posibile secreţii?

@ 90.

După ce medicul şi-a terminat de notat toate aceste particularităţi, el îşi va nota
apoi ceea ce a observat el însuşi la pacient85 şi va stabili câte dintre observaţiile acestea
sunt specifice pacientului în starea de sănătate.
85
De exemplu: Cum s-a comportat pacientul în timpul consultaţiei ? A fost el
morocănos, certăreţ grăbit, plângăcios, anxios, disperat sau trist, plin de speranţă, calm
etc.? A fost el într-o stare de toropeală sau din alt motiv înţelegea greu? Avea vocea
răguşită, vorbea pe un ton scăzut sau incoerent? Sau cum altfel vorbea? Ce culoare au
faţa, ochii, pielea în general? Şi care era în general culoarea pielii? Care era gradul de
vivacitate şi putere, ce se putea citi în expresia feţei sale şi în ochii săi? Care era starea
limbii sale, a respiraţiei, mirosul gurii sale? Şi cum stătea cu auzul ? Pupilele sale erau
dilatate sau contractate? Cât de repede şi în ce măsură răspund ele la diferite grade de
lumină? Care era natura pulsului? Care era starea abdomenului său? Cât de umeda de
fierbinte, cât de rece sau de uscată la atingere era pielea în general sau în anumite zone?
Cum stătea întins, cu capul dat pe spate, cu gura deschisă complet sau pe jumătate, cu
braţele deasupra capului, pe spate, sau în ce poziţie? Cât de mare a fost efortul făcut ca
să se ridice? Şi orice altceva ce i s-ar putea părea medicului ca fiind demn de remarcat.

@91.

Simptomele şi senzaţiile experimentate de pacient de-a lungul unui tratament

medicamentos anterior nu furnizează tabloul pur al bolii; dar, pe de altă parte, acele
simptome şi boli de care a suferit înaintea folosirii medicamente lor sau după ce
 49 ORGANON
acestea au fost întrerupte pentru câteva zile; oferă adevărata imagine a formei
originale a bolii şi de acestea se va ocupa în special medicul. Când boala are un
caracter cronic şi pacientul a luat medicamente până în clipa în care este consultat,
medicul poate - în mod avantajos - să întrerupă aceste medicamente pentru câteva zile
sau să administreze între timp ceva de natură nemedicinală şi să amâne pentru
consultaţia următoare o examinare mai precisă a simptomelor morbide pentru a putea
înţelege, în puritatea lor, simptomele permanente, necontaminate, ale vechii boli şi
pentru a-şi putea forma o imagine a bolii demnă de încredere.

@92.

Dar, dacă este vorba de o boală cu evoluţie rapidă şi dacă caracterul grav al
acesteia nu permite nici o întârziere, medicul va trebui să se mulţumească cu observarea
stării morbide, indiferent cât de schimbată ar fi aceasta de medicamente, dacă nu va
putea stabili ce simptome au existat înainte de folosirea medicamentelor, pentru ca el să
poată, cel puţin, să-şi formeze o înţelegere corectă a imaginii complete a bolii în starea
sa actuală, adică a maladiei suprapuse formată din boala medicinală şi cea originală,
care datorită folosirii medicamentelor neadecvate este de obicei, mult mai, gravă şi mai
periculoasă decât era boala originală şi care cere, deci, un ajutor prompt şi eficient, şi
prin aceasta să traseze o imagine completă a bolii, el va putea să o combată cu un
remediu homeopatic adecvat astfel încât pacientul să nu cadă victimă medicamentelor
nocive pe care le-a înghiţit.

@93.

Dacă boala a fost declanşată într-un timp scurt sau, în cazul bolilor cronice, cu
mult timp în urmă, de o cauză evidentă, atunci pacientul sau prietenii săi interogaţi in
particular o vor menţiona fie spontan, fie atunci când vor fi chestionaţi cu atenţie.86
m
Orice cauză de natură nefericită pe care pacientul sau prietenii lui nu doresc să o
mărturisească, cel puţin nu în mod voluntar, va trebui aflată de către medic prin
încadrarea cu îndemânare a întrebărilor sau prin informaţii private. Dintre acestea
amintim: tentativa de sinucidere sau otrăvire, onanismul, desfrâuri obişnuite sau
nefireşti, excesul de băuturi alcoolice sau de cafea, o libertate mare de a mânca în
general sau în a mânca vreun anume fel de mâncare periculoasă, infecţii cu boli
venerice sau cu râie, dezamăgire în dragoste, gelozie, nefericire familială, supărări,
tragedii în familie, răzbunare, mândria rănită, jena de natură financiară, superstiţii,
frică, - foamea, - sau o imperfecţiune în zonele intime, hernie, prolaps etc.

@94.

In timpul examinării stării bolilor cronice, caracteristicile particulare ale

pacientului cu privire la ocupaţiile sale obişnuite, la modul său de viaţă, la dieta pe care
 50 ORGANON
o uimea, la situaţia sa familială ş.a.m.d. trebuie să fie considerate şi analizate cu atenţie,
pentru a vedea ce anume exista în ele care ar putea avea tendinţa să producă sau să
menţină boala, astfel încât prin înlăturarea lor să poată începe însănătoşirea.87
In bolile cronice la femei trebuie acordată o atenţie specială următoarelor
aspecte: stărilor de graviditate, sterilităţii, apetitului sexual, lehuziei, avorturilor,
alăptării, caracteristicilor ciclului menstrual. Mai ales în ceea ce priveşte ultima stare
amintită va trebui să nu neglijăm dacă acesta apare la intervale prea scurte sau dacă
întârzie peste limita normală, câte zile durează, dacă scurgerea este continuă sau
întreruptă, care este de obicei cantitatea şi aspectul sângelui, dacă există leucoree înainte
sau după ciclu, dar, mai ales, ce probleme fizice sau mentale, ce senzaţii şi dureri apar
înainte, în timpul sau după ciclu? Dacă există leucoree, care este natura ei, ce senzaţii o
acompaniază, în ce cantitate este şi care sunt condiţiile şi ocaziile în care apare ?

@95.

în bolile cronice investigarea semnelor bolii mai sus menţionate şi a tuturor

celorlalte trebuie făcută cât mai grijuliu posibil şi trebuie acordată atenţie şi celor mai
mărunte caracteristici, pe de o parte pentru că în aceste boli ele sunt cele mai specifice
şi se aseamănă cel mai puţin cu cele ale bolilor acute şi dacă urmează sa aibă loc un
tratament, ele nu pot fi observate cu acurateţe; iar pe de alta parte, pentru că pacienţii se
obişnuiesc atât de mult cu suferinţele lor îndelungate încât acordă atenţie puţină sau
deloc simptomelor mai puţin accesibile, care adesea au un rol foarte important - fiind
de mare folos uneori în determinarea alegerii medicamentului. Ele sunt privite de către
pacienţi ca fiind aproape o parte integrantă a stării lor şi sunt chiar considerate ca o
stare de sănătate, stare de care au uitat în suferinţele lor şi care uneori durează de 15-16
ani. De aceea, ei vor crede foarte greu că aceste simptome auxiliare, aceste deviaţii mai
mari sau mai mici de la starea de sănătate ar putea avea vreo legătură cu maladia lor
principală.

@ 96.

în plus, pacienţii înşişi diferă atât de mult între ei încât unii dintre aceştia, în
special aşa-numiţii ipohondri şi persoanele cu o mare sensibilitate şi care se tem de
suferinţe, îşi vor descrie simptomele în culori prea vii, prin expresii exagerate, pentru
a-i determina pe medic să le uşureze mai repede suferinţele.88
88
O fabricare pură de simptome şi suferinţe nu se va întâlni niciodată la
ipohondri, nici chiar la cei mai nerăbdători dintre ei - acest lucru va fi dovedit prin
compararea suferinţelor de care se plâng în anumite momente când medicul nu le
administrează nimic sau doar ceva ce nu este medicinal; - dar trebuie să deducem ceva
din exagerarea lor, să notăm caracterul puternic al expresiilor lor, al sensibilităţii lor
excesive, căci în acest caz această exagerare foarte mare a expresiei lor când vorbesc
 51 ORGANON
despre bolile lor devine ea însăşi un simptom important pe lista trăsăturilor din care
este compus portretul bolii. Cazul este diferit în ceea ce priveşte bolnavii psihici şi
născocitorii ticăloşi de boli.

®97.

Alţi indivizi, de natură opusă, se vor abţine (pe de o parte din lene, pe de altă
parte dintr-o falsă modestie şi uneori dintr-un fel de slăbiciune a minţii) de la a
menţiona o parte din simptomele lor, le vor descrie în termeni vagi sau vor presupune
că unele dintre ele nu au importanţă.

@98

Aşa cum, în mod cert, trebuie să ascultăm mai ales prezentarea pacientului legata
de suferinţele sale şi să acordăm credit senzaţiilor descrise prin propriile sale cuvinte,
care ne vor permite să-i înţelegem boala - deoarece, de obicei, prietenii şi îngrijitorii lui
le vor schimba şi le vor prezenta eronat - la fel de importante este, pe de altă parte, ca
în toate bolile, dar în special în cazul celor cronice, investigarea adevărată a întregii
imagini a bolii şi a caracteristicilor ei să fie făcută cu o circumspecţie deosebită, cu tact,
cu o cunoaştere bună a naturii umane, cu grijă în conducerea investigării şi cu o
răbdare dumnezeiască.

@ 99.

Pe ansamblu, investigarea bolilor acute sau a acelor care şi-au încheiat ciclul
foarte repede este mult mai uşoară pentru medic, deoarece toate fenomenele şi
deviaţiile de la starea de sănătate sunt încă proaspete în memoria pacientului şi a
prietenilor săi, ele continuă să fie de actualitate. De asemenea, medicul trebuie să ştie
totul despre aceste cazuri; în orice caz, el va avea mult mai puţin de întrebat pentru că
ele îi vor fi, de cele mai multe ori, detaliate în mod spontan.

@100.

în investigarea totalităţii simptomelor bolii epidemice sau sporadice este aproape

irelevant dacă ceva similar sau nu a existat vreodată în lume sub acelaşi nume sau sub
un nume diferit. Noutatea specificităţii unei boli de acest fel nu face nici o diferenţă,
nici în modul de examinare şi nici în cel de tratare, de vreme ce medicul trebuie să
privească tabloul oricărei boli ca şi cum ar fi ceva nou şi necunoscut şi să o
investigheze pornind de la această idee, dacă doreşte să practice medicina într-o
manieră reală şi radicală, fără a substitui vreodată ipoteza unei observaţii atente, fără a
lua vreodată de bun faptul că un caz anterior al bolii respective este deja cunoscut în
 52 ORGANON
totalitate sau parţial, ci doar examinând-o întotdeauna în toate fazele ei; şi acest mod de
a proceda este cu atât mai adecvat în astfel de cazuri, cu cât examinarea va arăta că
orice boală este, în multe privinţe, un fenomen cu caracter unic, diferind foarte mult de
epidemiile anterioare cărora li s-au aplicat, în mod fals, diverse nume (cu excepţia,
desigur, a acelor epidemii provenind dintr-un principiu contagios care rămâne
întotdeauna acelaşi; variola, pojarul etc).

@101

Se poate întâmpla, însă, ca în primul caz al unei boli epidemice, care se prezintă
singur la medic, acesta să nu obţină imediat o cunoaştere a întregului tablou al bolii
deoarece numai printr-o observaţie atentă a câtorva cazuri de asemenea boli colective el
va putea afla totalitatea semnelor şi a simptomelor ei. Medicul cu adevărat interesat
poate, totuşi, chiar de la examinarea primilor doi pacienţi, să obţină o cunoaştere atât de
profundă a adevăratei stări, încât să obţină portretul caracteristic al bolii şi chiar să
găsească medicamentul homeopatic adecvat ei.

@102

Pe parcursul notării în scris a simptomelor câtorva asemenea cazuri, schiţa

portretului acestei boli devine din ce în ce mai completă şi în nici un caz mai încâlcită şi
mai prolixă, ci mai semnificativă (ea incluzând cât mai multe caracteristici ale acestei
boli colective); pe de o parte, simptomele generale (pierderea poftei de mâncare,
insomnie etc) sunt definite precis ca fiind caracteristice; şi, pe de altă parte, simptomele
mai deosebite, care sunt specifice doar unui număr mic de boli şi care apar mai rar în
aceeaşi combinaţie devin vizibile şi formează ceea ce este caracteristic acelei maladii.59
Toţi cei afectaţi de o boală epidemică predominantă la un moment dat au contractat
această boală dintr-uiia şi aceeaşi sursă şi deci ei suferă, cu siguranţă, de aceeaşi boală;
dar întreaga măsură a unei asemenea boli epidemice şi totalitatea simptomelor ei,
cunoaşterea ei, care este esenţială şi ne dă posibilitatea să alegem remediul homeopatic
cel mai adecvat pentru vindecarea bolii şi care se obţine printr-o trecere în revistă
completă a tablouului morbid) nu pot fi aflate doar la un singur pacient, ci vor fi cu
adevărat deduse şi stabilite urmărind evoluţia câtorva pacienţi cu constituţii diferite.
29
Medicul, care în primele cazuri a putut deja să aleagă un remediu homeopatic,
va putea în cazurile următoare să verifice gradul de adecvare al medicamentului ales
sau să descopere un remediu homeopatic mai potrivit sau de ce nu, pe cel mai potrivit.

@103

Bolile epidemice care, în general, au un caracter acut, maladiile cronice

miasmatice (care, aşa cum am arătat, rămân aceleaşi în natura lor intimă, în special
 53 ORGANON
psora) trebuie investigate în acelaşi mod care a fost predat mai sus - urmărind întreaga
sferă a simptomelor lor - într-o manieră mult moi amănunţită decât a fost vreodată
efectuată, deoarece, în cazul lor» un pacient prezintă doar o parte din simptome, un al
doilea, al treilea ş.a.m.d, prezintă alte simptome care sunt, la rândul lor, doar o parte
din totalitatea simptomelor ce dau întreaga măsură a acestei maladii, astfel încât întreaga
arie a simptomelor corespunzătoare unei asemenea boli cronice miasmatice, şi mai ales
psorei, poate ii obţinută numai prin observarea separată a unui număr foarte mare de
pacienţi afectaţi de o astfel de boală cronică. Fără o completă trecere în revistă şi fără
un tablou colectiv al acestor simptome, medicamentele (capabile să vindece, în mod
homeopatie, întreaga maladie) nu vor putea fi descoperite; şi aceste medicament sunt,
în acelaşi timp, adevăratele remedii pentru pacienţii suferinzi de asemenea afecţiuni
cronice.

@1€4

Când totalitatea simptomelor care marchează clar cazul bolii sau, altfel spus,
tabloul bolii (indiferent de natura acesteia) a fost perfect schiţat,90 atunci putem afirma
ca partea cea mai grea a fost îndeplinită. Căci medicul are acum înaintea lui tabloul
bolii, mai ales dacă aceasta este cronică, care îl va călăuzi de aici încolo în tratamentul
său; el poate investiga boala sub toate aspectele ei şi poate alege simptomele
caracteristice pentru a le opune, mai bine spus pentru a opune întregii boli o forţă
morbidă artificială foarte asemănătoare, sub forma unui remediu ales de pe lista tuturor
remediilor care au avut un efect benefic. Şi dacă în timpul tratamentului medicul
doreşte să vadă care a fost efectul medicamentului şi ce schimbare a avut loc în starea
pacientului, la o nouă examinare a acestuia el nu va trebui decât să şteargă de pe lista cu
simptome notată la prima examinare pe cele care s-au ameliorat, să le sublinieze pe cele
care încă mai persistă şi să adauge orice simptome noi care ar fi putut apărea pe
parcurs.
90
Medicul de şcoală veche nu şi-a făcut prea multe probleme în ceea ce priveşte
acest mod de tratament. Nu a vrut să asculte nici un detaliu al tuturor circumstanţelor
cazului prezentat de pacient; într-adevăr, el a întrerupt deseori relatarea acestuia despre
suferinţele sale, pentru a nu fi întârziat în scrierea rapidă a prescripţiei sale, compusă
dintr-o diversitate de ingrediente ale căror efecte reale îi erau necunoscute. După cum
nici un medic alopat nu a încercat să afle circumstanţele exacte ale cazului pacientului,
şi cu atât mai puţin să şi ie noteze în scris. La următoarea consultaţie, câteva zile de la
prima consultaţie a acestuia, el nu şi-a adus aminte nimic din cele câteva detalii pe care
le-a auzit la prima vizită (consultând între timp atât de mulţi pacienţi cu afecţiuni
diferite), el a lăsat ca totul să-i intre pe o ureche şi să-i iasă pe cealaltă. La vizitele
următoare el pune doar câteva întrebări generale, ia pulsul, se uită la limbă şi în acelaşi
timp scrie o altă prescripţie, pe aceleaşi principii iraţionale sau ordonă să fie urmată în
continuare prima prescripţie (în cantităţi considerabile şi de câteva ori pe zi) şi, cu o
înclinare plină de graţie, el se grăbeşte spre cel de-al 50-lea sau al 60-lea pacient pe care
trebuie să-i consulte, în felul lui nepăsător în cursul acelei după-amieze. Acesta profesie
 54 ORGANON care mai mult decât oricare altele
necesită cea mai adâncă reflecţie, cea moi conştiincioasă şi atentă examinare a
stării fiecărui pacient în parte şi un tratament special bazat pe aceasta a fost condusă
în maniera descrisă mai sus de persoane care-şi spuneau medici, practicieni raţionali
Rezultatul, aşa cum este de aşteptat, a fost aproape întotdeauna rău; şi cu toate
acestea pacienţii trebuiau să le urmeze sfatul, pe de o parte pentru că nu se găseau alţii
mai buni, iar pe de altă parte din snobism.

@105

Al doilea punct din opera de vindecare a unui medic adevărat este legat de
obţinerea unei cunoaşteri perfecte a instrumentelor de vindecare a unei boli naturale.
acesta fiind realizat prin investigarea puterilor patogenice ale medicamentelor, astfel
încât atunci când medicul este chemat să vindece, să poată alege dintre ele, de pe lista
acelor simptome prin care se pot construi boli artificiale, pe acelea care sunt cele mai
asemănătoare posibil cu totalitatea simptomelor principale ale bolii naturale ce urmează
a fi vindecată.

@106

Trebuie cunoscut întregul efect patogenie al medicamentelor; aceasta înseamnă

că toate simptomele morbide şi schimbările stării de sănătate pe care fiecare dintre ele le
poate dezvolta în individul sănătos trebuie să fi fost observate cât mai atent înainte de a
putea spera să putem găsi şi alege dintre ele remediile homeopatice cele moi adecvate
pentru majoritatea bolilor naturale.

@107

Dacă pentru a obţine aceasta medicamentele sunt administrate doar unor

persoane bolnave, chiar dacă sunt date o singură dată şi în mod individual, nu vom
vedea decât puţin sau nimic precis din adevăratele lor efecte, întrucât acele schimbări
specifice ale stării de sănătate aşteptate din partea medicamentelor sunt amestecate cu
simptomele bolii şi, de aceea, rar pot fi observate în mod clar.

@108

De aceea, nu există o altă cale prin care să se poată obţine corect efectele
specifice ale medicamentelor asupra sănătăţii indivizilor - nu există o cale mai sigură,
mai naturală de a realiza acest obiectiv, decât aceea de a administra câteva
medicamente, în mod experimental, în doze moderate, unor persoane sănătoase,
pentru a putea vedea ce schimbări ale sănătăţii corpului şi minţii, simptome şi senine
 55 ORGANON
9l
produc fiecare în parte; altfel spus, pentru a vedea ce elemente de boală sunt ele
capabile să producă de vreme ce, aşa cum s-a demonstrat (vezi @ 24-27), toate puterile
curative, tămăduitoare ale medicamentelor constau. în această forţă (pe care ele o
posedă) de a schimba starea sănătăţii unui om şi sunt dezvăluite prin observarea atentă
_
a acesteia.
91
Nici măcar un singur medic, din câte ştiu eu, de-a lungul acestor 2500 de ani
nu s-a gândit la acest mod atat de natural, absolut necesar şi adevărat de a testa
medicamentele pentru efectele lor pure şi specifice de a perturba sănătatea omului,
pentru a afla de ce stare morbidă este capabil fiecare medicament în parte, nici un
medic cu excepţia marelui şi nemuritorului Albrecht von Hallen. El singur, în afară de
mine, a văzut necesitatea acesteia (vezi prefaţa la Pharmacopeia Helvetica, Basel,
1711, fol, p. 12): "într-adevăr, un remediu trebuie înainte de toate să fie încercat pe un
corp sănătos, f&ră nici o adăugare străină; după ce mirosul şi gustul remediului au fost
examinate, o mică doză din el trebuie să fie luată, după care trebuie acordată atenţie
oricărei schimbări ce apare: cum sunt pulsul, temperatura, respiraţia şi excreţiile. Apoi,
după examinarea simptomelor observate la persoana sănătoasă, se poate trece la
încercările pe corpul unei persoane bolnavei Dar nici un medic, nici măcar unul
singur nu a urmat această sugestie atât de valoroasă.

@109

Am fost primul care a deschis acest drum, pe care I-am urmat cu o perseverentă
ce s-a menţinut şi a putut creşte numai datorită credinţei mele în marele adevăr, plin de
atâtea binecuvântări asupra umanităţii, că numai prin folosirea homeopatică a
medicamentelor92 este posibilă o vindecare sigură a maladiilor umane. 93
92
Este imposibil să existe o alta metodă adevărată, mai bună de a vindeca bolile
dinamice (adică toate bolile care nu au un caracter chirurgical) în afara homeopatiei, la
fel cum este imposibil să tragi mai mult de o linie dreaptă între două puncte date. Cel
care-şi imaginează că mai exista şi alte moduri de a vindeca bolile nu a putut aprecia
homeopatia în mod fundamental şi nu a practicat-o cu suficientă atenţie, nici nu a putut
vedea sau citi despre cazuri de vindecări homeopatice efectuate corect; iar pe de alta
parte, nici nu a putut sesiza lipsa oricărui fundament al tuturor metodelor alopatice de
tratare a bolilor şi efectele lor rele sau chiar înspăimântătoare, dacă poate plasa, cu atâta
indiferenţă, pe acelaşi loc (la egalitate) unica şi adevărata artă a vindecării cu acele
metode dureroase, nocive, sau poate crede că acestea din urmă ar putea fi auxiliare
homeopatiei. Urmaşii mei adevăraţi, conştienţi, homeopaţii puri, pot învăţa mai bine
aceste persoane prin tratamentele lor de succes, care nu dau greş aproape niciodată.
3
Primele roade ale acestor încercări, atât de bune pe cât puteau fi ele la acea
perioadă, le-am înregistrat în 'Fragmente privind forja pozitivă a medicamentelor sau
mai precis forţa medicamentelor observată în corpul uman sănătos (Lipsiae, 8, 1805,
ap. J. A. Barth); iar rezultatele ulterioare în Reine Arzneimittellehre 1 Th., drite Ausg.; II
Th., drite Ausg.; 1883; III Th., zweite Ausg., 1825; IV Th., zw. Ausg., 1825; V Th., zw.
 56 ORGANON
Ausg. v 1826; VI; zw. Ausg., 1827 (traducerea în engleză, Materia Medica Pura voi. 1
şi 2 ); şi în părţile o 2-a, a 3-a şi a 4-s a cărţii Dte Cbronischen Kratikheiten (Bolile
cronice), 1828, 1830, Dresden, Arnold (ed. a 2-a cu partea a 5-a, Dusseldorf, Schaub,
1835, 1839).

@110
In plus, am observat că leziunile morbide despre care autorii din trecut au înţeles
că provin de la substanţele medicinale ingurgitate de persoanele sănătoase, în doze
mari, administrate atât din greşeală cât şi pentru a. provoca propria moarte sau pe a
altora, au corespuns foarte mult cu propriile mele observaţii făcute atunci când le-am
experimentat asupra mea şi a altor indivizi sănătoşi. Aceşti autori au oferit detalii despre
ce s-a întâmplat, despre cazurile de otrăvire şi dovezi ale efectelor nocive ale acestor
substanţe puternice, aceste detalii fiind oferite, în principal, pentru a-i avertiza pe alţii în
legătură cu folosirea lor, precum şi de dragul de a-şi exalta propria lor îndemânare
atunci când, după folosirea acestor remedii în combaterea unor accidente periculoase, a
avut loc, treptat, însănătoşirea; iar pe de altă parte, şi pentru a-şi căuta o justificare în
caracterul periculos al acestor substanţe - pe care le-au numit apoi otrăvuri - atunci
când persoanele supuse unui astfel de tratament au murit. Nici unul dintre aceşti
observatori nu a visat vreodată că simptomele pe care ei le înregistrau ca fiind simple
dovezi ale caracterului nociv şi otrăvitor al acestor substanţe, erau, de fapt, revelaţii
precise ale puterilor acestor medicamente de a vindeca simptome similare care apăreau
în bolile naturale, că aceste fenomene patogenice ale lor erau sugestii ale acţiunii lor
curative homeopatice, şi că, în sfârşit, singura cale de a afla puterile lor medicinale eim
observarea acelor schimbări ale stării de sănătate pe care medicamentele sunt capabile
să le producă într-un organism sănătos; căci puterile adevărate, specifice ale
medicamentelor folosite la vindecarea unei boli nu pot fi descoperite nici prin
ingenioase speculaţii apriori, nici prin analiza lor chimică şi nici prin folosirea câtorva
dintre ele amestecate într-o prescripţie, nici după mirosul, gustul sau aspectul
medicamentelor, niciodată nu şi-au închipuit că aceste istorii ale bolilor medicinale le
vor furniza într-o bună zi primele rudimente ale adevăratei, purei materia medica,
alcătuită din cele mai vechi timpuri şi până astăzi numai din ipoteze false şi ficţiuni ale
imaginaţiei sau, mai exact spus, nu a existat deloc. 94
94
Vezi ce am spus despre acest subiect în Examinarea surselor materiei medica
obişnuite, " prefaţă la partea a treia a cărţii mele Re ine Arzneimittellehre (tradusă în
Materia Medica Pura, voi. 2).

înţelegerea observaţiilor mele asupra efectelor pure ale medicamentelor împreună

cu cele anterioare - deşi ele au fost înregistrate fără a face referinţă la vreun un obiectiv
terapeutic - şi concordanţa absolută a acestor însemnări cu altele de acelaşi fel ale unor
autori diferiţi, trebuie să ne convingă cu uşurinţă că substanţele medicinale acţionează
 57 ORGANON
în schimbările morbide pe care le produc în corpul uman sănătos, conform legilor
imuabile, eterne ale naturii şi datorită acestora au capacitatea de a produce anumite
simptome principale ale bolii în conformitate cu caracterul propriu, specific.

@112

In acele descrieri mai vechi ale efectelor de atâtea ori periculoase ale
medicamentelor ingurgitate în doze excesiv de mari observăm stări care s-au produs nu
la începutul, ci către sfârşitul acestor evenimente triste şi care au fost de o natură exact
opusă celor care au apărut mai întâi. Aceste simptome formează adevăratul revers al
acţiunii primare (vezi @ 63) sau acţiunea adecvată a medicamentelor asupra forţei
vitale, reprezintă reacţia forţei vitale a organismului acţiunea sa secundară (vezi @ 62-
67), dar ele sunt rar şi foarte greu perceptibile în cazul experimentelor în care se
folosesc doze moderate asupra corpurilor sănătoase. Şi atunci când se folosesc doze
mici ele aproape că nu există. în tratamentele curative homeopatice organismul viu
reacţionează la aceste simptome doar atat cât este nevoie pentru a produce starea de
sănătate normală (@ 67).

@113

Singura excepţie în aceste cazuri o reprezintă medicamentele narcotice. întrucât

acestea, în acţiunea lor primară îndepărtează (anihilează) uneori sensibilitatea şi
senzaţiile, ba chiar iritabilitatea, se întâmplă deseori ca în acţiunea lor secundară, chiar
atunci când sunt folosite în doze experimentale moderate asupra corpurilor sănătoase,
să apară o sensibilitate şi o vitalitate crescute.

@114

Cu excepţia acestor substanţe narcotice, vom observa - în cadrul experimentelor

cu doze moderate de medicamente administrate corpurilor sănătoase - numai acţiunea
lor primară, adică acele simptome prin care medicamentele perturbi sănătatea fiinţei
umane şi dezvoltă în ea, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, o stare morbidă.

115

Pe lângă aceste simptome, în cazul unor medicamente mai apare o serie de alte
simptome care, în anumite situaţii, sunt parţial sau total opuse altor simptome care au
apărut mai înainte, dar care nu vor trebui privite ca o acţiune secundară sau reacţie a
forţei vitale, ele reprezentând de fapt, starea alternantă a variatelor paroxisme ale
acţiunii primare; acestea sunt denumite acţiuni alternante.
 58 ORGANON
@
116

Unele simptome produse de medicamente apar mult mai des (adică apar la mai
mulţi indivizi), altele apar mai rar (deci numai la câteva persoane), în timp ce unele
apar doar în foarte puţine corpuri sănătoase.

@117

Acestei ultime categorii îi aparţin aşa-numitele idiosincrazii adică acele

constituţii corporale specifice care, deşi altfel sunt sănătoase, posedă disponibilitatea de
a fi aduse într-o stare mai mult sau mai puţin morbidă de către anumite lucruri ce par
să nu producă nici o impresie şi nici o schimbare la mulţi alţi indivizi. 95 Dar această
incapacitate (a medicamentelor) de a impresiona pe oricine este doar aparentă. Pentru
că, aşa cum se cer două lucruri atât pentru producerea lor, cât şi a tuturor celorlalte
schimbări morbide din starea de sănătate a omului - şi aceste două lucruri sunt puterea
inerentă a substanţelor care influenţează (influenţatoare) şi capacitatea forţei vitale ce
însufleţeşte organismul de a se lăsa influenţată de acea putere - perturbările evidente ale
sănătăţii în aşa-numitele idiosincrazii nu pot fi puse doar pe seama specificităţii
constituţiilor, ci ele trebuie, de asemenea, atribuite şi acestor lucruri care le produc şi în
care trebuie să se afle puterea de a face aceleaşi impresii asupra tuturor corpurilor
omeneşti, dar într-o asemenea manieră încât numai un număr mic de constituţii
sănătoase au tendinţa de a-şi permite să fie aduse într-o asemenea stare morbidă
evidentă. Faptul că aceşti agenţi fac, de fapt, această impresie asupra oricărui corp
sănătos este demonstrat prin aceea că, atunci când sunt folosiţi ca remediu, ei oferă
asistenţă homeopatică tuturor persoanelor bolnave pentru acele simptome morbide
asemănătoare cu cele pe care ei par să fie capabili a le produce numai în aşa-numiţii
indivizi idiosincratici, 96
95
Unele persoane, destul de puţine, pot leşina de la mirosul de trandafirilor şi
pot cădea în multe alte stări morbide şi uneori chiar periculoase dacă se înfruptă d
midie, crabi sau icre de mreană, dacă ating frunzele unor anumite tipuri de oţetar
(copac).
Âsfel I-a ajutat prinţesa Măria Porphyrogeneta pe fratele ei, împăratul Alexius,
care suferea de leşinuri, stropindu-1 cu apă de trandafiri, în prezenţa mătuşii lui,
Eudoxia, (Hist. byz. Alexias, lib 15, p. 503, ed Passer); şi Horstius (Oper., iii, p. 59) a
observat marele serviciu al folosirii oţetului de trandafiri în cazul sincopelor.

@118

Fiecare medicament dezvoltă acţiuni specifice asupra formei umane, acţiuni ce

nu sunt produse în exact aceeaşi manieră de nici o alta substanţă medicinală diferită. 9
97
Acest fapt a fost de asemenea, observat de stimabilul A. von Hal Ier care spune:
 59 ORGANON
(prefaţă la al său Hisi. stirp, hetv. )\ "o mare diversitate de putere zace ascunsă în aceste
plante, ale căror trăsături externe le cunoaştem demult, dar ale căror suflete, chipurile,
precum şi orice element divin ar avea, nu le-am perceput încă. "

@119
x
" Aşa cum, în mod cert, fiecare specie de plantă diferă prin forma sa exterioară,
mod de viaţă şi creştere, prin gust şi miros de orice altă specie sau gen de plantă, aşa
cum, cu siguranţă, fiecare mineral şi fiecare sare diferă de toate celelalte atât prin
proprietăţile fizice şi chimice interne, cât şi prin cele externe (care numai ele şi sunt de
ajuns pentru a preveni orice confuzie ce ar putea avea loc), la fel medicamentele diferă
şi sunt divergente unul faţă de celălalt în efectele lor patogenice şi deci, în mod
consecvent, şi în efectele lor terapeutice. 98 Fiecare dintre aceste substanţe produce
schimbări în sănătatea fiinţei umane, într^o manieră specifică, diferită şi totuşi
determinată, astfel încât posibilitatea unor confuzii între ele este exclusă. "
98
Oricine are cu adevărat cunoştinţe despre aceasta şi poate aprecia
diferenţa remarcabilă a efectelor fiecărei substanţe în parte asupra sănătăţii
omului va înţelege imediat că, din punct de vedere medical, printre ele nu
pot exista remedii echivalente, n i c i su rog at e. Nu mai ac ei a c ar e « «cu no s c
e f ec t el e p o z i t i v e, p u r e a l e d i fe r i t e l o r medicamente pot fi atat de proşti
încât să încerce să ne convingă că unul poate servi în locul altuia şi se poate
dovedi în cazul aceleiaşi boli la fel de folositor ca şi celălalt. Aşa fac copiii
neştiutori când confundă cele mai diferite lucruri, deoarece ei de abia le
cunosc înfăţişarea exterioară, şi cu atât mai puţin adevărata lor valoare,
adevărata lor importanţă şi proprietăţile inerente atât de diferite.
99
Dacă acesta este purul adevăr, şi fără îndoială că este, atunci nici
un medic care nu vrea să fie privit ca lipsit de raţiune şi care nu vrea să
acţioneze împotriva a ceea ce-i dictează conştiinţa, singurul arbitru care are
o valoare reală, nu poate folosi în tratarea bolilor nici o altă substanţă
medicinală decât aceea pe a cărei semnificaţie reală o cunoaşte perfect,
adică a cărei acţiune pozitivă asupra sănătăţii omului sănătos a testat-o
cu atâta acurateţe încât ştie sigur că aceasta este capabilă să producă o
stare morbidă similară, pe care el o cunoaşte perfect, mai asemănătoare
decât oricare alta cu cea prezentată în cazul bolii pe care el intenţionează să
o vindece în acest mod; pentru că, d upă cu m a m ar ăt at ma i su s, ni ci un
o m şi ni ci Nat ur a at o t p ut er n i că n u poat e efectua o vindecare perfectă,
rapidă şi definitivă altfel decât cu ajutorul unui remediu homeopatic. Pe
viitor nici un medic adevărat nu se va abţine de la a face asemenea
experimente pentru a obţine această- foarte necesară cunoaştere a
medicamentelor care sunt esenţiale pentru vindecare, această cunoaştere
care, până acu m, a fo st atât de neglijată de medicii din toate epocile. în
toate epocile trecute - posteritatea va crede cu
greu aşa ceva - medicii s-au mulţumit să prescrie orbeşte nişte
medicamente a căror valoare era necunoscută şi care nu au/ost niciodată
testate în ceea ce priveşte acţiunea lor pur dinamică, foarte variată şi
importanţa asupra sănătăţii umane; şi, în plus, ei au amestecat câteva dintre
aceste medicamente necunoscute care prin formula lor difereau atât de mult
una de cealaltă şi au lăsat la voia întâmplării efectul pe care acestea urmau

60 ORGANON
să-i producă asupra pacientului. Aceasta este la fel ca situaţia unui nebun care intra în
atelierul unui artist, înşfacă nişte unelte foarte diferite, despre a căror folosinţă nu ştie
nimic; pentru, aşa cum îşi imaginează, a lucra la obiectele de artă pe care le vede în jur.
Nu cred că mai este nevoie să remarc că aceste obiecte vor Ii distruse prin operaţiunea
lipsită de sens a nebunului.

@120

De aceea, medicamentele de care depind viaţa şi moartea omului, sănătatea şi

boala lui, trebuie distinse complet şi cu atenţie linul de celălalt şi în acest scop ele
trebuie testate prin experimente pure, foarte atente, pe omul sănătos, experimente ce
sunt efectuate în vederea aflării puterilor şi a efectelor lor reale s\ în vederea obţinerii
unei cunoaşteri cât mai aprofundate, care să ne permită evitarea oricărei greşeli în
folosirea lor la vindecarea bolilor, pentru că numai printr-o selecţie corectă a lor, cea
mai mare dintre binecuvântările pământeşti - sănătatea minţii şi a trupului - poate fi
rapid şi definitiv refăcută.

@121

In încercarea medicamentelor de a obţine efecte asupra trupului sănătos trebuie

ţinut cont de faptul că substanţele eroice, puternice cum sunt ele denumite, sunt
capabile chiar şi în doze mici, să producă schimbări chiar şi în sănătatea unor persoane
robuste. Medicamentele care au o putere mai blândă, medie, trebuie administrate în
cadrul acestor experimente în cantităţi mai mari, considerabile; în sfârşit, pentru a
observa acţiunea medicamentelor foarte slabe trebuie ca subiecţii experimentului să fie
persoane sănătoase, cu o natură delicată, iritabilă şi simţitoare.

@122

în aceste experimente - de care depinde exactitatea întregii arte medicale şi

bunăstarea generaţiilor viitoare ale omenirii - nu se vor folosi alte medicamente în afara
acelora care sunt foarte bine cunoscute şi de a căror puritate, veridicitate şi energie
suntem pe deplin edificaţi. 123

Fiecare dintre aceste medicamente trebuie administrat într-o formă pură, simplă,
neprefacută; plantele indigene sub forma de suc proaspăt obţinut prin stoarcere şi
amestecat cu puţin alcool pentru a se preveni deteriorarea lui, substanţele vegetale
exotice sub formă de pulbere/praf sau de tinctură preparată cu alcool atunci când
acestea erau în stare proaspătă şi amestecate după ceea cu o anumită cantitate de apă;
sărurile şi cauciucurile trebuie dizolvate în apă chior înainte de a fi administrate. Dacă o
 61 ORGANON
plantă poate fi procurată numai în stare uscată şi dacă puterile ei sunt slabe, în acest caz
se poate folosi pentru experiment o infuzie, obţinută prin tăierea ierbii în părţi mici
(fărâmiţare) şi turnare de apă fiartă peste aceasta pentru a se putea extrage astfel puterile
sale medicinale; imediat după prepararea infuziei aceasta trebuie înghiţită cât este încă
fierbinte, deoarece toate sucurile vegetale şi toate infuziile apoase de ierburi dacă nu
sunt amestecate cu alcool, trec rapid într-o stare de fermentare şi descompunere,
pierzându-şi astfel toate proprietăţile medicinale.

@124

Pentru aceste experimente fiecare substanţă medicinală trebuie folosită numai ea

singură şi în stare perfect pură, fără amestecul cu orice altă substanţă străină şi fără a se
lua nimic altceva de natură medicinală în aceeaşi zi şi nici în zilele următoare, de fapt pe
parcursul întregii perioade a experimentului prin care dorim să aflăm care sunt efectele
medicamentului.

@125

în tot acest timp în care are loc experimentul, dieta trebuie să fie foarte strict
alcătuită; trebuie evitate, pe cât posibil, condimentele cu caracter simplu şi nutritiv,
legumele verzi, 100 rădăcinile şi toate salatele şi supele de verdeţuri (care, chiar şi atunci
când sunt foarte atent preparate, posedă anumite calităţi medicinale perturbatoare).
Băuturile trebuie să fie cele obişnuite şi, pe cât posibil, ele trebuie să fie cât mai puţin
excitante. 101
100
Mazărea verde nouă, fasolea verde franţuzească, cartofii fierţi şi în toate
cazurile morcovii sunt permise, ca fiind legumele cele mai puţin medicamentoase.
101
Subiectul experimentului trebuie fie să nu aibă obiceiul de a bea vin pur,
coniac, cafea sau ceai, fie el trebuie să se fi abţinut total o perioadă considerabilă de
timp de la folosirea acestor băuturi nocive, dintre care o parte sunt stimulente, iar altele
medicale.

@ 126

Persoana care încearcă medicamentul trebuie să fie foarte demnă ^e încredere şi

conştiincioasă şi, de-a lungul întregii perioade a experimentului, ea trebuie să evite
orice suprasolicitare a minţii şi a trupului; toate tipurile de desfrâu şi toate pasiunile
nocive; această persoană nu trebuie să aibă nici o problemă urgentă care să-i distragă
atenţia; ea trebuie să se dedice trup şi suflet unei autoobsevaţii atente şi să nu fie
deranjată în acest timp; trupul său trebuie să fie într-o formă pe care ea o consideră o
stare bună a sănătăţii şi, în sfârşit, această persoană trebuie să posede o inteligenţă
suficient de dezvoltată pentru a-şi putea exprima şi descrie senzaţiile în termeni clari
 62 ORGANON
@127

Medicamentele trebuie testate atat pe bărbaţi cât şi pe femei pentru a scoate în

evidenţă schimbările sănătăţii pe care ele le produc în sfera sexuală.

@ 128

Cele mai recente observaţii au arătat că substanţele medicinale, când sunt luate de
către cel supus experimentului în starea lor crudă cu intenţia de a le testa efectele
specifice, nu îşi arată în totalitate puterile care zac ascunse în ele, lucru pe care îl fac
atunci când sunt luate, în acelaşi scop, în diluţii înalt potenţate prin trituraţii şi agitări
adecvate, operaţii simple prin care puterile, care în starea lor crudă zac ascunse, sau,
cum s-ar zice, hibernează, sunt dezvoltate şi activate într-o măsură incredibilă. în acest
fel considerăm că trebuie investigate puterile medicinale, chiar şi acelea ale unor
substanţe care simt considerate slabe, iar planul adoptat de noi este să dăm subiectului,
pe stomacul gol, du 4 până la 6 ori pe zi, granulele foarte mici din potenţa 30 a unei
asemenea substanţe, umezite cu puţină apă sau dizolvate într-o cantitate mai mare său
mai mică de apă şi amestecate perfect, şi făcând lucrul acesta timp de câteva zile.

@129

Dacă efectele care decurg dintr-o astfel de doză sunt mici, nesemnificative, sie
vor administra câteva granule în plus pe zi, până când acestea (efectele) vor fi mult mai
vizibile şi med puternice, iar schimbările în starea de sănătate mai evidente; căci nu toate
persoanele s\mt afectate de un medicament în acelaşi grad; dimpotrivă, în acest sens
există o mare diversitate, astfel încât uneori un individ aparent slab poate fi cu greu
afectat de o doză moderată a unui medicament cunoscut ca având un caracter puternic,
în timp ce pacientul acesta poate fi afectat de alte medicamente cu mult mai slabe. Şi, pe
de altă parte, există persoane foarte robuste care experimentează simptome morbide
considerabile din partea unui medicament aparent uşor şi simptome foarte slabe din
partea unor medicamente mai puternice. Cum acest lucru nu poate fi ştiut dinainte, este
mai bine să se înceapă în fiecare caz cu o doză mică de medicament şi acolo unde este
adecvat şi necesar, această doză să fie crescută din ce în ce mai mult pe zi ce trece.

@130

Dacă doza administrată a fost suficient de puternică chiar de la început, se obţine

avantajul că persoana care experimentează află ordinea în care se succed simptomele şi
poate nota cu acurateţe perioada în care apare fiecare dintre ele, lucru care este forate
folositor în cunoaşterea spiritului medicamentului, căci apoi ordinea acţiunilor primare
 63 ORGANON
precum şi cea a acţiunilor alternate poate fi observată intr-o manieră lipsită de orice
ambiguitate. Adeseori, o doză moderată este de ajuns într-un experiment, admiţând că
persoana care experimentează(subiectul experimentului) este înzestrată cu o simţire
suficient de delicata şi că este foarte atent la senzaţiile sale. Durata acţiunii urmi
medicament poate fi aflată numai prii compararea câtorva experimente.

mm
Dacă dorim totuşi să aflăm totul, administrăm acelaşi medicament unei aceleiaşi
persoane pentru a-i testa timp de câteva zile la rând în doze permanent crescute, vom
afla astfel, fără nici un dubiu, diferitele stări morbide pe care le poate produce acest
medicament la modul general, dar nu vom obţine şi ordinea în care se succed
simptomele; şi dacă dozele următoare îndepărtează adesea, în mod curativ, unul sau
altul dintre simptomele cauzate de dozele anterioare sau dezvoltă în locul acestora o
stare opusă, atunci asemenea simptome vor fi puse în paranteză pentru a marca în acest
fel ambiguitatea lor, până când experimentele ulterioare, mai exacte, vor arăta dacă ele
sunt reacţia organismului şi acţiune secundară sau o acţiune alternantă a acestui
medicament,

®132

Dar dacă obiectivul propus (fără a avea de a face cu ordinea secvenţială a

fenomenelor şi durata acţiunii medicamentului) este doar acela de a afla simptomele
însele, în special pe cele ale substanţelor medicinale slabe, ei bine, în acest caz cursul
care este preferabil de urmat este acela de a administra medicamentul timp de câteva
zile la rând, într-o doză crescută în fiecare zi. în acest fel acţiunea unui medicament,
chiar de cea mai blândă natură, va fi evidenţiată, cu atât mai mult în cazul în care ea
este testată pe persoane sensibile.

@133

In momentul manifestării oricărei senzaţii caracteristice venite din partea

medicamentului este util, chiar necesar, pentru a determina natura exactă a
simptomului» să se încerce diferite poziţii şi să se observe dacă, prin mutarea părţii
afectate, plimbare prin cameră sau în aer liber, stat în picioare, pe scaun sau întins,
simptomul s-a amplificat, diminuai sau â dispărut şi dacă acesta reapare când se reia
poziţia în care a fost observat prima oară; trebuie, de asemenea, observat dacă
simptomul respectiv este afectat prin mâncat sau băut sau de orice altă stare sau de
vorbit, tuşit sau strănutat sau de orice altă acţiune a corpului şi, în acelaşi timp, va
trebui să se noteze la ce oră din zi şi din noapte apare de obicei cu intensitatea cea mai
pronunţată. Prin toate acestea, tot ceea ce este specific fiecărui simptom va deveni
vizibil.
 64 ORGANO
N
@1
34

Toate influenţele externe, şi în special medicamentele, posedă proprietatea de a

produce în sănătatea unui organism viu un mod deosebit de perturbare specifică lor,
dar toate simptomele specifice unui medicament nu apar la o singură persoană şi nici
toate odată în cadrul aceluiaşi experiment, ci unele apar la un moment dat la o primă
persoană, altele apar din nou la o a doua sau a treia încercare; la altă persoană apar alte
simptome, dar într-o asemenea manieră încât acestea sunt observate din nou abia la a
patra, a opta sau a zecea persoană, simptome care au mai apărut deja la o a doua sau a
şasea sau a noua persoană etc; în plus, s-ar putea ca aceste simptome să nu apară la
aceeaşi oră la toate persoanele supuse experimentului.

@135

Cunoaştere desăvârşită a totalităţii elementelor unei boli pe care un medicament

este capabil să le producă poate fi dobândită numai prin numeroase observaţii făcute
asupra unor persoane potrivite, de ambele sexe şi cu constituţii diferite. Putem fi siguri
că un medicament a fost total cunoscut în ceea ce priveşte stările morbide pe care le
poate produce - altfel spus, în ceea ce priveşte puterile sale pure de a. schimba starea de
sănătate a unui om - doar atunci când experimentatorii următori nu vor inşi descoperi
nimic sau aproape nimic nou în ceea ce priveşte acţiunea sa şi vor observa aproape
întotdeauna doar aceleaşi simptome care au fost deja observate de alţii.

@136

Aşa cum am mai spus, în experimentele pe oameni sănătoşi, schimbările în starea

de sănătate pe care le poate produce un medicament nu pot fi evidenţiate toate la o
singură persoană, ci doar la mulţi oameni diferiţi, cu constituţii fizice şi psihice variate.
Totuşi el are tendinţa de a produce toate aceste simptome la oricine (@ 117) conform
unei eterne şi imutabile legi a naturii Această lege prevede că atunci când un
medicament este administrat unei persoane bolnave ce are simptome similare, el îşi va
exercita toate puterile sale, chiar şi acelea care au fost puţin dezvăluite la cei sănătoşi.
Când este ales homeopatic, el produce în mod tăcut în pacient, chiar în doza cea mai
mică, o stare artificială ce aproximează boala pe care o vindecă rapid şi permanent şi-1
eliberează (homeopatic) de problema lui.
t

137

Dacă se depun eforturi pentru facilitarea investigaţiei prin alegerea unui subiect
sincer şi sensibil, care este temperat în toate privinţele şi care se observă pe el însuşi cu
 6?
cea mai mare atenţie, cu cât mai mici sunt dozele de medicament folosite pentru astfel
de experiment (pana la im anumit punct), cu atat mai clar apar efectele "primare şi
numai acestea, singurele de valoare, fără nici un fel de efecte secundare sau
contraefecte ale principiului vital. Pe de altă parte, când medicamentul este administrat
în doze excesiv de mari nu numai că apar numeroase efecte secundare printre
simptome, dar efectele primare survin cu o astfel de rapiditate confuzivă şi o astfel de
violenţă, încât nimic nu poate fi observat cu precizie fără a mai menţiona că este
periculos - ceea ce nu poate fi o chestiune indiferentă nimănui care respectă umanitatea
şi-i consideră chiar pe cei mai de jos oameni ca şi fraţii săi.

@138

Dacă cerinţele menţionate mai înainte pentru un experiment corect au fost

îndeplinite (@ 124-127), toate tulburările, simptomele şi schimbările în starea de
sănătate a subiectului în timpul acţiunii medicamentului apar numai datorită lui şi
trebuie privite şi înregistrate ca aparţinând în mod caracteristic lui - trebuie considerate
ca fiind simptome medicamentoase, chiar dacă persoana a observat simptome similare
la ea însăşi cu mult timp înainte. Reapariţia lor în timpul testării medicamentului arată
doar că subiectul este în special predispus la acestea prin constituţia lui fizică
particulară, în acest caz, aceasta se întâmplă din cauza medicamentului; simptomele
care apar în acest moment, când medicamentul puternic domină economia subiectului,
apar din cauza medicamentului şi nu spontan.

@139

Dacă medicul n-a luat el însuşi medicamentul în scopul experimentării, ci I-a

administrat altcuiva, atunci acea persoană trebuie să noteze clar toate senzaţiile,
suferinţele, accidentele şi schimbările în starea de sănătate, momentul în care ele apar,
timpul scurs între administrare şi apariţia fiecărui simptom şi, de asemenea, durata lui
în cazul în care el persistă mai mult timp. Medicul examinează această înregistrare în
prezenţa subiectului, imediat ce experimentul s-a terminat sau în fiecare zi, dacă acesta
durează mai multe zile şi îl întreabă, atâta timp cât totul este încă proaspăt în memoria
lui, despre înţelesul exact al fiecărei afirmaţii scrise pentru a o confirma sau corecta din
ceea ce el spune. 102
102
Acela care face cunoscut lumii medicale rezultatele unor asemenea experienţe
devine responsabil pentru încrederea pe care şi-o pune persoana asupra căreia a avut
loc experimentul în ceea ce priveşte bunăstarea întregii umanităţi suferinde.
 66 ORGANON,
@140

Dacă subiectul nu poate scrie, medicul trebuie sa afle de la el în fiecare zi ce s-a

întâmplat c\i el şi felul în care s-a întâmplat. Această declaraţie trebuie sa fie pe c&
posibil propria lui relatare spontană. Nimic din ceea ce se înregistrează nu trebuie să fie
rodul imaginaţiei şi, pe cât posibil, să nu fie obţinut prin întrebări care să sugereze
răspunsul; totul trebuie supus precauţiilor deja menţionate (@ 84-99) pentru luarea
cazului şi formarea unei imagini a bolilor naturale.

Dar dintre toate proving-urile despre efectele pure ale medicamentelor simple
privind modificarea sănătăţii umane şi despre stările morbide artificiale şi simptomele
pe care le pot produce la cei sănătoşi, cele mai bune vor fi întotdeauna acelea pe care
medicul sănătos, fără prejudecăţi, conştiincios şi sensibil le realizează pe propria tui
persoană cu toate precauţiile şi grija pe care eu le-am explicat aici. El este foarte sigur
de ceea ce a perceput în el însuşi. 1
103
Acele încercări făcute de medic pe propria persoană au pentru el alte avantaje,
de o valoare inestimabilă. în primul rând, marele adevăr că virtutea medicală a tuturor
medicamentelor, de care depinde puterea lor tămăduitoare, stă în schimbările stării de
sănătate prin care a trecut el însuşi cu ajutorul medicamentelor pe care le-a testat şi în
stările morbide pe care le-a simţit, stări datorate aceloraşi medicamente, ei bine, acest
adevăr devine pentru el un fapt de necontestat. In plus, prin aceste observaţii atente
asupra sa, el va reuşi să-şi înţeleagă propriile senzaţii, modul său de gândire şi
dispoziţia sa [(piatra de temelie a oricărei înţelepciuni reale "gnothi se auton"
(cunoaşte-te pe tine însuţi)], şi va fi, de asemenea, pregătit să fie ceea ce orice medic ar
trebui să fie, adică un fin observator. Toate observaţiile noastre asupra celorlalţi nu
sunt la fel de interesante ca acelea făcute asupra noastră. Observatorul altora trebuie să
se teamă întotdeauna că acela pe care se experimentează nu simte exact ceea ce spune,
sau, cel puţin, nu-şi descrie senzaţiile cu cele mai potrivite expresii. Trebuie întotdeauna
să aibă îndoieli dacă a fost înşelat sau nu, cel puţin într-o oarecare măsură. Aceste
obstacole în calea cunoaşterii adevărului, ce nu pot fi niciodată depăşite în investigaţiile
noastre asupra simptomelor morbide artificiale ce apar la alţii după ingerarea
medicamentelor, dispar în întregime atunci când efectuăm experimentul asupra noastră.
Cel care face aceste încercări pe propria persoană va şti cu siguranţă ce simte şi fiecare
încercare va fi pentru el un un stimulent de a investiga puterile altor medicamente.
Astfel, el devine din ce în ce mai antrenat în arta de a observa care are o importanţă
atât de mare pentru medic, prin observarea continuă a propriei persoane în care se
poate încrede cel mai mult şi care nu-i va înşela niciodată; şi el va face acest lucru cu
cât mai mult zel, de vreme ce aceste experimente pe el însuşi promit să-i dea o
cunoaştere demnă de încredere a adevăratei valori şi a semnificaţiei instrumentelor
vindecării care sunt încă într-o măsură destul de mare necunoscute pentru, arta noastră.
 67 ORGANON
Să nu credem cumva că aceste indispoziţii uşoare cauzate de luarea medicamentelor în
scopul testării lor pot fi nocive sănătăţii. Experienţa arată exact contrariu^ adică faptul
că organismul celui ce experimentează devine, prin aceste atacuri frecvente asupra
sănătăţii sale, tot mai expert în depistarea tuturor influenţelor nocive externe ce
atentează la forma sa şi a tuturor agenţilor nocivi naturali şi în acelaşi timp devine mult
mai rezistent la orice lucru cu caracter nociv, datorită acestor experimente cu
medicamente asupra propriei persoane. Sănătatea sa devine mult mai puţin vulnerabilă;
el, medicul, devine mai robust.

@142

A distinge simptomele104 produse d$ un medicament simplu folosit în scop

curativ de acelea ale bolii pentru care este folosit cere un mare discernământ şi trebuie
lăsat strict în seama observatorilor cu experienţă, în special în cazul celor cu caracter
cronic, care de obicei rămân neschimbate.
104
Simptome care, în timpul întregii evoluţii a bolii, nu au putut fi observate
niciodată sau numai cu mult timp înainte sunt, ca urmare, noi şi provin de la
medicament.

@143

Dacă cineva a testat un număr mare de medicamente simple pe oameni sănătoşi

în acest mod şi a înregistrat cu grijă şi exactitate toate manifestările şi simptomele pe
care ele le produc de bună voie ca agenţi morbizi artificiali atunci el are pentru prima
dată o materia medica adevărată: o colecţie de efecte autentice, pure, de încredere ale
substanţei medicamentoase simple; o farmacopee naturală; o listă extensivă a
simptomelor specifice şi a modificărilor sănătăţii produse de fiecare medicament activ
în parte astfel investigat, înregistrate în modul în care ele au venit în atenţia subiecţilor,
manifestări morbide similare (homeopatice) unui număr de boli naturale pe care într-o
zi le vor vindeca - într-un cuvânt, stări morbide artificiale care se dovedesc a fi, pentru
cele similare naturale, singurele instrumente adevărate, homeopatice, adică specifice,
pentru o vindecare rapidă, sigură şi permanentă,
105
De curând a devenit un obicei să se încredinţeze testarea medicamentelor
unor persoane necunoscute, de la distanţă, care sunt plătite pentru munca lor,
informaţiile astfel obţinute fiind tipărite. Dar, prin această metodă munca cea mai
importantă dintre toate, care are ca misiune formarea temeliei adevăratei şi unicei arte a
vindecării şi care necesită cea mai mare siguranţă şi încredere morală, îmi apare - şi
regret să o spun - dubioasă şi nesigură d. p. d. v. al rezultatelor, pierzându-şi toată
valoarea.
 68 ORGANON
®144

Dintr-o astfel de materia medica^ trebuie eliminate complet toate ipotezele, tot
ceea ce este simplă afirmaţie sau imaginaţie: totul trebuie să fie limbajul pur al naturii
investigate cu atenţie şi onestitate.

@145

Bineînţeles, doar un număr foarte mare de medicamente ale căror efecte pure
privind modificarea sănătăţii umane sunt precis cunoscute ne face capabili să găsim un
analog potrivit, o putere artificială (curativă) producătoare de boală pentru fiecare din
nenumăratele stări morbide din natură, pentru fiecare boală din lume. lo6 Dar, între timp,
chiar şi acum datorită caracterului adevărat al simptomelor şi abundenţei
manifestărilor morbide deja observate la fiecare dintre aceste puternice substanţe
medicinale privind efectele lor pure asupra celor sănătoşi - au rămas doar câteva cazuri
de boală pentru care un remediu homeopatic relativ potrivit nu poate fi găsit printre
medicamentele experimentate până acum. ^ Un astfel de remediu redă sănătatea uşor,
blând, sigur şi permanent - infinit mai sigur decât precedentele terapii alopatice generale
sau specializate, care doar alterează şi agravează bolile cronice cu amestecul lor de
remedii necunoscute cu care nu le poate vindeca, împiedică mai degrabă în loc să
grăbească vindecarea celor acute şi adesea primejduiesc viaţa
106
La început, cu 40 de am* în urmă, am fost singura persoană care a făcut din
testarea puterilor pure ale medicamentelor ocupaţia sa cea mai importantă. De atunci,
am fost asistat în această întreprindere de câţiva tineri care au efectuat la rândul lor,
experimente asupra lor şi ale căror observaţii le-am revizuit în mod critic. O astfel de
muncă adevărată a fost efectuată şi de alţii. Dar cât de multe nu vom fi noi capabili să
realizăm pe calea vindecării definitive a domeniului infinit de boli când numeroşi
observatori de încredere şi atenţi se vor pune în slujba îmbogăţirii acestei adevărate şi
unice materia medica, prin experimente efectuate cu grijă chiar asupra lori Atunci, sub
aspectul corectitudinii, arta vindecării se va apropia de ştiinţele matematice.
107
Vezi a 2-a notă de la par. 109.

@146

Pentru adevăratul medic, al treilea punct al procedurii (@ 72 şi 105) priveşte

utilizarea judicioasă a agenţilor morbizi artificiali a căror acţiune pură asupra celor
sănătoşi a fost dovedită, medicamentele pentru vindecarea homeopatică a bolilor
naturale.

@147

Printre medicamentele investigate pentru puterea lor de a modifica sănătatea

omului, acela ale cărui simptome observate sunt cele mai similare cu totalitatea
 69 ORGANON
simptomelor unei boli naturale considerate va fi şi trebuie să fie cel mai potrivit, cel
mai sigur remediu homeopatic pentru boala naturală; £Î este specific pentru acel caz.

@148

Boala naturală nu trebuie niciodată considerată ca fiind un material nociv situat

undeva în interiorul sau exteriorul omului (@ 11 şi 13), ci un lucru produs de un agent:
ostil spiritual (conceptual) care, ca un fel de infecţie (vezi @ 11) perturbă principiul
spiritual (conceptual) al vieţii în existenţa sa instinctivă, din interiorul organismului;
chinuindu-1 ca un duh rău şi obhgându-1 să producă anumite boli şi dezordini în cursul
regulat al vieţii sale. Aceşti agenţi sunt cunoscuţi ca simptome (boala). Dacă influenţa
acestor agenţi ostili care nu numai că au determinat boala, dar se străduiesc să şi
continue
această dezordine, a fost îndepărtată. atunci când medicul a administrat o putere
artificială aptă de a schimba principiul vital într-o manieră c& mai asemănătoare- (un
medicament homeopatic) care va depăşi în. energie - chiar dacă este administrat în cele
mai mici doze - boala naturală similară (@-33, 279) atunci influenţa agenţilor morbizi
nocivi iniţiali asupra principiului vieţii dispare ia timpul acţiunii acestei boli artificiale
similare mai puternice. Atunci răul care acţiona asupra principiului vieţii nu mai există,
el a fost distrus. Dacă, aşa cum am arătat, remediul ales în mod homeopatic este
administrat corect, atunci boala naturală acută ce urmează a fi învinsă, dacă e de natură
recentă, va dispărea pe neştiute în câteva ore. O boală mai veche, cronică va ceda ceva
mai târziu, odată cu toate urmele de disconfort prin folosirea câtorva doze din acelaşi
remediu în potentă mai mare, după o alegere atentă108 a unui medicament homeopatic
cât mai similar. Sănătatea, vindecarea urmează printr-o tranziţie imperceptibilă şi
adeseori rapidă. Principiul vieţii este liber din nou şi poate să-şi reia activitatea în
organismul sănătos ca înainte şi astfel forţa revine.
108
Dar această laborioasă, uneori foarte laborioasă căutare şi selecţie a
remediului homeopatic cel mai potrivit din toate punctele de vedere cu starea morbidă
este o operaţie care, în ciuda tuturor cărţilor admirabile scrise pentru a o uşura necesită
totuşi studiul surselor originale şi în acelaşi timp o mare circumspecţie şi deliberare
serioasă* răspica cea mai mare fiind constanţa de a-şi fi făcut credincioşi datoria. Cum
poate această sarcină laborioasă, care necesită atâta atenţie şi care este singura şi cea
mai bună cale de vindecare a bolilor, să-i mulţumească pe domnii din noua sectă a
corciturilor, care-şi asumă onorabilul nume de homeopat şi par chiar să folosească
medicamente de formaşi aparenţă homeopatice, dar hotărâte de ci oricum {quidquid in
buccam venit), şi care atunci când remediul inadecvat nu dă rezultate imediat, în loc să
dea vina pe ignoranţa şi indiferenţa lor de neiertat în efectuarea celei mai importante şi
mai serioase dintre treburile umane, dau vina pe homeopatie, pe care o acuză de mari
imperfecţiuni (imperfecţiunea ei constă în faptul că remediul cel mai potrivit pentru
fiecare stare morttd^ nu zboară spontan în gura lor ca friptura de porumbel, fără nici
un efort din partea lor). Ei oricum ştiu din experienţă să-şi mascheze ineficienta
remediilor de abia pe jumătate homeopatice prin folosirea mijloacelor alopate ce sunt
 70 ORGANON
mult mai la îndemână, printre care una sau mai multe duzini de lipitori aplicate pe
partea afectată sau sângerări mici, inocente; până la. 8 uncii fiecare etc. joacă un rol
important; şi dacă pacientul se vindecă ei îşi vor ridica în slăvi sângerările, lipitorile etc
presupunând că dacă nu ar fi fost acestea pacientul n-ar fi trecut peste boală şi ne vor
dor de înţeles într-un limbaj fără dubii c& aceste operaţii, derivate fără prea multă
solicitare a minţit din rutina nocivă a vechii şcoli au contribuit în realitate cel mai mult
la vindecarea pacientului. Dar dacă sub acest tratament pacientul moare, ei caută să^-i
consoleze prietenii spunându-le că "ei înşişi au fost martori^ că s-a făcut tot ce a fost
posibil pentru sărmanul decedat. Cine i-ar face acestui trib frivol şi nociv onoarea de
a-i numi după denumirea celei mai laborioase, dar salutare arte, medici homeopaţi?
Fie ca dreapta recompensă să-i aştepte: ca atunci când se vor îmbolnăvi să fie trataţi în
acelaşi mod!

Bolile cronice (şi mai ales cele care au o natură complicată) au nevoie pentru
vindecarea lor -de o perioadă de timp proporţional mai mare, mai ales discraziile
medicinale cronice produse de cârpăceala alopate care împreună cu boala naturală
lăsată nevindecată de aceasta (de cârpăceala) au nevoie de o perioadă mai mare de timp.
pentru vindecarea lor, într-adevăr, adeseori ele- sunt -incurabile ca- urmare a jefuirii
ruşinoase a forţei pacientului şi a stoarcerilor acesteia (sângerări, purgative etc) şi
datorită folosirii îndelungate a dozelor mari de remedii violente date, administrate în
baza teoriilor false despre" aşa-zisa lor utilitate în cazul unor boli aparent similare,
precum şi datorită prescrierii de băi minerale neadecvate etc, toate acestea reprezentând
trăsătura principală a aşa-ziselor metode de tratament ale alopatiei.

@ 15$

Dacă un pacient se plânge de unul sau mai multe simptome nesemnificative care
au fost observate doar cu puţin timp în urmă, medicul nu trebuie să le privească ca pe o
boală complet dezvoltată care are nevoie de ajutor medical serios. O schimbare uşoară
în dietă şi regimul pacientului da fi de- ajuns pentru a elimina o asemenea, indispoziţie.

@151

Dar dacă pacientul se plânge de câteva suferinţe violente, medicul va descoperi

de obicei, prin investigaţii, alte câteva simptome auxiliare (deşi cu un caracter mai uşor)
care vor furniza un tablou complet al bolii
 71 ORGANON
@152

Cu cât mai puternică este boala acută, cu cât mai numeroase şi mai izbitoare sunt
simptomele din care, în general^ este alcătuită, cu atat mai sigur se poate găsi un
remediu adecvat pentru vindecarea ei, dacă există un număr suficient de medicamente
cunoscute care conform acţiunii lor pozitive să poată fi alese în acest scop. Printre
listele conţinând simptomele mai multor medicamente nu va fi greu de găsit unul de la
ale cărui elemente de boală separate, un antitip de. boală artificială curativă, foarte
asemănător cu totalitatea simptomelor bolii naturale să poată fi construit şi un asemenea
medicament va fi cu siguranţa, remediul dorit.

în această căutare a unui remediu homeopatic specific, adică în această

comparaţie a simptomelor colective ale bolii naturale cu lista simptomelor1
medicamentelor cunoscute pentru a găsi printre acestea un agent morbid artificial care
să corespundă prin similaritate acelei boli ce trebuie videcată, semnele şi simptomele109
cele mai frapante, singulare, neobişnuite şi particulare cazului bolii sunt, în principal,
cele mai demne de a fi luate în consideraţie; pentru că e mai firesc ca acestea să
corespundă celor foarte asemănătoare aflate pe lista simptomelor medicamentelor
selectate, împreună cu care să formeze un întreg cât mai adecvat în vederea vindecării.
Simptomele mai generale şi nedefinite, cum ar fi pierderea poftei de mâncare, dureri de
cap, slăbiciune, somn neodihnitor, starea de disconfort ş. a. m. d. nu necesită decât
puţină atenţie când sunt de o natură aşa de vagă şi de nedefinită şi dacă nu pot fi
descrise cu mai multă acurateţe de vreme ce simptomele de o asemenea natură generală
se observă la aproape fiecare boală şi la aproape orice medicament.
109
Doctor von Bonninghausen a făcut un mare serviciu homeopatiei prin
publicarea simptomelor caracteristice ale medicamentelor în repertoarul său, la fel ca şi
dr G. H. G Jahr în cartea sa scrisă de mână în legătură cu simptomele principale.

@154

Dacă antitipul construit de din lista simptomelor celor mai potrivite medicamente
conţine acele simptome diferite, unice, neobişnuite, specifice, pe care urmează să le
întâlnim la boala ce trebuie vindecată, în cel mai mare număr şi în cea mai apropiată
similaritate, atunci acest medicament este cel mai potrivit remediu homeopatic specific
pentru această stare morbidă; boala, dacă nu este una de durată prea lungă, va fi, de
obicei, îndepărtată şi eliminată odată de prima doză a acestui medicament, fără nici o
perturbare considerabilă.
 72 ORGANON
@155

Am spus fără nici o perturbare considerabilă. Pentru că la folosirea acestui

remediu homeopatic cel mai potrivit, numai acele simptome ale medicamentului care
corespund simptomelor bolii sunt chemate să intre în joc, primele luând în oj^anism
locul celor din urmă (mai slabe) în senzaţiile principiului vieţii) şi anihilându-le; dar
celelalte simptome ale medicamentului homeopatic care sunt adeseori foarte
numeroase, nefiind în nici un caz aplicabile cazului bolii în discuţie, nu sunt chemate să
participe la joc. Pacientul, simţindu-se din oră în oră tot mai bine, nu simte aproape
deloc influenţa lor pentru că doza incredibil de mică cerută de uzul homeopatic este
mult prea slabă pentru a fi capabilă să producă celelalte simptome «le medicamentului;
(simptome care nu sunt homeopatice cazului), în acele părţi ale organismului care sunt
deja iritate şi excitate de simptomele similare ale bolii, astfel încât principiul: vital
bolnav să poată reacţiona numai la boala medicinală similară dar mai puternică prin
care maladia originală este distrusă

@156

Nu există aproape nici un medicament homeopatic, indiferent de cât de corect a

fost ales, care - mai ales dacă a fost administrat într-o doză suficient de mică - să nu
producă la pacienţii foarte iritabili şi sensibili cel puţin o perturbare- neobişnuită*
neînsemnată, un simptom nou dar discret în timpul acţiunii sale; pentru că este aproape
imposibil ca medicamentul şi boala să se suprapună, din punct de vedere simptomatic,
-una peste cealaltă atât de exact ca două triunghiuri cu laturile şi unghiurile egale. Dar
această diferenţă neimportantă (în circumstanţe obişnuite) va fi uşor îndepărtată prin
activitatea (energia) puternică a organismului viu şi nu va fi perceptibilă pacienţilor
care nu sunt excesiv de sensibili; refacerea merge înainte către ţinta propusă,
vindecarea definitivă, dacă nu este împiedicată cumva de acţiunea unor influenţe
medicinale heterogene asupra pacientului, de erori ale regimului sau de stârnirea
pasiunilor.

@157

Dar, deşi este sigur că un remediu ales homeopatic, datorită corectitudinii şi

infimitătii dozei, va îndepărta uşor şi va anihila boala acută analogă lui, fără a-şi
manifesta celelalte simptome nehomeopatice, adică fără a produce noi perturbări grave,
totuşi, de obicei, imediat după administrarea sa - în prima oră sau pentru câteva ore - el
produce un fel de agravare uşoară atunci când doza nu a fost suficient de mică (pentru
un număr mai mare de ore în cazurile în care doza a fost cumva prea mare), agravare
care seamănă atât de mult cu boala originală încât pacientului îi va apărea drept o
agravare a propriei sale boli. Dar, în realitate, nu este nimic altceva decât o boală
medicinală extrem de similară, care depăşeşte, în forţă, afecţiunea iniţiala
 73 ORGANON
@158

Această uşoară agravare homeopatică apărută în primele ore - mi pronostic

foarte bun că boala acută va ceda cel mai probabil chiar de la prima doză- este firesc
să aibă loc, de vreme ce boala medicinală trebuie să fie; în mod natural ceva mai
puternică decât maladia ce trebuie vindecată dacă doreşte să o înfrângă şi să o distrugă
pe aceasta^ la fel cum o boală naturală poate îndepărta fi anihila o alta similară numai
atunci când este mai puternică decât cea iai$aM. (@43-*48}.

@159
Cu cât doza din remediul homeopatic este' mai mică în tratarea bolilor acute cu.
atat mai uşoară şi de mai scurtă durată va fi agravarea aparentă a bolii în timpul acestor
prime ore.

. @160.

Dar cum o doză a unui remediu homeopatic cu greu poate fi făcută atât de mică,
de infimă încât să nu poată uşura, învinge şi vindeca într-adevăr definitiv o boală
naturală necomplicată, de durată mică, căreia îi este analogă (@ 249, nota) putem
înţelege de ce doza unui medicament homeopatic potrivit, nu cea mai mică posibil, va
produce într-adevăr, întotdeauna, în primele ore de la administrare, o perceptibilă
agravare homeopatică de acest fel.
110
Această exaltare a simptomelor medicinale, care pare o agravare, faţă de acele
simptome analoge ale bolii a fost observată şi de alţi medici când, din întâmplare, ei au
folosit un remediu homeopatic. Când un pacient cu scabie se plânge de agravarea
erupţiei după folosirea sulfului, medicul său care nu ştie care este cauza S consolează
asigurându-1 că scabia trebuie mai întâi să iasă la suprafaţă corect înainte să se vindece;
el nu ştie, oricum că aceasta este o erupţie datorată sulfului care ia aparenţa unei
amplificări a scabiei
<c
Erupţia facială pe care Viola tricolor a vindecat-o a fost la început agravată de
aceasta" ne spune Leroy (Heilk Jur Muiîer, p. 406), dar el nu ştia că aparenta agravare
se datora dozei prea mare de remediu, care în acest caz era într-o oarecare măsura
homeopatic. Lysons spune (Med Transaci., voi 2, London 1772). "Coaja de ulm
vindecă în cel mai sigur mod acele boli ale pielii care la începutul acţiunii remediului se
amplifică. " Dacă nu ar fi administrat scoarţa în doze monstruos de mari, în mod
obişnuit, în sistem alopatic, ci în dozele mici necesare când medicamentul prezintă
similaritate de simptome, adică, când este folosit homeopatic, el ar fi realizat o
vindecare aproape fără să observe această aparentă amplificare a bolii (agravare
homeopatică).
 74 ORGANON
@161

Când limitez aici aşa-numita agravare homeopatică, sau mai degrabă acţiunea
primară a medicamentului homeopatic, care pare să amplifice cumva simptomele bolii
originale, la prima sau la primele ore, aceasta este cu siguranţă adevărat în ceea ce
priveşte bolile de o natură mai acută şi de origine recentă; dar acolo unde
medicamentele cu acţiune lungă trebuie să combată o boală cronică veche sau foarte
veche, unde asemenea amplificare aparentă a. bolii originale n-ax trebui să apară în
timpul tratamentului şi într-adevăr nu va apărea dacă medicamentul ales corect a fost
administrat în doze potrivit de mici, ridicate treptat, fiecare dintre ele fiind modificate
printr-o nouă dinamizare (@ 247). O asemenea amplificare a simptomelor originale ale
bolii cronice poate apărea doar la sfârşitul tratamentului, când vindecarea este aproape
împlinită.

@162

Se întâmplă uneori, datorită numărului moderai de medicament cunoscute

până acum ca având o acţiune- pură, adevărată, ca doar o parte a simptomelor. bolii
sub tratament să se regăsească pe lista cu simptome a celui mai potrivit medicament şi
ca urmare va trebui folosit/în lipsa unuia mai bun? acest agent morbid medicinal
Imperfect.

@163

în acest caz nu ne putem aştepta ca acest medicament să efectueze o vindecare

completă, neperturbată; pentru că în timpul folosirii sale vor apărea unele simptome
care nu au fost observabile mai înainte în desfăşurarea bolii, simptome auxiliare ale
remediului imperfect. Acest lucru nu împiedică în nici un fel ca o parte considerabilă a
bolii (acele simptome ale ei care seamănă cu cele ale medicamentului ) să nu fie
eradicată de acest medicament, stabilindu-se astfel un început corect al vindecării dar
totuşi acest lucru nu are loc fără acele simptome adăugate, care sunt întotdeauna
moderate dacă doza medicamentului este suficient de mica

@164

Numărul mic al simptomelor homeopatice prezente în medicamentele cel mai

bine alese nu reprezintă un obstacol în calea vindecării în cazurile în care aceste câteva
simptome medicinale suni în principal de natură neobişnuită şi astfel sunt în mod
specific diferite (caracteristice) de boală, în aceste circumstanţe vindecarea are loc iară
nici o perturbare deosebită.
 75 ORGANON ■
@165

Dacă, totuşi, printre simptomele- remediului ales nu există mei unul care să
semene cu exactitate simptomelor neobişnuite, specifice (caracteristice), - deosebite ale.
bolii şi dacă remediul corespunde bolii numai în stările generale, nedefinite- vag
descrise (greaţă, slăbiciune, durere de cap etc) şi dacă printre medicamentele cunoscute
nu există nici unul adecvat în mod homeopatie, ei bine, în acest caz medicul nu-şi
poate promite nici un rezultat favorabil imediat care să decurgă din folosirea acestui
medicament nehomeopatic.

@166

Un asemenea caz este însă foarte rar datorită numărului crescut al

medicamentelor ale căror efectele pure sunt astăzi cunoscute şi efectele rele care rezultă
din aceasta, dacă într-adevăr apar, sunt diminuate de flecare dată când se poate alege un
alt medicament de o asemănare mai mare.

@167

Dacă totuşi, în timpul folosirii acestui remediu homeopatic imperfect apar

simptome auxiliare, de moment, atunci în cazul bolilor acute nu vom permite acestei
prime doze să-şi epuizeze acţiunea şi nici nu vom lăsa pacientul expus întregii durate a
acţiunii remediului, ci vom investiga la cald (cum s-ar zice) starea morbidă în condiţia
sa acum schimbată şi vom adăuga restul simptomelor iniţiale, originale la cele noi,
dezvoltate pentru a trasa noul tablou al bolii.

@168

Vom fi atunci capabili să descoperim mult mai repede printre medicamentele

cunoscute, un analog la starea morbidă dinaintea noastră, iar o singură doză din
aceasta, dacă nu distruge total boala, va avansa considerabil pe calea vindecării. Şi
astfel vom continua, dacă nici acest medicament nu a fost suficient pentru a efectua
refacerea sănătăţii examinând iar şi iar starea morbidă care încă mai persistă şi alegând
cel mai adecvat medicament homeopatic posibil până când obiectivul nostru,
însănătoşirea totală a pacientului va fi atins.

@169

Dacă la prima examinarea a bolii şi la prima alegere a unui medicament vom

descoperi că totalitatea simptomelor bolii nu se va suprapune efectiv peste totalitatea
 76 ORGANON
elementelor bolii unui singur medicament datorită numărului insuficient de
medicamente cunoscute, ci că cele două medicamente se vor lupta între ele pentru r a fi
preferate din punctul de vedere al potrivirii, unul dintre ele fiind mai adecvat din punct
de vedere homeopatic pentru o anumită parte a
simptomelor bolii, nu este recomandabil ca după folosirea celui mai adecvat, dintre; cele
două medicamente să se administreze şi celălalt iară o nouă examinare şi cu atât mai
puţin să se administreze amândouă odată (@ 272, nota) deoarece medicamentul care a
părut a fi cel mai bun care ar urma datorită schimbărilor circumstanţelor care au avut
loc între timp; în care caz va trebui ales un remediu homeopatic mai potrivit în locul
celui de-al doilea medicament pentru setul de simptome aşa cum apar ele la o nouă
examinare.

Deci în acest caz, ca de fapt în fiecare caz în care a apărut o schimbare a stării
morbide, setul rămas de simptome prezente acum trebuie cercetat şi (fără a acorda nici
o atenţie medicamentului care a părut iniţial a fi cel mai potrivit) va trebui ales un alt
remediu homeopatic, cât mai adecvat posibil noii stări ce ni se înfăţişează. Dacă se
întâmplă, deşi foarte rar, ca medicamentul care iniţial a părut a fi cel mai potrivit, să fie
în continuare bine adaptat la starea morbidă care a rămas, cu atât mai mult el va merita
încrederea noastră şi va merita de asemenea să fie preferat unui alt medicament.

@171

în bolile cronice nevenerice, cele mai obişnuite, care provin din psora, va trebui
adeseori - pentru a realiza o vindecare - să adr^aistrăm o serie de remedii succesive,
fiecare în parte fiind ales homeopatic, în consonanţă cu grupul de simptome care
rămâne după încheierea acţiunii remediului anterior.

172

O dificultate asemănătoare în calea vindecării apare arunci când simptomele

bolii suni prea puţine - o circumstanţă care merită toată atenţia noastră pentru că prin
îndepărtarea ei toate dificultăţile care stau în calea celui mai bun tratament din toate
metodele posibile de tratament (cu excepţia faptului că aparatul medicamentelor
homeopatice cunoscute este încă incomplet), sunt înlăturate.
 77 ORGANON
(ă), 173

Singurele boli care par să aibă doar câteva simptome şi care din această cauză
sunt mai greu de vindecat sunt acelea care pot fi numite unilaterale pentru că ele
afişează doar unul sau două simptome principale care le umbresc pe aproape toate
celelalte. Acestea (bolile unilaterale) aparţin in principal clasei bolilor cronice.

@174

Simptomul lor principal poate fi fie o afecţiune de natură internă (de exemplu o
durere de cap ce durează de mai mulţi ani, o diaree de lungă durată, o durere cardiacă
veche etc) sau poate fi o afecţiune de natură exterioară. Bolile care au acest al doilea
caracter sunt în general deosebite prin folosirea numelui de maladii locale.

@175

în bolile unilaterale din prima categorie se atribuie adesea lipsei puterii de

discernământ a observatorului medical faptul că el nu descoperă în întregime
simptomele existente care l-ar ajuta să completeze schiţa unui portret al bolii.

176

Totuşi, există doar puţine boli care după cea mai atentă examinare iniţială (@ 84-
98) să prezinte doar unul sau două simptome violente, grave, în timp ce celelalte
simptome rămân imperceptibile.

@177

Pentru a preîntâmpina cât mai cu succes un asemenea caz (ca acela de mai sus),
care apare totuşi foarte rar> noi vom fi primii care să alegem, ghidaţi de aceste puţine
simptome, medicamentul care după părerea noastră este cel mai indicat din punct de
vedere homeopatie.

@178

Se va întâmpla fără îndoială ca uneori acest medicament ales în strictă

concordanţă cu legea homeopatică să furnizeze boala artificială similară adecvată pentru
anihilarea maladiei existente; şi acest lucru se va întâmpla cu atât mai sigur când aceste
puţine simptome morbide sunt foarte ascuţite, decise, " neobişnuite şi deosebite
(caracteristice).
 78 ORGANON
@179

Cel mai adesea, medicamentul ales iniţial într-un asemenea caz va fi doar parţial
adecvat, de vreme ce nu au fost prea multe simptome care să ne ghideze într-o alegere.
potrivită,

@180

In acest caz medicamentul care a fost ales cât mai corect posibil dar care, din
motivele mai sus menţionate, este doar imperfect din punct de vedere homeopatic în
acţiunea sa asupra bolii ce este doar parţial analogă lui ca şi în cazul mai sus menţionai
(@ 162 şi următorul), în care numărul limitat de remedii homeopatice face ca selecţia
să nu fie perfectă - deci, cum spuneam, medicamentul va produce simptome adăugate,
şi câteva fenomene din propria arie de simptome se vor amesteca cu starea de sănătate
a pacientului, oare sunt (fenomenele) în aceiaşi timp simptomele bolii însăşi deşi se
poate ca ele să nu fi fost niciodată sau foarte rar percepute până acum; astfel sper
unele simptome pe care pacientul nu le-a trăit înainte sau altele pe care el le-a simţit
foarte puţin devin mai pronunţate.

@181

Să nu credem că fenomenele adăugate şi noile simptome ale aceste boli care apar
acum trebuiesc puse doar în seama medicamentului tocmai administrat Cu siguranţă
ele îşi datorează originea111 acestuia, dar sunt întotdeauna numai simptome de o
asemenea natură, încât această boală a fost capabilă sale producă în acest organism şi
care au fost mobilizate pe mai departe şi forţate de către medicamentul administrat să-şi
facă apariţia datorită puterii acestuia de a produce simptome similare. Intr-un cuvânt,
trebuie să privim întreaga colecţie de simptome acum perceptibile ca aparţinând bolii
date, ca pe o stare existentă actuală şi să conducem tratamentul în conformitate cu
aceasta.
111
Când acestea nu au fost cauzate de o eroare importantă în regim, o emoţie
violentă sau o revoluţie tumultuoasă în organism, cum ar fi apariţia sau încetarea
menstruaţiei, concepţia, lăuzia.

@182

Astfel, alegerea imperfectă a remediului, care în acest caz a fost aproape

inevitabilă datorită numărului prea mic de simptome existente, serveşte la completarea
afişării simptomelor bolii şi astfel facilitează descoperirea unui al doilea remediu mai
adecvat.
 79 ORGANON
@183

De aceea, de fiecare dată când doza primului medicament încetează să mai aibă
un efect benefic (dacă simptomele nou apărute nu cer un ajutor mai rapid datorită
gravităţii lor - ceea ce, chiar şi în cazul bolilor cronice, oricum se întâmplă foarte rar
datorită infimitătii dozei remediului homeopatic) trebuie operată o nouă examinare a
bolii, status morbi aşa cum este acum. trebuie notată şi de asemenea trebuie ales un.
al
doilea remediu homeopatic în concordanţă cu aceasta, medicament care va trebui să se
potrivească exact stării actuale în care trebuie să fie cel mai potrivit posibil, odată ce
grupul simptomelor a devenit mai mare şi mai complet.
112
în cazurile în care pacientul (lucru care totuşi se întâmplă extrem de rar în
bolile cronice, dar destul de des în cele acute)-se simte foarte rău- deşi simptomele sale
sunt foarte neclare, astfel încât această stare poate fi atribuită mai mult stării de amorţire
a nervilor, care nu permite ca durerile şi suferinţele pacientului să poată fi distinct
percepute, această toropeală a sensibilităţii interne va fi îndepărtată cu opium şi în
acţiunea secundară a acestuia simptome bolii vor deveni evidente.

în acelaşi fel, după ce fiecare nouă doză de medicament şi-a terminat acţiunea,
când nu mai este potrivită şi de ajutor, starea bolii care încă mai persistă va fi notată din
nou conform simptomelor sale care rămân şi se va căuta un alt remediu homeopatic cât
mai adecvat posibil pentru grupul de simptome acum observate şi tot aşa până când
recuperarea este completă.

@185

Printre bolile unilaterale un loc important este ocupat de aşa-numitele maladii

locale, a căror denumire indică acele schimbări şi boli care apar pe părţile exterioare ale
trupului. Până acum ideea care a persistat în şcoli a fost aceea că doar aceste părţi au
fost afectate şi că restul trupului nu participă la boală - o doctrină teoretică absurdă care
a condus la cele mai dezastruoase tratamente medicale.

@186

Acele aşa-numite maladii locale care sunt apărute cu puţin timp în urmă şi se
datorează doar unei leziuni externe, la prima vedere, par totuşi să merite numele de boli
locale. Dar atunci leziunea trebuie să fie foarte banală şi în acest caz ea va ti de scurtă
durată. Pentru că în cazul unor răniri care apar pe trup din afară, dacă nu sunt deloc
grave, întregul organism viu va simpatiza, va apărea febra etc. Tratamentul unor
asemenea boli este lăsat în seama chirurgiei, dar acest lucru este corect doar atâta timp
 80 ORGANON
cât părţile afectate solicită ajutor mecanic, prin care obstacolele externe din. calea
vindecării, care este de aşteptat să aibă loc doar prin agenţii forţei vitale, pot fi
îndepărtate prin mijloace mecanice, ca de exemplu: reducerea dislocărilor, prin ace şi
bandaje pentru sutura plăgilor, prin presiune mecanică pentru a opri hemoragia din
arterele deschise, prin extragerea corpurilor străine ce au penetrat părţile vii prin
efectuarea unei deschideri a unei cavităţi în scopul îndepărtării unei substanţe iritante
sau pentru a înlesni evacuarea puroiului sau a colecţiilor de lichide, prin apropierea
extremităţilor unui os fracturat şi păstrarea lor în această poziţie printr-un bandaj
potrivit - ghips. Dar, când în asemenea răniri întregul organism viu necesită* aşa cum
se întâmplă întotdeauna, ajutor dinamic activ pentru a-şi putea îndeplini sarcina de a
se vindeca, de ex. când febra violentă apărută din cauza unor contuzii întinse, dilacerări
musculare, de tendoane şi vase trebuie să fie îndepărtată prin medicamente administrate
pe cale internă, sau când durerea exterioară părţilor arse sau opărite trebuie vindecate
homeopatic, atunci se va apela la serviciile unui medic dinamic şi la homeopatia pe care
acesta o practică.

@187

Acele afecţiuni, schimbări şi boli apărute pe părţilor externe care nu provin din
nici o rănire exterioară sau care au la bază doar o uşoară rană externă ce reprezintă o
cauză excitatoare imediată se produc într-o manieră diferită; sursa lor este reprezentată
de o maladie internă. Să le considerăm ca fiind simple afecţiuni locale şi în acelaşi timp
să le tratăm doar din punct de vedere chirurgical cu aplicaţii curente sau alte remedii
similare - aşa cum vechea şcoală a făcut-o din cele mai îndepărtate vremuri - ar fi pe cât
de absurd, pe atât de periculos.

@188

Aceste afecţiuni au fost considerate pur şi simplu locale şi de aceea au fost

numite boli locale, de parcă ar fi fost maladii limitate exclusiv la acele părţi la care
organismul nu participă deloc, sau dacă da este foarte puţin, de parcă organismul nu ar
şti nimic despre afecţiunile acestor părţi vizibile în mod deosebit. 113
113
Una din marile şi nocivele greşeli ale vechii şcoli de medicină,

@189

Şi totuşi nu trebuie să ne gândim prea mult pentru a ne convinge că nici o

maladie externă (ce nu a fost produsă de vreo rănire gravă venită din afară) nu poate
apărea, persista, sau chiar înrăutăţi iară a exista vreo cauză internă, fără participarea
întregului organism, care trebuie să fie la rândul lui într-o stare de boala O astfel de
maladie nu şi~ar putea face apariţia câtuşi de puţin tară acceptul întregului rest al
sănătăţii şi fără participarea întregului organism viu (a forţei vitale care străbate toate
 81 ORGANON
celelalte părţi sensibile şi iritabile ale organismului); într-adevăr, este imposibil de
conceput apariţia unei astfel de maladii fără participarea intregii vieti perturbate,
atat de
intim sunt legate toate părţile organismului una de cealaltă pentru a forma un întreg,
indivizibil în senzaţii şi funcţiuni. Nici o erupţie pe buze, nici un panariţiu nu pot exista
tară existenţa unei boli interne anterioare şisimultane.

@190

Orice tratament medical adevărat al unei boli de la nivelul părţilor exterioare ale
corpului care a părut datorită unei mici răniri din exterior sau datorită unei boli interne
trebuie să fie direcţionat împotriva întregului, trebuie să producă anihilarea şi
vindecarea maladiei generale cu ajutorul remediilor interne, dacă se doreşte ca
tratamentul să fie judicios, sigur, eficace şi radical.

@191

Acest fapt este confirmat în modul cel mai clar de experienţă, care în toate
cazurile arată că fiecare medicament intern puternic produce imediat după
administrarea lui schimbări importante în starea de sănătate generală a unui astfel de
pacient şi în mod special în părţile externe afectate (pe care şcoala medicală obişnuită le
priveşte ca fiind izolate), chiar şi în aşa-numitele boli locale şi schimbarea pe care o
produce este cea mai fericită, reprezentând refacerea sănătăţii întregului trup în acelaşi
timp cu dispariţia afecţiunii externe (fără ajutorul nici unui remediu extern, dacă
remediul intern orientat asupra întregii stări, a fost ales adecvat din punct de vedere
homeopatic.

@192

Acest lucru este cel mai "bine efectuat când, în investigarea cazului bolii,
împreună cu natura exactă a afecţiunii locale, toate schimbările, suferinţele şi
simptomele observabile în sănătatea pacientului, şi care au fost notate anterior, când
încă nu se folosise nici un medicament, sunt luate în considerare pentru a alcătui un
tablou complet al bolii înainte de a căuta printre medicamentele ale căror efecte
patogenetice specifice sunt cunoscute, un remediu care să corespundă totalităţii
simptomelor, astfel încât alegerea să fie într-adevăr homeopatică.

193

Cu ajutorul acestui medicament folosit numai pe cale internă, starea morbidă

generală a trupului este îndepărtată odată cu afecţiunea locală, aceasta din urmă fiind.
 82 ORGANON
vindecată în acelaşi timp cu prima, dovedind faptul că afecţiunea locală depindea
numai de o boală a restului trupului şi că trebuie privită doar ca o parte inseparabilă a
întregului, ca unul dintre cele mai importante şi frapante simptome ale întregii boli

@194

Nu este indicat, nici în bolile locale acute de origine recentă şi nici în cazul
afecţiunilor locale care există deja de o lungă perioadă de timp, să se maseze şi să se
aplice pe rană un remediu extern, chiar dacă acesta ar ti specific şi (dacă este folosit
intern datorită naturii sale homeopatice), chiar dacă ar fi administrat in acelaşi timp şi
intern căci afecţiunile acute locale (cum ar fi inflamaţiile părţilor individuale erizipel
etc) care nu au fost determinate de o rănire externă de o violenţă proporţională, ci îşi
datorează originea unor cauze interne sau dinamice, cedează cel mai sigur la acţiunea
remediilor homeopatice interne adaptate la starea perceptibilă a sănătăţii prezente atât în.
interior cât şi în exterior, remediul selectat din colecţia de medicamente experimentate,
şi în general fără alt ajutor, dar dacă- aceste boli nu cedează complet în faţa acestor
remedii şi dacă, în locul afectat şi în întreaga stare de sănătate încă mai persistă, în ciuda
unui regim bun, o relicvă a bolii pe care forţa vitală nu o poate transforma în sănătate,
atunci înseamnă că boala acută a fost (cum se întâmplă deseori) un produs al psorei
care a rămas până acum latentă în interior, dar care a izbucnit în afară şi este pe punctul
de a se dezvolta într-o boală cronică palpabilă,

@195

Pentru a produce o vindecare radicală a unor asemenea cazuri care în nici un caz
nu sunt rare, după ce starea acută a dat înapoi destul de mult, un tratament antipsoric
adecvat (aşa cum este el predat în lucrarea mea "Bolile cronice ") va fi atunci îndreptat
împotriva simptomelor care încă mai persistă şi a stării morbide a sănătăţii căreia
pacientul i-a căzut victimă anterior. în maladiile locale cronice care nu sunt venerice
este necesară doar administrarea unui tratament intern antipsoric.

@196

S-ar putea crede, într-adevăr ca vindecarea unor asemenea boli poate fi

accelerată prin folosirea unei substanţe medicinale care este cunoscută ca fiind cu
adevărat homeopatică faţă de totalitatea simptomelor, nu doar intern ci şi extern pentru
că acţiunea unui medicament aplicat pe zona afecţiunii locale poate produce o
schimbare mai rapidă a acelei zone,
 83 ORGANO
N
@1
97
Totuşi, acest tratament este inadmisibil, nu numai pentru simptomele locale
provenind de la miasma psorică ci mai ales pentru acele simptome care îşi au originea
în miasmele sifilisului sau ale sicozei, deoarece aplicarea locală simultană cu folosirea
internă a unui remediu în cazul bolilor al căror simptom principal este o afecţiune
locală constantă prezintă un dezavantaj major şi anume acela că printr-o asemenea
aplicare locală, acest simptom principal (afecţiunea locală)114 va fi de obicei anihilat mai
rapid decât boala internă şl astfel vom putea fi înşelaţi de o aparentă vindecare totală
sau în cel mai bun caz va fi dificil, iar în unele cazuri imposibil să aflăm, datorită
dispariţiei premature a simptomului local dacă boala generală este distrusă de folosirea
simultană a medicamentului intern.
114
Erupţia recenta de scabie, şancrul, condiloame, după cum am arătat în cartea
mea despre bolile cronice:

Simpla aplicare locală a medicamentelor, care sunt puternice când sunt

administrate intern, contra simptomelor locale ale unor boii miasmatice cronice este,
din acelaşi motiv, inadmisibilă; pentru că dacă afecţiunea locală a bolii cronice este
îndepărtată numai local şi într-o manieră unilaterală, tratamentul intern indispensabil
unei refaceri complete a sănătăţii rămâne într-o obscuritate dubioasă; simptomul
principal (afecţiunea locală) dispare, rămânând doar celelalte simptome mai puţin
distinctibile, care sunt mai puţin constante şi persistente decât afecţiunea locală şi
adeseori nu îndeajuns de specifice şi prea puţin caracteristice pentru a afişa după aceea
un tablou clar şi specific ai bolii.

@199

Dacă remediul perfect homeopatic al bolii nu a fost încă descoperit113 până în

momentul când simptomele locale au fost distruse de un remediu extern coroziv sau
desicativ sau chirurgical, atunci cazul devine mult mai dificil datorită apariţiei mult prea
nedefinite (necaracteristice) şi inconstante a simptomelor care au rămas; pentru că ceea
ce ar fi putut contribui în cea mai mare măsură la determinarea alegerii celui mai
adecvat remediu şi a folosirii interne a acestuia până când boala ar fi fost total anJhil^ă,
115
Cum era cazul cu remediile pentru condilomatoza (şi medicamentele
antipsorice) în timpurile de dinainte de mine,

@200

Dacă acesta (simptomul principal extern) ar mai fi fost încă prezent pentru a
ghida tratamentul intern, remediul homeopatic pentru întreaga boală ar fi putut fi
 84 ORGANON
descoperit şi, odată aflat acesta, persistenţa afecţiunii locale în timpul folosirii interne ar
fi indicat că vindecarea nu a fost încă încheiată dar în cazurile în care afecţiunea locală s-
a vindecat, acest lucru este o dovadă convingătoare că boala a fost complet eradicată şi
că vindecarea dorită a întregii boli a fost pe deplin îndeplinită, acest fapt reprezentând
un avantaj indispensabil, inestimabil pentru a efectua o vindecare perfectă.

@201

Este evident că atunci când este împovărată cu o boala cronică pe care este
incapabilă să o înfrângă prin propriile sale puteri, forţa vitală a omului, în mod
instinctiv, adoptă planul dezvoltării unei maladii locale pe o parte externă, în principal,
deoarece prin îmbolnăvirea şi păstrarea în stare bolnavă a acestei părţi care nu este
indispensabilă vieţii umane, poate reduce la tăcere boala internă care altfel ameninţă să
distrugă organele vitale (şi să-i priveze pe pacient de viaţă) şi poate astfel, ca să spunem
aşa, transfera boala internă unei afecţiuni locale, locţiitoare, adică să o tragă afară. In
acest fel prezenţa afecţiunii locale reduce la tăcere, pentru o vreme boala internă, deşi
fără a fi capabilă să o vindece sau să o diminueze. l<5 Deci, afecţiunea locală nu este*
nimic altceva decât o parte a bolii generale> dar o parte a acesteia îndreptată de către"
forţa vitală într-o singură direcţie şi transferată unei părţi externe (mai puţin
periculoase) a trupului, în vederea alinării bolii interne. Dar, aşa cum am mai spus, prin
acest simptom local care reduce la tăcere boala internă, forţa vitală nu câştigă nimic în
ceea ce priveşte diminuarea sau vindecarea întregii maladii; ci dimpotrivă, boala internă
continuă să se amplifice treptat, iar Natura este constrânsă să mărească şi să agraveze
simptomul local din ce în ce mai tare pentru a-i mai putea folosi ca pe un substitut al
bolii interne amplificate. Ulceraţiile vechi de la nivelul picioarelor se înrăutăţesc atâta
timp cât psora internă rămâne netratată, şancrul se măreşte câtă vreme sifilisul intern nu
este tratat, negii se măresc şi cresc în timp ce sicoza nu este tratată şi aceştia din urmă"
devin din ce în ce mai greu de tratat, la fel cum şi boala internă generală continuă să se
amplifice pe măsură ce trece timpul.
116
Practicienii vechii şcoli fac ceva asemănător, cu ulcere artificiale pe părţile
externe ei liniştesc unele boli interne cronice, dar numai pentru un timp foarte scurt,
atâta timp cât acestea produc o iritaţie dureroasă cu care organismul bolnav nu este
obişnuit, fată a ti însă capabile să le vindece; dar pe de altă parte ei slăbesc şi distrug
sănătatea generală mult mai mult decât o pot face cele mai multe dintre metastazele
produse de forţa vitală instinctivă.

@202

Dacă medicul de şcoală veche distruge simptomul local prin aplicaţia remediilor
externe crezând că astfel vindecă întreaga boală^ Natura va compensa lipsa acestuia prin
amplificarea maladiei interne şi a celorlalte simptome care existau într-o stare latentă
faţă în faţă cu afecţiunea locală; adică ea (Natura) va amplifica boala internă. Când
 85 ORGANON
acest fapt are loc se spune, de obicei, deşi în mod incorect, ca afecţiunea locală a fost
împinsă înapoi în sistem sau peste nervi cu remediile externe.

@203

Orice tratament extern al unor asemenea simptome locale, al cărui obiectiv este
îndepărtarea lor de la suprafaţa corpului, asta în timp ce boala miasmatică internă este
lăsată netratată, cum ar fi, de ex., înlăturarea de pe piele a erupţiei psorice cu ajutorul a
tot felul de unguente, arderea şancrului cu substanţe caustice, şi distrugerea
condiloamelor (condilomata) cu ajutorul bisturiului, prin legare sau cauterizare; deci
acest mod de tratament extern, nociv, până acum practicat universal, a fost sursa cea
mai prolifică a tuturor nenumăratelor maladiilor cronice cu nume sau fără nume de care
suferă omenirea; este una dintre cele mai criminale proceduri de care se face vinovată
lumea medicală şi cu toate acestea, până acum a fost singura general adoptată şi
predată de cadrele profesionale ca fiind singura posibila 117
117
Deoarece orice medicamente care pot fi administrat în acelaşi timp intern
servesc numai la agravarea maladiei de vreme ce aceste remedii nu posedă o putere
specifică de a vindeca întreaga boală, ci atacă organismul, îl slăbesc şi 3. lovesc, pe lingă
alte boli medicinale cronice.

@204

Dacă scădem toate afecţiunile şi bolile cronice care apar datorită unui mod de
viaţă nesănătos (@ 77), precum şi pe acele maladii medicinale (@ 74) imposibil de
numărat cauzate de tratamentul nociv, hărţuitor, persistent şi iraţional al unor boli ce
adesea au un caracter neînsemnat, provocate de medicii de şcoală veche, cele mai multe
din bolile cronice care rămân rezultă din dezvoltarea acestor trei miasme cronice
interne: sifilisul intern, sicoza internă dar mai ales, şi într-o proporţie infinit mai mare,
psora internă. Fiecare dintre aceste trei infecţii au intrat deja în posesia întregului
organism şi I-au penetrat în toate direcţiile înainte ca apariţia simptomului local primar,
locţiitor al fiecăruia dintre ele (în cazul psorei - erupţia scabică, al sifilisului - şancru
sau buba, iar al sicozei - condilomatoza) să fi împiedicat izbucnirea lor, iar aceste boli
miasmatice cronice, dacă sunt private de simptomul lor local, vor fi inevitabil destinate
de către Natura atotputernică, să se amplifice şi să izbucnească ca mai devreme sau mai
târziu şi astfel să propage toate acele nenorociri fără nume, un număr incredibil de boli
cronice care au îmbolnăvit omenirea de sute şi mii de ani; însă nici una dintre acestea
n-ar fi apărut atât de des dacă într-o manieră raţională medicii s-ar fi străduit să vindece
radical şi să elimine din organism aceste trei miasme fără a folosi remedii locale pentru
simptomele externe care le corespund, bazându-se doar pe remediile homeopatice
interne adecvate fiecăreia dintre ele (vezi nota @ 282).
 86 ORGANON

Medicul homeopat nu va trata niciodată unul dintre aceste simptome primare ale
miasmelor cronice, nici una din afecţiunile lor secundare care rezultă din dezvoltarea
ulterioară a simptomelor prin intermediul remediilor locale (şi nici prin acei agenţi
externi care acţionează dinamic118 şi nici prin aceia care acţionează mecanic) ci va trata,
în cazurile în care unul sau altul apar, numai miasma cea mare de care acestea depind,
prin a cărei tratare atât simptomele, ei primare cât şi cele secundare vor dispărea
spontan; dar cum nu acesta a fost modul de tratament folosit de medicii de şcoală veche
care I-au precedat pe homeopat în tratarea cazului, acesta (medicul homeopat)
descoperă, din păcate, de obicei că simptomele primare119 au fost deja distruse (de
alopaţi) cu ajutorul remediilor externe şi că va trebui acum să se ocupe mai mult de
simptomele secundare, ca de ex. afecţiunile care rezultă din izbucnirea şi dezvoltarea
acestor miasme inerente, dar în special cu bolile cronice evoluate de la psora interna, a
cărui tratament intern, atât cât poate fi el clarificat de către un singur medic după mulţi
ani de refecţie, observaţii şi experienţe, m-am străduit să-i descriu în lucrarea mea
Bolile cronice la a cărui citire sunt nevoit să-i trimit pe cititor.
118
De aceea nu pot aproba, de exemplu, extirparea locală prin remediul cu
arsenic al lui Frere Cosme a aşa-numitului cancer al buzelor şi al feţei (produsul, unei
psore mult dezvoltate, nu rareori împreună cu sifilisul) şi asta nu numai pentru că este
excesiv de dureroasă şi adesea eşuează, dar mai degrabă din cauză că dacă acest
remediu dinamic ar putea într-adevăr să elibereze partea afectată a corpului de ulcerul
malign local, maladia de bază nu este câtuşi de puţin ameliorată şi atunci forţa vitală
este obligată să transfere câmpul operaţiei, al marii maladii interne unei părţi mult mai
importante (cum o face în fiecare caz de metastază), iar urmările sunt cecitatea,
surditatea, nebunia, astmul, hidropizie apoplexia etc. Dar acesta eliberare locală
ambiguă a unei părţi din ulcerul malign prin remediul cu arsenic local reuşeşte, la urma
urmelor, numai în acele cazuri în care ulcerul nu a atins încă o mărime impresionantă şi
când forţa vitală mai este încă energică; dar tocmai într-o asemenea stare de lucruri se
poate practica tratamentul intern complet al întregii boli originale.
Când cancerul facial sau -mamar este înlăturat doar chirurgical şi când tumorile
închistate sunt enucleate, rezultatul va fi acelaşi fără cura anterioară a miasmei
interioare; va urma ceva mai rău sau moartea va veni mai repede. Aceasta s-a întâmplat
în nenumărate rânduri, dar vechea şcoală continuă orbeşte pe aceeaşi cale cu fiecare caz
nou şi desigur cu aceleaşi rezultate dezastruoase.
119
Erupţia de scabie, şancrul sau adenopatia inghinală, condiloamele.

@206

înainte de începerea tratamentului unei boli cronice este necesară efectuarea celei
mai atente investigaţii120 pentru a afla dacă pacientul a avut o infecţie venerică sau nu
(sau o infecţie cu gonoree condilomatoasă); pentru că apoi tratamentul trebuie
 87 ORGANON
direcţionat doar spre aceasta, când sunt prezente numai semnele sifilisului (sau ale
bolilor condilomatoase rare), însă această boală este foarte rar întâlnită de una singură
în zilele noastre. Dacă o astfel de infecţie a avut loc înainte, acest fapt trebuie de
asemenea reţinut în tratarea acelor cazuri în. care este prezentă psora, pentru cala acele
cazuri ultima boală este complicată cu prima, cum se întâmplă întotdeauna când
simptomele nu sunt acelea ale unui sifilis pur, căci atunci când medicul crede că în faţa
lui se află un caz de boală venerică veche el trebuie întotdeauna, sau aproape
întotdeauna, să trateze o afecţiune sifilitică acompaniată (complicată) în principal cu
psora pentru că boala internă a scabiei (psora) este de departe cea mai frecventă cauză
fundamentală a bolilor cronice. Uneori ambele miasme (este vorba probabil de sifilis
şi psora) pot fi complicate cu sicoza în organismele bolnave cronic, sau, după cum se
întâmplă mult mai frecvent, psora este singura cauză fundamentală a celorlalte maladii
cronice, indiferent de numele pe care îl poartă, care sunt în plus, atât de adesea
cârpăcite, amplificate şi desfigurate până la monstruozitate de neîndemânarea alopatică.
120
în investigaţiile de această natură nu trebuie să ne permitem să fim înşelaţi de acţiunile
pacienţilor sau ale prietenilor lor care adeseori atribuie ca motiv al bolilor cronice uneori
chiar al celor mai grave şi înveterate dintre ele, fie o răceală (după ce au fost udaţi, sau au
băut ceva rece încălziţi fiind), de acum mulţi ani în urmă, fie o spaimă trecută, o luxaţie,
o supărare (uneori chiar farmece) etc. Aceste cauze sunt mult prea insignifiante pentru a
dezvolta o boală cronică într-un corp sănătos, de a o menţine ani îndelungaţi şi de a o
agrava an de an cum este cazul tuturor bolilor cronice provenite din psora dezvoltată.
Cauzele cu un caracter mult mai important decât aceste influenţe nocive amintite mai
sus trebuie să se afle la rădăcina iniţierii şi progresării unei boli grave, persistente, de
lungă durată, cauzele de mai sus nu pot decât să amplifice activitatea miasmei cronice
latente.

@207

După ce informaţiile de mai sus au fost adunate, medicului îi mai rămâne încă de
aflat ce fel de tratament alopatic a fost adoptat pm^k atunci pentru boala cronică, care au
fost medicamentele perturbatoare folosite cel mai frecvent, precum şi ce băi minerale
au fost utilizate şi care au fost efectele produse de acestea, pentru a înţelege într-o
anumită măsură degenerarea bolii de la starea sa originală şi, acolo unde este posibil,
pentru a corecta, în parte, aceste operaţii artificiale nocive sau pentru a-i da posibilitatea
de a evita folosirea medicamentelor care au fost deja folosite în mod necorespunzător.

@208

Vârsta pacientului, modul sau de a trăi, dieta, ocupaţia sa, situaţia familială,
relaţiile sociale etc. vor trebui luate imediat în consideraţie pentru a afla dacă aceste
lucruri au influenţat amplificarea maladiei sau în ce măsură pot ele favoriza sau
 88 ORGANON
împiedica tratamentul. în acelaşi mod trebuie acordată atenţie dispoziţiei şi minţii
pacientului pentru a afla dacă prezintă vreun obstacol în calea tratamentului sau dacă au
nevoie să fie direcţionate, încurajate sau modificate.

@209

După ce acest lucru este îndeplinit, în conversaţii repetate cu pacientul, medicul

se străduieşte să traseze tabloul bolii acestuia cât mai complet posibil conform
directivelor de mai sus, pentru a putea afla cele mai pătrunzătoare, specifice
(caracteristice) simptome în funcţie de care el va alege pentru începerea tratamentului
primul remediu antipsoric sau un altul care are cea mai mare asemănare simptomatica
ş. a. m. d.

@210

De origine psorică sunt aproape toate acele boli pe care le-am definit mai sus ca
fiind unilaterale, ce par a fi mult mai dificil de vindecat datorită acestei unilateralităţi,
toate celelalte simptome morbide ale lor ascunzându-se, cum s-ar spune, în spatele unui
singur simptom proeminent. De o asemenea natură sunt ceea ce noi numim boli
mentale. Ele nu constituie, totuşi o clasă de boli separate clar de toate celelalte, de
vreme ce în celelalte boli trupeşti stările mentale şi emoţionale sunt întotdeauna
alterate; 121 şi de vreme ce în toate cazurile de boală pe care suntem chemaţi să le tratăm
starea psihica a pacientului trebuie notată în mod particular împreuna cu fctălrt^ea
simptomelor, dacă vrem să trasăm un tablou corect al bolii pentru ca prin aceasta să o
tratăm cu succes în mod homeopatic.
121
Cât de adesea nu întâlnim, de exemplu, o dispoziţie blândă, plăcută la pacienţii
care suferă de ani buni de cele mai dureroase boli, astfel încât medicul se simte obligat
sări stimeze şi sări compătimească pe cel aflat în suferinţă. Dar dacă învinge boala şi-i
redă pacientului sănătatea - cum se întâmplă deseori în practica homeopatică - medicul
va fi deseori uimit şi oripilat de schimbarea înspăimântătoare ce a avut loc în dispoziţia
pacientului. El va fi adeseori martorul apariţiei ingratitudinii, a cruzimii, a unei răutăţi
rafinate şi a unor tendinţe dintre cele mai disgraţioase şi degradante pentru umanitate,
care erau de fapt exact caracteristicile pacientului înainte de a se îmbolnăvi.
Cei care erau răbdători atunci când erau sănătoşi, devin ca bolnavi adesea
încăpăţânaţi, violenţi irascibili, sau chiar intoleranţi sau capricioşi sau nerăbdători sau
disperaţi; cei care înainte erau neprihăniţi şi modeşti devin adesea lascivi şi lipsiţi de
ruşine. Adeseori o persoană cu mintea limpede devine obtuză din punct de vedere al
intelectului în timp ce oamenii obişnuiţi, mai slabi la minte devin prudenţi şi gânditori;
şi un om care de obicei ia greu decizii capătă o mare prezenţă de spirit şi abilitate în a
rezolva unele probleme etc.
 89 ORGANON
(2*211

Acest fapt are o importanţă atât de mare încât starea psihică a unui pacient este
adesea cea care determină în principal alegerea remediului homeopatic, ea fiind un
simptom caracteristic, decisiv, ce poate rămâne cel mai puţin ascuns observaţiei atente a
unui medic.

@212

... -Creatorul agenţilor terapeutici a avut, de asemenea, în vedere această trăsătură

principală a tuturor bolilor, starea mentală şi emoţională, alterată pentru că nu exista
nici un medicament puternic în lume care să nu altereze vizibil starea emoţională şi
mentală a unui om sănătos care-1 testează şi fiecare medicament face acest lucru într-o
manieră diferită,

De aceea nu vom putea niciodată vindeca în conformitate cu natura - adică, în

mod homeopatie - dacă, în fiecare caz de boală, chiar şi în cele acute, împreună cu
celelalte simptome nu vom observa şi pe acelea legate de schimbările din starea
emoţională sau mentală, şi dacă pentru uşurarea pacientului nu vom selecta dintre
medicamente acea boală-forţă care, pe lângă similaritatea simptomelor sale cu cele ale
bolii va fi capabilă să producă o stare mentală m şi emoţională similară.
122
Astfel, Aconitum nu va realiza niciodată sau doar rareori o vindecare rapidă
sau permanenta a unui pacient care are o dispoziţie calmă, liniştită, echilibrată; la fel de
puţin folositoare vor fi şi Nux vomica în cazul în care dispoziţia este blândă şi
flegmatică, Pulsatila când pacientul este fericit, vesel şi încăpăţânat sau Ignaţia arunci
când acesta este imperturbabil şi nu este dispus să fie nici înspăimântat, nici vexat.

@214

Instrucţiunile legate de vindecarea bolilor mentale pe care trebuie să le dai pot fi

limitate doar la foarte puţine observaţii, de vreme ce acestea (bolile mentale) urmează a
fi vindecate în acelaşi fel ca şi toate celelalte boli, adică prin intermediul unui remediu
care arată, prin simptomele pe care le produce în corpul şi psihicul unui individ
sănătos, o putere capabilă să genereze o stare morbidă cât mai asemănătoare cu cazul
bolii respective şi care nu pot fi vindecate altfel.
90 ORGANON
@215
 Aproape toate aşa-numitele boli mentale şi emoţionale nu sunt altceva decât
boli fizice în care simptomul perturbării mentale sau emoţionale specific fiecăruia
dintre ele este amplificat, în timp ce simptomele fizice slăbesc (mai repede sau mai
încet) până când, la limită, acesta atinge cea mai izbitoare unilateralitate, aproape ca şi
cum ar fi o boală locală în organul subtil şi invizibil al minţii şi al emoţionalului.

@216

Nu rare sunt cazurile în care o aşa-numita boală fizică care ameninţă a fi fatală
-o supuraţie pulmonară, deteriorarea altor câteva organe vitale, sau alte câteva boli cu
caracter acut, de exemplu în lăuzie, etc - se transformă în nebunie, într-un fel de
melancolie sau într-o manie printr-o amplificare rapidă a simptomelor, cele fizice
pierzându-şi toată periculozitatea; acestea din urmă se îmbunătăţesc până aproape de o
vindecare completă sau mai bine spus descresc într-o asemenea măsură încât prezenţa
lor obscură poate fi detectată doar de spiritul de observaţie al unui medic dotat cu
perseverenţă şi spirit de pătrundere. în aceste fel ele se transformă într-o boală
unilaterală sau, cum s-ar zice locală, în care simptomul psihic, care iniţial a fost doar
într-o formă uşoară, se amplifică până ajunge simptomul principal şi care ocupă într-o
mare măsură locul celorlalte simptome (fizice), a căror intensitate se atenuează într-o
manieră paliativă, astfel încât, pe scurt, afecţiunile fizice mai importante sunt, cum s-ar
zice, transferate şi îndreptate către organele mentale şi emoţionale, aproape spirituale,
pe care anatomistul nu le-a atins până acum şi nu le va putea atinge niciodată cu
bisturiul său.

@217

în cazul acestor boli trebuie să ne asigurăm foarte bine de faptul că am luat la

cunoştinţă toate fenomenele, atât cele fizice cât şi cele într-adevăr deosebite, care
aparţin înţelegerii corecte a caracterului exact al simptomului principal, al stăm
specifice şi întotdeauna predominante a mentalului şi emoţionalului, pentru a
descoperi, în vederea eliminării întregii boli, printre remediile al căror efect pur este
cunoscut, acea forţă patogenetică medicinală homeopatică - adică, un remediu care pe
lista sa de simptome afişează, cu cea mai mare similaritate posibilă, nu doar
simptomele morbide fizice prezente în cazul bolii date ci mai ales această stare
mentală şi emoţională,

@218

• Acestei colecţii de simptome îi aparţine în primul rând descrierea corectă

a tuturor fenomenelor ale aşa-numitei boli fizice anterioare, înainte ca aceasta să
fi

91 ORGANON
degenerat într-uri simptom psihic amplificat unilateral şi să fi devenit o boală mentală şi
emoţională. Această descriere poate fi aflată din relatările prietenilor pacientului,

@219

O comparaţie a acestor simptome anterioare ale bolii trupeşti cu urmele lor încă
prezente, deşi mai puţin perceptibile (dar care, chiar şi acum, devin proeminente când
apare un interval de luciditate sau o ameliorare temporară a bolii psihice) va servi
pentru a demonstra că acestea sunt încă prezente, deşi în mod obscur.

@220
Prin adăugarea la aceasta a stării mentale şi a dispoziţiei observate cu atenţie de
către prietenii pacientului şi de către medic vom construi un tablou complet al bolii
pentru care, pentru a realiza o vindecare homeopatică a bolii, va trebui căutat un
medicament capabil să producă cele mai pătrunzătoare simptome similare şi mai ales un
perturbator al minţii analog, acest medicament trebuind căutat printre remediile
antipsorice, dacă boala psihică durează deja de multă vreme.

@221

Dacă totuşi nebunia sau mania (cauzate de fiică, supărare, abuz de băuturi
alcoolice etc.) a izbucnit dintr-o dată, ca o boală acută în starea de calm obişnuită a
pacientului, cu toate că aproape întotdeauna provine de la o psora internă, ca o flacără
care arde din ea, totuşi când apare în această manieră acută nu trebuie tratată imediat cu
antipsorice, ci în primul rând cu remedii indicate pentru aceasta din cealaltă clasă a
medicamentelor experimentate (de ex, aconit, belladonna, stramonium, hyosciamus,
mercurius etc.) în doze homeopatice infime, în potente înalte, pentru a o supune într-
atât încât psora se va întoarce pentru moment în starea ei latentă iniţială şi astfel
pacientul va părea aproape sănătos.

@222

Dar un asemenea pacient care şi-a revenit dintr-o boală mentală sau emoţională
acută prin folosirea acestor medicamente neantipsorice nu va trebui niciodată privit ca
fiind vindecat; din contră, cu ajutorul unui tratament antipsoric prelungit, nu trebuie
pierdut nici un moment în încercarea de a-i elibera completl23 de miasma cronică a
psorei, care - este adevărat - a devenit acum încă o dată latentă dar care este pregătită să
izbucnească din nou; dacă acest lucru este făcut, frica unui alt atac similar dispare, dacă
pacientul urmează conştiincios dieta şi regimul care i-a fost prescris.
Foarte rar se întâmplă ca o boală mentală sau emoţională care deja este
cronică într-o oarecare măsură să cedeze spontan (pentru că discrazia internă s-a
transferat din nou la organele trupeşti mai importante); asemenea cazuri se întâlnesc pe
123
 92 ORGANON
ici pe colo, când un fost pacient al unui azil de nebuni a fost eliberat aparent sănătos.
Până acum, totuşi, toate azilele de nebuni au continuat să fie pline până la refuz, astfel
încât numărul mare de alte persoane nebune care încearcă să se interneze în asemenea
instituţii abia îsi pot găsi un loc, doar în cazul în care vreunul dintre nebuni moare. Dar
nici unul dintre aceştia nu este vindecai cu adevărat şi definitiv în aceste azile! O
dovadă grăitoare,, pe lângă multe altele, despre nulitatea desăvârşită a artei
netămăduitoare practicate până acum, care a fost onorată în mod ridicol, de către
ostentativitatea alopată cu titlul de medicină raţională. Iar pe de altă parte, cât de
adesea, nu a fost capabila adevărata artă a vindecării homeopatia pură, să vindece
asemenea fiinţe nefericite, să le redea sănătatea mentală şi trupească şi să-i redea
prietenilor fericiţi şi lumii!

@223

Dar dacă tratamentul antipsoric este omis, atunci dintr-o cauza mult mai
neînsemnată decât cea care a adus iniţial primul atac de nebunie, ne putem aştepta la o
declanşare rapidă a unei noi crize, cu siguranţă, mult mai durabilă şi mai gravă, în
impui căreia psora se dezvoltă, de obicei, complet şi se transformă într-o stare de
perturbare mentală periodică sau continuă, care apoi este mult mai dificil de vindecat
prin intermediul antipsoricelor.

@224

Dacă boala mentală nu este în totalitate dezvoltată şi dacă există încă vreun dubiu
asupra originii sale - dacă a pornit într-adevăr de la o afecţiune fizică sau dacă nu este
cumva rezultatul unor greşeli de educaţie, obiceiuri nocive, morală coruptă, neglijarea
minţii, superstiţii sau ignoranţă - acest aspect va fi clarificat prin rugăminţi prieteneşti,
sensibile, argumente consolatoare, reprezentaţii serioase şi sfaturi sensibile întrucât o
boală morală adevărată sau o boală mentală, provenind dintr-o boală fizică, va fi rapid
agravată de un asemenea curs, melancolicul va deveni şi mai deprimat, inconsolabil şi
rezervat, maniacul ciudos va deveni astfel şi exasperat, iar nebunul flecar va manifesta
şi mai multă nebunie124.
124
S-ar părea că mintea, în aceste cazuri, simte din greu şi dureros adevărul
acestor reprezentări raţionale şl ac|ioiieaza asupra corpului ca fi când ar dori să refacă
armonia, dar că trupul, datorită bolii sale, reacţionează asupra organelor minţii şi
dispoziţiei şi le tulbură şi mai mult printr-un transfer proaspăt de suferinţelor sale
asupra lor.

@225

Există, totuşi, aşa cum tocmai am afirmat, cu siguranţă şi câteva boli emoţionale
care nu s-au dezvoltat numai datorită unor boli fizice, ci care, într-o manieră inversă,
corpul fiind doar puţin indispus, provin şi se menţin din unele cauze emoţionale cum ar
 93 ORGANON
fi anxietatea continuă, grijile, supărările, greşelile şi apariţia frecventă a unei mari frici
şi spaime. Acest tip de boli emoţionale distrug, cu timpul, sănătatea trupească, adeseori
într-o mare măsură.
@226

Numai astfel de boli emoţionale care au fost mai întâi produse şi menţinute doar
de minte, cât timp sunt de natură recentă şi înainte de a provoca mari daune stării
trupeşti, cu ajutorul remediilor psihice (cum ar fi afişarea încrederii rugăminţi
prietenoase, sfaturi sensibile şi adesea printr-o decepţie bine deghizată) pot fi rapid
preschimbate într-o stare sănătoasă a minţii (şi printr-o dietă şi un regim adecvat) .

Dar în aceste cazuri cauza fundamentală este, de asemenea, şi a -miasmă psorică,

ce a fost aproape de dezvoltarea totală, şi de dragul securităţii, pacientul aparent
vindecat trebuie supus unui tratament antipsoric radical, astfel încât să nu recidiveze,-
aşa cum se întâmplă adeseori, într-o stare asemănătoare de boală mentală.

în bolile mentale şi emoţionale care provin din boli fizice şi care pot fi vindecate
doar cu remedii homeopatice antipsorice coroborate cu un mod de viaţă ordonat cu
atenţie, un comportament psihic adecvat faţă de pacient din partea celor care în
îngrijesc şi din partea medicului trebuie scrupulos analizat pe calea unui regim mental
auxiliar. Maniei furioase trebuie să-i opunem un calm îndrăzneţ şi o hotărâre rece,
fermă; lamentaţiei triste şi plângăreţe afişarea mută a unei înţelegeri în gesturi şi priviri
-vorbăriei fără sens o tăcere nu în totalitate neatentă; unui comportament dezgustător şi
abominabil şi unei conversaţii de aceeaşi natură o neatenţie totală. Trebuie să ne
străduim să prevenim distrugerea obiectelor înconjurătoare, fără însă a-i reproşa
pacientului actele sale, şi totul trebuie să fie aranjat într-o asemenea manieră încât
necesitatea oricărei corecţii corporale sau torturi125 să poată fi evitată. Acest lucru este
foarte uşor de realizat, deoarece în administrarea medicamentului - singura
circumstanţă în care folosirea pedepselor ar putea fi justificată - în sistemul homeopatic
dozele mici de medicament adecvat nu ofensează niciodată gustul şi ca urmare poate fi
dat pacientului fără ştiinţa lui, în băutura sa astfel încât orice constrângere este inutilă.
125
Este imposibil să nu te minunezi la duritatea şi indiscreţia personalului
medical din multe stabilimente faţă de pacienţii de acest gen care, fără a încerca să
descopere adevăratul şi unicul mod eficace de a vindeca astfel de boli, care se poate
face prin mijloace medicinale (antipsorice) homeopatice, se mulţumesc cu tortura celor
mai demne de milă persoane, lovindu-le cu violenţă şi spunându-le la alte torturi
dureroase. Prin această purtare inconştientă şi ruşinoasă ei se coboară mult sub nivelul
 94 ORGANON
gardienilor, a zbirilor din casele de corecţie, căci aceştia din urmă sunt obligaţi prin
slujba lor sa se poarte violent în timp ce primii par, datorită conştiinţei lor umilite de
faptul că sunt inutili ca medici, numai că-şi aruncă ciuda şi ura asupra incurabilităţii
presupuse a bolilor mentale, purtându-se cât mai inuman cu aceşti oameni suferinzi,
inocenţi şi demni de milă, căci ei sunt prea ignoranţi ca să fie de folos şi prea indolenţi
ca să folosească un mod judicios de tratament.

@229

Pe de altă parte contrazicerea, explicaţiile grăbite, corectările nepoliticoase şi

invectivele precum şi cedările timorate, slăbiciunile sunt total nepotrivite în cazul unor
astfel de pacienţi; acestea sunt moduri la fel de nocive de a trata maladiile emoţionale şi
cele mentale. Dar asemenea pacienţi sunt cel mai mult exasperaţi şi plângerile lor se
agravează datorită dispreţului, fraudelor şi înşelăciunii pe care ei le pot simţi. Medicul şi
îngrijitorul trebuie să se prefacă întotdeauna că le dau dreptate. Orice tip de influenţe
exterioare perturbatoare asupra simţurilor şi a dispoziţiilor trebuie, daca este posibil,
îndepărtate; nu există amuzamente pentru spiritul lor înnourat, nici distracţii benefice,
nici posibilităţi de instruire, nici efecte consolatoare prin conversaţie, cărţi sau alte
lucruri deoarece pentru sufletul care este ţintuit şi se agită în lanţurile unui trup bolnav
nu există nici o altă sursă de, revigorare decât vindecarea; numai atunci când sănătatea
fizică s-a îmbunătăţit liniştea şi confortul se coboară asupra minţii lor126.
126
Tratamentul maniacilor violenţi sau melancolici poate avea loc doar într-o
instituţie special amenajată şi în nici un caz în familie.

@230

Dacă remediile antipsorice alese pentru fiecare caz de boală emoţională sau
mentală în parte (există o incredibilă variate) sunt adecvate homeopatic tabloului bine
trasat al stării morbide, care, dacă există un număr suficient de astfel de medicamente
cunoscute sub aspectul efectelor lor pure, este stabilit de o căutare necontenită a celui
mai adecvat remediu homeopatic de vreme ce starea mentală şi emoţionala, care
constituie simptomul principal al unui asemenea pacient este perceptibilă fără putinţa
de a greşi - atunci într-un timp nu prea îndelungat, va avea loc cea mai frapantă
îmbunătăţire, care nu ar fi putut fi realizată prin şubrezirea pacientului j>ână la moarte
cu cele mai mari doze, repetate de medicamente neadecvate (alopatice). într-adevăr, pot
afirma cu încredere, din vasta mea experienţă, că superioritatea sistemului homeopatic
asupra tuturor celorlalte metode de tratament ce pot fi concepute nu este nicăieri afişată
într-o lumină mai triumfătoare decât în cazul bolilor emoţionale şi mentale de lungă
durată; care provin din maladii fizice sau au fost dezvoltate simultan cu acestea.
 95 ORGANON
@231

Bolilor intermitente merită a li se acorda o consideraţie specială, ca şi celor care

apar la diferite intervale - cum ar fi numărul mare de febre intermitente şi afecţiunile
aparent nefebrile care apar la intervale asemănătoare cu cele ale febrelor intermitente
-ca şi acelor boli în care anumite stări morbide alternează la intervale nesigure cu stări
morbide de o natură diferită.

@232

Cele din urmă, bolile alternante, sunt de asemenea foarte numeroase,127 dar
toate aparţin clasei bolilor cronice; ele sunt, de obicei o manifestare a psorei dezvoltate
uneori de una singură, dar rar, complicată cu o miasma sifilitică şi de aceea în primul
caz pot fi tratate cu ajutorul remedii antipsorice; în al doilea caz însă, vor fi tratate în
alternare cu antisifilitice, după cum am arătat în lucrarea mea Bolile cronice,

127
Două sau chiar trei stări diferite pot alterna una cu cealaltă: de exemplu, în
cazul a două boli care alternează, anumite dureri pot apărea în mod persistent, în
picioare etc,imediat după dispariţia unui fel de oflalmie, care va apare mai târziu
imediat ce durerea din organe a dispărut pentru o vreme - convulsii şi spasme pot
alterna cu alte afecţiuni ale trupului sau ale unei părţi a acestuia. în cazul a trei boli care
alternează într-o indispoziţie obişnuită, perioade de însănătoşire aparentă şi o exaltare
neobişnuita a puterilor trupeşti şi mentale (veselie exagerată, o activitate extraordinară a
trupului, un exces de senzaţii confortabile, un apetit neobişnuit etc) pot apărea, după
care, pe neaşteptate, pot apărea o tristeţe inexplicabilă, o stare melancolică, o perturbare
ipohondrică intolerabilă a dispoziţiei, cu deranjarea câtorva dintre funcţiile vitale,
digestia, somnul etc, după care din nou fi la fel de brusc, lasă loc bolii obişnuite,
moderate; şi tot aşa câteva stări foarte variate care alternează. Când noua stare îşi face
apariţia nu va mai exista vreo urmă perceptibilă a celei dinainte. In alte cazuri vor mai
rămâne doar urme uşoare ale stării dinainte când apare o nouă stare alternantă; puţine
dintre simptomele primei stări rămân la apariţia şi în timpul celei de a doua stări. Uneori
stările alternante au o natură opusă, cum ar fi de exemplu, melancolia care alternează
periodic cu nebunia veselă sau cu frenezia

@233

Bolile intermitente tipice sunt acelea în care o stare morbidă de natură

invariabilă se reîntoarce după o perioadă fixă de timp în care pacientul este aparent
sănătos şi dispare după o perioadă egala de timp; acest fapt se observă în acele stări
morbide aparent nefebrile care vin şi pleacă într-o manieră periodică (ia anumite ore), la
fel ca şi în acelea care au un caracter febril, numeroase varietăţii de febră
intermitentă.
 96 ORGANON

Acele stări morbide tipice aparent nefebrile care apar periodic, la care tocmai ne-
am referit şi care se pot observa la un singur pacient odată (ele nu apar de obicei
sporadic sau epidemic) aparţin întotdeauna bolilor cronice, cele mai multe acelora care
sunt de natura pur psorică şi sunt doar foarte rar complicate cu sifilisul, fiind tratate cu
succes prin aceleaşi mijloace, uneori este necesară totuşi folosirea ca remediu
intermediar a unei mici doze de soluţie potenţată de scoarţă de cinchona, pentru a
distruge complet tipul lor Intermitent.

@235

în ceea ce priveşte febrele intermitente,118 care sunt predominant sporadice sau

epidemice (nu cele endemice localizate în ţinuturile mlăştinoase) vom descoperi fiecare
paroxism ca fiind compus din două stări opuse alternante (rece-cald, cald-rece) mult
mai des compus din trei astfel de stări (rece, cald, transpiraţie). De aceea remediul ales
pentru ele din clasa generală a medicamentelor experimentate (obişnuite şi nu
antipsorice) trebuie ori (şi remediile de acest fel sunt şi cele mai sigure) să fie capabile
să producă în corpul sănătos două (sau toate trei) stări alternante similare, ori să
corespundă prin similaritatea simptomelor, în cea mai homeopatică manieră posibilă,
celei mai puternice, mai bine' evidenţiate, mai specifice stări alternante (fie stării de rece,
ori celei de cald, ori celei transpiraţie, după cum una sau alta dintre stările alternante
este cea mai puternică şi mai specifică); dar simptomele sănătăţii pacientului în
intervalele când el este eliberat de febră trebuie să fie principalul ghid pentru alegerea
celui mai adecvat remediu homeopatie.129
128
Patologia în vogă până astăzi, care este încă în stadiul unei infantililăţi
iraţionale, nu recunoaşte decât o singura febră intermitentă care este numită malarie şi
nu admite alte tipuri, decât pe acelea care sunt constituite după intervalele diferite la
care apar paroxismele: zilnic, o dată la 2, 3, 4 zile etc. Dar există diferenţe mult mai
importante între ele decât acelea marcate de perioadele de apariţie. Există un număr
nedefinit de varietăţi ale acestor febre, dintre care unele nici nu se pot numi malarie
întrucât crizele lor constau doar din febră; altele se caracterizează numai prin starea de
frig urmată sau nu de transpiraţie; iar altele manifestă o stare de frig generală la
suprafaţă, cu o senzaţie de căldură din partea pacientului sau în timp ce corpul se simte
fierbinte în exterior pacientului îi este frig din nou altele în care există un paroxism ce
constă doar dintr-un frison sau o simplă stare de frig urmată de un interval de sănătate,
în timp ce următorul va consta dintr-o stare de cald urmată sau nu de transpiraţie; altele
în care mai întâi apare febra, iar starea de frig apare la rândul ei numai după ce febra a
dispărut; altele în care după o stare de frig sau de cald apare apirexia, după care
urmează transpiraţia, adeseori după multe ore; altele în care nu există deloc transpiraţie
şi altele în care tot atacul constă numai în transpiraţie fără nici o stare de frig sau de
cald şi există nenumărate alte diferenţe, mai ales în ceea ce priveşte simptomele
 97 ORGANON
adăugate, cu ar fi cefaleea de o anumită natură, gustul rău, greaţa, voma, diareea, o sete
excesivă, dureri particulare în corp sau în organe, somn agitat, delir, schimbări de
temperatură, spasme etc, toate apărând înainte, în timpul sau după starea de febră,
înainte în timpul sau după starea de frig, înainte în timpul sau după starea de
transpiraţie şi nenumărate alte variaţii. Toate acestea sunt febre intermitente de tipuri
foarte diferite, fiecare dintre ele, cum se poate presupune în mod firesc, necesitând un
tratament (homeopatic) special. Trebuie să mărturisim că aproape toate aceste tipuri pot
fi eliminate (aşa cum se întâmplă frecvent) prin doze enorme de scoarţă de cinchona
sau preparatul ei sulfatul de chinină, adică apariţia lor periodică poate fi înlăturată de
aceasta, dar pacienţii care suferă de febre intermitente pentru care coaja de cinchona nu
este adecvată, după cum este cazul acelor febre intermitente epidemice care traversează
toate ţările şi ţinuturile muntoase, nu se vor însănătoşi prin eliminarea apariţiei
periodice; din contră, ei rămân acum bolnavi în altă manieră, şi adeseori mult mai grav
decât înainte; ei sunt afectaţi de o discrazie cronică de cinchona, specifică şi se vor
însănătoşi foarte greu chiar şi prin aplicarea unui tratament homeopatic - şi totuşi asta
este ceea ce se numeşte vindecare l
129
Doctor von Bonninghausen, care a adus mai multe servicii sistemului nostru
benefic de medicină decât oricare alţii din discipolii mei, a elucidat cel mai bine acest
subiect, care necesită atât de multă grijă şi a facilitat alegerea remediului eficient pentru
diferite epidemii de febră în opera sa Versuch einer homoopathischen Therapie der
Weckselfieber, Munster, Regensberg, 1833.

Cel mai adecvat şi mai eficace moment pentru administrarea medicamentului în

aceste cazuri este imediat sau foarte curând după terminarea paroxismului imediat ce
pacientul şi-a revenit, într-o oarecare măsură, din efectele acestuia; medicamentul are
atunci timpul necesar pentru a efectua toate schimbările cerute de organism pentru
refacerea sănătăţii fără apariţia nici unei perturbări puternice sau a vreunei comoţii
violente; întrucât acţiunea medicamentului, dacă este foarte adecvat, specific, coincide
cu apariţia naturală a bolii şi produce o asemenea reacţie în organism, o zbatere atâf<de
violentă, un atac de asemenea natură ce produce cel puţin <f mare pierdere de forţă,
dacă nu cumva pune chiar viaţa în pericol.130 Dar dacă medicamentul este administrat
imediat după încetarea atacului, adică în momentul în care intervalul apiretic a început
şi multă vreme de aici înainte nu există nici un fel de pregătiri pentru următorul
paroxism, atunci forţa vitală a organismului este în cea mai bună stare posibilă pentru
a-şi permite ei înşişi să fie schimbată uşor de către remediu şi astfel readusă la starea de
sănătate.
130
Acest fapt este observat în cazurile fatale care nu sunt de loc rare în care o
doza moderată de opium administrată în timpul stării de frig a dus rapid la moarte.
 98 ORGANON
@237

Dar dacă perioada de apirexie este foarte scurtă, cum se întâmplă în cazul câtorva
febre foarte periculoase, sau dacă este perturbată de câteva din suferinţele paroxismului
anterior, doza remediului homeopatie trebuie administrată când transpiraţia începe să
scadă sau celelalte fenomene subsecvente ale paroxismului pe cale să dispară încep să
se diminueze.

@238

Adeseori, medicamentul adecvat a distrus printr-o singură doză câteva atacuri şi

a readus sănătatea, dar în majoritatea cazurilor o altă doză trebuie administrată după
fiecare atac. Şi mai bine este să se administreze, când natura simptomelor nu s-a
schimbat, doze ale aceluiaşi medicament date conform descoperirii mai noi a repetiţiei
dozelor (vezi nota @ 270), fapt ce se poate face fără nici o dificultate prin dinamizarea
fiecărei doze succesive prin 10-12 sucusionări ale eprubetei ce conţine remediul. Totuşi
există uneori cazuri, deşi ele sunt rare, în care febra intermitentă revine după câteva zile
de sănătate. Această revenire a aceleiaşi febre după un interval de sănătate este posibilă
doar atunci când principiul nociv care a cauzat iniţial febra încă mai acţionează asupra
convalescentului, cum se întâmplă în zonele mlăştinoase. Aici o vindecare definitivă
poate avea loc numai prin îndepărtarea factorului cauzator şi este posibilă prin căutarea
unui refugiu montan, dacă o febră mlăştinoasă a fost cauza

Cum aproape fiecare medicament produce prin acţiunea sa pură o febră

specifică, specială, chiar *şi un soi de febră intermitentă cu stările sale alternante, diferite
de toate celelalte febre care sunt cauzate de alte medicamente, în domeniul larg al
medicamentelor pot fi aflate remedii homeopatice pentru toate varietăţile numeroase de
febre intermitente naturale şi pentru o mulţime de asemenea febre chiar şi în colecţia
moderată de medicamente deja experimentate pe individul sănătos.

@240

Dar dacă remediul homeopatic specific pentru o febră intermitentă de natură

predominant epidemică nu produce o vindecare definitivă la un pacient sau altul, dacă
nu există influenţa unei regiuni mlăştinoase care să împiedice vindecarea, atunci la
origine stă întotdeauna o miasmă psorică în care caz vor. trebui folosite medicamente
antipsorice până când este obţinută vindecarea dorită.
 99 ORGANO
N
M2
41
Epidemiile de febră intermitentă, în situaţiile în care nu sunt endemice, sunt de
natura unor bolilor cronice, compuse dintr-un singur paroxism acut; fiecare epidemie
în parte este de natură specifică, uniformă, comună tuturor indivizilor atacaţi şi când
această natură se regăseşte în totalitatea simptomelor comune tuturor, aceasta ne
conduce la descoperirea remediului homeopatic specific, adecvat tuturor cazurilor în
care este aproape în mod universal' folositor acelor pacienţi care s-au bucurat de o stare
de sănătate tolerabilă înainte de apariţia epidemiei, adică acelor pacienţi care nu au fost
suferinzi de boli cronice provenite de la psora.

@242 .

Totuşi, dacă în cazurile acestea de febră intermitenta epidemică primele atacuri

au fost lăsate netratate, sau dacă pacienţii au fost slăbiţi prin administrarea unui
tratament alopatic, atunci psora inerentă care există, din nefericire, în atât de muie
persoane, deşi într-o stare latentă, se dezvoltă, luând forma unei febre intermitente, şi
conform tuturor aparenţelor continuă să joace rolul unei febre intermitente epidemice,
astfel încât medicamentul, care ar fi fost util la primul paroxism (rar un antipsoric) nu
mai este acum adecvat şi nu mai poate fi de folos. Avem acum de a face doar cu o
febră psorică intermitentă şi aceasta va fi, în general, îmblânzită prin doze infime,
repetate rar, de Sulphur sau Hepar sulphuris în potente înalte.

@243

în acele adeseori foarte nocive febre intermitente care atacă doar o singură
persoană şi care nu se datorează locuirii în ţinuturi mlăştinoase, trebuie, de asemenea,
ca de Ia începui (ca şi în cazul bolilor acute în general, cu care aseamănă în ceea ce
priveşte originea lor psorică) să se folosească timp de câteva zile un remediu ales
homeopatic, pentru a afla de ce folos este, pentru cazurile speciale, remediul ales din
cealaltă clasă a remediilor experimentate (neantipsorice); dar dacă în ciuda acestei
proceduri recuperarea este amânată vom şti că avem de a face cu psora la un anume
punct al dezvoltării sale şi că în acest caz numai medicamentele antipsorice pot produce
o vindecare radicală,

@244

Febrele intermitente endemice care apar în regiunile mlăştinoase şi pe întinderile

de la ţară expuse frecvent inundaţiilor dau mult de lucru medicului de şcoală veche, şi
totuşi un om sănătos se poate obişnui în tinereţe chiar şi cu ţinuturile mlăştinoase şi
poate rămâne sănătos, cu condiţia ca el să ţină un regim lipsit de greşeli iar sistemul
său
 100 ORGANON
să nu fie tras în jos de dorinţe sau pasiuni nocive şi obositoare. Febra intermitentă
endemică îl va ataca cel mult la sosirea sa acolo pentru prima dată; dar una sau două
doze mici din soluţia înalt dinamizată de scoarţă de cinchona, împreună cu un mod de
viaţă corect la care tocmai ne-am referit, îl vor elibera rapid de boală. Dar persoanele
care în timp ce fac exerciţii fizice suficiente şi au un sistem de ocupaţie intelectuale
sănătoase nu pot fi vindecate de febra intermitentă datorată mlaştinilor prin una sau
câteva asemenea doze mici de cinchona - în asemenea persoane psora care se
străduieşte să se dezvolte stă întotdeauna la baza bolii lor, iar febra lor intermitentă nu
poate fi vindecată în ţinuturile mlăştinoase fără tratament antipsoric.131 Se întâmplă
câteodată ca atunci când aceşti pacienţi schimbă, fără întârziere, ţinuturile mlăştinoase
pentru altul uscat sau muntos, aparent are loc însănătoşirea (dispare febra) dacă ei nu s-
au scufundat încă prea mult în boală,adică dacă psora nu a fost dezvoltată complet în ei
şi în consecinţă se poate întoarce în stadiul ei latent; dar ei nu-şi vor recăpăta sănătatea
perfectă fără tratament antipsoric.
131
Dozele mari repetate des de scoarţă de cinchona ca şi preparatul concentrat de
cinconice cum este sulfatul de chinină pot desigur să elibereze pe astfel de pacienţi de
atacurile periodice de malarie de mlaştină; dar aceia care sunt astfel înşelaţi în
încrederea că sunt vindecaţi rămân bolnavi în alt fel, adeseori cu o intoxicaţie
incurabilă de chinină (nota @ 276).

@245

După ce am văzut cum trebuie acordată atenţie (în tratamentul homeopatic)

varietăţilor principale de boli şi circumstanţelor specifice legate de aceasta, vom trece
acum la ceea ce trebuie spus în legătură cu remediile şi la modul de folosire a acestora,
odată cu regimul ce trebuie urmat în timpul folosirii lor.

- @246

Orice ameliorare perceptibil progresivă şi izbitor crescătoare în timpul

tratamentului este o condiţie care, atât timp cât aceasta durează, exclude orice repetare a
administrării oricărui medicament, pentru că tot binele pe care medicamentul
administrat continuă să-i producă se grăbeşte acum spre împlinire. Acest fapt se
întâmplă adesea în bolile acute, dar mai ales în bolile cronice şi, pe de altă parte, o
singură doză de remediu homeopatic selectat cu grijă va provoca la anumite intervale,
chiar şi printr-o îmbunătăţire progresivă înceată şi va fi de folos în combaterea bolii,
lucru pe care un asemenea remediu îl va îndeplini în mod natural, în decurs de 40, 50,
60, 100, de zile. Totuşi asta se întâmplă rar, în plus trebuie să fie o chestiune de mare
importanţă atât pentru medic cât şi pentru pacient, ca, dacă este posibil, această
perioadă să fie redusă la jumătate, un sfert sau chiar mai puţin, astfel încât să poată fi
obţinută o vindecare mult mai rapidă. Şi acest lucru se poate produce, într-un mod
foarte fericit, după cum mi-au demonstrat-o observaţiile recente şi des repetate, în
 101 ORGANON
următoarele condiţii: medicamentul trebuie să fie ales cu cea mai mare grijă în mod
homeopatic; în al doilea rând, dacă este mult potenţat el trebuie dizolvat în apă şi
administrat în doze potrivit de mici, experienţa învăţându~ne că acestea sunt cele mai
adecvate, la intervale definite, pentru obţinerea celei mai rapide vindecări, dar
necesitând şi o anumită precauţie, şi anume aceea că gradul fiecărei doze să devieze
cumva faţă de precedenta şi următoarea doză astfel încât principul! vital care urmează
să fie schimbat într-o boală medicinală similară să nu ajungă la reacţii nedorite şi să se
revolte aşa cum se întâmplă întotdeauna în cazul132 dozelor nemodificate şi repetate
rapid.
132
Tot ceea ce am afirmat în ediţia a 5-a a Organon-ului. într-o lungă notă la
acest paragraf pentru a împiedica aceste reacţii nedorite a forţei vitale, a fost toată
experienţa pe care o acumulasem până atunci. Dar de-a lungul ultimilor 4-5 ani, toate
aceste dificultăţi au fost în întregime rezolvate 'prin noua mea metodă perfecţionată.
Acelaşi medicament bine ales poate fi administrat în acest fel zilnic timp de câteva luni
daca este necesar, adică după ce a fost folosită o potenţare de"un grad mai scăzut timp
de o săptămână sau două în tratamentul bolilor cronice, se va avansa în acelaşi fel cu
grade de potenţare mai mari (începând conform noii metode de dinamizare predată aici
cu folosirea celor mai scăzute grade).

@247

Nu se practica repetarea aceleiaşi doze neschimbate de remediu odată, ca să nu

mai vorbim de repetarea ei frecventă (şi la intervale scurte pentru a nu se întârzia
vindecarea). Principiul vital nu acceptă astfel de doze neschimbate fără a se opune,
adică fără ca celelalte simptome ale medicamentului să nu se manifeste şi ele în locul
celor similare bolii de vindecat, pentru că prima doză şi-a îndeplinit deja schimbarea
aşteptată în principiul vital şi o doua doză neschimbată, dinamica, total similară, a
aceluiaşi medicament nu mai găseşte deci forţa vitală în aceleaşi condiţii. Pacientul
poate ti, îatr-adevar,îm.bolnavit într-un alt mod prin receptarea unor asemenea doze
neschimbate, chiar mai bolnav decât a fost căci acum rămân active numai acele
simptome ale remediului dat care nu sunt homeopatice pentru boala originală şi de
aceea nici un pas spre vindecare nu poate urma, ci doar o adevărată agravare a stării
pacientului. Dar dacă doza care urmează este uşor schimbată de fiecare dată, adică
potenţată cumva şi mai mult (@ 269-270), atunci principiul vital poate fi schimbat fără
dificultate de acelaşi medicament (senzaţia bolii naturale diminuându-se) şi astfel
vindecarea este mai aproape.133
133
Nu trebuie să lăsăm pacientul să ia sub formă uscată a 2-a sau a 3-a oară o
doză nici chiar din cel mai bine ales medicament homeopatie, de exemplu o granulă de
aceeaşi potenţa. care la începui a fost benefica. în acelaşi fel. dacă medicamentul a fost
dizolvat în apă şi prima doză s-a dovedit a fi benefică, o a 2-a sau a 3-a doză din sticla
rămasă nemişcată chiar şi în intervalul de câteva zile nu se va mai dovedi benefică,
chiar dacă preparatul original a fost potenţat cu zece agitări sau, cum am sugerat mai
 102 ORGANON
târziu, cu două agitări pentru a îndepărta acest dezavantaj şi asta datorită motivelor de
mai sus. Dar prin modific are a fie cărei doze în gradul său de dinamizare, apun aici, nu
va exista nici o problemă. Chiar dacă dozele sunt repetate mult mai des, chiar dacă
medicamentul este atât de mult potenţat prin atât de multe agitări Este aproape clar că
cel mai bine ales remediu homeopatic poate extrage cel mai bine perturbarea morbidă
din forţa vitală şi poate vindeca bolile cronice numai dacă este administrai în câteva
forme diferite.

@248

In acest scop potenţăm jdin_nou substanţa_m^cinala (cu circa 8, 10, 12

sucusionări)134din care îi administrăm pacientului una sau (crescând) mai multe linguriţe
de doze2 în cazul bolilor^cronice zilnic sau p dată la doua zile, în bolile acute o dată la
şase ore, iar în cazurile foarte urgente o dată la o oră sau chiar mai des. Totuşi, în bolile
cronice fiecare medicament homeopatic corect ales, a cărui acţiune este de lungă durată,
poate f^rej)ej^^|nic ţimp^je „câteva luni cu un succes din ce în ce mai mare. Dacă
soluţia s-a epuizat (în 7-15 zile) este necesar să se adauge soluţiei următoare a aceluiaşi
medicament, dacă mai este încă nevoie una sau (rar) mai multe globule dintr-o potentă
mai mare cu care vom continua atât timp cât pacientul simte o îmbunătăţire continuă
fără a întâmpina vreo acuză pe care nu a mai avut-o niciodată înainte. Căci dacă se
întâmplă acest lucru, dacă balanţa bolii apare într-un grup de simptome schimbate,
atunci trebuie un alt medicament mult mai homeopatic ales în locul ultimului şi
administrat în aceleaşi doze repetate, având grijă totuşi să se modifice soluţia fiecărei
doze cu agitări foarte viguroase, schimbându-i astfel gradul de potenţare. Pe de altă
parte, s-ar putea să apară în timpul repetiţiilor aproape zilnice ale remediului
homeopatic bine ales, către sfârşitul tratamentului unei boli cronice aş- numitele (@
161) agravări homeopatice, prin care echilibrul simptomelor morbide pare să se
mărească cumva (boala medicinală, similară celei originale se manifestă acum
persistent). în acest caz dozele trebuie reduse în continuare şi repetate la intervale mai
mari şi chiar oprite pentru câteva zile, pentru a vedea dacă convalescentul nu mai are
nevoie de ajutor medical. Simptomul aparent (simptomul Schein) cauzat de excesul de
medicament homeopatic, va dispărea curând şi va lăsa starea de sănătate netulburată.
Dacă numai o mică eprubetă, să zicem un gram de alcool diluat, este folosit în
tratament, în care este conţinută şi dizolvată, prin agitări complete, o globulă din
medicamentul ce urmează a fi folosit prin inspirare la fiecare două, trei sau patru zile,
acesta trebuie, de asemenea, agitat complet între 8 şi 10 ori înainte de fiecare inspiraţie.
134
Făcută în 40, 30, 20, 15 sau 18 linguri de apă adăugând puţin alcool sau o
bucată de mangal pentru a o păstra în bune condiţii. Dacă se foloseşte mangal, acesta
este suspendat cu o aţă în interiorul eprubetei şi este scos afară atunci când se agită
eprubetă. Soluţia globulei medicinale (rar este necesară folosirea a mai mult de o
globulă ) a unui medicamentul perfect dinamizat într-o cantitate mare de apă poate fi
eludată preparând o soluţie în numai 7-8 linguri cu apă, şi după o agitare perfectă a
eprubetei se la lua din aceasta o lingură şi se va pune într-un pahar cu apă (care conţine
 103 ORGANON
7-8 linguri de apă) acesta va fi agitai perfect şi apoi i se va administra o doză
pacientului. Dacă pacientul este neobişnuit de agitat şi de sensibil se poate pune o
lingură din această soluţie într-un al doilea pahar cu apa, care va fi perfect agitat şi se
va administra o doză sau mai multe. Există pacienţi de o sensibilitate atât de mare încât
s-ar putea să fie necesar un al 3-lea sau al 4-lea pahar preparat în mod similar. Fiecare
pahar astfel preparat trebuie să fie împrospătat zilnic. Globula de potenţa mare este cel
mai bine sfărâmată cu câteva granule de lactoză pe care pacientul le poate pune în
eprubetă şi le poate dizolvam cantitatea de apă cerută.

@249

Fiecare medicament prescris pentru cazul unei boli, medicament care în cursul
acţiunii sale produce simptome noi supărătoare, ce nu aparţin bolii de tratat, nu poate
produce o îmbunătăţire eficientă, reală135 şi nu poate fi considerat ca fiind ales
homeopatic; trebuie deci, ori să fie, dacă agravarea este considerabilă, mai întâi parţial
neutralizat cât mai curând posibil printr-un antidot înaintea administrării următorului
remediu ales cât mai corect conform similarităţii de acţiune, sau dacă simptomele
supărătoare nu sunt foarte violente, următorul remediu trebuie administrat imediat
pentru &4 înlocui pe cel ales incorect136
După cum ne arată experienţa că doza unui medicament homeopatic special
ales poate fi cu greu preparată atât de mică încât să producă o ameliorare perceptibilă în
cazul unei boli pentru care este adecvată (@ 275, 278), ar însemna să acţionăm
nejudicios şi dureros dacă atunci când nu apare nici o îmbunătăţire sau aceasta este
prea mică şi urmează o agravare, repetând sau chiar crescând doza aceluiaşi
medicament, aşa cum se obişnuieşte în sistemul vechi, sub iluzia că medicamentul nu a
fost eficace datorită cantităţii sale infime (dozei prea mici). Fiecare agravare care se
manifestă prin producerea de noi simptome - când nu. a intervenit nimic din. afară în.
regimul fizic sau mental - dovedeşte în mod invariabil ne adecvarea medicamentului
dat anterior în cazul din faţa noastră, însă nu indică niciodată faptul că doza a fost
prea slabă,
136
Medicul bine informat, conştiincios şi atent nu se va afla niciodată în situaţia
de a avea nevoie de un antidot în practica sa daca va începe aşa şi cum trebuic.^să o
facă, sa administreze medicamentul ales în cele mai iniei doze posibile. O doză infimă a
unui remediu mai bine ales va restabili astfel ordinea

250

Când în cazurile urgente după doar 6, 8 sau 12 ore devine evident pentru
practicianul care investighează în mod foarte atent evoluţia bolii că a făcut o alegere
greşită a medicamentului prescris prin aceea că starea pacientului se înrăutăţeşte vizibil,
devenind din oră în oră tot mai proasta prin apariţia unor noi simptome şi dureri, nu
 104 ORGANON
numai că este permis, dar este chiar datoria lui să-şi corecteze greşeala prin selectarea şi
administrarea unui medicament homeopatic, nu doar suportabil, ci cel mai indicat
posibil pentru starea actual^ â bolii (@t67)#

§2S1

Există câteva medicamente (ex.: Ignaţia, Bryonia, Rhus toxicodendron şi, uneori,
Belladonna) a căror putere de a schimba starea de sănătate a omului constă în principal
m acţiuni care alternează - un fel de simptome ale acţiunii primare ce sunt, în parte
opuse unele altora Dacă practicianul observă, atunci când prescrie unul dintre aceste
remedii selectate strict în baza principiilor homeopatice, că nu are loc nici o
îmbunătăţire, atunci el îşi va eficientiza în cele mai multe cazuri acţiunea prin prescrierea
(în bolile acute, chiar în decursul câtorva ore) a unor doze noi la fel de mici ale aceluiaşi
remediu.
137
Aşa cum am explicat în detaliu în introducerea la Ignaţia din Materia medica
pura (primul volum).

@252

Dar dacă, în timpul folosirii altor medicamente în bolile cronice (psorice)

descoperim că medicamentul homeopatic cel mai bine ales, folosit în cea mai infimă
doză, nu produce nici o îmbunătăţire, aceasta va fi un semn sigur că încă persistă cauza
care menţine boala trează şi că există un anumit aspect în felul de viaţă al pacientului
sau în situaţia în care se află şi care trebuie înlăturat pentru ca un tratament să poată fi
urmat.

@253

Printre semnele care, în toate bolile, în special în cadrul acelora de natură acută,
ne informează de apariţia unui uşor început de ameliorare sau de agravare care nu este
vizibil pentru oricine, starea de spirit şi întregul comportament al pacientului sunt cele
mai sigure şi instructive. în cazul unei ameliorări crescânde vom observa un grad de
confort sporit, un calm crescând şi o libertate minţii, un fel de reîntoarcere la starea
naturală. Dimpotrivă, în cazul unui început de agravare a bolii, vom observa exact
opusul celor de mai sus - o mentalitate, o stare de spirit jalnică, o comportare
neputincioasă, chinuită - şi acestea vor reieşi din toate gesturile, posturile şi acţiunile
138care pot fi percepute cu uşurinţă la o observaţie atentă, dar nu pot fi
descrise incuvinte.
133
Totuşi, semnele unei îmbunătăţiri în dispoziţie şi în starea mentală pot fi
aşteptate numai curând după ce medicamentul a fost luat şi când doza a fost suficient de
mică (cât mai mică posibilă), o doză mai mare chiar şi din cel mai adecvat remediul
homeopatic acţionează prea violent, şi prima produce o perturbare prea mare şi prea de
durată a stării mentale şi a dispoziţiei pentru a ne mai putea permite să percepem
 105 ORGANON
curând îmbunătăţirea lor. Trebuie aici să observ această regulă esenţială în homeopatie
este încălcată de începătorii aroganţi şi de medicii care s-au convertit la homeopatie, dar
care provin din diferite ramuri ale vechii şcoli. Datorită unor vechi prejudecăţi, aceste
persoane nu suportă în astfel de cazuri dozele cele mai mici din diluţiile cele mai
scăzute ale medicamentelor şi de aceea dau greş în a experimenta marile avantaje şi
binecuvântările acestui procedeu pe care o experienţă foarte rece a arătat-o ca fiind cea
mai salutară; ei nu pot produce tot ceea ce homeopatia este capabila să facă şi de aceea
nu trebuie să aibă pretenţia de a fi numiţi discipolii ei.

@254

Celelalte simptome noi sau agravate sau, dimpotrivă, diminuarea celor iniţiale
fără adăugarea altor noi, vor elimina din mintea practicianului cu adevărat interesat
orice dubiu cu privire la agravare sau ameliorare, aceasta deşi există printre pacienţi
persoane care sunt fie incapabile să relateze această ameliorare sau agravare, fie nu sunt
doritoare să o mărturisească.

@255

Dar, ajunşi la acest punct, ne putem lămuri chiar şi în cazul unor asemenea
indivizi, revăzând împreună cu ei simptomele enumerate în notele noastre unul câte
unul, şi aflând dacă ei se plâng sau nu de simptome noi şi neobişnuite (în afara celor
enumerate) şi dacă vreunul unul din simptomele vechi nu s-a înrăutăţit. In acest caz, şi
dacă s-a observat deja o îmbunătăţire în mentalitatea şi mintea pacientului, atunci
medicamentul trebuie să fi produs o diminuare pozitivă a bolii sau, dacă încă nu a
trecut suficient timp, această diminuare se va produce în curând. Dacă acum,
îmbunătăţirea întârzie prea mult în a-şi face apariţia aceasta depinde fie de o anume
eroare de comportament a pacientului, fie de alte circumstanţe care pot apărea

@256

Pe de altă parte, dacă pacientul menţionează apariţia unor noi accidente şi

simptome importante - semn că medicamentul ales nu a fost pur homeopatic - chiar
dacă ne asigură (cu cea mai bună intenţie) că se simte mai bine, aşa cum se întâmplă de
multe ori în cazul pacienţilor ftizici cu abcese ale plămânilor, nu trebuie să luăm de
bună această asigurare, ci să privim starea lui ca fiind agravată, aşa cum va reieşi în
curând.
 106 ORGANON
®257

Adevăratul medic va avea grijă să evite prescrierea de remedii şi medicamente

preferate, pe care el folosindu-le întâmplător le-a considerat adesea drept folositoare şi
pe care a avut ocazia să le folosească cu bune rezultate. Dacă face acest lucru, unele
remedii folosite mai rar, şi care din punct de vedere homeopatic ar fi fost mai potrivite
şi ca urmare, mai folositoare, vor fi adesea neglijate.

@258

în plus, adevăratul practician nu va neglija, din lipsă de încredere folosirea

acelor remedii de care din când în când a uzat cu rezultate proaste, aceasta datorându-se
unei alegeri eronate (deci, din greşeala sa) sau nu le va evita din alte motive (false) cum
ar fi acela că ele nu ar fi homeopatice în. cazul respectiv, practicianul trebuie să fie
conştient de adevăr, cel al agenţilor medicinali şi anume că unul singur merită, în mod
invariabil, a fi preferat în fiecare caz al bolii, cel care corespunde cel mai bine prin
comparaţie cu totalitatea simptomelor caracteristice şi deci că în această alegere serioasă
nu au ce căuta prejudecăţile meschine.

Ţinând cont de diluţia necesară şi optimă a dozelor în cadrul tratamentului

homeopatic putem înţelege cu uşurinţă că de-a lungul tratamentului totul trebuie
îndepărtat de curele şi regimurile ce pot avea vreo acţiune medicală, astfel încât o doză
mică să nu poată fi copleşită şi anulată sau deranjată de nici un iritant medical străin.
Cele mai plăcute tonuri ale unui flaut îndepărtat care în orele nemişcate ale
nopţii ar inspira o inimă sensibilă cu sentimente de exaltare şi ar transpune-o într-o
stare de extaz religios sunt de neauzit şi tară putere în mijlocul ţipetelor dezordonate şi a
gălăgiei de peste zi.

@260

De aceea, investigarea atentă a acestor obstacole puse în calea vindecării este cu

atât mai necesară în cazul pacienţilor afectaţi de bolile cronice cu cât bolile lor sunt de
obicei agravate de asemenea influenţe negative şi greşeli cauzatoare de boală din cură şi
regim şi care adesea trec neobservate.140
Cafeaua; ceaiul fin chinezesc sau alte ceaiuri de plante; berea preparată cu
ajutorul unor substanţe vegetale medicinale nepotrivite pentru starea pacientului; aşa-
numitele lichioruri fine făcute din ingrediente medicinale; toate tipurile de punch;
ciocolată aromată; apă de toaletă şi tot felul de parfumuri; flori puternic mirositoare în
cameră; prafurile (pastele) de dinţi şi esenţele parfumate alcătuite din pastile; feluri de
 107 ORGANON
mâncare şi sosuri foarte condimentate; îngheţate şi prăjituri aromate: legume medicinale
crude folosite la prepararea supelor, feluri de mâncare din ierburi medicinale; rădăcini şi
tulpini care posedă calităţi medicinale: sparanghelul cu vârfuri lungi verzi; muguri de
hamei şi toate verdeţurile medicinale incluzând ţelina, ceapă; brânză veche şi cărnurile
care se află în stare de descompunere sau acelea care au proprietăţi medicinale (carne şi
grăsimea de porc, raţa şi gâscă, carne de viţel prea tânăr), toate trebuie ţinute departe de
pacient la fel cum trebuie evitat orice exces în mâncare, de zahăr şi sare, băuturi
alcoolice nediluate, camerele supraîncălzite, lenjeria de corp din lână, viaţa sedentară în
locuinţe strâmte sau practicarea constantă a sporturilor statice (călăria, condusul
maşinii, legănatul), alăptarea prelungită, siestele prelungite în poziţia întins, nopţile
albe, murdăria, desfrâul, excitarea provocată de citirea cărţilor obscene, cititul în poziţia
culcat, onanismul sau relaţiile sexuale imperfecte sau întrerupte pentru evitarea sarcinii,
motivele de furie, supărare sau jignire, pasiunea jocurilor de noroc, suprasolicitarea
minţii şi corpului, în special după mese, locuitul în zone mlăştinoase, camere umede,
sărăcie etc. Toate aceste lucruri trebuie atât cât este posibil evitate sau îndepărtate, astfel
încât vindecarea să nu fie obstrucţionată sau să devină imposibilă. Unii dintre discipolii
mei nu par doritori să crească dificultatea regimului pacientului in ceea ce priveşte dieta
prin interzicerea folosirii mai multor lucruri inofensive, lucru ce nu este de dorit.

@261

Cel mai potrivit regim în cursul folosirii remediului în bolile cronice constă în
îndepărtarea unor asemenea obstacole din calea vindecării şi în introducerea
procedeelor inverse atunci când este cazul: recreere intelectuală şi mentală inocentă,
exerciţii active în aer liber pe orice fel de vreme (plimbări zilnice, muncă manuală
uşoară), alimentaţie şi băutură nemedicinală nutritive şi adecvate etc.

@262

Pe de altă parte, în bolile acute - cu excepţia cazurilor de alienare mintală - simţul

interior, subtil, ce nu poate greşi al facultăţii de apărare şi trezire la viaţă hotărăşte atât
de clar şi de precis, încât doctorul nu are nevoie decât sări sfătuiască pe prietenii şi cei
ce îl îngrijesc pe pacient sa nu pună piedici felului în care se manifestă această voce a
naturii, refuzându-i pacientului ceva ce acesta doreşte imediat sau încercând săr-1
convingă să se înfrupte din vreo mâncare dăunătoare.

@263

Dorinţa pacientului cu o boală acută cu privire la mâncare şi băutură se îndreaptă

în principal către lucrurile care îi produc o ameliorare; ele nu au totuşi un caracter
 108 ORGANON
medicinal strict, ci pur. şi simplu alimentează un fel de dorinţă. Interdicţiile uşoare
legate de satisfacerea acestei dorinţe, în limite moderate, ar putea să se opună
îndepărtării radicale a bolii;141 acestea vor fi. însă amplu combătute şi depăşite prin
puterea medicamentaţiei homeopatice adecvate şi prin forţa vitală eliberată prin aceasta,
precum şi prin înviorarea care urmează după luarea a ceea ce a fost dorit de multă
vreme. In mod similar, în toate bolile acute, temperatura camerei şi căldura sau răceala
aşternuturilor trebuie, de asemenea, potrivite în conformitate cu dorinţa pacientului. El
trebuie ferit de orice suprasolicitare mentală sau de orice emoţii.
141
Aceasta, totuşi, -se întâmplă rar. Astfel, de exemplu, în bolile pur inflamatorii
în cazul cărora Aconitum este atât de necesar şi a cărui acţiune ar fi distrusă prin
înfruptarea cu acizii vegetali, dorinţa pacientului este aproape întotdeauna aceea de a
bea numai apă rece.

@264

Adevăratul medic trebuie să fie aprovizionat cu medicamente veritabile, de o

forţă intactă, astfel încât să poată fi capabil să se bazeze pe puterile lor terapeutice; el
trebuie să fie apt să judece de unu! singur autenticitatea lor.

@265

Faptul că el trebuie să fie pe deplin convins ca în fiecare caz pacientul ia

întotdeauna medicamentul potrivit ar trebui să fie o chestiune de conştiinţă pentru el şi
■de aceea el trebuie să prescrie pacientului remediul corect ales şi preparat chiar de el.

@266.

Substanţele aparţinând regnului animal şi vegetal posedă calităţi medicinale

perfecte în starea lor naturală.i42
Toate substanţele animale şi vegetale în stare neprelucrată conţin o cantitate
mai mare sau mai mică de putere medicinală şi sunt apte să îmbunătăţească sănătatea
omului, fiecare în felul ei. Acele plante şi animale folosite în alimentaţie de cele mai
luminate popoare au acest avantaj asupra altora şi anume că ele conţin o cantitate mai
mare de ingredienţi nutritivi şi diferă de altele prin aceea că puterile lor medicinale în
stare naturală sunt fie nu prea mari prin ele însele, fie diminuate de procesele culinare
ale căror obiect devin, cum ar fi sucurile periculoase (rădăcinile cassava din America
de Sud), prin fermentaţie (fermentaţia fainii de secară în timpul frământării aluatului
pentru prepararea pâinii, varza murată preparată fără oţet şi castraveciorii muraţi), prin
afumare şi prin acţiunea căldurii (în cazul fierberii, fierberii la foc înăbuşit, prăjirii
frigerii la grătar sau coacerii), prin toate acestea părţile medicinale tămăduitoare ale
 109 ORGANON
multora din aceste substanţe sunt în parte distruse şi risipite. Prin adăugarea de sare
(murare) şi oţet (sosuri salate), substanţele animale şi vegetale pierd cu siguranţă o
mare parte din calităţile lor tămăduitoare, însă din aceste adăugiri rezultă şi alte
dezavantaje.
Dar chiar şi acele plante care posedă calităţi curative le pierd parţial sau total prin
asemenea procese. Prin deshidratare perfectă toate rădăcinile de diferite tipuri ale
stânjenelului, hreanului ale diferitelor specii de arum şi ale bujorilor îşi pierd aproape
toate virtuţile medicinale. Sucul celor mai toxice plante devine adesea inert, ca o masă
de smoală datorată căldurii folosite în prepararea extractelor obişnuite. Prin simpla
depozitare pe termen lung, sucul obţinut prin presarea celor mai mortale plante devine
aproape lipsit de putere; chiar şi la o temperatură atmosferică moderată se transformă
rapid prin fermentaţie de tipul vinificaţiei (prin care pierde mult din puterea sa
medicinală), iar imediat după aceea în fermentaţie acetică şi putridă, prin care este
privată de toate proprietăţile sale medicinale caracteristice; fecula care se depozitează,
dacă este bine spălată este aproape inofensivă, asemenea amidonului obişnuit. Prin
transpiraţia care are loc când plantele verzi sunt aşezate una deasupra celeilalte, cea mai
mare parte a proprietăţilor medicinale se pierde.

@267.

Putem intra în posesia puterilor tămăduitoare ale plantelor indigene şi a acelora

pe care le putem obţine în stare proaspătă în modul cel mai sigur şi complet prin
amestecarea imediată a sucului lor proaspăt extras cu părţi egale de alcool suficient de
tare pentru a arde într-o lampă. După ce acest amestec a fost lăsat să stea timp de o zi şi
o noapte într-o sticlă închisă cu dop şi a depozitat materiile fibrinoase şi albuminoase,
lichidul clar de deasupra este apoi lăsat la decantat pentru uz medicinal.143 Toată
fermentaţia sucului vegetal va fi oprită alcoolul amestecat cu el şi devine imposibilă în
viitor, iar întreaga putere medicală a sucului vegetal este astfel reţinută (perfectă şi
nealterată), pentru totdeauna prin ţinerea preparatului în sticle de culori închise şi bine
protejate cu ceară pentru prevenirea evaporării şi excluderea luminii solare.144
143
Buchholtz (Taschenb.f.Scheidek ÎL Apoth a. d J.} 1815, Weimar, Abth. I, VI)
îşi asigură cititorii (iar recenzorul său în Leipziger Literaiurzeitung, 1816, no 82 nu-i
contrazice) că pentru acest mod de a prepara medicamente trebuie să mulţumim
campaniei din Rusia, când a fost importat (în 1812) în Germania. în acord cu nobila
practică a multor germani de a fi nedrepţi cu propriii cetăţeni el ascunde faptul că
aceasta descoperire şi aceste indicaţii pe care el le citează cu propriile mele cuvinte din
prima ediţie a Organonului de medicină raţională, @ 230 şi nota, provin de la mine şi
am fost primul care le-am publicat în lume, cu doi ani înainte de campania din Rusia
{Organonul a apărut în 1810). Unii oameni ar încredinţa mai degrabă originea unor
descoperiri deserturilor din Asia, decât unui german căruia îi aparţine de fapt cinstea O
tempora! O mores!
Alcoolul a fost cu siguranţă folosit înainte de aceasta pentru amestecul cu sucuri
 110 ORGANON
vegetale, de exemplu pentru a le conserva o vreme, înainte de a face extracte din ele,
dar niciodată nu a fost folosit în vederea administrării lor în această formă.
Deşi părţile egale de alcool şi suc proaspăt extras sunt de obicei cea mai
potrivită proporţie pentru producerea depunerii de materii fibroase şi albuminoase»
totuşi, pentru plantele care conţin mult mucus subţire (de exemplu, Symphytum
officinale, Viola tricolor eic\ sau un exces de albumină (de ex. Aethusa cynapium,
Solanum nigrum etc), se^cere în general o porţie dublă de alcool în acest sens. Plantele
care sunt foarte deficiente în suc, cum ar fi Oleander, BUXUS, Taxus, Ledum, Sabina
etc trebuie mai întâi pisate într-o masă fină şi umedă şi apoi amestecate cu o cantitate
dublă de alcool, astfel încât sucul să se poată combina cu acesta şi fiind astfel extras de
alcool, să poată fi încorporat; acestea din urmă, când sunt uscate sunt combinate cu
lactoză şi triturate de ordinul milioanelor, şi mai departe diluate şi întărite (vezi @ 271).

@26&

Celelalte plante, scoarţe şi rădăcini ce nu pot fi obţinute într-o stare proaspătă nu

vor fi folosite niciodată sub formă de pulbere de către medic. Acesta se va convinge el
însuşi mai întâi de autenticitatea lor în stare întreagă şi brută înainte de a le da orice
utilizare medicinală. l45
Pentru a le conserva sub formă de pulbere este necesară o măsură de
precauţie care până acum a fost, de obicei, neglijată de către farmacişti şi de aici chiar
pulberile bine uscate ale unor substanţe animale şi vegetale nu au putut fi conservate
nici chiar în sticle bine închise. Substanţele vegetate neprelucrate, chiar dacă sunt
perfect uscate, conţin totuşi, ca o condiţie indispensabilă a coeziunii texturii lor, o
anumită cantitate de umiditate care nu împiedică medicamentul nepulverizat sa rămână
uscat, astfel încât să fie ferit de deteriorare, dar care este deja prea multă pentru starea
de pulverizare fină. Substanţa animală sau vegetală care, în întregime, a fost perfect
uscată, secretă deci, când este pulverizată fin, un fel de praf umed care fără a se strica şi
a mucegai rapid, nu poate fi totuşi conservat în sticle astupate cu plută dacă nu a fost
mai întâi eliminat acest surplus de umiditate. Acest lucra se realizează cel mai bine prin
împrăştierea prafului într-o tigaie de cositor întinsa, cu o margine ridicată, care pluteşte
într-un vas plin cu apă care fierbe (adică baie de apă) şi amestecând-o, uscând-o într-
un asemenea grad că toţi micii ei atomi (nu mai rămân împreună în particule) ca un
nisip fin şi uscat sunt uşor separaţi unul de celălalt şi sunt rapid transformaţi în praf. în
această stare uscată prafurile fine obţinute pot fi păstrate nealterate pentru totdeauna în
sticle bine închise şi sigilate, menţinându-şi toata puterea medicinală iniţială fără
putinţa de a mai fi vreodată afectate de musculiţe sau mucegai, şi ele sunt cel mai bine
conservate când sunt protejate de lumina zilei (în cutii acoperite, cufere, lăzi). Dacă nu
sunt închise în vase etanşe şi nu sunt ferite de lumina zilei, toate substanţele animale şi
vegetale îşi pierd cu timpul tot mai mult puterea medicinală, chiar şi în starea iniţială,
dar mai ales când sunt sub formă de praf.
 111 ORGANON
@269.

Sistemul homeopatic al medicinii dezvoltă pentru uzul său special până la un

grad nemaiauzit până acum, puterile medicinale interne ale substanţelor în stare
naturală, printr-un proces special care până acum nu a mai fost încercat şi (numai)
astfel toate acestea devin în mod incomensurabil penetrant eficace lA6 şi tămăduitoare
chiar si acelea cart în sfert naturală, nu prezintă dovezi că* ar avea cea mal mică
putere medicinală/curativa asupra corpului uman
Această schimbare remarcabilă a calităţilor corpurilor naturale dezvoltă puterile
latente, nedescoperite până acum, dinamice (@ 11), parca adormite,147 care influenţează
principiul vieţii, schimbă starea de bine a vieţii animale.143 .Acest lucru se realizează
prin acţiuni mecanice asupra celor mai mici particule care, prin frecare şi agitare şi prin
adăugarea unei substanţe neutre, uscată sau lichidă, sunt separate una de cealaltă
Acest proces este numit dinamizare, potenţare (dezvoltarea puterilor tămăduitoare) iar
rezultatele sunt dinamizate 149 sau potente diferite.
146
Cu mult timp înaintea acestei descoperiri personale, experienţa demonstrase,
câteva schimbări ce pot fi produse în diferite substanţe naturale prin frecare, de
exemplu, prin încălzire, foc, dezvoltarea mirosului în corpuri inodore, magnetizarea
oţelului ş.a.m.d. Dar toate aceste proprietăţi produse prin frecare erau legate numai de
lucruri fizice şi neînsufleţite, întrucât există o lege a naturii conform căreia schimbările
fiziologice şi patogenice au loc în starea unui corp prin forţe apte de a schimba, de a
transforma materialul brut al medicamentului, chiar şi în acele corpuri care nu au arătat
vreodată proprietăţi medicinale. Acest lucru se produce prin triturate şi sucusiune, dar
cu condiţia angajării în acest proces, în anumite proporţii, a urnii vehicul. Această
minunată lege fizică, dar mai ales fiziologică şi patogenică a naturii nu fusese
descoperită până în timpul meu. Nu este de mirare, deci, că studenţii actuali, biologi şi
medicinişti, nu pot crede în aceste puteri curative magice ale dozelor infime preparate
conform regulilor homeopatice (dinamizate).
147
Acelaşi lucru poate fi observat la o bucată de fier şi una de oţel, unde o urmă
adormită de forţă magnetică latentă nu poate fi recunoscută decât în interiorul ei.
Amândouă bucăţile, după realizarea lor prin forjare verticală resping cu capătul de jos
polul nord al unui ac magnetic şi atrag polul sud, în timp ce capătul de sus^ se
înfăţişează ca fiind polul sud al acului magnetic. Dar aceasta este numai o forţă latentă,
nici măcar cea mai fină particulă de fier nu poate fi atrasă magnetic sau ţinută la ambele
capete ale unei asemenea bucăţi.
Numai după ce această bucată de fier a fost dinamizată prin frecare cu o pilă
tocită într-o singură direcţie ea se va comporta ca un adevărat magnet activ, capabil să
atragă fierul şi oţelul către sine şi să împrumute putere magnetică unei alte bare de oţel,
prin simplul contact şi chiar prin apropierea lor la o anumită distanţă şi aceasta într-un
grad cu atât mai mare cu cât a fost mai mult frecată în acelaşi fel, triturarea unei
substanţe medicinale şi agitarea soluţiei ei (dinamizare, potenţare) va dezvolta puterile
medicinale ascunse în interior şi le va pune în evidenţă din ce în ce mai mult sau, dacă
putem spune aşa, spiritualiza însuşi materialul substanţei.
 112 ORGANON

In această privinţă aceasta se referă numai la creşterea şi dezvoltarea tot mai

mare a puterilor lor de a produce schimbări în starea de sănătate a animalelor şi
oamenilor dacă aceste substanţe naturale în această stare îmbunătăţită sunt aduse foarte
aproape de fibra senzitivă vie sau vin în contact cu ea (prin ingestie sau inhalare). Exact
la fel cum o bară magnetică, mai ales dacă forţa sa magnetică este îmbunătăţită
(dinamizată) poate demonstra putere magnetică numai cu un ac de metal al cărui pol îi
este apropiat sau o atinge. Oţelul însuşi rămâne neschimbat în proprietăţile fizice şi
chimice şi nu poate produce nici o schimbare în alte metale (cum ar fi de exemplu
alama), tot aşa cum medicamentele dinamizate nu pot avea nici un efect asupra
lucrurilor neînsufleţite.
Auzim zilnic cum potentele medicinale homeopatice sunt numite simple
diluţii când de fapt ele reprezintă exact contrariul, de exemplu o adevărată deschidere a
substanţelor naturale care aduc la lumină şi revelează puterile medicinale specifice
ascunse conţinute în interior şi aduse la suprafaţă prin frecare şi agitare. Ajutorul unui
mediu de atenuare nemedicinal, este o condiţie secundară.
Diluţia simplă, de exemplu, soluţia unei granule de sare va deveni apă, granula
de sare va dispărea în diluţia cu multă apă şi nu se va transforma niciodată în sare
medicinală, care prin dinamizarea noastră bine făcută va demonstra cele mai minunate
puteri.

@270-

Pentru a obţine o dezvoltare maximă a acestei puteri, o parte mică a substanţei

ce urmează a fi dinamizată, să zicem 1 gram, este triturată timp de 3 ore cu de trei ori
100 gram de lactoză după metoda descrisă mai jos150 până la o milionime sub formă de
pulbere. Din motivele enumerate mai jos (b) 1 gram din acesta pulbere este dizolvată în
500 de picături dintr-un amestec de o parte alcool şi patru părţi de apă distilată, din care
o picătură este depusă într-o fiolă. La aceasta se adaugă 100 de picături de alcool pur151 şi
se efectuează cu mâna 100 de sucusiuni puternice pe un corp dur, dar elastic 1"2. Acesta
este medicamentul în primul grad de dinamizare în care micile globule de lactoză
pot fi apoi umezite şi împrăştiate rapid pe o hârtie sugativă pentru a se usca şi păstrate
apoi într-o eprubetă bine astupată cu plută ce va purta seninul primului (I) grad de
potentă. Numai un gram155 din aceasta este luată pentru dinamizare mai departe, pusă
într-o nouă eprubetă (cu o picătură de apă pentru a o dizolva) şi apoi cu 100 de
picături de alcool de bună calitate şi dinamizată după aceeaşi metodă ce 100 de
sucusiuni puternice.
Cu acest fluid medicinal alcoolic globulele sunt din nou umezite, împrăştiate
deasupra unei hârtii sugativă şi uscate rapid, introduse într-o eprubetă bine închisă şi
protejate de căldură şi de lumina soarelui şi marcate cu semnul (II) al potentei a doua.
Şi astfel procesul este continuat până se ajunge la numărul 20. Apoi, cu 100 de picături
de alcool, prin 100 de sucusiuni se formează un fluid medicinal alcoolic prin care se dă
al 30-lea grad de dinamizare globulelor de lactoză corect umezite şi uscate.
Prin această manipulare a medicamentelor în stare naturală sunt efectuate
 113 ORGANON
preparatele care numai astfel pot atinge o capacitate maximă de a influenţa puternic
părţile suferinde ale organismului bolnav. în acest fel, printr-o afecţiune morbidă
artificială similară este neutralizată influenţa bolii naturale asupra principiului vieţii
prezent în interior. Prin această procedură mecanică, cu condiţia să fie îndeplinită
conform învăţăturilor de mai sus, se produce o schimbare în medicamentul dat, care în
starea sa naturală se dezvăluie doar ca materie, uneori chiar nemedicinală, dar care
printr-o asemenea dinamizare tot mai mare este schimbat şi transformat în cele din
urmă într-o putere medicinală aproape spirituală care, într-adevăr, în sine nu
acţionează asupra simţurilor noastre, dar pentru care globulele preparate medicinal
uscate, dar cu atât mai mult când sunt dizolvate în apă, devin mesagerul şi, în această
stare, manifestă puterea tămăduitoare a acestei forţe invizibile asupra corpului bolnav.
150
O treime dintr-o sută de gram de lactoză se pune într-un mojar smălţuit cu
porţelan al cărui fund a fost mai întâi frecat cu nisip firi şi umed. Peste această pulbere
se pune un gram de medicament pulbere pentru a fi triturat (o picătură de mercur, ţiţei
etc). Lactoză folosită pentru dinamizare trebuie să fie de cea mai bună calitate, adică
cristalizată şiraguri şi ajunge la noi sub formă de bare lungi. Medicamentul şi pulberea
sunt amestecate cu o spatulă de porţelan şi triturate puternic, şase până la şapte minute,
cu un pistil tocit, prin frecare, apoi masa obţinută este curăţată/frecată de pe fundul
vasului şi de pe pistil timp de trei până la patru minute pentru a o omogeniza Această
operaţiune este urmată de triturarea ei, în acelaşi timp de şase-şapte minute, fără a mai
adăuga altceva şi apoi din nou curăţirea/frecarea timp de trei-patru minute a ceea ce s-a
lipit de mojar şi pistil. Acum se adaugă a doua treime a lactozei, amestecată cu ajutorul
spatulei şi din nou triturată şase-şapte minute urmată de curăţirea/frecarea de 3-4
minute şi triturarea fără alte adăugiri timp de 6-7 minute. Apoi este adăugată ultima
treime a lactozei amestecată cu spatula şi triturată - ca mai înainte - timp de 6-7 minute,
odată cu cea mai atentă frecare. Pulberea astfel preparată este introdusă într-o eprubetă
bine închisă cu un dop de plută protejată de lumina directă a soarelui, adăugându-i-se o
etichetă cu numele substanţei şi denumirea primului produs marcat 100. Pentru a ridica
acest produs la 10.000 se amestecă un gram de pulbere 100 cu a treia parte a o sută
gram de pulbere de lactoză şi apoi se procedează aşa cum am arătat mai sus, dar fiecare
treime trebuie atent triturată complet de două ori timp de 6-7 min. şi frecată timp de 3-4
min. înainte de a se adăuga a doua şi a treia treime de lactoză. După fiecare treime se
foloseşte aceeaşi metodă. Când totul este terminat se aşează pulberea într-o eprubetă
bine închisă şi se etichetează 10.000. Dacă acum un gram din această ultimă pulbere se
ia în acelaşi mod, 1/1.000.000, adică (I), fiecare gram conţinând 1/1.000.000 din
substanţa originală. Deci o asemenea triturare de trei grade necesită de 6 ori câte 6-7
minute pentru operaţiunea de triturare şi de 6 ori câte 3-4 minute pentru operaţiunea de
frecare, deci o oră pentru fiecare grad. După o oră de asemenea trituraţie de gradul
întâi, fiecare gram va conţine 1/1000, de gradul doi 1/10.000 şi de gradul trei
1/1.000.000 din medicamentul folosit.* Mojarul, pistilul şi spatula trebuie bine curăţite
înainte de a fi folosite pentru un alt medicament. Spălate mai întâi cu apă fierbinte şi
uscate, atât mojarul cât şi pistilul şi spatula sunt apoi depuse într-un ibric cu apă care
fierbe pentru o jumătate de oră. Precauţia trebuie extinsă la un asemenea nivel încât
 114 ORGANON
aceste ustensile să fie puse pe un foc de cărbuni expus unei călduri cu emisie
luminoasă.
* Acestea sunt cele 3 grade de trituraţie a pulberii uscate care dacă este efectuată corect
va produce un bun început pentru dinamizarea substanţei medicinale.
151
Eprubetă folosită pentru dinamizare este umplută la nivelul de 2/3.
152
Poate o carte legată în piele.
153
Ele sunt preparate sub supraveghere din amidon şi zahăr şi micile globule sunt
separate de părţile fine, prăfoase prin trecerea lor printr-o sită. Apoi ele sunt trecute
printr-o sită care va permite trecerea a doar o sută dintre ele, cântărind un gram, cea
mai potrivită mărime pentru un medic homeopat.
154
Un mie vas cilindric de forma unui degetar, făcut din sticlă, porţelan sau
argint, cu o mică deschizătură pe fund în care se pun granulele pentru a fi impregnate.
Ele sunt umezite cu alcool dinamizat, agitate, turnate pe hârtia sugativă pentru a fi
uscate rapid.
155
în conformitate cu primele îndrumări, o picătură de lichid de o potenţa mai
scăzută era folosită împreună cu 100 de picături de alcool pentru o potenţare mai
ridicată. Această proporţie de medicament de atenuare faţă de medicamentul ce
urmează a f i dinamizat (100/1) a fost considerată cu totul prea limitată pentru a
dezvolta pe deplin şi la un grad limitat puterea medicamentului printr-un număr de
asemenea sucusiuni fără a folosi în mod special o forţă mare, lucru de care m-au
convins câteva experimente obositoare.
Dar daca luăm numai o singură astfel de globulă (100 de asemenea globule
cântăresc un gram şi o dinamizăm cu 100 de picături de alcool se va obţine o proporţie
de 1 la 50.000 şi chiar mai mare, căci 500 de asemenea globule de abia pot absorbi o
picătură pentru saturarea lor. Cu această disproporţie între medicament şi mediul de
diluţie şi multe sucusiuni succesive ale eprubetei umplute 2/3 cu alcool se poate obţine
o dezvoltare mai mare a puterii. Dar cu un mediu de diluţie atât de mic, de 100 la 1
medicament, dacă se forţează multe agitări printr-un aparat puternic, atunci
medicamentele se dezvoltă şi în special în gradele mai înalte de dinamizare acţionează
aproape imediat, dar cu o violenţă furibundă, chiar periculoasă, în special asupra
pacienţilor slabi, fără a avea o reacţie blândă, de durată, asupra principiului vital. Dar
metoda descria de mine, dimpotrivă, produce medicamente de cea mai înaltă dezvoltare
a puterii şi cea mai blândă acţiune şi care, dacă este bine aleasă, atinge în mod
tămăduitor toate părţile suferinde.* în cazul febrelor acute dozele mici de gradele cele
mai scăzute de dinamizare din aceste preparate medicinale aproape perfecte, chiar şi din
medicamentele cu acţiune mai lungă (de ex. Belladona) pot fi repetate la intervale
scurte. în tratamentul bolilor cronice, cel mai bine este să înceapă cu cele mai scăzute
grade de dinamizare, iar atunci când este necesar, să se avanseze la grade mai înalte,
chiar mai puternice, dar cu acţiune blânda.
*în cazuri foarte rare, în ciuda unei recuperări aproape totale a sănătăţii şi a unei puteri
vitale bune, o veche tulburare locală supărătoare continuând netulburată, este permisă
şi chiar indispensabil necesară administrarea în doze crescătoare a remediul
homeopatic care s-a dovedit eficace, însă el trebuie potenţat într-un grad foarte ridicat
 115 ORGANON
prin multe sucusiuni efectuate manual. O asemenea boală va dispărea apoi într-un mod
miraculos.
156
Această afirmaţie nu va apărea imposibilă dacă se ia în consideraţie că prin
această metodă de dinamizare (preparatele astfel obţinute pe care le-am descoperit după
multe experimente şi contraexperimente s-au dovedit a fi cele mai puternice, dar în
acelaşi timp şi cele mai blânde în acţiune) partea materială a medicamentului este
micşorată cu fiecare grad de dinamizare de 50.000 de ori şi totuşi, în mod incredibil,
creşte ca forţă, astfel încât dinamizarea ulterioară de 125 cifre şi 18 zerouri atinge abia
al treilea grad de dinamizare. Al 30-lea produs în mod progresiv ar da o fracţie aproape
imposibil de redat în numere. Devine deci evident că partea materială, printr-o
asemenea dinamizare (dezvoltare a adevăratei sale esenţe medicinale interioare) se va
dizolva în final în esenţa sa spirituală (conceptuală). Prin Amnare, în starea
neprelucrată poate fi considerată a consta cu adevărat numai din această esenţă
conceptuală nedezvoltata

@271

Dacă medicul îşi prepară el însuşi remediile homeopatice, aşa cum ar trebui în
mod logic să o facă pentru a salva oamenii de boli,157 el poate folosi planta proaspătă
din care este necesară doar o mică parte în stare naturala, în caz că nu are nevoie de
sucul extras în alte scopuri de vindecare. El va pune câteva granule într-un mojar şi
împreună cu 100 de granule de lactoză la va aduce de trei ori în mod separat, la o
trituraţie de o milionime (vezi @ 270) înainte de a continua potenţarea unei mici părţi
ale acesteia prin sucusiune, se procedează în acest fel cu orice altă substanţă medicinală
crudă uscată sau uleioasă.
137
Până când Statul, în viitor, după ce se va fi convins de indispensabilitatea
remediilor homeopatice perfect preparate le va produce sub conducerea unei persoane
competente şi imparţiale pentru a le oferi gratis medicilor homeopaţi instruiţi în spitale
homeopatice, medicii care au fost examinaţi teoretic şi practic şi deci care sunt calificaţi
legal. Doctorul se va putea arunci convinge de aceste unelte divine de vindecare şi le va
putea, de asemenea, oferi gratis pacienţilor săi - fie ei bogaţi sau săraci.

@272.

O astfel de globulă lî8 administrată în stare uscata pe limbă, este una dintre cele
mai mici doze pentru un caz moderat recent. Astfel numai câţiva nervi sunt atinşi de
medicament. O globulă asemănătoare zdrobită împreună cu puţină lactoză, dizolvată
într-o cantitate considerabilă de apă (vezi @ 247) şi agitată bine înainte de fiecare
administrare va produce un medicament mult mai puternic, ce poate fi folosit câteva
zile. Fiecare doză, indiferent cât de infimă este, atinge, din mod contrar mai mulţi nervi.
158
Aceste globule (@ 278) îşi păstrează puterea medicinală vreme de mulţi ani
dacă sunt protejate de lumina soarelui şi de căldura
 116 ORGANON
@273

în timpul tratamentului nu este permis sub nici o formă să se administreze

pacientului mai mult de o singură substanţă medicinală simplă o dată. Este de
neconceput cum a putut exista cel mai mic dubiu asupra faptului că pentru o boală, cel
mai raţional şi mai conform cu natura este să prescrii fie doar un singur medicament
simplu,159 fie un amestec de câteva medicamente cu acţiune diferită, în homeopatie,
singura, adevărata artă naturală de a vindeca, este absolut interzis a se da pacientului în
acelaşi timp două substanţe medicinale diferite.
159
Două substanţe, opuse una alteia, unite în proporţii de neschimbat în Natrum
neutru şi sărurile mijlocii de afinitatea chimică, la fel ca şi metalele sulfurate găsite în
pământ şi cele produse de arta tehnică în proporţii constante, prin combinarea
proporţiilor constante de sulf şi săruri alcaline şi argile, de ex. (Natrum sulph. şi Calc.
sulph.) precum şi acei eteri obţinuţi prin distilarea alcoolului şi acizilor, împreună cu
fosforul pot fi consideraţi de medicul homeopat drept substanţe medicinale simple şi
folosite pentru tratarea pacienţilor. Pe de altă parte, acele extracte obţinute din acizii
aşa-numiţilor alcaloizi ai plantelor sunt expuse unei mari varietăţi în procesul preparării
lor (de ex. chinina, stricnina, morfina) şi deci nu pot fi acceptate de către medicul
homeopat drept medicamente simple, întotdeauna aceleaşi, asta cu atât mai mult cu cât
homeopatul găseşte în plante în starea lor naturală (scoarţa peruviană, Nux vomica,
Opium) toate calităţile necesare vindecării. In plus, alcaloizii nu sunt singurii
constituenţi ai plantelor.

@274.

Pentru că adevăratul medic găseşte în medicamentul simplu, administrat singur

şi necombinat, tot ce îşi poate dori (forţele artificiale de îmbolnăvire care sunt capabile,
datorită puterii homeopatice, sa întreacă, să stingă şi să vindece permanent bolile
naturale), el luând aminte la înţeleapta maximă care spune că "este greşit să încerci să te
foloseşti de mijloace complicate când cele simple sunt de ajuns" nu va încerca
niciodată sa dea altfel de remedii decât o singură substanţă medicinală simplă; din
aceste motive şi, de asemenea, pentru că chiar daca medicamentele simple ar fi pe
deplin verificate în efectele lor deosebite şi pure asupra stării de sănătate nealterată a
omului, este totuşi imposibil de prevăzut cum ar putea să-şi modifice reciproc acţiunile
asupra corpului omenesc şi pentru că, pe de altă parte, o substanţă medicinală simplă,
când este folosită în cazul unor boli ale căror simptome sunt foarte bine cunoscute
oferă un ajutor eficient prin ea însăşi dacă a fost selectată în mod homeopatic; şi
presupunând chiar şi cel mai rău caz, acela că medicamentul nu a fost ales în
conformitate strictă cu similaritatea simptomelor şi deci nu îşi face efectul, acest lucru
este totuşi folositor pentru că ne îmbogăţeşte ştiinţa despre agenţii terapeutici, pentru că
prin noile simptome revelate într-un asemenea caz, acele simptome (pe care această
substanţă medicinală le-a arătat deja în cursul experimentelor) asupra sănătăţii corpului
uman sunt confirmate, un avantaj care se pierde atunci când sunt folosite toate
remediile combinate. 160 117 ORGANON

160
Când medicul înţelept a ales remediul homeopatic perfect pentru un caz de
boală bine cunoscută şi I-a administrat intern, el va renunţa la rutina alopată iraţională
de prescriere a infuziilor sau cataplasmelor din diferite plante, sau de efectuare a
clismelor sau de aplicare a alifiilor pe o zonă sau alta.

@275.

Alegerea potrivită a unui medicament pentru orice caz dat de îmbolnăvire nu

depinde doar de selectarea sa corectă după principiile homeopatice, ci şi de cantitatea
corespunzătoare, de fapt de infimitatea dozei. Dacă prescriem o doză prea mare, prea
puternică a medicamentului care se poate să fi fost chiar homeopatic ales pentru starea
de boală respectivă, s-ar putea dovedi, în ciuda caracterului benefic inerent al naturii
sale, vătămător prin însăşi simpla lui magnitudine şi prin acţiunea nenecesară şi prea
puternică care, în virtutea similarităţii sale homeopatice de acţiune, o are asupra forfei^
vitale pe care o atacă şi, astfel prin forţa vitală, asupra acelor părţi ale organismului care
sunt cele mai sensibile şi care sunt deja afectate de boala naturală.

@276.

Din acest motiv un medicament, chiar dacă din punct de vedere homeopatic este
potrivit pentru cazul bolii, va avea un efect negativ în orice doză care este prea mare,
iar în doze puternice va face cu atât mai mult rău cu cât este mai mare homeopaticitatea
sa şi cu cât este mai ridicată potenţa151 aleasă şi va face, de asemenea, mai mult rău
decât orice doză la fel de mare a medicamentului care este nehomeopatic şi în nici un
caz adaptat la starea de boală (medicament alopat).
Dozele prea mari ale. unui medicament homeopatic ales cu atenţie, mal ales
atunci când este repetat cu regularitate, aduc numai necazuri şi aceasta este o regulă. Nu
rareori ele pun în pericol viaţa pacientului sau îi fac boala aproape incurabilă. Ele
îndepărtează într-adevăr boala naturală în ceea ce priveşte senzaţia principiului vieţii şi
pacientul nu mai suferă de boala iniţială din momentul în care doza prea puternică' de
medicament homeopatic acţionează asupra lui, dar, ca urmare, pacientul este mai
bolnav cu boala medicinală similară dar mai violentă, care este cel mai dificil de
distrus.162
161
Lauda adusă, în anii trecuţi, de unii homeopaţi dozelor mai mari se datorează
fie faptului că au ales dinamizări reduse ale medicamentului ce urma să fie administrat,
fie faptului că medicamentele alese nu au fost alese homeopatic şi au fost incorect
preparate de către producătorii lor.
162
Astfel, folosirea continuă a dozelor alopate mari, agresive, de preparate pe
bază de mercur pentru tratamentul sifilisului provoacă maladii aproape incurabile
datorate mercurului, pe când una sau câteva doze de preparat de mercur blând, uşor dar
 118 ORGANON
activ va vindeca, cu siguranţă, în mod radical şi în decurs de câteva zile întreaga boală
venerică laolaltă cu şancrul, în caz că acesta nu a fost distrus prin măsuri externe (aşa
cum medicina alopată obişnuieşte să procedeze). în acelaşi mod, medicina alopată
prescrie zilnic coaja de china şi chinină în cazul febrelor intermitente în doze foarte mari
unde au fost corect indicate şi unde o doză foarte mică de China în potenţa înaltă ar
ajuta fără greş (în malarie şi chiar la persoanele care nu au fost afectate de nici o
boala psorică evidentă). Se produce o maladie cronică China (îmbinată în acelaşi timp
cu dezvoltarea psorei) care, dacă nu ucide lent pacientul prin distrugerea organelor
interne vitale, în special splina şi ficatul, îl va conduce pe acesta - suferind ani
îndelungaţi - la o stare de sănătate jalnică. Un antidot homeopatic pentru o asemenea
nenorocire produsă de abuzul de doze mari de medicamente homeopatice este aproape
de neconceput.

@277

Din acelaşi motiv, şi pentru că un medicament, considerând că doza a fost

suficient de mică, este cu atât mai salutar şi aproape incredibil de eficace cu cât alegerea
sa a fost mai bună din punct de vedere homeopatie, un medicament a cărui alegere a
fost perfect homeopatică trebuie să fie cu atât mai eficace cu cât doza sa este redusă la
gradul de infinitate corespunzător unui efect tămăduitor.

®278.

Aici se ridică următoarea problemă: care este cel mai potrivit grad de infimitate
pentru un efect tămăduitor sigur şi uşor, cu alte cuvinte cât de mică trebuie să fie doza
fiecărui medicament luat în parte, ales, homeopatic, pentru fiecare boală astfel încât să
producă cea mai bună vindecare? Pentru a rezolva această problemă şi pentru a
determina pentru fiecare medicament ce doză va fi suficientă în scopuri terapeutice
homeopatice şi totuşi să fie atât de mică încât să se poată obţine cea mai rapidă şi
uşoară vindecare - rezolvarea acestei probleme, deci - aşa cum poate fi uşor de
imaginat - nu este posibilă prin speculaţii teoretice; nu prin fine interpretări logice, nici
prin sofistică înşelătoare ne putem aştepta să găsim soluţia acestei probleme. Este le fel
de imposibil ca şi a înregistra dinainte toate cazurile imaginabile. Numai experimentul
pur, observarea atentă a sensibilităţii fiecărui pacient şi experienţa pot determina această
alegere corectă a dozei în fiecare caz în parte, şi ar fi absurd să ne ghidam după dozele
mari de medicamente nepotrivite (alopate) ale vechiului sistem care nu ating partea
vătămată a organismului în mod homeopatic ci atacă doar părţile neafectate de boală, în
opoziţie cu ceea ce afirmă experienţa pură care respectă infimitatea dozelor cerute în
curele homeopatice.
 119 ORGANON
@ 279.

Această experienţă pură arată UNIVERSAL că dacă boala nu depinde în mod

evident de o deteriorare considerabilă a unui organ important (chiar şi bolile cronice
sau complicate), şi dacă în timpul tratamentului toate celelalte influenţe medicinale
străine sunt ţinute la distanţă de pacient, doza de remediu în potentă înaltă si selectat
homeopatic pentru începutul tratamentului unei boli importante, mai ales cronice, nu
poate fi niciodată făcută atat de mică încât să nu fie mai puternică decât boala naturală
şi să nu fie capabila să o domine, cel puţin parţial şi să o facă să dispară din senzaţia
principiului vieţii şi astfel să facă începutul vindecării.

@280.

Doza medicamentului care continuă a fi folositor fără a produce noi simptome,

vătămătoare va fi continuată, printr-o creştere gradată, până când pacientul care are o
îmbunătăţire generală va începe sa simtă într-o mică măsură revenirea câtorva dintre
acuzele iniţiale. Acest fapt indică o vindecare apropiată printr-o creştere graduală a
dozelor moderate modificate de fiecare dată prin sucusiuni (vezi @ 247). El indică
faptul că principiul vital nu mai are nevoie să fie afectat de boala medicinală similară
pentru a îndepărta senzaţia bolii naturale (@ 148). De asemenea, indică faptul că
principiul vieţii acum eliberat de boala naturală începe să sufere numai de boala
medicinală cunoscută până acum sub numele de agravare homeopatică.

@28L
Pentru a fi convins de aceasta, pacientul este lăsat fără nici un medicament timp
de opt, zece sau cincisprezece zile, timp în care se vor administra numai puţină
pulbere de lactoză. Dacă ultimele câteva acuze se datorează remediului care
simulează simptomele bolii iniţiale, atunci aceste acuze vor dispărea în câteva zile sau
ore. Dacă de-a lungul acestor zile fără medicament şi în decursul cărora regulile de
igienă sunt respectate, nu se mai observă nimic din boala iniţială, atunci pacientul
este probabil vindecat. Dar dacă în ultimele zile apar simptomele de odinioară,
acestea sunt reminiscenţe ale bolii iniţiale care nu a dispărut de tot şi trebuie tratate cu
potente mai ridicate ale medicamentului, aşa cum s-a arătat mai înainte. Dacă urmează a
se aplica un tratament, primele doze mici trebuie din nou crescute în mod gradat, dar
cu mai puţin în cazul pacienţilor a căror iritabilitate crescută este evidentă decât în
cazul celor mai puţin susceptibili în care avansarea la o doză mai mare poate fi rapidă.
Există pacienţi a căror impresionabilitate comparată cu aceea a celor nesusceptibili este
ca şi proporţia de o mie la unu.
 120 ORGANON

Un semn sigur că dozele au fost prea mari ar fi acela că, în timpul tratamentului
în special în bolile cronice, prima doza aduce b aşa-numita agravare homeopatică,
adică o creştere marcată a simptomelor originale de boală descoperite la început şi în
acelaşi mod dozele repetate (@247), deşi au fost modificate prin agitarea lor înainte de
administrare (adică mai înalt dinamizate.163
Regula de începere a tratamentului homeopatic în bolile cronice cu dozele
cele mai mici doze posibile şi de creştere numai în mod gradat este subiectul unei
excepţii notabile în tratarea celor trei mari miasme în timp ce acestea se mai află pe
piele, scabia apărută recent, şancrul neatins (la nivelul organelor genitale, labii, gură,
buze ş.a.m.d.) şi negii. Acestea nu numai că tolerează, dar cer chiar de la început mari
doze de medicamente specifice lor, doze cu un grad de dinamizare din ce în ce mai
ridicat 2_nie (dacă este posibil, de câteva ori pe zi). Dacă se urmează acest curs, nu
există nici un pericol de care să ne temem, aşa cum există în cazul tratării bolilor
ascunse în interior, că dozele excesive în timp ce vindecă boala iniţiază şi prin folosinţă
continuă pot produce boli iatrogene cronice. Nu acesta este cazul în timpul
manifestărilor externe ale acestor 3 miasme: pentru că din procesul zilnic al tratării lor
se poate observa şi judeca în ce moment doza mărită retrage senzaţia de boală de la
principiul vital zi de zi: pentru că nici una dintre acestea trei poate fi vindecată fără a-i
oferi medicului convingerea prin dispariţia lor că nu mai este nevoie de aceste
medicamente.
De vreme ce bolile sunt în general atacuri dinamice asupra principiului vieţii şi
nu sunt ceva material - nu materia pecans - cum baza lor (aşa cum vechea şcoală în
iluzia ei a fabulat timp de p mie de ani şi i-a tratat pe bolnavi conform acesteia) nu este,
în aceste cazuri, nimic material de îndepărtai, de curăţat; de -ars sau de tăiat tară a-i
îmbolnăvi la nesfârşit pe pacient, transformându-i boala într-una incurabila (Bolile
cronice, partea I), fată de cum era înainte ca tratamentul local al acestor trei miasme să
fi fost pus în aplicare. Principiul dinamic nociv care-şi exercită influenţa asupra
energiei vitale este de fapt esenţa acestor semne externe a miasmelor maligne interne
care pot fi eliminate numai prin acţiunea unui medicament homeopatic asupra
principiului vital pe care îl va afecta într-o manieră similara dar mai puternică şi prin
care va extirpa astfel boala spirituală (conceptuală) internă şi externă într-o asemenea
măsură încât ea nu va mai exista pentru principiul vital (pentru organism), pacientul
fiind astfel eliberat şi vindecat. Totuşi, experienţa ne învaţă că scabia, împreună cu
manifestările ei externe, la fel şi şancrul împreună cu miasma sa venerică internă pot fi
şi trebuie vindecate numai prin intermediul medicamentelor specifice luate pe cale
internă. Dar negii, dacă există de câtva timp şi nu au fost trataţi au nevoie pentru
vindecarea lor definitivă de aplicarea externă a medicamentelor specifice lor şi în
acelaşi timp de folosirea internă a acestora
 121 ORGANON
@283,

Pentru a lucra în totală armonie cu natura, adevăratul artist al vindecării va

prescrie medicamentul ales homeopatic cel mai adecvat din toate punctele de vedere
într-o doză foarte mica. Pentru că dacă el se lasă înşelat de slăbiciunea omenească de a
folosi medicamente nepotrivite, dezavantajul acestei relaţii greşite cu boala va fi atat de
mic încât pacientul va putea, prin propriile puteri vitale şi prin opoziţia timpurie (@
249) a unui remediu corect ales în conformitate cu similaritatea simptomelor (şi acesta
ta cea mai mică dozăh să repare rapid acel dezavantaj.

@284.

Pe lângă limbă, gură şi stomac, care sunt în mod obişnuit cele mai afectate de
administrarea medicamentului nasul şi organele respiratorii*sunt şi ele receptive la
acţiunea medicamentelor în formă lichidă prin mirosire şi inhalare prin gură. Dar restul
pielii corpului acoperită cu epidermă este adaptată la acţiunea soluţiilor medicinale, în%
special atunci când ungerea este efectuată simultan cu administrarea164 pe cale internă.
164
Puterea medicamentelor care acţionează asupra sugarului prin laptele mamei
sau al doicii este miraculos de folositoare. Fiecare boală ..a unui copil cedează în faţa
medicamentului homeopatic ales corect şi administrat în doze moderate mamei care
astfel este dat mult mai uşor şi mai sigur utilizat de aceşti noi cetăţeni ai lumii decât va
fi posibil în anii următori. Dejvr^mecA^eymai^ulti^ copii au preju^jpsqrj^rin laptele
doicii, dacăjttu_p posedă deja ereditar de la mama, ei vor putea fi în acelaşi timp
protejaţi antipsoric prin folosirea laptelui doicii administrat medicinal în acest fel. Dar
în cazul mamelor la prima sarcină, un tratament antipsoric uşor, în special cu sulfuri
dinamizate preparate conform indicaţiilor din această ediţie (@270) este indispensabil
pentru distrugerea psorei - producătorul celor mai multe boli cronice - care le este
transmisă ereditar copiilor, în acest mod o vor distruge atât în interiorul lor cât şi in
fetus, protejând astfel posteritatea. Acest fapt a fost dovedit în cazul femeilor gravide:
ele au dat naştere unor copii, de obicei, mai sănătoşi şi mai puternici spre uimirea
tuturor, aceasta fiind o nouă confirmare a marelui adevăr despre psora, descoperit de
mine.

@285.

Astfel, tratarea unor boli foarte vechi poate fi continuată de către medic prin
aplicarea externă, prin masajul spatelui, braţelor, a extremităţilor cu acelaşi medicament
pe care el îl administrează şi intern şi care s-a dovedit a fi tămăduitor. Făcând aceasta,
medicul trebuie să evite părţile supuse durerii sau spasmelor sau erupţiilor pe piele.165.
i66
Datorită acestui fapt se pot explica acele vindecări miraculoase, totuşi destul de
rare, în care pacienţii deformaţi cronic a căror piele a fost totuşi puternică şi curată, au
fost vindecaţi rapid şi definitiv după câteva băi ai căror ingredienţi medicinali au fost
 122 ORGANON
(din întâmplare) de natură homeopatică. Pe de altă parte, băile minerale au produs
foarte adesea o rănire mărită a pacientului ale cărui erupţii de pe piele fuseseră
supresate. După o scurtă perioadă de sănătate, principiul vital a permis maladiei interne
nevindecate, să apară în altă parte într-o formă mult mai gravă pentru sănătatea şi viaţa
acestuia Uneori, în schimb, nervul optic devine paralizat şi produce amauroză, alteori
cristalinul se opacifiază, auzul dispare, urmează apoi mania şi astmul sufocant sau o
apoplexie ce va pune punct suferinţelor pacientului înşelat. Un principiu fundamental al
medicului homeopat (cafe-1 deosebeşte de orice medic al tuturor şcolilor mai vechi)
este acela că el nu va folosi niciodată pentru nici un pacient un medicament ale cărui
efecte asupra sănătăţii umane mi au fost anterior testate cu atenţie şi făcute astfel
cunoscute lui (@20, 21). A prescrie unui bolnav numai pe baza unei simple ipoteze că
medicamentul a fost benefic unei boli asemănătoare sau din auzite "că un remediu a
ajutat în cutare şi cutare boală", o asemenea hazardare lipsită de conştiinţă va fi lăsată
de medicul homeopat pe seama celui alopat. Un medic autentic şi un practician al artei
noastre nu îl va trimite, deci niciodată pe bolnav, la nici una din numeroasele băi
minerale, pentru că aproape toate acestea sunt necunoscute în ceea ce priveşte efectele
lor exacte, pozitive asupra organismului uman sănătos şi pentru că acestea, când sunt
folosite greşit pot fi considerate printre cele mai violente şi mai periculoase
medicamente. Astfel, dintr-o mie de bolnavi trimişi la aceste băi atât de slăvite de
medicul alopat arogant vor fi vindecaţi probabil doar unul sau doi şi aceasta din
întâmplare, în timp ce ceilalţi se vor întoarce vindecaţi doar aparent şi miracolul va fi
proclamat cu voce tare. între timp, sute de astfel pacienţi se vor stinge tăcut în suferinţe
mai mari sau mai mici, iar restul se vor pregăti la rândul lor pentru locul de veci, fapt
care este confirmat de numeroasele cimitire pline care înconjură cele mai celebre dintre
• aceste locuri.*
* Un adevărat medic homeopat, unul care nu acţionează niciodată împotriva
principiilor fundamentale corecte, nu se va juca cu viaţa bolnavilor încredinţată lui ca la
o loterie la care învingătorul se află în,poziţia de a câştiga de 1:500 sau 1:1000 (biletele
necâştigătoare fiind aici agravarea sau moartea), nu îşi va expune niciodată pacienţii la
un asemenea pericol şi nu îi va trimite la noroc la băile minerale, aşa cum o fac adesea
alopaţii pentru a scăpa într-o manieră acceptabilă de bolnavii aduşi în această situaţie de
ei sau de alţii.

@286.

Forţa dinamică a magneţilor minerali a electricităţii şi a galvanismului acţionează

la fel de puternic asupra principiului nostru vital şi nu sunt mai puţin homeopatice
decât aşa-numitele medicamente adecvate care neutralizează boala, fiind luate per os
sau prin aplicare externă pe piele sau prin miros. Pot exista boli, în special boli de
sensibilitate şi iritabilitate, senzaţii anormale şi mişcări musculare involuntare care pot fi
vindecate prin aceste mijloace. Dar cea mai sigură cale de a aplica ultimele două,
precum şi aşa-numita maşină electromagnetică este încă foarte mult cufundată în
întuneric, pentru a ne putea folosi de ele în mod homeopatic. Până acum, atât
 123
electricitatea cât şi galvanismul au fost folosite numai în scop paliativ* cu. consecinţe
dăunătoare asupra pacienţilor. Acţiunea lor pura, pozitivă asupra corpului uman
sănătos a fost până în prezent prea puţin testată.

@287.

Puterile magnetului în scopuri tămăduitoare pot fi folosite cu o mai mare

siguranţă conform efectelor pozitive detaliate în Materia Medica Pura sub polul nord
şi sud al unei bare magnetice puternice. Deşi ambii poli sunt la fel de puternici, ei nu se
vor opune niciodată unul altuia în maniera acţiunii lor respective. Dozele pot fi
modificate .de mărimea timpului de contact cu unul sau celălalt pol în funcţie de cum
sunt indicate simptomele polului nord sau ale polului sud. Ca antidot al unei acţiuni
prea violente a aplicării unei plăci de zinc polizat aceasta vă fi suficientă:

@28&

Găsesc totuşi ca fiind necesar să amintesc aici de biomagnetism, după cum este
numit, sau mai degrabă mesmerism (după cum ar trebui numit datorită lui Mesmer,
primul ei fondator) care diferă atât de mult prin natura sa de ceilalţi agenţi terapeutici
Această forţă tămăduitoare, atât de prostesc negată şi dispreţuită timp de un secol,
acţionează în diferite feluri. Este un dar minunat, de nepreţuit, pe care Dumnezeu I-a
făcut omenirii cu ajutorul căruia voinţa puternică a unei persoane bine intenţionate
asupra uneia bolnave, prin contact sau fără contact (chiar de la o anumită distanţă),
poate aduce energia vitală a mesmerizatorului dăruit cu această forţă într-o altă
persoană, în mod dinamic (exact aşa cum unul din. polii unei bare magnetice puternice
o transmite unei bare de oţel).
Acţionează în parte prin înlocuirea forţei vitale în bolnavul a cărui forţă vitală din
interiorul organismului este deficientă pe ici pe colo, parţial în porţiunile în care forţa
vitală a acumulat prea multă energie şi se menţine într-o dezordine nervoasă iritantă, o
îmblânzeşte, o diminuează şi o distribuie în mod egal şi în general această metodă
distrugea starea morbidă a principiului vieţi al pacientului şi. o înlocuieşte cu starea de
normalitate a mesmeristului care acţionează asupra lui cu putere, de exemplu în cazul
ulcerelor vechi a maurozei, paraliziilor unor organe etc. Multe dintre vindecările
aparent rapide efectuate asupra oamenilor de orice vârstă de către mesmeriştii, dăruiţi
cu o mare putere naturală aparţin acestei clase. Efectul puterii umane comunicate
întregului organism a fost genial dovedit în cazul resuscitării unor persoane care pentru
o vreme au fost aparent moarte, lucru posibil datorită celei mai puternice voinţe
simpatetice a unui om aflat în plină vigoare a energiei vitale,166 şi acest fel de trezire
este dovedit prin multe exemple ce nu pot fi negate.
Dacă persoana care mesmerizează, indiferent de sex, capabilă în acelaşi timp de
un entuziasm binevoitor (chiar degenerat în bigotism, fanatism, misticism sau
 124 ORGANON
filantropism) va fi întărită tot mai mult de acest spirit filantropic de autosacrificiu
pentru a-şi orienta în mod exclusiv, puterea voinţei sale de a face bine asupra
receptorului care are nevoie de ajutorul său concentrându-se cât mai bine asupra
acestui lucru, atunci ea va putea uneori produce miracole aparente..
166
In special aceea a unor astfel de persoane, dintre care nu sunt prea multe, care
cu o mare bunătate şi puteri trupeşti perfecte, posedă o dorinţă foarte moderată pentru
sex lucru care care £L ajută să se abţină foarte uşor, persoane la care toate forţele vitale,
pe care altfel le-ar fi folosit în procrearea copiilor, sunt gata să fie transmise altora prin
atingere sau prin exercitarea puternică a voinţei. Câţiva bioenergeticieni puternici pe
care i-am cunoscut, aveau toate aceste caracteristici specifice.

@289.

Toate metodele menţionate mai sus de a practica mesmerismul depind de un

influx mai mare sau mai mic de forţă vitală transmis pacientului şi de aceea este numit
mesmerism pozitiv.167 Un mod opus de a folosi mesmerismul care produce exact
efectul contrar, merită a fi catalogat drept mesmerism negativ. Acestuia îi aparţin pasele
care sunt folosite pentru trezirea din somn a somnambulul, ca şi toate procesele
manuale cunoscute sub numele de liniştire şi ventilare. Descărcarea, cu ajutorul
mijloacelor mesmerismului negativ a forţei vitale acumulate în exces în părţile
individuale ale sistemului persoanelor neslăbite este cel mai sigur şi cel mai simplu
efectuată printr-o mişcare foarte rapidă a palmei întinse ţinută paralel cam la un inch
distanţă de corp, mişcare efectuată din creştetul capului până la vârful picioarelor.î<58 Cu
cât mai rapid este efectuată această pasă, cu atât mai eficientă va fi descărcarea.
Astfel,
de exemplu, în cazul unei femei anterior sănătoase,1159 care datorită unei opriri bruşte a
menstrei datorate unui şoc violent, zace moartă conform tuturor aparenţelor, forţa vitală
care este probabil acumulată în regiunea precordială va fi, printr-o asemenea pasă
negativă rapidă descărcată şi echilibrul ei în întreg organismul refăcut, astfel încât va
urma, de obicei, trezirea imediată.170'într-o manieră asemănătoare, o pasă negativă
uşoară diminuează lipsa excesivă de odihnă şi somn acompaniată de anxietate care
uneori se întâlnesc la unele persoane foarte iritabile etc.
Când vorbesc aici de puterea biomagnetică pozitivă şi sigur curativă, nu mă
gândesc în nici un caz la abuzul de bioenergie, unde prin pase repetate de acest fel,
continuate timp de o jumătate de oră sau o oră întreagă odată, şi chiar zi după zi, asupra
pacienţilor slăbiţi şi nervoşi, această revoluţie monstruoasă a întregului sistem uman
care este denumită somnambulism, în care fiinţa umană este smulsă din lumea
simţurilor şi pare să aparţină mai degrabă lumii spiritelor - o stare foarte nefirească şi
periculoasă, prin care nu rareori s-a încercat vindecarea bolilor cronice.
Este un fapt binecunoscut că o persoană care urmează să fie tratată cu pase
energetice pozitiv sau negativ nu trebuie să poarte mătase pe nici o parte a corpului.
Deci, o pasă negativă, în special dacă este foarte rapidă, este extrem de
periculoasă pentru o persoană delicată afectată de o boală cronică şi lipsită de forţă
vitală.
 125 ORGANON
170
Un băiat robust de la ţară în vârsta de 10 ani, a primit într-o dimineaţă, pentru o
indispoziţie uşoară, de la o bioenergeticiană profesionistă câteva pase foarte puternice cu
vârfurile de la ambele degete mari, de jos până la stomac, de-a lungul marginii
inferioare a coastelor şi a devenit pe loc palid şi a căzut într-o asemenea stare de
imobilitate şi inconştienţă încât nici un efort nu I-a putut trezi şi era cât pe ce să moară.
L-au pus pe fratele lui cel mai mare să-i facă o pasă negativă foarte rapidă din creştetul
capului de-a lungul trupului până la picioare şi imediat şi-a recăpătat conştienta şi s-a
făcut bine şi voios.

@290.

Aici aparţin şi aşa-numitele masaje ale. unei persoane înzestrate cu vigoare

asupra unui invalid cronic care, deşi vindecat, mai suferă încă de slăbiciune, digestie
slabă şi insomnie, toate acestea datorându-se unei convalescenţe încete. Muşchii
mâinilor şi ai picioarelor, ai pieptului şi ai spatelui, dacă sunt apucaţi separat şi presaţi,
frământaţi în mod moderat vor ajuta principiul vieţii să refacă tonusul muşchilor şi al"
vaselor lor sanguine şi limfatice. Influenţa mesmerică a acestor proceduri este trăsătura
principală şi nu trebuie folosită în exces la pacienţii încă foarte sensibili.

@291

Băile cu apă pură se dovedesc a fi ajutoare parţial paliative, parţial homeopatice

în refacerea sănătăţii, atât în cazul bolilor acute cât şi în convalescenţa pacienţilor
cronice vindecaţi dacă se acordă o atenţie potrivită stării convalescentului şi
temperaturii băii, duratei acesteia şi repetării ei. Dar, chiar şi atunci când sunt bine
aplicate, ele aduc doar schimbări fizice benefice ale corpului bolnav, nefiind totuşi nişte
medicamente adevărate. Băile călduţe, între 25-27* R servesc la trezirea sensibilităţii
toropite a fibrei în cazul morţilor aparenţi (îngheţaţi, înecaţi sau asfixiaţi) care a amorţit
simţirea nervilor. Deşi sunt doar nişte paliative, atunci când sunt administrate cu cafea
şi masaj ele se dovedesc a fi suficient de active. Ele pot oferi un ajutor homeopatic în
cazurile în care iritabilitatea este distribuită foarte neregulat şi acumulată la fel* de
neregulat în unele organe, cum este cazul, unor anumite spasme isterice şi a convulsiilor
infantile. în acelaşi fel, băile reci între 10-6* R în cazul persoanelor vindecate medical
de boli cronice şi care suferă de lipsa căldurii vitale, acţionează ca un ajutor
homeopatic. Prin scufundări spontane şi mai târziu repetate, ele acţionează ca un
restaurator paliativ al tonusului muşchilor obosiţi. în acest scop, astfel de băi vor fi
folosite mai mult decât o singură clipă, timp de câteva minute şi scăzându-li-se în mod
gradat temperatura căci, cu toate că sunt paliative, datorită faptului că acţionează doar
fizic nu au legătură cu dezavantajul unei reacţii, de care ne-am putea teme mai târziu,
aşa cum se întâmplă în cazul paliativelor medicinale dinamice.