Sunteți pe pagina 1din 97

leromonah

SAVATIE BA§TOVOI

Diavolul este politic corect


SAVATIE (STEFAN BASTOVOI) este iero-
monah, poet, prozator, publicist si editor. Studu Ieromonah
de pictura, filozofie si teologie. Membru al Urau-
nii Scriitorilor si al Uniunii Jumalistilor din Re- SAVATIE BA§TOVOI
publica Moldova. Fondatorul si directorul Edituni
Cathisma din Bucure§ti.
Este detinatorul Premiului pentru Poezie
Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul
Elefantul promis (1996) - pentru acelasi volum amai
obtinut Premiul Salonului National de Carte de la
Iasi si Premiul pentru debut al Fundatfei Soros. In
2007 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor dm
Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia
pentru postmodernisti (2007). In 2008 doua volume,
romanul bSebunul si, respectiv, Cind pietrele vorbesc.
Bisericafatu in/aft cu propria imagine (eseu) au obti-
nut premiul Salonului International de Carte de la
Chisinau oferit de Consiliul Europei, prin repre-
zentantii sai in teritoriu. Ca poet, este prezent m
antologiidinSUA,Franta5iGermania.
In 2005, la invitatia scrisa a Patriarhului
Teoctist, a facut parte din Comisia pentru validarea
textelor liturgice de pe ling§ Sfintul Sinod al BOR,
participind la saierea slujbelor Sfintilor Gngone
Dascalu si Gheorghe de la Cernica.
De asemenea este autorul a zed de articole apa-
rute in presa centraia de la Bucuresti si ChisinSu.
Carti de referinta: Elefantul promis (poezie, 1996),
lepurii nu mor (roman, 2007), Nebunul (roman, 2006 -
tradus in limba rusa de Antosia Darka), Ortodom
pentru postmodernisti (eseu, 2007), Intre Freud ?i Hns-
tos (eseu, 2002; 2006; 2008), A iubi JnseamnU aterta
(eseu, 2006), Cind pietrele vorbesc (eseu, 2008), Audt-
enta la un demon mut (roman, 2009).
' Din 1998 este frate al M5nastirii Noul Neam{.
Mai multe detalii pe blogul personal:
www.savatie.wordpress.com
„Reducerea numărului populaţiei este un
bine necesar pentru dezvoltarea lumii."

„Pînă acum războiul n-a avut un efect prea


mare asupra creşterii populaţiei, care a conti­
nuat pe parcursul a două războaie mondiale.
Poate că războiul bacteriologic ar fi mai efici­
ent. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspîndi în
lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar pu­
tea să procreeze liber fără ca, totuşi, să popu­
leze prea mult planeta. Poate că această stare
de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoa­
nele cu adevărat nobile sînt indiferente la feri­
cire, în special a celorlalţi."

„In mod gradat, prin reproducere selecti­


vă, diferenţele congenitale dintre conducă­
tori şi conduşi vor creşte pînă cînd vor deve­
ni specii aproape diferite. O revoltă a plebei
ar deveni la fel de negîndită ca şi o insurec-
ţie organizată a oilor împotriva practicii de a
mînca carne de oaie."

„Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor


combina, de la vîrstă foarte timpurie, să pro­
ducă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe
care autorităţile îl consideră dezirabil şi
orice critică serioasă a puterii va deveni im­
posibilă psihologic."

„Populaţia nu va cunoaşte felul în care i


se inoculează convingerile. Cînd tehnica se
va fi perfectat, fiecare guvern care a educat
I acob Kohner se trezi în aceeaşi
stare de enervare în care adormise.
Un oarecare Vik i-a intrat pe blog şi 1-a
generaţii de oameni în acest fel va putea să
atacat mojiceşte, încercînd să-1 convingă
controleze întreaga populaţie în mod efici­
că fericirea nu există, că e o invenţie a
ent şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau
proştilor. Iacob Kohner credea în ferici-
poliţie... Propaganda educaţională, cu aju­
re. In plus, era blogul lui şi fierbea de
torul guvernului, va putea să obţină rezulta­
mînie la gîndul că astfel de oameni ca
te într-o singură generaţie. Există însă două
Vik au pus stăpînire pe lume şi o mînă
puternice forţe care se opun unei astfel de
într-o direcţie greşită. Şi, la urma urmei,
politici: una este religia, iar cealaltă este pa­
triotismul... O societate ştiinţifică nu poate cine e Vik? Un nimeni! Un anonim! Un
fi stabilă decît sub conducerea unui guvern ratat a cărui singură plăcere este aceea
mondial." de a ataca pe forumuri şi bloguri! Iată ci-
ne-i Vik! Şi nu merită atîta atenţie! Iacob
Bertrand Russell,
Kohner se duse la computer şi începu să
laureat al Premiului Nobel,
scrie:
în „Impactul ştiinţei în societate", 1953 IACOB KOHNER: Stimabile Vik, dumneata
eşti un om nefericit, pentru că nu crezi în feri­
cire! Eşti singurul vinovat pentru starea jalni-
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
pundă provocărilor acestui Vik. îşi zise
că în care te afli! Nu mai suport energia nega­ că e un nimeni, un iresponsabil şi că, cel
tivă pe care o degajă comentariile tale. Şi te
mai probabil, nu pune suflet în ceea ce
rog să scrii mai scurt. Nu am timp să citesc
toate tîmpeniile. îmi plac discuţiile civilizate
spune. Vorbeşte de dragul de a vorbi.
şi argumentate. în caz contrar, o să mă văd si­ Iar el suferă. Iacob Kohner nu e un su­
lit să nu-ţi mai aprob comentariile. îţi doresc perficial. Orice cuvînt îl reprezintă. Cu­
o zi bună şi să crezi în fericire! vintele, îşi zicea el uneori, sînt gînduri
materializate. Iar gîndurile unui om sînt
Iacob Kohner se duse pînă la bucătă­
ca şi sufletul lui. Cum ţi-s cuvintele, aşa
rie şi puse de cafea. Vru să-şi aprindă o
ţi-s şi gîndurile. Şi cum ţi-s gîndurile,
ţigară cît fierbea apa, dar înainte de asta
aşa ţi-e şi sufletul.
se duse la computer. Avea un nou co­
Bine. Vik nu crede în suflet. Nu mai
mentariu de la Vik:
contează în ce crede Vik. Iacob Kohner
VIK: Iacob, nu crezi ca tu eşti cel care suferă i-a mai dat o şansă, dar pînă aici! Repli­
de lipsa de argumente si nu eu? ti-am zis ca
cile lui necioplite, citatele snoabe din Ca­
sunt camusian? ştii ce spunea camus? ei, afla
de la mine (ca sa nu mai zici ca sunt un imbe­
mus şi Russel l-au scîrbit pe Iacob Koh­
cil care nu are argumente!) camus spunea ca ner şi el nu voia să mai comunice cu
sinuciderea e o atitudine filozofica, adică este acest om. „Auzi, «nu se ştie care dintre
un răspuns dat la intrebarea daca viata meri­ noi doi e mai debil»! «Tu eşti mai debil!
ta trăita sau nu. accepta ca eu poate sunt unul Anonim superficial şi snob!» - trînti Ia­
din cei care aleg mai degrabă sa se sinucidă
cob Kohner cu pachetul de ţigări în ma­
decât sa trăiască o viata de rahat.
să. M-am săturat! M-am săturat! M-am
IACOB KOHNER: Atunci, sinucide-te! Debi- săturat! îmi doresc ceva frumos şi bun!
lule mental! îmi doresc..."
VIK: doar după ce te conving si pe tine! ps: Dar ce îşi dorea, de fapt, Iacob Koh­
nu ştiu care dintre noi doi e mai debil? ner? Probabil nici el nu ştia. Aşa cum nu
o ştia nimeni în acel oraş.
Iacob Kohner se tulbură şi mai mult
la citirea acestor comentarii. Aseară, pî­ Soneria îl trezi din gînduri. Merse şi
nă să adoarmă, hotărîse să nu mai răs- deschise.
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

- Bună ziua! Sînteţi Domnul Iacob vîrsta limită pînă la care o persoană poate fi
Kohner, fiul lui Iosif şi al Rozăi Kohner... recunoscută aptă pentru viaţa socială). Taxa
- Da... Eu sînt, răspunse Iacob Kohner, de 202 euro pentru procedura medicală (în
încercînd să ghicească din priviri motivul care intră şi procedura de cremaţie) urmează
vizitei. Nu suporta poştaşul cu combine­ a fi plătită în decursul următoarelor 5 zile,
zonul şi basca lui galbenă pentru faptul adică pînă la 17 aprilie, la sediul Primăriei
că acesta îi aducea numai veşti proaste: oraşului.
amenzi, penalizări şi altele asemenea. Urna cu cenuşa cetăţenei Roza Kohner va
- Aveţi o citaţie pe numele Iacob putea fi ridicată de la sediul Primăriei după
Kohner. Vă rog să semnaţi. achitarea taxei de 35 de euro, din care 30
Iacob Kohner semnă şi închise uşa. euro pentru urnă şi 5 euro plata pentru ser­
De obicei semna şi apoi citea. Nu avea viciul crematiei.
»
rost să spui că nu eşti de acord să sem­
nezi. Tot ce venea de la Primărie, de la „Ce drăcie!, zise Iacob Kohner după
ce termină de citit. Cum am putut să uit
Poliţie sau de la Garda financiară trebuia
de ziua mamei? Sînt un ratat! De acum
semnat. Luă plicul şi reveni la cafeaua şi
n-o s-o mai văd niciodată! Mamă, iar-
ţigara lăsate pe masa de lîngă geam.
tă-mă! Niciodată nu am fost aşa cum
Deschise plicul şi începu să citească:
ţi-ai dorit..."
Domnule Iacob Kohner, De ce trebuia să fie aşa? De ce să nu
Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă trăiască oamenii atît cît li s-a dat de la
că, în virtutea Legii nr. 182/110, privind în- Dumnezeu? Iacob Kohner simţea că ceea
trerupearea funcţiilor fizice la persoanele de­ ce se întîmplă nu e drept, dar nu ştia să
venite inapte pentru viaţa socială, mama se facă înţeles. Ii părea rău că nu vorbise
Dumneavoastră, doamna Roza Kohner, a demult cu mama sa. Trecuseră trei ani de
fost eutanasiată astăzi, 12 aprilie, ora 9.40. la ultima lor întîlnire. O vizitase la azil.
Legea a fost aplicată în legătură cu împlini­ Roza Kohner era într-un halat albastru şi
rea de către cetăţeana Roza Kohner a vîrstei citea dintr-o carte neagră. Cînd şi-a văzut
de şaizeci şi cinci de ani (considerată a fi fiul, a închis cartea, a pus-o pe măsuţă şi

10 11
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOl DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

s-a ridicat în picioare. Iacob Kohner s-a Iacob Kohner îşi cîştiga existenţa din
apropiat. S-au îmbrăţişat şi au rămas aşa reclame. Avea un contract cu o firmă de
mai multă vreme. Roza Kohner îşi apăsa publicitate şi primea salariu lunar. în
faţa în umărul fiului său, reuşind astfel schimb, era folosit în diverse spoturi pu­
să-şi şteargă lacrimile care îi curgeau blicitare. Uneori era chemat să facă figu­
fără să vrea. Nu voia să o vadă plîngînd. raţie la talk-show-urile televizate. A apă­
Iacob Kohner, care simţea lacrimile ma­ rut chiar şi într-un spot electoral.
mei sale în umărul stîng, o strîngea şi Iacob Kohner avea 40 de ani, 1.72 m
mai mult la piept. Trecîndu-i braţul înălţime şi 120 kg. In schimb, avea ochii
drept pe după gît, Iacob Kohner îşi şter­ albaştri. Atunci cînd erau filmaţi în
gea lacrimile cu dosul mînecii. gros-plan, ochii lui erau frumoşi şi trişti.
Apoi s-au aşezat în fotoliile de lîngă Apoi imaginea începea să se micşoreze
măsuţă. Nu-şi poate aminti discuţia de şi apăreau fruntea şi obrajii mari ai lui
atunci. Tot ce i-a rămas în minte este Iacob Kohner. Apoi apăreau urechile şi
curiozitatea lui de a întoarce cartea cu părul cîrlionţat. Apoi apărea Iacob Koh­
ner în întregime, făcînd vreo scamatorie,
titlul în sus în timp ce doamna Kohner
mîncînd un hamburgher sau zicînd ceva
îl privea. Nu putea să o întrebe ce citeş­
în ce el însuşi nu credea. Pentru aceasta
te. Simţea că ar da buzna în sufletul ei.
Iacob Kohner primea bani.
Şi nu se cădea. S-au despărţit şi nu s-au
mai văzut de atunci. Dar în fiecare an, Din aceşti bani îşi plătea chiria şi inter-
pe 12 aprilie, Iacob Kohner îi trimitea netul, mînca şi îşi cumpăra puţinele hai­
mamei sale o felicitare de ziua ei. Cum ne. Iacob Kohner avea puţine haine. Ar fi
a putut să uite de această dată? Tocmai putut să se lipsească de ele cu totul, deoa­
la şaizeci şi cinci de ani, la ultima ei rece stătea mai mult în casă, unde nu
aniversare!? avea cine să-I vadă. Ii plăcea să stea pe
messenger şi pe chat, mai ales cînd cel cu
Iacob Kohner era măcinat de remuş- care vorbea apărea şi video. în schimb, el
cări. El îşi aprinse o ţigară şi o fuma lăcri- nu şi-a luat cameră la computer, pentru
mînd. „E nedrept!, îşi zicea el, e nedrept!" că îi era ruşine de felul în care arată. La

12 13
avatar avea fotografia unui tip bronzat, TURBO 2222: ce, cu tine e aceeaşi chestie? hai
ca te las sa razi!
cu muşchi pe burtă. Deşi Iacob Kohner
era convins că frumuseţea omului nu o IACOB KOHNER: Nu. Am zis că-i tare, dar
dă trupul, ci sufletul. nu pot să rîd acum. Am o problemă. Dacă
l-aş fi auzit ieri, aş fi rîs. îmi place bancul.
TURBO 2222: salut! eşti?
TURBO 2222: inseamna ca am nimerit la
IACOB KOHNER: Da! tank! te-am mai inveselit puţin! nu rezolvi ni­
mic daca eşti trist.
TURBO 2222: sa-ti spun un banc...

IACOB KOHNER: Hai. Iacob Kohner nu ştia cine e TURBO


TURBO 2222: s-a dus odată un evreu la popa 2222. Nu ştia nici măcar dacă e femeie
sa se spovedească (iti place inceputul?) © sau bărbat. Acesta dădea pur şi simplu
buzna pe messenger, propunînd bancuri
IACOB KOHNER: Da, zi-i mai departe.
fără nici o noimă. Cum poţi să trăieşti
TURBO 2222: zice „părinte, in timpul războ­ doar cu bancuri? - se mira Iacob Kohner.
iului eu am adăpostit la mine in beci un sol­ De data asta discuţia i-a lăsat un gust
dat..." popa zice „foarte bine, fiule, ai făcut o amar. Se gîndea că trebuie să meargă la
fapta buna!" „da, părinte, numai ca pentru fi­
Primărie, să plătească blestemaţii de 202
ecare zi cat ii ţineam ascuns ii luam cate zece
ftdfiffi" ,re*i, "Hîta. ^ IGUÎI. miiA abiiui bjn&." U. euro pentru eutanasiere. Atpoi maL er.au.
citeşte popa rugăciunea de dezlegare de pă­ şi cei 35 de euro pentru cenuşă. în total
cate, iar la despărţire evreul ii intreaba „pă­ 237 de euro. Plus 3 euro pentru taxi.
rinte, pot sa va cer un sfat?" „da, fiule." „ce Adică 240 de euro. Atît îl costa moartea
credeţi, ar trebui sa-i spun soldatului ca răz­ mamei sale. Ce prostie, gîndea Iacob
boiul s-a terminat?" Kohner. Ce cruzime, ce nebunie, să tre­
IACOB KOHNER: Tare. buiască să plăteşti pentru uciderea pro­
priei mame. Dar asta era legea. Toţi fă­
TURBO 2222: ti-a plăcut, a? cică „sa-i spun ca
ceau aşa, şi Iacob Kohner nu putea fi alt­
s-a terminat războiul"... Eu nu m-am putut
opri din ras o ora atunci când l-am auzit.
fel. Dar el voia să fie altfel. Iacob Kohner
nu era ca ceilalţi.
IACOB KOHNER: Da. Aşa e.
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI
IACOB KOHNER: Ai avut vreodată un prie­
VIK: salut iacob! eşti supărat pe mine?
ten?
IACOB KOHNER: Scuză-mă, sînt cam ocu­
VIK: nu.
pat. Vorbim mai tîrziu.
IACOB KOHNER: Nici eu.
VIK: imi pare rau ca ieri am fost poate prea
grobian, am avut o zi grea. VIK: adică da... dar nu in sensul asta... nici nu
IACOB KOHNER: Şi eu am o zi grea, dar asta ştiu cum sa spun.
nu înseamnă că trebuie să-i jignesc pe ceilalţi. IACOB KOHNER: înseamnă că nu. Eram
aproape sigur. Din cauza asta scrii acele co­
VIK: scuza-ma, imi pare sincer rau. n-am vrut
mentarii pline de răutate. De ce crezi că ferici­
sa te supăr.
rea nu există?
IACOB KOHNER: Simt nevoia să vorbesc cu VIK: nu ştiu... viata mi-a demonstrat-o.
cineva, dar n-am cu cine.
IACOB KOHNER: Viaţa n-a demonstrat nici­
VIK: dar eu ce-s? vorbeşte cu mine!
odată nimic. Viaţa e pur şi simplu, iar noi
IACOB KOHNER: Vreau să vorbesc cu un om sîntem cei care facem demonstraţiile.
real, cu un prieten. Pe tine nici nu te cunosc.
VIK: iacob, eşti un ciudat.
VIK: cum nu ma cunoşti? am discutat de atâ­
IACOB KOHNER: Da, ştiu. Şi trebuie să mă
tea ori. chiar daca ne mai si certam...
duc la Primărie, să plătesc 202 euro şi alţi 35,
IACOB KOHNER: Nici nu ştiu cum te ştii tu...
cheamă. Sau te cheamă Vik?
VIK: imi pare rau. e o mizerie ce se intimpla
VIK: ei bine, ma numesc alexandru, daca asta cu noi. daca ar fi după mine, eu as schimba
te ajuta cu ceva... aceasta lege.
IACOB KOHNER: Nu ştiu dacă mă ajută nea­ IACOB KOHNER: E atît de trist.
părat, dar parcă am mai multă încredere
acum. Aş avea atîtea să spun... Dintotdeauna VIK: ma mir ca inca mai crezi in fericire.
mi-am dorit să am un prieten cu care să vor­ IACOB KOHNER: Vik, adică Alexandru (de
besc despre toate: despre dragoste, despre fe­ acum o să-ţi spun aşa, sper să nu te superi),
ricire, despre tristeţe, chiar şi despre moarte...
oare o să ne întîlnim într-o zi?
VIK: cred ca simţim la fel.
16
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

VIK: in viata totul e posibil, nu ai spus tu? Avea nevoie de o lumină proaspătă şi
IACOB KOHNER: Aş fi foarte bucuros. Poate curată ca cea a soarelui la răsărit.
0 să ne împrietenim. Ce bine ar fi! Nu a mai văzut un răsărit de soare
VIK: cu siguranţa, acum scuza-ma, trebuie sa din copilărie. Lumea întreagă părea răs­
ies. vorbim alta data. turnată cu susul în jos. Noaptea oamenii
veghează în faţa computerelor sau prin
IACOB KOHNER: Pa! locurile de distracţie, iar cele mai fru­
VIK: pa! moase ore ale zilei le dorm. Iacob Koh­
ner se lumină la aceste gînduri şi se duse
„Sînt atît de singur!, îşi zise Iacob
iar la computer. Deschise Google şi dă­
Kohner şi se ridică din faţa computeru­
du căutare după „răsărit de soare". I-au
lui. Mă apropii şi eu de ziua prevăzută
apărut mii de imagini cu soarele răsă­
de lege, dar viaţa parcă nici nu a înce­
rind de după mare, de după munţi, de
put. Aş dori să fac ceva cu viaţa mea,
după păduri. Ce frumos era!
ceva mai mult decît să mă cert la nesfîr-
şit pe net. Ceva mai mult decît să figurez în acea zi murise Prim-ministrul. în
în nişte reclame idioate. Ceva mai mult timp ce Iacob Kohner mînca în bucătă­
decît să mănînc şi să dorm. Dar ce este ria sa friptură de purcel, Prim-ministrul
acel ceva mai mult? Nu ştiu. Şi oare este îşi dădea sufletul în văzul tuturor, pe o
ceva mai mult? Este! Este! Este!", îşi în­ scenă amenajată în piaţa oraşului. Totul
cheie Iacob Kohner raţionamentul cu vo­ s-a întîmplat atît de repede şi atît de ne­
ce tare. aşteptat, încît nici cei din garda de corp
1 se făcu foame şi privi la ceas. O, dră­ nu au reuşit să sară pentru a-1 sprijini să
cie! Iarăşi s-a trezit tîrziu şi a ratat răsări­ nu cadă. Prim-ministrul se prăbuşi pe
tul de soare! Şi-a spus că nu va mai sta scîndurile scenei, ţinîndu-se cu mîinile
nopţile pe net pentru a se trezi devreme, de gît, ca şi cum ar fi vrut să scape de
odată cu soarele. Voia să prindă soarele un laţ nevăzut. Sîngele îi ţîşni din toate
din fereastra sa şi să-şi noteze gîndurile orificiile, chiar şi din ochi. Cineva din
care îi vor veni în acele clipe înălţătoare. suita sa şi-a scos sacoul şi 1-a aruncat pe

18 19
NASA-PANTANASA: hei, cine a fost in piaţa
faţa cumplită a Prim-ministrului. Cînd si a văzut cum a murit primu? e adevărat ca
au ajuns medicii, Prim-ministrul era de s-a imputit pe loc? cică putea ca un câine
acum ţeapăn. Zadarnic s-au chinuit să-i mort de o săptămâna!
îndrepte picioarele care ieşeau de pe BARAC OBAMA: eu am fost in primele
targa ca spiţele unei umbrele stricate. rânduri, putea de-ti venea sa-ti vershi matele!
Mulţimea s-a risipit de pe piaţă, mur- Priviţi atent reportajele de la ştiri: medicii se
murînd că nu a mai văzut aşa ceva decît tin de nas când ii ridica, pentru ca era imposi­
bil sa stai langa el. cică ii ieşeau viermi din
în filme. ochi si din urechi! SF nu alta! ©
Prim-ministrul se afla în plină campa­
nie electorală, candidînd pentru a doua TURBO 2222: asa-i trebuie, porc imputit de
jigodie ce e el! nu trebuia sa facă porcăria aia
oară consecutiv. Era la fel de vestit ca şi
de lege (mi-a ucis ambii părinţi!) n-o sa-1 iert
piaţa oraşului, ca şi capitala ţării sale. A niciodată! a primit ce merita!
revenit în politică după o pauză de şap­
tesprezece ani, timp în care nimeni nu Peste două ore de la moartea Prim-
ştie unde a dispărut. El este omul care, ministrului a fost blocat intemetul în
cu treizeci şi şase de ani în urmă, a pro­ toată ţara. Iacob Kohner, care între timp
movat Legea eutanasiei, susţinînd îşi mînca friptura şi se gîndea la răsări­
„dreptul fiecăruia de a pleca frumos din turile de soare ratate, nu ştia nimic de­
viaţă". Moartea sa i-a şocat pe toţi, răs­ spre cele întîmplate. Căderea internetu-
colind revolta înăbuşită a milioane de lui a pus-o pe seama vreunei probleme
oameni. Toate canalele de televiziune se în reţea. Oricum, era o oră prea tîrzie
luptau zadarnic să dea morţii Prim-mi­ pentru a suna la operator. Se plimbă
nistrului un aer de normalitate, invocînd prin casă, apoi hotărî să se culce mai de­
tradiţionalul stop cardiac. vreme. Poate mîine se va trezi odată cu
soarele.
TURBO 2222: porcu de prim-ministru si-a dat
duhu! cică i-a dat sângele pe bot si pe urechi,
si pe ochi si, probabil si pe... © asta e răsplata
pentru un porc ca el!

20
Trista poveste a lui Iosif
şi a Rozăi Kohner

oza Kohner a fost adusă la azilul


R de bătrîni la două săptămîni du­
pă moartea soţului ei, Iosif Kohner. Era
obişnuită cu atmosfera din azil din dese­
le vizite pe care i le făcea soţului său aici.
Roza Kohner îşi iubea soţul şi nu l-ar fi
lăsat niciodată la azil, dar legea interzi­
cea bătrînilor să moară acasă. O campa­
nie mediatica i-a convins pe toţi că cei
care asistă la moartea persoanelor apro­
piate sînt predispuşi la depresii.
Campania a convins-o mai puţin pe
Roza Kohner. Aceasta era o femeie de
modă veche, care credea că dragostea
durează şi dincolo de mormînt. Totuşi
ea nu a putut face nimic împotriva legii,
şi atunci cînd Iosif Kohner s-a îmbolnă­
vit de cancer, el a fost dus să moară la
azilul de bătrîni. Insă moartea nu a venit
După ce a plecat Iacob, Roza Kohner
şi-a acoperit faţa cu mîinile şi a început
să se scuture de plîns. Dar s-a oprit repe­
de, gîndindu-se că oricînd ar putea să
intre cineva în cameră. Roza Kohner nu
a fost văzută plîngînd vreodată...
- Mamă, aici ai covrigi şi Coca Cola.
Dacă mai ai nevoie de ceva, să spui. Pot - Doamnelor şi domnilor, v-o prezint
să trag o fugă pînă la magazin... pe noua voastră colegă, doamna Roza
- Mulţumesc, Iacob. Am tot ce-mi tre­ Kohner!
buie aici: mîncare, haine... Uite ce curat e Toată lumea a început să aplaude, du­
totul. pă care infirmiera, o tînără de vreo do­
- Da, mamă... E bine aici... O să te uăzeci şi cinci de ani, continuă:
obişnuieşti. Să ştii că eu o să vin des pe - Doamna Kohner va găsi la noi căldu­
la tine. Ştii cum veneai şi tu la tata? ra de care are nevoie orice om. Nu-i aşa?
- Da. Poate nu chiar atît de des, că tu - Da-a-a! au răspuns cu toţii în cor.
eşti tînăr, ai şi tu viaţa ta. Eu sînt - Aşadar, doamnelor şi domnilor, fa­
bătrînă... milia noastră s-a mărit astăzi cu încă un
- Mamă, totul o să fie bine, o să vezi. membru! Se poate spune că doamna
- Sigur. De ce să nu fie bine? Totul Kohner este astăzi ca un nou-născut, iar
este bine. noi o primim cu bucurie şi multă spe­
- Bine, mamă. Eu trebuie să plec. Dar ranţă! Doamna Kohner, să ştiţi că viaţa
o să vin mîine. Să-mi spui dacă mai ai la azil e mult mai interesantă decît se
nevoie de ceva. crede! In ultima perioadă au fost imple­
- Bine, Iacob. Dacă o să am nevoie de mentate mai multe proiecte de lucru cu
ceva, o să-ţi spun. Hai, mergi cu bine. persoanele în vîrstă. Aşa că totul aici e
- Pa, mamă... foarte captivant şi n-o să aveţi deloc
- Pa, pa... timp pentru tristeţe, remuşcări şi adu-

24
IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

ceri-aminte care nu-şi au rostul. Trebuie du-şi viaţa din copilărie şi pînă la azil,
să gîndiţi pozitiv şi să credeţi în victorie! căutînd să înţeleagă rosturi neînţelese
Vă rog să o aplaudăm pe doamna Koh- pînă atunci.
ner! Felicitări pentru că aţi intrat în fami­
lia noastră! Vă rog să aplaudăm! Doam­ în azil Roza Kohner a cunoscut un om
na Kohner, felicitările mele... neobişnuit. Acesta era părintele loan, un
bărbat zdravăn şi tăcut, despre care toţi
Azilul de bătrîni o schimbă mult pe
spuneau că e nebun. Părintele loan era
Roza Kohner. Ea se închise în sine şi nu
surprins de multe ori făcînd rugăciuni
vorbea decît foarte rar şi atunci doar
asupra unui pahar de vin şi a unei bucăţi
cînd era întrebată. Oamenii de aici vor­
de pîine, pe care mai apoi le mînca, zicînd
beau mult şi se repetau. Fiecare avea po­
că se împărtăşeşte cu Trupul şi Sîngele lui
vestea sa, pe care dorea să o spună tutu­
Hristos. Nimeni nu 1-a văzut vreodată pe
ror. Roza Kohner ţinea la etichetă şi nu
părintele loan trist sau nemulţumit. El le
putea să întrerupă pe cineva în timp ce
spunea tuturor că viaţa lui abia începe şi
vorbeşte. Datorită acestei bune creşteri a
că de aici, din azil, oamenii se nasc direct
ei, fiecare căuta să stea de vorbă cu Roza
în împărăţia cerurilor.
Kohner. Toţi se simţeau mai uşuraţi du­
pă ce vorbeau cu ea. într-o dimineaţă devreme, cînd toată
Dar nimeni nu se gîndea la ce simte lumea dormea, Roza Kohner 1-a surprins
Roza Kohner. Viaţa ei s-a transformat în­ pe părintele loan în grădină, tocmai cînd
tr-un adevărat coşmar. Roza Kohner se îşi făcea rugăciunea după împărtăşanie.
ascundea prin grădină şi chiar în toaletă, Aşteptă pînă să-1 vadă pornind pe alee şi
numai să scape de neobosiţii vorbitori, se apropie.
în cele din urmă ea hotărî să devină ca - Vă rugaţi lui Dumnezeu, crezînd că
toţi şi începu să se certe cu oricine intra El o să vă ajute? îl întrebă Roza Kohner
în vorbă cu ea. în acest fel Roza Kohner fără să salute.
şi-a aflat liniştea. Fiind evitată de toţi, ea - Fac asta tot timpul şi Dumnezeu nu
se afundă în propriile gînduri, depănîn- m-a lipsit niciodată de ajutorul Său.

27
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
ce face părintele Ioan. „Iar se roagă! Cît
- Şi eu am fost învăţată să cred în poate să se roage omul ăsta? Doamne,
Dumnezeu. Dar viaţa mi-a demonstrat da' mai lasă-1 odată în pace, poate termi­
că Dumnezeu nu există şi că oamenii nă şi mai vorbesc şi eu cu el."
mor lipsiţi de orice ajutor. într-adevăr, nu a trecut nici un minut,
- Pentru a muri nu este nevoie de că părintele Ioan şi-a făcut ultima cruce
vreun ajutor. De ajutor au nevoie doar şi a pornit în jos pe alee. Se opri în drep­
cei care doresc să învie. tul băncii unde îl aştepta Roza Kohner.
Spunînd acestea, părintele Ioan a plecat - Bună dimineaţa, soră Roza! o luă el
înainte, vesel de parcă îşi revăzu un
tăcut spre fundul grădinii şi întreaga lui
vechi prieten.
făptură arăta că ceea ce spune e adevărat.
- Bună dimineaţa..., zîmbi nedumeri­
„Cum să învii?, se întrebă nedumerită
tă Roza Kohner, care petrecuse pînă
Roza Kohner. Parcă poate cineva să în­
atunci în încordare, gîndind cum să în­
vie?" Cuvintele părintelui Ioan nu-i dă­
ceapă vorba.
deau pace. Ele îi păreau absurde şi totuşi
- Se anunţă o zi frumoasă. Cine se
adevărate. Dacă i le-ar fi spus altcineva,
scoală mai dimineaţă aude ciripitul pă­
l-ar fi crezut nebun. Dar omul acesta
sărelelor. Auziţi cum fac?
avea ceva ce nu aveau ceilalţi. Roza
- Da..., nu le-am dat importanţă...
Kohner hotărî să se ţină de el pînă va
- Vine o vîrstă cînd ciripitul păsărele­
afla sensul cuvintelor lui.
lor şi răsăritul soarelui capătă un cu to­
„Să nu fiu şi eu pentru el ceea ce erau
tul alt înţeles, aşa cum descrie înţeleptul
babele astea sîcîitoare pentru mine, gîndi
în Ecleziastul...
Roza Kohner şi se aşeză pe bancă. Nu este
- Ecleziastul? Asta parcă e ceva din
potrivit să mă bag în viaţa omului. Cum Biblie?
să îl abordez aşa, tam nisam, şi să-i pun - Da. E cartea înţeleptului Solomon în
întrebări la care poate că el nici nu doreşte care el îşi deapănă viaţa, încercînd să
să răspundă? Hm, asta e prea de tot." răspundă la veşnicele întrebări care îl
Roza Kohner se aplecă şi încercă să macină pe om...
privească printre crengi, vrînd să vadă
29
28
IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

- Da? Şi care sînt aceste întrebări? ani. Din acest motiv ea nu i-a dat prea
- Care sînt întrebările? De pildă, ce mare importanţă. „Oricum, toţi murim
rost are viaţa, ce rost au toate? într-o zi", a fost răspunsul Rozei Kohner
- într-adevăr, ce rost au toate? dat soţului ei Iosif, atunci cînd acesta îşi
- Nici un rost! rîse părintele loan. arăta nemulţumirea faţă de noua lege.
„Deşertăciune, totul e deşertăciune şi - E o nebunie! încotro se îndreaptă
vînare de vînt!" omenirea? zisese Iosif Kohner, aruncînd
- Şi-atunci? ziarul pe masa de cafea.
- Şi-atu-u-u-u-nci..., îngînă părintele - După mine, e un lucru bun, răspun­
loan, de parcă ar fi vorbit unui copil, sese Roza Kohner, lăsîndu-se în fotoliu.
„Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele Decît să ajungi o epavă care nu mai tre-
tinereţii tale, înainte să vină zilele despre buieşte nimănui, mai bine e să pleci la
care vei zice: nu-mi găsesc nici o plăcere timp.
în ele!" - Roza, te-ai tîmpit cu totul? Nu
- Ne întoarcem iar la Dumnezeu? vreau să mai aud asta de la tine nicioda­
- Da, doamna mea, ne întoarcem iar tă! Noi sîntem în primul rînd oameni şi
la Dumnezeu! nu voi accepta ca cineva din neamul
Părintele loan tăcu şi Roza Kohner Kohner să meargă împotriva vieţii! Fie­
simţi că nu trebuie să mai întrebe nimic. care om are dreptul la viaţă, iar viaţa e
Ea se pierdu în privirea acelui om, în care un dar de la Dumnezeu, care trebuie să
parcă a încăput întreaga ei viaţă. Privin- se întoarcă la Dumnezeu atunci cînd El
du-1 cum pleacă pe alee, Roza Kohner hotărăşte!
simţi cum lîngă acest om ea nu se mai te- - Bine, Iosif... îţi dai seama că nici eu
imva? JAP .?3£WJfaP. Iv&r&aga _7J dnp aceea .vu s$s?t de Acexrxi raj .arje.astfj? leg-e. Mă
Roza Kohner se simţi nemuritoare. gîndeam doar aşa, ca chestie, că e neplă­
cut să ajungi bătrîn şi să nu mai trebu-
Legea 182/110 a fost votată pe cînd ieşti nimănui. Poate că e mai bine să
Roza Kohner avea douăzeci şi nouă de pleci la timp din viaţă. Asta nu înseam-
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

nă că sînt de acord cu eutanasia. Ce, par­ de 2000 de euro pentru al doilea copil,
că puţini oameni pleacă frumos din via­ Iacob. Numai că peste jumătate de an
ţă şi fără să fie eutanasiaţi? La asta mă apăru o nouă lege, cea a dreptului la ur­
refeream. maşi. Noua lege permitea doar primului
- Uf! Hai să încheiem discuţia asta. născut să aibă urmaşi, iar dacă cineva se
Oricum nu schimbăm nimic. Poate că ai încumeta să aibă un al doilea copil, aces­
dreptate. Vom trăi mai conştient. Poate ta urma să fie castrat. Legea s-a răsfrînt
că mulţi îşi vor preţui mai bine timpul. asupra tuturor copiilor mai mici de şap­
Ne-am obişnuit să ne irosim zilele de te ani.
parcă am fi veşnici, iar cînd ajungem bă- Aşa că, oricît a încercat Roza Kohner
trîni, începem să iubim viaţa... să-şi salveze băiatul de urgia bisturiului,
„Cîtă dreptate avea Iosif!, gîndi Roza Iacob a fost castrat, fiind printre copiii
Kohner depănîndu-şi amintirile. Cît de care, se zicea, au deschis poarta unei ere
mult îmi doresc să trăiesc, chiar şi în noi. Durerea Rozăi Kohner era alinată
acest azil, unde s-ar părea că viaţă nu doar de gîndul că în situaţia copilului ei
mai este! O, Iosife, întotdeauna ai fost se afla fiecare al doilea copil născut în
mai înţelept! Nu degeaba eşti tu mai ma­ ultimii şapte ani, precum şi cei care vor
re, iubitul meu..." Roza Kohner zîmbi şi avea nenorocul de atunci înainte să nu
închise ochii, dorind parcă să nu mai fie ei cei care vor deschide pîntecele ma­
scape din mreaja amintirilor. mei lor. Orice s-ar spune, Iacob a fost
în schimb, o altă lege o făcu pe Roza pentru familia Kohner o rană vie, care
Kohner să urască toată clasa politică. La nu s-a tămăduit niciodată.
jumătate de an de la promulgarea legii O lovitură parcă şi mai mare decît
eutanasiei, a fost introdusă taxa pentru primele a fost pentru Roza Kohner legea
al doilea copil. Roza Kohner avea de care permitea cumpărarea dreptului de
acum doi copii şi dorea să mai nască alţi a avea urmaşi pentru al doilea copil.
doi, pentru că visul ei era să aibă patru Chiar dacă familia Kohner nu ar fi putut
copii. Roza Kohner a fost scutită de taxa strînge niciodată suma de 100.000 de
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

euro pentru a cumpăra acest drept pen­


Roza Kohner îşi acoperi faţa cu mîini-
tru fiul lor, gîndul că nu se mai putea fa­
le şi se ţinu să nu plîngă. în patul de ală­
ce nimic pentru Iacob o zdrobea.
turi dormea o femeie care mai avea pa­
Ironia soartei făcu în aşa fel ca Râul,
tru zile pînă la şaizeci şi cinci de ani. Fe­
primul născut al familiei Kohner, să re­
linarele de pe alee se vedeau prin fereas­
nunţe la dreptul său de a avea urmaşi în
tră şi liniştea devenise parcă la fel de
schimbul sumei de 100.000 de euro pe
greu de suportat ca şi durerea.
care statul îi oferea în acest caz. La vîrsta
de douăzeci şi şapte de ani, Râul şi-a ce­
rut banii şi a plecat în Israel, de unde nu
s-a mai întors şi nici nu a mai dat vreun
semn după aceea.
Aşa că sărmanul Iacob a rămas singu­
ra alinare a familiei Kohner.
- Iacob, să ştii că tu eşti cel mai iubit,
orice-ar fi! zicea Roza Kohner, strîngîn-
du-şi fiul adolescent în braţe.
- Chiar mai iubit decît Râul? întreba
de fiecare dată Iacob.
- Şi Râul este iubit, dar tu eşti mai iu­
bit, răspundea Roza Kohner.
- Dar cînd vine Râul, mamă?
- O să vină, mai are puţină treabă şi o
să vină...
- Eu n-o să plec niciodată nicăieri... O
să rămîn aici pentru totdeauna...
- Aşa să faci, mamă.
- Să ştii că aşa o să fac!
acob Kohner se trezi, se îmbrăcă şi
I porni la Primărie. Taxiul întîrzie
vreo zece minute, ceea ce 1-a enervat. Vru
să renunţe şi să cheme altul, dar îi părea
rău de replicile acide şi bine gîndite pe
care i le pregătise vinovatului. După ace­
ea însă îi păru rău că nu renunţase la
primul taxi. Şoferul se nimeri a fi un bă­
dăran care îl jignise chiar de la început.
- Bună ziua, zise Iacob Kohner, in-
trînd în maşină. Deşi, cînd am sunat, era
încă dimineaţă, adăugă el iritat.
Maşina se mişcă sub greutatea lui Ia­
cob Kohner şi rămase într-o rînă.
- Uşor, domnule! Am amortizoarele
slabe.
- Nu-i nimic. Eu de ce plătesc? Bani
de la mine, bani de la altul şi-ţi faci
amortizoarele...
- Unde mergem?
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

- La Primărie. Aşa. Clienţii plătesc, - Nu e nevoie... Am bani. Nu sînt cu


iar dumneata trebuie să le oferi servicii. nimic deosebit de ceilalţi clienţi. Vreau
Da. Şi să fiţi la timp. Că timpul costă să plătesc...
bani. Sau numai amortizoarele dumitale - Iar eu vreau să vă duc pe gratis! E
costă bani? plăcerea mea!
- Da' mai tacă-ţi gura, castratule! - Iar plăcerea mea este să plătesc! Să
Iacob Kohner nu se aşteptă la această plătesc! Să plătesc!
replică. El se fîstîci şi, neştiind ce să răs­ Iacob Kohner se apucă cu manile de
pundă, zise: banchetă şi izbucni în hohote de plîns.
- Eşti un prost! - O, nu! Vă rog să vă liniştiţi! îmi pare
Iacob Kohner vru să mai spună ceva, sincer rău... Dacă ştiam... Vă rog... Cum
dar se abţinu. Dintr-odată fu cuprins de vă numiţi?
o tristeţe care îl stmjera chiar şi pe şofer. - Iacob... Iacob Kohner... Dar asta
- Iertaţi-mă, sînt şi eu obosit... Am lu­ n-are nici o importanţă...
crat toată noaptea... N-am vrut să vă jig­ - Cum nu are nici o importanţă? Ba
nesc, sparse tăcerea şoferul. are o foarte mare importanţă! Eu sînt...
- Nu-i nimic, sînt obişnuit. Am auzit O, Iacob! Ştii cine sînt eu? Ghici cine sînt
asta de un milion de ori, zise Iacob Koh­ eu! N-o să mă crezi... O, Iacob! Păi eu
ner, privind pe geam. sînt Vik! Alexandru! Prietenul tău cu ca­
- îmi pare sincer rău. re te cerţi pe net!
- Nu-i nimic. Nu vă faceţi griji. Vă în­ - Vik? Alexandru? Adică a trebuit să
ţeleg perfect. ne întîlnim chiar acum? Chiar azi? într-o
- Ce faceţi la Primărie? zi atît de grea pentru mine? într-o zi în
- Mă duc să plătesc o taxă... care mă simt mai rău ca niciodată? Qnd
-182/110? credeam că sînt mai singur ca niciodată?
- Exact. Vik! Alexandru! Ştii cît m-am gîndit la
- îmi pare rău. Dacă ştiam... tine după aceea, după ce am vorbit
- Nu-i nimic. Nu vă faceţi griji. atunci? Dacă ai şti cîtă speranţă mi-ai
- Chiar îmi pare rău... Vă duc pe gratis! dat! Chiar m-am gîndit că am putea fi
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

prieteni! Că ne-am putea întîlni într-o zi! şi de nedreptatea care domnea în lume,
Dar nici o clipă nu m-am gîndit că ar pu­ iar pe de altă parte se bucura de întîlni-
tea fi atît de repede! Nici măcar nu te în­ rea cu Vik. A şi început să-şi facă planuri
trebasem unde locuieşti... Vik! Fii atent! de viitor alături de un prieten adevărat.
O, drăcie! Era cît pe ce să ne buşească! Era naiv, dar el nu ştia asta. Şi acesta era
Fu... Ce m-am mai speriat! farmecul lui Iacob Kohner: faptul că
- Nu-i nimic! Dă-1 încolo! Aşa e în tra­ erau atîtea lucruri pe care el nu le ştia!
fic, prietene! Urî Cască ochii, mă! Parşi­ - Bună ziua, am venit în legătură cu
vul, nici n-a semnalizat... citaţia venită pe numele lui Iacob
- Ce bine că ne-am întîlnit... Dă-1 înco­ Kohner...
lo de trafic... Nu-s obişnuit... îmi pare că - O clipă, vă rog... Aşa, Iacob Koh­
toate maşinile intră în mine... ner... Da. Aveţi de plătit suma de 202
- Hai că am ajuns! Ce mă bucur! Ia- euro...
cob! Cum s-a întîmplat să ne întîlnim! - Şi aş vrea să ridic şi urna...
Chiar dacă voiam nu ieşea aşa! - Sigur. încă 35 de euro, vă rog.
- Da... Vik, adică Alexandru... Nu ne - Pot să o ridic chiar acum?
despărţim acum, nu-i aşa? Te rog să mă - Da. Vă rog frumos să semnaţi...
aştepţi... Plătesc cît trebuie... Aşa... Acum mergeţi la ghişeul 22, acolo
- Nimic! Numai dacă accepţi să te o să mai completaţi un formular şi e OK.
duc pe gratis! glumi Vik. - Vă mulţumesc...
- Bine, pentru tine fac o excepţie! Nu­ - Pentru puţin.
mai să nu pleci nicăieri! Plătesc bleste­ - La revedere...
mata de taxă şi vin. Mergem undeva să - La revedere. O zi bună. Următorul,
povestim! Am atîtea să-ţi spun! vă rog!
- Bine, prietene! Hai, pleci odată? Am Iacob Kohner plăti şi plecă cu urna pe
zis că te aştept! coridoare. Nu-i venea să creadă că îşi
Iacob Kohner era stăpînit acum de ducea mama într-o urnă de plastic. Nu
două sentimente total opuse. Pe de o putea nici să plîngă. Era năuc. Se grăbi
parte, era îndurerat de pierderea mamei să iasă afară. I se făcu frică şi chiar i se
40 41
părea că cineva îl urmăreşte să-1 omoare. - Nu-ţi ţin pică. Dar e adevărat că mă
Pentru o clipă chiar se îndoi dacă e viu implic poate prea mult. Vezi, eu nu mai
sau mort. Cît de mult se temea pentru am pe nimeni. Viaţa mea e pe internet.
viaţa sa, care va sfîrşi într-un mod atît Ştiu că e o prostie ce zic, dar pentru mi­
de banal şi atît de trist! De partea cealal­ ne totul e real. Dacă aş fi fals acolo, ar în­
tă a drumului îl aştepta Vik, făcîndu-i semna să fiu fals în general, să am o via­
semn cu mîna. La vederea lui îşi reveni tă falsă.
puţin. Ce bine că nu e singur în aceste - Să ştii că mie mi-a plăcut de la bun
clipe! Altfel nu se ştie ce ar fi făcut... început să discut cu tine.
Cei doi au rămas tăcuţi o bună parte de - Ei, nu pot să spun acelaşi lucru. Mă
drum. Orice cuvinte ar fi fost nepotrivite făceai să nu dorm nopţile. De ce ai spus
într-un caz ca acesta. Apoi lacob Kohner că fericirea e o treabă inventată de
s-a hotărît să spargă tăcerea. Această res­ proşti? Chiar crezi asta?
ponsabilitate îi revenea doar lui. - Apropo, ce părere ai de moartea
- Şi? Ce mai faci în rest? Premierului?
- Nimic deosebit, după cum vezi. Lu­ - Care premier? A murit vreun pre­
crez taximetrist, ca să-mi cîştig pîinea. mier?
- Şi pe net cînd mai intri? - O! Nu ştii că a murit Premierul?
- A! zîmbi Vik, dorind să menţină - Nu... Prima dată aud...
spiritul de glumă. Am un laptop pe care - Păi, ascultă. Ieri, în timp ce vorbea în
îl car după mine. Şi, cînd nu am clienţi, piaţă, 1-a apucat dintr-odată şi a căzut. S-a
mai ales cînd sînt de noapte, mai intru şi apucat cu mîinile de gît, că se sufoca, şi
omor timpul pe forumuri, pe bloguri... gata a fost. Cică s-a împuţit pe loc. I-a dat
- Bănuiam eu că o faci doar ca să omori sîngele pe toate orificiile. Şi pe nas, şi pe
timpul. Nu pui suflet în ceea ce spui... gură, şi pe urechi, şi pe ochi. Cică nu pu­
- De ce să pun suflet? Mă distrez şi teai să stai lîngă el. Unii zic că îndată l-au
eu... Iar tu văd că te superi şi trăieşti fie­ şi năpădit viermii. Mai rău ca-n filme!
care cuvînt! Sper că nu îmi ţii pică pînă - Vai de mine! înseamnă că de asta a
acum? picat netul... Că am vrut să mai aflu şi eu
43
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

aseară ce s-a mai întîmplat în lume, da' - Bine. Te salut. Şi te aştept mîine.
nu mergea... - Pe mîine!
- Păi da. Au blocat netul în toată ţara - Salut!
din cauză că se comenta pe forumuri şi - Salut!
se spuneau prea multe. Aşa am aflat şi
Intrînd în casă, lacob începu să aibă
eu toate chestiile astea cu viermii şi du­
nişte trăiri ciudate. I se părea că îşi aude
hoarea, că la ştiri au zis că a avut un atac
mama în bucătărie. Apoi i se părea că ma­
de cord.
ma îl priveşte din fotoliu. Simţea căldura
- Să ştii că ăsta şi-a meritat moartea. pe care nu a mai simţit-o din copilărie. De
Porcul a promovat legea 182/110. Aşa să parcă cineva i-ar fi pus mîinile pe cap, pe
moară toţi care gîndesc ca el. obraji, pe umeri. lacob închise ochii şi în­
- Oricum, a fost cumplit ce s-a întîm­ cepu să lăcrimeze. El se simţea atît de ne­
plat. E un şoc pentru toata lumea. putincios... Era atîta rău în lume şi el nu
- Am ajuns. Intri pînă la mine? putea face nimic împotriva lui. Totuşi ce­
- Cu plăcere, lacob, dar mai am puţin va îi dădea putere să trăiască şi să spere.
de lucru. Iţi promit că o să intru mîine. Starea aceasta, pe care nu şi-o putea ex­
Azi mă odihnesc, că am lucrat toată plica încă, nu a fost niciodată atît de pu­
noaptea, iar mîine ne sunăm şi ne vedem. ternică, lacob Kohner rămase nemişcat
- Bine. înţeleg. Oricum, îmi pare bine cam jumătate de oră, atunci cînd fu trezit
că ne-am întîlnit. De acum sper să ne ve­ la realitate de sonerie.
dem mai des. De fapt, sînt convins că
- Bună ziua. Dumneavoastră sînteţi
aşa va fi. Dacă nu ai nimic împotrivă,
lacob Kohner?
desigur...
- Da, răspunse lacob Kohner, vrînd să
- Cum aş putea? Sînt şi eu bucuros de
înţeleagă ce este de această dată.
întîlnire!
- Semnaţi, vă rog...
- Iţi mulţumesc că ai fost alături de
- Ce este?
mine...
- Aţi primit o moştenire de la mama
- N-ai pentru ce. Prietenul la nevoie
dumneavoastră, doamna Roza Kohner.
se cunoaşte!
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOl DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Ca să puteţi intra în posesia moştenirii, „BIBLIA". Iacob Kohner auzise de Biblie


trebuie să semnaţi. Aici, vă rog... aşa cum auzise de piramidele egiptene,
- Da, sigur... de Turnul Eifel şi Zidul chinezesc, dar
- Aşa... Poftim... fără să le vadă vreodată.
- Dar ce este? In timpul lui Iacob Kohner foarte pu­
- Acum e a dumneavoastră. Aveţi tot ţini oameni văzuseră o Biblie. Dar şi mai
timpul să deschideţi coletul şi să vedeţi puţini citiseră din ea. De aceea o moşte­
singur ce este. Vă doresc o zi bună. nire atît de ciudată îl nedumeri şi îl um­
- La revedere... plu de curiozitate pe Iacob Kohner. El
„Ce zi!, îşi zise cu voce tare Iacob deschise cartea, dar tot atunci, dintre co­
Kohner. O să-mi cedeze inima." perte, căzu un plic. Pe plic era scris cu li­
tere de mînă: „Iubitului meu fiu, Iacob,
încuie uşa şi se aruncă să desfacă pa­
de la mama". Iacob Kohner se umplu de
chetul. După ce-1 desfăcu, dădu de un al
emoţie şi se grăbi să deschidă plicul.
doilea pachet, mai mic. Apoi dădu de o
cutie. Luă cutia şi o puse pe masă. Parcă Iubitul meu fiu, iubitul meu laşa!
îi era destul doar să se uite la ea. Dorea îţi scriu aceste rinduri de pe patul meu din
să lungească aceste clipe, aşa cum îţi do­ azil în ultimele ore de viaţă. Nu, eu nu voi
reşti să lungeşti o întîlnire cu cineva pe muri! Cred şi simt asta! în curînd mă voi
care îl iubeşti. Recunoscu fundiţa şi felul muta într-o altă viaţă, mult mai bună, unde
de a împacheta al mamei. Nici nu mai nu mai este nici nedreptate, nici durere.
conta ce era înăuntru. Parcă ce putea fi? O pace cum nu am mai simţit mi-a cu­
Ceea ce moştenise el de fapt era dragos­ prins inima. Aş vrea doar să tac şi să mă în­
tea mamei sale, ultimele ei gînduri. Şi dulcesc din această pace. Dar gîndul că nu
asta îl făcea să simtă că viaţa lui nu e de­ îţi voi mai putea vorbi niciodată mă îndeam­
loc lipsită de rost şi importanţă. nă să-ţi scriu. Aş avea atîtea să-ţi spun, dar
în cutie Iacob Kohner găsi cartea nea­ simt că cuvintele sînt neputincioase. Aş vrea
gră pe care o văzuse la mama sa la ulti­ să simţi dragostea mea şi mi-arfi de ajuns.
ma lor întîlnire. De această dată, cartea Ştiu că ne-am născut într-o lume prea rea
era cu titlul în sus şi el putu să citească şi prea crudă pentru a vorbi despre dragoste.
Soarta ta a fost şi mai grea decît a lui Râul, Iacob Kohner simţea cum pacea de­
dar să ştii că acum, la ieşirea din viaţă, îmi spre care îi vorbea mama i-a cuprins ini­
dau seama că tu ai fost pentru mine întiiul ma. Se lăsă în fotoliu şi rămase aşa vre­
născut şi pe tine te-am iubit cel mai mult. me îndelungată. Lacrimile îi sporeau
Aici, în azil, am cunoscut un om extraor­ această stare de bine. Niciodată nu s-a
dinar, părintele Ioan. Nu te mira, ştiu că simţit atît de iubit. Dragostea îl făcea să
te-am crescut departe de Dumnezeu, pentru se simtă nemuritor. Pentru prima dată
ca eu însămi îmi pierăusem unit trtticrfâ rn îşi dădu seama că nu este nici o putere
El. Am descoperit însă ceea ce oamenii au în lume mai mare decît dragostea. Nici
uitat şi m-am regăsit pe mine însămi. Sînt chiar moartea.
fericită. Moartea nu există! In acele clipe, pe scena din piaţa ora­
De la părintele Ioan am primit o Biblie. Ai şului, mureau în convulsii Preşedintele
văzut-o atunci cînd ai fost la mine. Aş fi vrut şi Ministrul Sănătăţii.
să-ţi vorbesc mai multe atunci, dar te-am vă­
zut total nepregătit. Şi-apoi, nici nu ştiu dacă
lucrurile acestea pot fi vorbite, iar dacă pot,
nu ştiu dacă eu sînt cea care le-ar putea ex­
prima, îţi las această carte ţie ca tu însuţi să
cunoşti şi să înţelegi ceea ce îmi doresc atît de
mult să-ţi spun. Citeşte-o, gîndindu-te că
vorbeşti în acest fel cu mine. E ceea ce aş fi
vrut să-ţi spun. Şi dacă aş mai avea o viaţă,
tot asta ţi-aş spune, căci în afară de asta totul
e lipsit de rost şi de frumuseţe.
Hristos Dumnezeu, Cel care a murit pen­
tru noi pe cruce, pentru a ne învia împreună
cu El, să te aibă în paza Sa! Te sărut şi nu
încetez să fiu alături de tine. Te iubesc!
Mama.
şa pavilionului se crăpă şi apăru
U infirmiera ducînd o tavă cu ceai
şi pastile.
- Bună dimineaţa, doamna Kohner!
V-am adus ceaiul şi pastiluţele.
- Bună dimineaţa. Mulţumesc. Dom­
nişoară, dar nu aş putea ca măcar în
această dimineaţă să nu-mi iau pastilele
şi nici să nu-mi beau ceaiul?
- Oh, doamna Kohner! Păi cum aşa?
Nu plec de aici pînă nu vă beţi ceaiul şi
pastilele...
- Domnişoară, lasă că ştiu eu ce fel de
pastile şi ce fel de ceai mi-aţi adus...
- Cum aşa? Ce vreţi să ziceţi?
- Lăsaţi-mă, vă rog. Nu e nevoie. Eu
nu mă tem de moarte. Mai am o oră de
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

trăit, vreau să o trăiesc cum trebuie, nu blia, pe care o sărută şi o puse deoparte.
vreau să dorm. Apoi scoase un caiet şi un creion, cu care
- Oh, doamna Kohner... îmi pare se duse în fotoliu şi începu să scrie:
rău... Ştiu că nu e uşor, dar toţi vom
trece prin asta. Pînă la urmă, nici nu o să TESTAMENT
simţiţi. N-o să doară deloc, vă asigur...
Eu, Roza Kohner, las moştenire fiului
- Ce sigură sînteţi, domnişoară, răs­
meu Iacob Kohner Biblia mea, pe care am
punse Roza Kohner zîmbind.
moştenit-o, la rîndul meu, de la părintele
- Vă rog să mă scuzaţi... Mă aşteaptă Ioan.
şi alţi bolnavi. Vă doresc să fiţi tare...
Semnez azi, 12 aprilie.
Mi-a părut bine să vă cunosc... Sînteţi o
prezenţă plăcută... Am avut ce învăţa de Roza Kohner îi scrise o ultimă scrisoa­
la dumneavoastră... N-o să vă uit nicio­ re fiului său, Iacob Kohner, pe care o pu­
dată... Vă rog să mă scuzaţi, dar trebuie se într-un plic şi o băgă în Biblie.
să plec... In sfîrşit, Roza Kohner se întoarse în­
Roza Kohner se ridică din pat şi se spre răsărit şi făcu trei închinăciuni
duse la fereastră. Grădina era pustie, iar mari, după care rămase nemişcată, ru-
cireşii în floare prevesteau un an bun. gîndu-se pentru ceva ce nimeni n-o să
Ce frumoase sînt cireşele coapte! Şi ce afle niciodată.
gustoase sînt! Roza Kohner îşi aminti Apoi se duse şi se aşeză iar în fotoliu,
ziua în care Râul, primul ei băiat, a lăsîndu-şi capul pe spate şi închizînd
mîncat pentru prima oară cireşe. Apoi ochii. In minte îi apăru ultima oră petre­
şi-1 aminti pe Iacob. Acesta a mîncat ci­ cută lîngă părintele Ioan şi felul luminos
reşe mai tîrziu. Pe la un an şi opt luni. în care a întîmpinat el moartea.
Ce poate fi mai frumos şi mai nevinovat
Părintele Ioan era dintre călugării
decît un copil care mănîncă cireşe pen­
scoşi afară din mănăstire printr-un de­
tru prima oară? Roza Kohner se înde­
cret de stat. După ce a trăit trei ani într-o
părtă de la geam şi se duse la noptieră.
pădure din apropierea oraşului, a fost
Deschise sertarul şi scoase de acolo Bi-
pîrît de cineva sub bănuială că s-ar es-
chiva de la respectarea Legii 182/110. apă şi din Duh este una mai adevărată
Prin urmare a fost arestat şi, dată fiind decît naşterea trupească. Dacă Roza
vîrsta de şaizeci şi patru de ani împliniţi, Kohner nu s-ar fi născut aici, în azil, ea
a fost adus la azil. nu s-ar fi născut niciodată. O viaţă năs­
Atunci cînd 1-a cunoscut Roza Koh- cută spre moarte nu este mai mult decît
ner, părintele Ioan avea şaizeci şi patru o moarte prelungită. Dar viaţa aceasta
de ani si 9 luni, adică mai avea trei luni nouă, care o ridica în veşnicie, era ade­
pînă la moarte. Din ziua întîlnirii lor în vărata viaţă pe care Dumnezeu o dă oa­
grădina azilului, Roza Kohner a petrecut menilor prin jertfa Fiului Său, Iisus Hris­
aproape nedespărţită de părintele Ioan. tos. Roza Kohner trăia cu atîta plinătate
Ei au ajuns să fie subiectul bîrfelor din acest adevăr, încît fiecare zi trăită după
acel azil, deoarece tuturor li se părea că Botez i se părea o nouă viaţă. Ea ajunse­
între cei doi s-a înfiripat o poveste de se să înţeleagă că o singură clipă trăită în
dragoste. Povestea lor însă a fost una cu Hristos este destulă pentru a umple de
totul neobişnuită pentru acele vremuri şi sens şi fericire o viaţă întreagă. O clipă
pentru acel loc. Pătrunsă de puterea şi dacă ar trăi omul, dar dacă în această cli­
înţelepciunea părintelui Ioan, Roza Koh­ pă L-ar cunoaşte pe Hristos, i-ar fi de
ner ceru să fie botezată, lucru care s-a şi ajuns pentru a se muta fericit în veşnicie.
întîmplat în una din dimineţi în bazinul
In acea ultimă noapte părintele Ioan a
azilului.
slujit Liturghia în grădină, avînd-o îm­
După aceea Roza Kohner lua parte la
preună cu sine şi pe Roza Kohner. Era o
Liturghiile ascunse săvîşite de părintele
noapte de august şi ţîrîiecii au cîntat pî­
Ioan, împărtăşindu-se împreună cu el cu
nă tîrziu.
Trupul şi Sîngele Sfînt al lui Hristos. Zi­
lele petrecute lîngă părintele Ioan au fost - Soră Roza, zise părintele Ioan înain­
pentru Roza Kohner cele mai luminoase te de a începe rugăciunea, aş vrea ca
din întreaga ei viaţă. Ea se cufundase cu noaptea asta să o închinăm cu totul
desăvîrşire în înţelesurile Evangheliei şi Domnului. Să nu dormim deloc.
simţea cu toată făptura că naşterea din - Aşa să fie, părinte.

54 55
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

- Doamne miluieşte!
Părintele se întoarse cu faţa la răsărit
- Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe
şi, ridicînd Biblia cu amîndouă mîinile
uscat şi prin aer, Domnului să ne rugăm!
deasupra pîinii şi a vinului, zise cu voce
- Doamne miluieşte!
tremurîndă:
- Pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
- Binecuvîntată este împărăţia Tată­
ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mîn-
lui, a Fiului şi a Sfîntului Duh!
tuirea lor, Domnului să ne rugăm!
- Amin! răspunse Roza Kohner, în-
semnîndu-se cu semnul' crucii şi' ihchi-
nîndu-se pînă la pămînt. - Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot
- Cu pace Domnului să ne rugăm! necazul, mînia, primejdia şi nevoia,
- Doamne miluieşte! Domnului să ne rugăm!
- Pentru pacea de sus şi pentru mîn- - Doamne miluieşte!
tuirea sufletelor noastre, Domnului să ne - Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne pă­
rugăm! zeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău!
- Doamne miluieşte! - Doamne miluieşte!
- Pentru pacea a toată lumea, pentru - Pe preasfînta, curata, prea binecu­
bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu bise­ vîntată, slăvită Stăpîna noastră, de Dum­
rici şi pentru unirea tuturor, Domnului nezeu Născătoarea şi pururea Fecioara
să ne rugăm! Măria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi
- Doamne miluieşte! înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa noas­
- Pentru preafericiţii patriarhi, mitro- tră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!
poliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi - Tie, Doamne!
de pretutindenea; pentru cinstita preoţie - Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea
şi cea întru Hristos diaconie, pentru tot şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi
clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm! Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în ve­
- Doamne miluieşte! cii vecilor!
- Pentru buna tocmire a văzduhuri­ - Amin!
lor, pentru îmbelşugarea roadelor pă- Părintele Ioan ştia Liturghia pe de rost
mîntului şi pentru vremi cu pace, Dom­ şi o învăţase şi pe Roza Kohner să dea
nului să ne rugăm!
57
56
răspunsurile cuvenite. Acolo unde Roza priveghem şi să ne rugăm Domnului
uita, părintele cînta împreună cu ea. El împreună.
slujise atîta timp singur, încît acum, cînd - Sînt gata să fiu şi în veşnicie alături
avea pe cineva care să spună „amin" la de dumneata, părinte loan.
rugăciunile lui, i se părea că lumea întrea­ - Mă rog Domnului şi cred că aşa va fi.
gă s-a trezit din somn şi se roagă Dumne­ - Nu mi-aţi spus mai înainte că va fi
zeului Celui Viu. Părintele loan nu avea aşa de repede...
nici loc şi nîcî timp pentru a tace siujiba - iVu voiam să te tulbur. Deşi creştinii
aşa cum o făcea cîndva în altar. Liturghia nu trebuie să se tulbure din pricina mor­
lui era primitivă, ca cea a Sfinţilor Apos­ ţii. Noi, dacă avem credinţă şi puţină
toli. Dar poate că tocmai această simplita­ dragoste, ne mutăm din moarte la viaţă.
te a cucerit-o de la bun început pe Roza - Aşa este. Dar inima mea este tristă.
Kohner. Ea simţea şi ştia că Dumnezeu Nu pot să mă despart. îmi vine să plîng.
vine acolo unde se roagă părintele loan. - Iar eu sînt gata. îl simt pe Domnul
Nimic nu poate fi mai măreţ decît o Litur­ cum mă cheamă şi inima mea arde la
ghie slujită cu credinţă şi dragoste. Iar pă­ gîndul întîlnirii cu El. Am păcătuit,
rintele loan le avea pe amîndouă. Doamne, dar Tu, ca un iubitor de oa­
După ce s-au împărtăşit, părintele meni, primeşte-mă ca pe fiul cel risipi­
loan a strîns cu grijă paharul, talgerul şi tor, ca pe oaia cea pierdută. O, viaţa e
cuţitul cu care slujea Liturghia. atît de scurtă şi chiar dacă ar fi lungă cît
- De acum n-o să le mai pot folosi. Să lumea tot nu am avea timp să ne îndrep­
căutăm un loc curat ca să le îngropăm. E tăm prin faptele noastre! Dar mila şi iu­
păcat să rămînă şi să le folosească cineva birea Lui sînt atît de mari, încît poate şi
la lucruri omeneşti, căci sînt sfinţite. pe ultimul păcătos să-1 primească, de
Părintele loan se duse sub un copac, vom avea inimă înfrîntă şi vom chema
' unde avea pregătit un hîrleţ. Roza Koh­ numele Lui...
ner îl urmărea în tăcere. Părintele loan tăcu, apoi adăugă:
- în dimineaţa asta eu va trebui să - Soră Roza, să te rogi pentru sufletul
plec. Am dorit să fii alături de mine, să meu.

58 59
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Roza Kohner îl privea şi nu putea Roza Kohner auzea discuţia, dar gîn-
spune nimic. Dragostea ei pentru acest dul ei era departe. în acele clipe ea îl ve­
om era atît de mare, încît cuvintele n-ar dea pe părintele Ioan dăruindu-i Biblia.
fi făcut decît să o împuţineze. Ea se Greierii cîntau şi mirosea atît de frumos
apropie şi, luîndu-i mîna dreaptă între a iarbă şi a flori.
palmele sale, o sărută. Apoi îşi lăsă ca­ - Doamna Roza Kohner, vă rog să vă
pul pe umărul lui mare şi izbucni în întindeţi în pat. Nu vă faceţi nici o pro­
plîns. blemă, n-o să doară deloc. O mică înţe­
pătură. Haideţi, doamna Kohner, că şi
- Doamna Roza! E timpul. aşa am întîrziat patruzeci de minute.
Uşa se deschise şi înăuntru îşi băgă Roza Kohner se ridică din fotoliu şi se
capul tînăra infirmieră, fără să intre. Din întinse în pat. Privind în tavan, ea îşi fă­
coridor se auzi o voce iritată de bărbat. cu pentru ultima oară semnul crucii şi
- De ce nu doarme? închise ochii.
- Ştiţi, domn' doctor, a fost ultima ei
dorinţă..., răspunse nehotărîtă infirmiera.
- Ce fel de ultimă dorinţă, domnişoa­
ră? Sînteţi prea tînăra şi prea fără experi­
enţă pentru a lua astfel de decizii! Regu­
lamentul o interzice!
- Vă rog să mă scuzaţi... A fost atît de
încăpăţînată, a refuzat şi ceaiul, şi pasti­
lele... A zis să o las în pace, că mai are o
oră de trăit şi nu vrea să o doarmă...
- Piei de-aici! Cu neisprăvite miloase
ca tine se duce tot azilul de rîpă! Dum­
neata înţelegi că ai încălcat regulamen­
tul? Că ai încălcat Legea? Of, mila asta!
Cînd ne vom izbăvi de ea?!
acob Kohner se trezi din cauza zgo­
I motului făcut de maşinile care par­
fumau oraşul. Autocamioane imense, ca
nişte purtătoare de rachete, de culoare
galbenă, brăzdau străzile. Din cisterne
ţîşneau nori de parfum, după care nu se
mai vedea nimic. Toată această priveliş­
te neobişnuită era însoţită de sirene, la
auzul cărora traficul înţepenea, făcînd
loc uriaşelor parfumerii. Cu toate aces­
tea, dinspre mare veneau valuri de du­
hoare, care, amestecîndu-se cu parfumul
răspîndit de maşini, te făceau să vomiţi.
In acea noapte Iacob adormi tîrziu.
Intîlnirea cu Vik îi deschise o nouă uşă
în viaţă. Se gîndea la viitor. Un viitor pe
care îl vedea altfel decît viaţa lui mono­
tonă şi tristă de pînă atunci. Credinţa ne­
bună că lumea ar putea fi schimbată, că
răul ar putea fi oprit, năvăli iar în inima
lui. Acum nu mai era singur. Iar gîndul la fatala vîrstă de şaizeci şi cinci de ani,
că alţii ca Vik sînt pretutindeni în lume şi-au ridicat, în timp, un oraş al lor, un­
şi că tot ce trebuie să facă este să se întîl- de se retrăgeau pentru a-şi trăi în tihnă,
nească îl făcea să ardă de bucurie. O bu­ dacă există o tihnă pentru păcătoşi, urîta
curie din pricina căreia nu putea lor bătrîneţe. Toţi aceşti oameni erau
adormi. morţi în acte.
Acum stătea în balcon şi încerca să Pe o insulă aflată la doar cîţiva zeci de
înţeleagă ce sînt aceste maşini şi mirosul kilometri pe mare, toţi cei care au susţi­
pe care îl răspîndesc. Valurile de duhoa­ nut oarecînd legalizarea eutanasiei pen­
re care se amestecau cu parfumul îm­ tru persoanele ajunse la şaizeci şi cinci
prăştiat în aer l-au făcut pe Iacob să în­ de ani şi-au făurit un Paradis al bătrîni-
chidă geamul şi să se spele pe mîini. O lor. Dar ceea ce pentru criminalii îmbă-
asemenea duhoare nu mai simţise nicio­ trîniţi părea a fi un adevărat rai, pentru
dată. Mirosul pătrundea prin geamurile tinerii exilaţi acolo să-i slujească era un
închise, avînd putere să străbată şi pere­ iad. Femei tinere şi băieţi abia trecuţi de
ţii. Iacob îşi ducea mîinile la nas, apoi le adolescenţă erau înrobiţi în insulă pen­
spăla iarăşi. O spaimă neînţeleasă se lăsă tru a îndeplini dorinţele nesăbuite ale
peste tot oraşul... acelor demoni cu chip de om.
Taina acelui Paradis al bătrînilor era
In acele zile pline de tulburare şi tea­ mai mult decît un secret de stat, căci în
mă care au urmat morţii doamnei Koh- acea insulă îşi aflau sfîrşitul demnitarii
ner, lumea avea să cunoască lucruri ne­ corupţi din lumea întreagă. Şi poate că
maiauzite pînă atunci. Legile crude pe secretul acesta nu s-ar fi aflat niciodată,
care le impuseseră guvernanţii cu scopul dacă Bunul Dumnezeu nu ar fi pus ca­
de a reduce numărta' oamenilor pe pă- păt fărădelegii în care s-au adîncit acei
mînt aveau să se întoarcă împotriva lor oameni.
într-un chip cu totul neaşteptat. In noaptea zilei în care muriseră Pre­
Miniştrii, generalii, bancherii şi, înde­ şedintele şi Ministrul Sănătăţii, un miros
obşte, toţi oamenii bogaţi care ajungeau greu, prevestit de un vuiet nepămîntesc,

64 65
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

s-a abătut asupra insulei. Lordul Ri- - Nu ştiu, Sir... Probabil pentru a re­
chard, fost premier al Marii Britanii, în cunoaşte oamenii, locurile... Nu ştiu...
vîrstă de şaptezeci şi doi de ani, tocmai Probabil, dacă nu ar avea memorie, oa­
îl chemă la sine pe tînărul Arthur, iar menii nu s-ar cunoaşte între ei, nu şi-ar
acum îl aştepta în dormitorul său în care recunoaşte uşa, hainele..., ar uita să
aprinsese de curînd mai multe lumînări mănînce...
parfumate. - Oh, Arthur!, exclamă lordul Ri­
- Sir Richard?..., se auzi vocea timidă chard, turnînd băutura în pahare. Ce
a lui Arthur, după ce bătu uşor în uşa în­ nostim eşti uneori cu această naivitate a
tredeschisă. M-aţi chemat? ta! Eşti un idiot fericit!
- Da, Arthur... Intră... - Probabil aveţi dreptate, Sir...
Tînărul păşi înăuntru în semiîntuneri­ - Nu probabil, ci sigur!
cul parfumat al camerei. După ce ochii i - Da, aşa este... Sigur aveţi dreptate,
s-au obişnuit puţin, el îl văzu pe Sir Sir... Dumneavoastră aveţi întotdeauna
Richard, îmbrăcat în halat de noapte, la dreptate...
marginea patului. Lordul Richard puse un vals vienez
- Arthur, dragul meu..., începu lordul ca să răsune în surdină şi se apropie de
Richard, ridicîndu-se şi apucîndu-1 pe tî- pat valsînd cu paharele în mînă.
năr de mînă. Te-am chemat pentru că - Ador valsul! Mai cu seamă valsul
mă simţeam singur... Ciocneşti un pahar vienez! Apropo, Arthur, ţie îţi place să
de whisky cu mine? valsezi?
- Desigur, Sir... Cum aş putea să vă - Nu ştiu, Sir...
refuz? - Ce nu ştii, dragă?
- Atunci, o să te rog să iei loc pe pat... - Nu ştiu ce să răspund...
Am avut o zi grea astăzi... Mi-am amin­ - Răspunde aşa cum este!
tit nişte lucruri neplăcute... Ce pedeapsă - Păi, nu-mi place...
pentru om mai e şi memoria asta! Oare - Nu-i nimic, o să te învăţ eu...
de ce trebuie să aibă oamenii memorie? Lordul Richard îl apucă pe Arthur de
Cum crezi, Arthur? mînă şi-1 trase lîngă sine. Apoi îi înmînă
66 67
paharul cu whisky. Ţinînd într-o mînă
paharul cu băutură, iar cu cealaltă spriji-
nindu-1 pe Arthur, lordul Richard înce­
pu să se legene prin cameră, trăgîndu-1
după sine pe tînărul neîndemînatic.
- Bea, dragă! De ce nu bei? E o bău­
tură foarte bună! Au inventat-o bandiţii,
u&?\/\ka& \ jaohiU'. h?. ha LDesi. intre, cei
dintîi şi cei din urmă nu mai există as­
tăzi nici o diferenţă, ha, ha!
După ce-şi bău paharul, Sir Richard,
care mai băuse în acea seară, deveni tot
mai vulgar. Arthur se înveseli şi îşi dădu
drumul 'ia Yirribă.
- Sir Richard, îndrăzni să întrebe
Arthur după ce luă al doilea pahar, pot
să vă pun o întrebare?
- Sigur, dragă, răspunse lordul, val-
sînd singur cu paharul în mînă.
- De cînd am ajuns aici'mă"criihuie un
singur gînd: dacă sînteţi fericit.
- O-o-o! Ha, ha! Stai puţin... Mă în­
trebi dacă sînt fericit?
Sir Richard dădu pe gît băutura şi
aruncă paharul în tavan, aşa încît ciobu­
rile din paharul care s-a spart cu zgomot
îi căzură în cap.
- O, da, dragă! Sînt fericit! Sînt foarte
fericit! Sînt cel mai fericit! Mă auzi? Sînt
cel-mai-cel-mai fericit!
ca să fie robi. Mai bine zis, există unii ca­ ei la vîrsta mea nu va mai fi nevoie să se
re sînt născuţi să fie oameni, iar alţii nu ascundă în nici o insulă. Atunci totul va
sînt decît nişte dobitoace bipede, pe care fi pe faţă. Vor fi unii care vor avea drep­
adevăraţii oameni trebuie să le foloseas­ tul să trăiască şi alţii care vor avea drep­
că după bunul lor plac. De pildă tu, tine­ tul să moară. Ha, ha! Ai auzit? Vor avea
re, eşti un dobitoc! înţelegi ce zic? dreptul să moară! Va fi singurul lor
- Da, Sir..., îngînă Arthur, care între drept! Ha, ha! Legea, tinere, este ceea ce
timp îşi reveni din ameţeală şi acum era îl face pe om să se consoleze. Oamenilor
cuprins de frică şi părere de rău că a le plac legile! Şi noi le facem legi! Noi!
provocat această discuţie. Mă auzi, tinere? Noi facem toate legile!
- Tu eşti un dobitoc, şi eu pot să fac Toate! Mă auzi? Legi! Legi! Legi! Ador
cu tine tot ce doresc! Dar ştii de ce? legile, pentru că prin ele poţi îngenun­
- Nu ştiu, Sir... chea lumea!
- Ha, ha! Ţi-am mai spus că eşti nos­ Arthur simţi un miros urît cum umple
tim în prostia ta! Pentru că aşa e lumea! camera, amestecîndu-se cu parfumul
Unii sînt lăsaţi ca să conducă, iar alţii ca luminărilor şi cu sunetele frenetice ale
să fie conduşi! valsului. La început i se păru că duhoa­
Lordul Richard îşi şterse fruntea cu rea vine din gura bătrînului. Cu cît acela
dosul palmei şi oftă. vorbea mai mult, cu atît mirosul devenea
- Hai că mi-a trecut tot cheful! M-am mai puternic. Dintr-odată faţa lordului se
săturat! Eşti un prost! Un tîmpit! Un do­ schimonosi şi el începu să aiureze.
bitoc! De ce trebuie eu să-ţi dau seama - Ce smt muştele acestea? închide gea­
pentru tot ce fac? Hai, ia loc pe pat... Dar mul, Arthur! Uite ce de muşte au intrat în
mai întîi mai toarnă cîte un rînd! cameră! Ce vor muştele acestea de la
Lordul luă paharul şi rămase cu ochii mine? Uah! Plecaţi de la mine, muştelor!
Arthur, dă afară muştele! Uah! Arthur, nu
în tavan.
mă lăsa! Muştele vor să mă mănînce!
- Copiii mei cred că sînt mort. Dar eu
Faţa bătrînului se făcu stacojie. Apu-
nu sînt mort... Eu sînt viu! Şi le-am pre­
cîndu-se cu amîndouă mîinile de gît, el
gătit un viitor luminos! Cînd vor ajunge
70 71
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

începu să gîfîie şi să scuipe de parcă i-a Cuprinse de panică, autorităţile locale


fi intrat ceva în gură. au blocat televiziunea şi internetul, or-
- Arthur! Arthur! Muştele intră în mi­ donînd arestarea celor scăpaţi din insu­
ne! închide geamul, Arthur! Alungă lă. Cu toate acestea vestea a reuşit să se
muştele! Arthur! Arthur! răspîndească, băgînd spaima în toţi.
Arthur nu vedea nimic, însă cu cît Maşinile galbene parfumau oraşul şi,
striga bătrînul mai mult, cu atît camera în afara zgomotului pe care îl răspîn-
se umplea de duhoare. In cele din urmă, deau, nu se mai auzea nimic.
lordul Richard îşi desfăcu brusc mîinile Iacob Kohner se duse în camera sa şi
şi picioarele, rămînînd ţeapăn. Sîngele îi începu să citească Biblia.
dădu din toate cavităţile şi peste cîteva
clipe tot patul se umplu de viermi şi
sînge. Cuprins de groază, Arthur dădu
buzna afară din cameră, vărsînd pe co­
voare. De peste tot i se părea că aude ge­
mete, şi urlete, şi uşiie grele ale aparta­
mentelor care se trîntesc. Străzile s-au
umplut de tineri şi tinere care alergau
îngroziţi. Numai în camera lordului Ri­
chard, în semiîntunericul luminărilor
parfumate, cînta Strauss.
Mînia lui Dumnezeu s-a abătut asu­
pra acelui loc nelegiuit şi într-un singur
ceas au murit în chinuri toţi locuitorii ei,
în afară de cîteva sute de tineri, care fu­
geau îngroziţi spre mare. Ei au părăsit în
acea noapte insula, duşi de paznici în
şalupe cu motor. Aşa s-a aflat despre
oraşul morţilor sau Paradisul bătrînilor.
72
E forturile autorităţilor de a ascun­
de insula morţilor au fost zadar­
nice. Mirosul nesuferit a blocat oraşul,
căci fiecare căuta să se închidă în casă, să
facă băi şi să se parfumeze. Nu mai ve­
deai pe nimeni pe străzi.
Pînă la urmă insula morţilor a devenit
subiectul ştirilor la televizor.
Guvernul a dispus măsuri urgente
pentru a evita contaminarea populaţiei.
Mai multe echipaje au debarcat pe insu­
lă cu misiunea de a dezinfecta locul, scă-
pînd de cadavre. Deoarece incinerarea
unui număr atît de mare de morţi presu­
punea o cheltuială prea mare, cadavrele
au fost aruncate în mare, fiind degrabă
mîncate de peşti. Apoi întreaga insulă a
fost dezinfectată din elicopter.
Deşi toţi demnitarii statului susţineau
că nu ştiau nimic despre existenţa miste-

75
în aceeaşi noapte lui Iacob Kohner i
riosului oraş al bătrînilor, clădirile şi toa­
s-a virusat computerul. Pînă dimineaţă
te bunurile din insulă au fost confiscate
Iacob s-a căznit în zadar să restarteze
de stat. Ministrul Turismului a declarat
maşinăria, pe al cărei ecran negru scria
că insula va fi transformată în obiectiv
cu litere roşii: THE END OF THE
turistic, iar unii politicieni susţineau că
WORLD IS HERE! Mesajul reapărea din
acele clădiri ar trebui transformate în
zece în zece secunde în toate limbile po­
şcoli şi universităţi. Alţii considerau că
sibile: KOHELţ CBETA HACTA/1! A
insula e cel mai potrivit loc pentru a des­
VENIT SFÎRŞITUL LUMII!... Situaţia de­
chide sanatorii gratuite.
venea enervantă, deoarece Iacob nu reu­
Nimeni nu mai vorbea despre moar­ şea nici măcar să-şi stingă computerul,
tea misterioasă a locuitorilor insulei, care începu să cînte Hava nagila. Pierzîn-
pentru că toţi dezbăteau problema pro­ du-şi răbdarea, Iacob îl trînti de pămînt,
prietăţii bunurilor de acolo. Toţi doreau dar cîntecul continuă să se audă din
să le stăpînească. apartamentele vecinilor.
Pe de o parte, frica, iar, pe de alta, do­
Iacob porni televizorul. Toate canalele
rinţa de îmbogăţire au făcut ca nimeni să
vorbeau despre virusul fără precedent
nu mai vorbească despre morţi.
care atacase sistemul bancar mondial. în
Revolta oamenilor de rînd, condam­ mai toate oraşele izbucniseră ciocniri de
naţi să moară la şaizeci şi cinci de ani, stradă între forţele de ordine şi oamenii
împotriva celor care au fugit de lege, fă- care nu-şi mai puteau folosi cârdurile
urindu-şi un rai al bătrînilor, nu mai era bancare, într-un timp cînd banii lichizi
nici ea întemeiată. Toţi cei pe care ar fi nu mai existau. Graniţele dintre state au
trebuit să-i invidieze şi împotriva cărora fost închise, deoarece accesul la bazele
ar fi trebuit să se revolte erau morţi. Iar de date ale persoanelor fusese blocat. De
moartea lor fusese atît de cumplită, încît, frica de a rămîne fără provizii, oamenii
pe undeva, trezea şi mila. devastau magazinele şi marile centre
„Bine că s-a terminat aşa, ziceau unii. comerciale. în decursul a cîtorva ore, în
De acum încolo nimeni nu va mai în­ urma ciocnirilor de stradă şi a haosului
drăzni să calce legea..."
77
76
general, şi-au pierdut viaţa peste două - Vik! Trebuie să ne vedem...
milioane de oameni, cifra lor crescînd cu - Păi... ne vedem...
fiecare minut. - Dar cum să facem să nu nimerim în
Iacob puse mîna pe telefon şi-1 sună mulţime? La televizor anunţă că oamenii
pe Vik. au ieşit pe străzi...
- Alo, Vik? - Eu nu văd nimic... e încă devreme...
- Da, Iacob! Mă bucur să te aud... Lumea e pe fuse orare diferite...
- Eşti la televizor? - Aşa e. Oraşul încă doarme.
- Nu. De ce? - Vin eu la tine. Zi o adresă. Te aştept
- A venit sfîrşitul lumii... Ascultă... la intrare.
- Ai băut? - Revoluţiei colt cu Libertăţii.
- Mi s-a virusat calculatorul... A apă- - Hai c-am pornit.
rut un virus timpit. îmi scrie în toate - Aştept...
limbile: „A venit sfîrşitul lumii" şi-mi Vik o luă pe străduţele lăturalnice, pe
cîntă Hava nagila... care le cunoştea ca taximetrist. Oraşul
- Ce tîmpenie... Şi ai salvat ceva? părea să nu ştie nimic din cele ce se vor­
- Ce să salvez? E în toată lumea! Toa­ beau la televizor. Dar poate că oamenii,
te calculatoarele au fost atacate... Băncile speriaţi la rîndul lor de gîndul de a muri
striviţi în mulţime, stăteau încuiaţi în ca­
nu mai pot citi cârdurile bancare, grani­
sele lor. Iacob, care îl aştepta la colţul
ţele s-au închis... Sînt două milioane de
blocului, se grăbi spre maşină, deschi-
morţi... E război în stradă... Tu nu te uiţi
zînd portiera aproape din mers. Trîntin-
la televizor?
du-se cu neîndemînare pe banchetă, el
- Nu... Stai că mă uit... Vorbeşti serios?
începu să vorbească, gîfîind:
Eu abia m-am trezit... Nu mă pot sătura
- Uf! Tot am impresia că acuşi o să
de somn... Aha... văd... Doamne fereşte!...
apară un puhoi de lume şi o să mă calce
- Cum e la tine? E cineva în stradă?
în picioare...
Nu auzi gălăgie? - Nu e nimeni pe străzi... Poate e doar
- Parcă nu... E linişte... Dar se aude de o manipulare... Să ne facă să uităm de
la vecini „Hava nagila"... Ce nebunie!
78 79
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

oraşul morţilor şi de mînăriile pe care le ratez, deoarece adorm din cauza bleste­
face Guvernul? matului de net? Asta e fericirea pe care
- Nu ştiu... La televizor arată mulţimi mi-o propui?
de oameni în stradă, milioane de morţi... Iacob izbucni în plîns şi îşi acoperi faţa
- Nu mai cred pe nimeni. Au mai fă­ cu mîinile. Vik conducea pe străduţele
cut aceeaşi farsă în 2012. Şi atunci a mu­ pustii pe care Iacob nu păşise niciodată.
rit o grămadă de lume doar de frica sfîr- în cei peste patruzeci de ani de viaţă
Iacob mersese foarte puţin pe jos. Gîn-
şitului lumii. Nu-mi vine să cred că
dul că nu este ca ceilalţi îl făcuse să fugă
oamenii au devenit atît de uşor de mani­
de lumea pe care o considera vinovată
pulat. Cîteodată am impresia că, dacă ci­
de tot ce i se întîmplă. Singurul loc în ca­
neva ar ordona să sărim de la balcoane,
re se simţea liber era internetul. Dar şi
jumătate din omenire ar sări.
aceasta era o minciună pe care Iacob o
- Nu ştiu ce să zic... Mi-e o frică teribi­
înţelegea prea bine.
lă, îmi vine să mă sinucid şi eu... Cînd scîncetele au încetat, Vik îşi în­
- Sinuciderea e un păcat. toarse capul şi privi faţa roşie şi plînsă a
- Ha! Un păcat? Dar să trăieşti aşa nu lui Iacob.
e un păcat? - Te-ai mai liniştit?
- Ce tot spui, Iacob? Linişteşte-te. - Da... îmi pare rău.
Oare nu mă convingeai tu pe blogul tău - Nu-i nimic. Poate că te înţeleg, sau
să cred în fericire? măcar am încercat să o fac. Altfel de ce
- Lasă-mă... Aia era pe blog. Poate în­ ai fi acum în maşina mea?
cercam să mă conving eu însumi că viaţa - î m i pare rău...
merită trăită! Te-ai pus vreo clipă în pie­ - Şi eu am momente de disperare. Cred
lea mea? Te-ai gîndit vreo clipă cum tră­ că orice om disperă uneori. Nu e nevoie să
iesc? Ce simt? Te-ai gîndit că îmi amîn fii în situaţia ta pentru a dispera...
sinuciderea în fiecare zi? Că încerc să mă - Probabil. Dar uneori mi se pare că
amăgesc că trăiesc pentru răsăritul de sînt cel mai nefericit om de pe pămînt.
soare pe care îl voi vedea a doua zi? Un - Nefericirea, ca şi fericirea, nu se
răsărit de soare pe care de fiecare dată îl măsoară.
81
- Cred că ai dreptate... întrebarea lui Iacob rămase fără răs­
Iacob nici nu băgă de seamă cînd ma­ puns, deoarece Vik era ocupat să încuie
şina ieşi din oraş. Cerul senin şi cîmpul uşa pe dinăuntru. De fapt, Iacob ştia şi
verde îl făcură să i se pară că tot ce a tră­ singur răspunsul la întrebarea sa. Casa
it pînă atunci a fost doar un coşmar. mirosea a mîncare gătită.
- Dar unde mergem? întrebă el în cele - Intră, intră..., zise Vik.
din urmă. - Intru. E frumos la tine.
- La mine, răspunse Vik. - Da. E o casă veche, dar frumoasă.
Iacob tăcu, continuînd să privească pe Nu aş putea trăi în oraş.
geam. - Oraşul e un adevărat infern.
- Pot să deschid geamul? întrebă el - Singurul motiv pentru care merg în
stingher. oraş sînt banii. Dacă i-aş putea cîştiga la
- Sigur, răspunse Vik. ţară, nu aş ieşi niciodată de aici.
- E frumos. In bucătărie îi întîmpină o bătrînă,
- Da, e tare frumos. care tocmai întinsese masa şi acum aş­
- Cred că răsăritul de soare e splen­ tepta îngîndurată.
did aici... - Faceţi cunoştinţă, ea e mama mea,
-Da... Măria. Iar el e prietenul meu, Iacob.
- Ş i apusul... Ţi-am mai povestit despre el. Acum do­
- Şi apusul. uă zile i-a murit mama.
Maşina opri în faţa unei porţi de me­ - Da. înţeleg. îmi pare foarte rău. Adi­
tal. Vik coborî şi deschise poarta, apoi că îmi pare bine să vă cunosc, dar îmi pa­
băgă maşina în curte. Căsuţa mică, de re rău pentru mama dumneavoastră.
piatră, era acoperită de cireşi şi zarzări. Femeia îşi întinse mîna costelivă, iar
Vik descuie uşa şi-şi invită oaspetele cu cealaltă îl cuprinse pe Iacob de umăr.
înăuntru. - Aţi fost apropiat de mama dumnea­
- Aici trăiesc eu. voastră? întrebă femeia.
- Tare frumos... Oare de ce trebuia să - într-un fel... Adică...
inventeze oamenii oraşele? -înţeleg...
83
- Aş fi vrut să fiu mai apropiat... - Doriţi să spuneţi ceva? Ziceţi, nu vă
Adică am fost apropiaţi... Nu ştiu cum sinchisiţi. Simţi ti-vă ca acasă...
» » »
să vă zic ca să mă înţelegeţi corect... In - Nu, nu... Mă gîndeam doar... Nu
sensul că nu ne-am certat niciodată, dar vreau să mă înţelegeţi greşit... Cîţi ani
ne-am văzut rar, mai ales în ultimii ani... aveţi, doamnă?
- A fost luată la azil... - Hm, ştiam că la asta te gîndeşti.
- Da... Cu legea asta blestemată... A Şapte'ş'opt, fără cîteva luni, zîmbi femeia.
fost luată la azil şi în ultimii trei ani - Este imposibil!
ne-am văzut o singură dată. Iar alaltăieri - De ce? Eu şi fiul meu am hotărît că
am primit înştiinţarea că a murit... Adică putem trăi cît ne e dat de la Dumnezeu.
a fost omorîtă... Mă scuzaţi, dar eu con­ Aşa am înţeles eu să protestez împotriva
sider această lege o nedreptate... legilor lor.
- Da. Toată lumea o consideră o ne­ - Dar...
dreptate, dar nimeni nu face nimic pen­ - O să-ţi povestească Alexandru mai
tru a o îndrepta... tîrziu. Nu-i aşa, Sănduţu?
- Aşa este, spuse Iacob ruşinat. Sîn- - Sigur, mamă.
tem cu toţii nişte laşi. Ar trebui să avem - Dar acum mîncaţi.
mai mult curaj. Eu cred că, dacă am avea - E foarte gustos...
mai mult curaj, am putea schimba ceva. - Da. Sînt bucatele mele preferate. îi
- Da, zise bătrîna. Cu siguranţă. Dar, plac şi fiului meu.
Alexandru, spălaţi-vă mîinile şi treceţi la - Ce părere aveţi despre sfîrşitul lu­
masă. mii? Credeţi că e aproape? întrebă Iacob.
Iacob privi încurcat în jur, dar apoi - Sfîrşitul lumii a venit, răspunse fe­
îşi aminti că Alexandru este numele meia.
adevărat al lui Vik. Se spălară pe mîini După masă s-a băut ceai. Iacob Koh-
şi se aşezară să mănînce. Iacob o privea ner privea pe fereastră cireşul înflorit şi
din cînd în cînd pe femeie. Faţa lui se gîndea cum ar fi fost dacă mama lui
trăda o nedumerire pe care nu o putea ar fi trăit. îşi reproşa că nu a avut destul
ascunde. curaj pentru a înfrunta lumea. Răul nu i
84 85
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

se mai părea atotputernic, dar gîndul la


asta îl făcea să se macine şi mai mult.
Trebuia să-şi schimbe viaţa, să şi-o
schimbe chiar din ziua aceea.
Ar fi vrut să facă ceva prin care să
provoace lumea, să sfideze legile, poli­
ţia, guvernatorii. Dar ce anume ar fi tre­
buit să facă nu ştia. îşi dădea seama că la
cei patruzeci de ani ai săi nu protestase
niciodată, nici măcar în faţa propriilor
săi părinţi. Poate doar pe internet, cînd u două zile înainte să se abată
îndrăznea să-şi contrazică interlocutorii,
nişte interlocutori abstracţi şi deci ine­
C urgia lui Dumnezeu asupra Pa­
radisului bătrînilor, lordul Richard se
xistenţi. Toate nemulţumirile sale rămî- afla împreună cu Preasfinţitul Agathan-
neau în el însuşi, sufocîndu-i nopţile în ghel la sala de fitness. De la reşedinţa
care nu putea dormi. Dar de acum va fi Preasfinţitului pînă la sală erau cam
altfel. Cel puţin aşa i se părea în acele cinci minute de mers pe jos. Preasfinţi­
clipe de trezire, în timp ce privea prin fe­ tul, la cei optzeci şi patru de ani ai săi,
reastră cireşul în floare. făcea acest drum în douăzeci de minu­
te. După ce cobora treptele de marmură
albă, o lua pe cărăruşa pavată cu granit
roşu, îngustă cît să încapă doi oameni
care merg la braţ. Cărarea, amenajată
de arhitecţii insulei, cobora printre stîn-
cile sălbatice, pe care fuseseră sădiţi
pomi şi arbori exotici. Sprijinit de sluga
sa, Preasfinţitul urca şi cobora acest
drum zilnic cu aceeaşi detaşare bătrî-
nească cu care îşi lua pastilele şi primea
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
vizitele medicului. De fapt, toate dru­
murile din Paradisul bătrînilor fuseseră exprime dezaprobarea faţă de gluma
concepute ca nişte remedii curative, lordului Richard.
presupunînd urcuşuri şi coborîşuri len­ - Hai, nu te supăra, ştii că îmi place să
te, atît cît să pună în mişcare sîngele glumesc!
amorţit al boşorogilor obsedaţi să-şi - Glumele pot fi diferite. Eu prefer
prelungească viaţa cît mai mult. glumele bune.
- Eu am terminat, zise gîfîind lordul - Waw, waw! Credeam că te-ai obiş­
Richard, făcîndu-i semn lacheului să-1 nuit cu umorul englezesc! Dar, bine, pot
dea jos de pe bicicletă. Mă duc să beau să mă abţin în fata unei fete bisericeşti,
un whisky. Preasfinţite, poate îmi faci ha, ha!
companie? Lordul izbucni în rîs şi-1 lovi pe Prea­
sfinţitul peste umăr, astfel încît acesta tre­
.A,

- încă un minut! gîfîi Preasfinţitul.


bui să facă cîţiva paşi ca să nu cadă.
- Cu un minut sau fără, oricum vei
muri! Ha, ha! Bunicul meu nu a făcut - Dacă mai faci asta o dată să ştii că
fitness niciodată şi a trăit nouăzeci şi nu mai beau cu tine! Ţi-am zis că mă
patru de ani. Dar a băut whisky!, glumi enervează cînd mă împingi... Te porţi ca
lordul, aruncînd lacheului prosopul cu un puştan!
care tocmai îşi ştersese faţa asudată. - Mă iertaţi, Preasfinţite... Am uitat că
- M-ai convins, gîfîi grav Preasfinţi­ nu vă place să fiţi împins... Ha, ha!
tul, coborînd singur de pe bicicletă. Con­ Preasfinţitul Agathanghel nu agrea
tinui mai tîrziu... glumele deşucheate ale bătrînului lord.
- întotdeauna am fost impresionat de II dispreţuia pe acesta şi pentru că era
zelul tău, Preasfinţite! Sînt sigur că pen­ homosexual. întotdeauna i se părea că
tru acest minut pe care mi-1 dăruieşti o lordul îi face avansuri şi asta îl scotea
să te pedepseşti acasă. Sper că nu ai obi­ din sărite. însă, în lipsa altor prieteni, îşi
ceiul să te autoflagelezi? Ha, ha! petrecea uneori timpul în compania
- întotdeauna ai fost un porc, my acestui boşorog pervers şi rău de gură.
lord, replică Preasfinţitul dorind să-şi Uneori, ce-i drept, lordul devenea grav
şi amabil, vorbind pe teme diplomatice.

89
Făcea asta mai ales după ce gafa, dorind Preasfinţitul îşi turnă în pahar, apoi
parcă să-i convingă pe toţi că are şi o altă se aşeză comod în fotoliu.
faţă. La dinee se comporta impecabil, lă- - Biserica nu are un răspuns clar în
sînd întotdeauna o impresie bună celor această privinţă. E o taină pe care numai
ce nu îl cunoşteau mai îndeaproape. In Dumnezeu o ştie...
general, persoanele din Paradisul bătrî- - Hai, lasă! Ştiu şi eu asta cu „nimeni
nilor, dincolo de ursuzenia proprie vîr- nu ştie nici ziua, nici ceasul...", dar
stei, se purtau tot timpul de parcă ar vreau să-ţi cunosc părerea. Nu cred că
avea ceva de ascuns. Preasfinţitul, de­ nu te-ai gîndit niciodată la asta şi că nu
prins de-a lungul vieţii să fie aclamat de ai şi tu, ca om, o părere a ta... Sper că nu
mulţimile de credincioşi, care de îndată e nimic „anticanonic" în a avea o părere
ce-1 vedeau săreau să-i pupe mîna şi hai­ despre sfîrşitul lumii?
nele, acum suferea de singurătate, fiind -Depinde...
bucuros să-şi împartă timpul chiar şi cu - Depinde de ce?
un pervers nesuferit ca lordul Richard. - Auzi, Richard, ştii că nu-mi place
- Preasfinţite, demult voiam să vă în­ filozofia. M-ai chemat să bem un whisky
treb..., începu lordul pe un ton ministeri­ sau să ne certăm iar?
al, în timp ce-şi punea gheaţă în paharul - O, nu! Voiam doar să avem o discu­
cu whisky. Ce părere aveţi despre sfîr- ţie. Dacă vrei, aş putea să-ţi spun păre­
şitul lumii? rea mea despre sfîrşitul lumii.
- E obligatoriu să am o părere? Preasfinţitul sorbi din pahar şi-1 puse
- Păi, ca faţă bisericească, mă gîndesc pe masă. Apoi îi făcu semn chileinicului:
că ai studiat problema mai îndeaproape. - Adu-mi o salată de fructe. De-acu-
- Dă-mi voie să mă aşez. Sau preferi ma ştii ce trebuie să conţină. Pe urmă
să vorbesc din picioare? poţi să mergi la bazin sau la aparate...
- Ah, da, desigur... Mă scuzi, credeam Eşti liber pînă termin discuţia cu lordul
că între nişte bătrîni prieteni nu-şi mai Richard.
au rostul politeţurile... Pune-ţi cît vrei... Lordul dădu paharul peste cap şi-şi
Ia şi gheaţă de-aici... turnă iar.
90 91
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

nostru. Şi ştii ce-am făcut? Am înscenat


- Părerea mea, Preasfinţite, este că în­
un sfirşit al lumii înainte de a-1 hotărî
săşi ideea că lumea va avea un sfirşit
Dumnezeu. Sfîrşitul lumii este opera
ne-a avantajat pe noi foarte mult...
noastră! Priveşte în ce s-a transformat
- Pe noi? Adică pe cine?
lumea în ultimii patruzeci de ani! Am
- Pe noi, Preasfinţite... Ştii bine la cine
redus numărul populaţiei planetei de la
mă refer... Ne-a avantajat din toate
şase miliarde la două! Poţi să mă con­
punctele de vedere şi ne-a dat front de
vingi că nu acesta e sfîrşitul?
lucru.
-Da.
- Nu te prea înţeleg. Dar, mă rog...
- O, da! îmi vei spune că nu am fost
- Mă înţelegi foarte bine. Guvernul
decît unelte oarbe în mîna lui Dumne­
Mondial nu ar fi fost posibil dacă în Bi­
blie nu s-ar fi vorbit de sfîrşitul lumii, zeu? Cum să nu! Poate că şi Dumnezeul
înţelegi? Şi noi citim Biblia... tău a făcut parte din Parlamentul Brita­
nic acum jumătate de secol, cînd s-au
- O citiţi după cum vă place, replică
dezbătut proiectele de reducere a popu­
Preasfinţitul nemulţumit.
laţiei! Sau poate că Dumnezeu a luat
- Nu contează, important este că oa­
parte nevăzut la şedinţele noastre secre­
menii cred în Biblie. Credinţa aceasta a
lor e atît de puternică, încît orice plan la te şi ne-a şoptit cum să fabricăm viruşi
nivelul umanităţii nu poate fi realizat şi să provocăm cutremure în urma căro­
decît dacă urmează Biblia. Trebuie să-i ra oamenii mureau cu zecile de milioa­
faci pe oameni să creadă că Biblia se îm­ ne? Ai trăit vreodată satisfacţia de a o
plineşte tocmai cu ei şi că orice împotri­ lua înainte lui Dumnezeu, de a-I strica
vire e zadarnică. Nu este oare sfîrşitul planurile divine? Să ştii un lucru, Prea­
lumii o fatalitate? Mai contează oare sfinţite, Diavolul e formidabil tocmai
cînd şi cum va fi? Creştinismul i-a făcut pentru faptul că, ştiind planurile lui
pe oameni să fie mai preocupaţi de sfîr­ Dumnezeu cu lumea, o ia întotdeauna
şitul lumii decît de propriul lor sfirşit. înainte. Iar voi, voi, voi, voi!, creştinii,
Iar noi am ştiut cel mai bine să folosim aţi fost unealta noastră cea mai eficientă
această angoasă a sfîrşitului în folosul atunci cînd am masacrat omenirea. Voi

92
i-ati convins că totul e o fatalitate, că - întreci măsura, lord Richard! Toată
orice rezistenţă este zadarnică! Şi, cu viaţa mea mi-am închinat-o lui Hristos,
atît mai formidabil, i-aţi convins pe toţi luptînd împotriva Diavolului...
că totul se întîmplă prin voia lui Dum­ - A fost o întrebare retorică, amice...
nezeu! Pe toţi, dar nu pe mine şi pe cei Ştiu că eşti episcop, dar îmi place să te
ca mine, care ştim că tot răul în lume e şicanez.
opera Diavolului! - Cred că e timpul să plec...
- Eşti un mincinos! ripostă Preasfin- - Preasfinţite, bea-ţi paharul şi o să te
ţitul, vrînd să se ridice din fotoliu. La fel relaxezi. Uite la mine! îmi mai torn unul,
ca şi tatăl tău, Diavolul! pentru că-mi face bine. Nu te-ai săturat
- Diavolul este corect. Joacă întotdea­ să trăieşti în minciună? Ştii la ce mă
una după reguli. E adevărat că îşi face gîndesc uneori? Mă gîndesc că o să mor
regulile singur. Şi ştiţi care e greşeala şi nu am zis niciodată ce gîndesc. Sînt un
voastră, Preasfinţite? mason bătrîn şi consider că mi-am slujit
- Nu vreau să continui această discuţie! crezul cu devotament. Dar ascultă-mă
- Ba trebuie s-o continui, replică lor­ pînă la capăt...
dul, dînd pe gît paharul. Greşeala voas­ - Bine... Să zicem că m-ai făcut curios,
tră este că vă place să trăiţi după reguli, zise Preasfinţitul, dînd paharul peste cap
întreaga voastră viaţă nu este decît re­ şi reaşezîndu-se în fotoliu.
guli, reguli, reguli! Deşi, la drept vor­ - Ziceam că Diavolul este un jucător
bind, orice reguli, oricît de aspre şi cate­ corect, în sensul că joacă întotdeauna
gorice ar fi, alcătuiesc pînă la urmă un după reguli. E adevărat că tot timpul
joc. Un joc trist sau vesel, depinde cine-1 propune reguli noi, dar nu fără acordul
joacă. Iar Diavolul este un jucător! Şi, ca adversarului. Preasfinţite, ai acceptat
orice jucător, atunci cînd nu trişează, vreodată regulile Diavolului?
ştie să folosească regulile adversarului - Mă simt încurcat... în sensul dacă am
în favoarea sa... Apropo, Preasfinţite, păcătuit sau nu? Sigur, ca orice om, sînt
credeţi că Diavolul este un adversar sau supus greşelii, dar nu cred că am făcut
un partener? vreodată jocul Diavolului... E prea mult...
94 95
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

- Iar eu îţi voi spune că simplul fapt


că te afli aici este un joc al Diavolului.
- Ajunge! Mă jigneşti, lord Richard!
Am fost tot timpul un om corect, nu am
făcut rău nimănui!
- Oare?
- Dumnezeu mi-e martor!
- Atunci să-mi spui, Preasfinţite, de
ce te afli aici, în această insulă plină de
tirani, de corupţi şi ipocriţi?
- îmi îndeplinesc slujirea! Oare toţi
aceşti oameni trebuiau să rămînă fără bi-
spriră, fără şansa de a se întoarce la
Dumnezeu?
- Te minţi singur pe tine, Preasfinţite.
De ce nu recunoşti că eşti aici numai
pentru că te temi de moarte, că te-ai as­
cuns, plătind bani, în timp ce credincio­
şii "tai snrşesc "eufanasiaţi ^"a "s^iZe^i "$i
cinci de ani?
- Această lege e o nedreptate! Oame­
nii trebuie să trăiască atît cît le e dat de
la Dumnezeu!
- O! îmi place să te aud, Preasfinţite!
Chiar îmi place! Dar oare de ce îmi zici
asta mie acum şi aici, şi nu ai protestat
cînd erai episcop al bisericii oficiale?
Oare de ce a tăcut biserica atunci cînd se
purtau dezbateri în jurul acestei legi,
96
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

- Ce întrebare-i asta? O citesc des... am prea bine că totul este o minciună.


Chiar ieri am citit... Citesc... Că nu este decît un joc al Diavolului! Un
- Am citit-o şi eu. Recunosc că nu am joc pe care l-aţi acceptat şi din care nu
înţeles mare lucru. Dar am reţinut cîteva v-aţi mai putut retrage... Vă rătăciţi,
momente care m-au marcat. Ţi-aduci neştiind Scripturile, Preasfinţite! Sper că
şi această replică îţi e cunoscută?
aminte scena ispitirii lui Iisus?
- Sigur, cum să nu? - Lasă asta...
- Şi cu ce L-a ispitit Diavolul pe Iisus? - E replica lui Hristos! Şi cui a fost
dată? Tocmai cărturarilor şi fariseilor!
- Cum cu ce? Cu pîine... Cu bogăţii...
Celor care citeau Scriptura zilnic, ca şi
Cu slava deşartă...
tine! Dar nu înţelegeau nimic din ea...
- N-ai înţeles nimic, Preasfinţite!
Diavolul, Preasfinţite, a înţeles Scriptura
- Atunci spune tu...
şi a folosit-o împotriva voastră!
- Cu Biblia, Preasfinţite! Cu Biblia!
- Mă rog... Deşi nu te prea înţeleg...
Cum şi-a început Diavolul ispitirea?
Am venit aici să beau un whisky...
- „Scris este"...
- Lasă că-ti torn eu...
- Şi cum i-a răspuns Hristos?
- Da, mulţumesc... Eşti un gentleman...
- Tot cu replici din Scriptură... Bi-
- Deh, un mason bătrîn...
ne-nţeles..., se dumiri episcopul, sur­
- Lasă, lasă... Ştiu că vrei să mă bagi
prins că nu s-a gîndit pînă atunci la asta.
în deznădejde, dar n-o să-ţi meargă. Da­
- Asta nu aţi priceput voi, dar am în­ că ar fi să te asculte cineva, ar crede că
ţeles-o noi! De pildă, ce a însemnat pen­ Diavolul a scris Biblia, replică episcopul,
tru biserică legalizarea căsătoriilor ho­ împleticindu-şi limba.
mosexuale? Ştii prea bine. Dar nu aţi re­ - N-am zis asta. Dar că Diavolul a
plicat niciodată, chiar dacă toată Biblia e folosit Biblia împotriva voastră, asta da.
împotrivă! A fost destul să vă arătăm lo­
- Te joci cu cuvintele, lord Richard.
cul în care scrie „nu judeca şi nu vei fi - îmi place jocul!
judecat" sau „Dumnezeu este dragoste", - E un joc periculos...
ca voi să vă lăsaţi convinşi că aveţi Biblia - Nu mai periculos decît cel pe care îl
de partea voastră. Deşi şi voi, şi noi şti- joci tu.

99
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

- Tu joci de partea Diavolului.


- Diavolul e un jucător corect.
- Nu vreau să mai discut. Trebuie să
plec...
Episcopul se ridică tulburat şi îşi stri­
gă sluga. Băutura îl ameţise şi el se în­
dreptă spre vestiar clătinîndu-se. Era
t u l b u r a t şi nu-şi găsea cuvintele. Ar fi
vrut ca Dumnezeu să facă ceva, să trimi­
tă o pedeapsă peste toţi aceşti oameni
care vorbeau cu atîta trufie împotriva djunctul Inspectorului General
Lui. Dar Dumnezeu era mut. Preasfinţi-
tul adormi tîrziu, după o sfîşietoare luptă
A al Inspectoratului General pen­
tru Situaţii de Urgenţă primi ordin să
cu gîndurile. Se simţea singur şi neputin­ mobilizeze două maşini de pompieri în
cios. Nu avea de unde să ştie că peste piaţa centrală a oraşului. Era al treilea
două zile Dumnezeu avea să-i împlineas­ ceas de cînd mulţimile, scoase în stradă
că rugăciunea, prefăcînd Paradisul bătrî- de ştirile de la televizor, scandau în faţa
nilor într-un adevărat tărîm al morţii... Băncii şi a Primăriei. Oamenii erau dis­
peraţi, deoarece cârdurile lor fuseseră
blocate. Virusul apocaliptic atacase toate
computerele şi nimeni nu garanta că ba­
zele de date vor putea fi restabilite vreo­
dată. In plus, un zvon neverificat anunţa
că însuşi directorul Băncii ar fi murit.
Aceeaşi atmosferă domnea în toate
oraşele ţării. Preşedintele interimar de­
clarase stare de urgenţă, dar nici armata
şi nici poliţia nu erau pregătite pentru a
face faţă unei astfel de situaţii. Comisia
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

secretă, reunită în Hotelul National, era centre comerciale au fost săpate gropi în
în plină desfăşurare. care pot încăpea pînă la zece mii de ca­
- Totul se desfăşoară conform planu­ davre. Deoarece toate aceste loturi se
lui şi nu trebuie să admitem greşeli care află sub nivelul străzii, proiectele presu­
să scape situaţia de sub control, îl în­ pun o ridicare semnificativă a platformei,
fruntă Preşedintele interimar pe Minis­ ceea ce înseamnă că firmele proprietare
trul Sănătăţii, care tocmai îşi expusese vor plăti pentru serviciul făcut. In plus,
temerea că o epidemie cauzată de numă­ crematoriile noastre au capacitatea de a
rul mare de morţi este inevitabilă. arde pînă la zece mii de cadavre pe zi.
- Domnule Preşedinte, nu sîntem pre­ - Dar s-a gîndit cineva de cît timp
gătiţi să facem faţă unei astfel de situaţii... este nevoie pentru a transporta atîţia
- Domnule Ministru, vă rog să aveţi morţi?
încredere. Totul este calculat pînă la - Domnule Ministru, toate forţele
amănunte. noastre vor fi îndreptate în acest scop.
- Dacă lucrurile stau aşa cum ni le-aţi Avem maşinile de armată, maşinile Mi­
expus, în următoarele două zile vom nisterului Sănătăţii, Pompierii, maşinile
avea circa douăzeci şi cinci de mii de ca­ de gunoi, într-un cuvînt totul! Dar cred
davre pe străzile oraşelor mari şi circa că sînteţi preocupat de lucruri care vă
zece mii în oraşele mici şi mijlocii. Vă depăşesc atribuţiile, Domnule Ministru.
imaginaţi ce înseamnă asta? Nu avem Să-1 lăsăm pe Inspectorul General pen­
loc în morgă pentru atîţia morţi! O epi­ tru situaţiile de urgenţă să se ocupe de
demie este inevitabilă! aceste aspecte pur tehnice...
- Dar cine a zis că toţi aceşti morţi - Domnule Preşedinte, interveni Ins­
trebuie să ajungă în morgă? E o cheltuia­ pectorul General pentru situaţiile de ur­
lă inutilă de bani şi de resurse umane. genţă, care sînt obiectivele principale?
Agenţii noştri au luat măsurile necesare - Pentru ţara noastră avem un plan
cu mult înainte de declanşarea eveni­ de o sută optzeci, două sute de mii de
mentelor. La ieşirile din oraşe, sub pre­ morţi. Dacă această cifră va fi atinsă, în­
textul construirii de complexe auto sau seamnă că obiectivul principal a fost

102 103
atins şi ne vom bucura de susţinerea - Mă mir cum de s-au organizat aces­
te mitinguri în faţa băncilor. Ce poate să
Guvernului Mondial.
le facă banca, de vreme ce banii lor erau
- Nu vom putea evita acuzaţia de folo­
virtuali? Nimeni nu le va da bani lichizi
sire a forţei împotriva populaţiei civile...
niciodată în schimbul unor cârduri care
- N-ati înţeles nimic, Domnule Ins-
nu mai pot fi citite...
pector General! Tocmai în aceasta constă
- Oamenii, în situaţii de criză, comit
problema noastră, ca să nu folosim forţa.
acţiuni necugetate. Iar misiunea noastră
Misiunea noastră este de a-i face pe oa­
este de a le sugera acţiunile pe care tre­
meni să se omoare singuri între ei.
buie să le întreprindă.
- Nu prea văd cum... E o cifră prea
- Trebuie să provocăm ciocniri de
mare... Adică să creăm premisele unui
stradă, deşi îmi este greu să văd cum am
război civil? Dar nu există liderii, nu sînt
putea dezbina mulţimile pentru a le or­
formate taberele... Societatea noastră a de­
ganiza în tabere adverse. Protestatarii au
păşit demult orice sentiment de aderenţă
un scop comun, iar inamicul lor, de
la grup. Nu mai există fanaticii de altăda­
aceasta dată, este Banca, aş îndrăzni să
tă, capabili să moară pentru o idee...
spun chiar... sistemul.
- Pentru o idee nu, dar pentru bani
Inspectorul sorbi din pahar, vrînd să
da! i-o reteză Preşedintele.
atenueze gravitatea acuzaţiei. Apoi
Inspectorul general desfăcu o sticlă de
adăugă:
apă şi-şi turnă în pahar.
- Nu mai trăim în vremurile cînd ma­
- Din cîte ştiu, bani nu există, conti­
sele se revoltau împotriva autorităţilor...
nuă el, cu expresia omului care vrea să
Şi nici nu este acesta scopul...
înţeleagă şi nu poate.
- Domnule Inspector General, în pla­
- Tocmai acesta a fost scopul blocării
nul pe care trebuie să-1 urmăm e prevă­
bazelor de date. De vreme ce banii li­
zut totul. Noi nu inventăm nimic, noi
chizi sînt insuficienţi şi marea majoritate
executăm! Dacă aţi avea răbdare să as­
a populaţiei nici nu-i are, doar aurul şi
cultaţi şi să nu mă întrerupeţi, am termi­
bunurile mai prezintă valoare. Plebea nu
na mai repede...
105
- Mă scuzaţi, Domnule Preşedinte... Aceasta nu face parte din plan,
- Televiziunile vor întreţine revolta Domnule Ministru. De data asta, fără
populaţiei. Oamenii trebuie să rămînă în mezeluri.
stradă toată noaptea. Scopul e ca mîine, Ministrul se aşeză. Era puţin stînjenit.
cînd vom declanşa operaţiunea, subiecţii întreaga lui făptură aducea cu un ado­
să fie flămînzi şi dezorientaţi. Nu trebuie lescent căruia tocmai i-a fost refuzat un
să le lăsăm nici o speranţă! dans.
Ministrul Alimentaţiei, care în tot
acest timp ascultase cu atenţie, îşi ceru In piaţa oraşului mulţimea creştea cu
dreptul să intervină. fiecare oră. Televiziunile transmiteau în
- Da, Domnule Ministru... direct situaţia din toate oraşele ţării.
- Domnule Preşedinte..., începu el, Analiştii şi comentatorii politici făceau
căutîndu-şi cuvintele. Mă gîndesc că ar­ prognoze apocaliptice, anunţînd foame­
te, jafuri, epidemii. Urma ca oamenii nu
derea atîtor cadavre în crematoriu este o
doar să nu poată cumpăra nimic, ci nici
cheltuială care nu se acoperă...
să nu se poată deplasa sau plăti servicii
- Dacă vom îndeplini obiectivele pro­
medicale. Panica îi scotea pe toţi din
puse, vom primi fonduri care vor acope­
casă adunîndu-i în piaţa centrală a ora­
ri totul.
şului. Străzile erau pline de pancarde şi
- De ce să nu le folosim ca materie
steaguri. Mulţimile scandau: Vrem banii
primă? Abatoarele mele pot prelucra
înapoi! Banca ne-a furat! Şi altele ca aces­
sute de tone de carne pe zi. Va fi chiar tea. Zgomotul şi învălmăşeala erau atît
mai repede decît în crematoriu... Am de mari, încît nimeni nu mai auzea pe
asigura vulgul cu mezeluri pe cel puţin nimeni. Era cu neputinţă să vezi pe unde
jumătate de an... Ca să nu mai spun că ar mergi şi singurele puncte de reper erau
fi un ghişeft pe cinste... vîrfurile clădirilor.
Preşedintele îl ascultă pînă la capăt, Noaptea îi găsi pe toţi liniştiţi. Spre
apoi, întorcîndu-se către Inspector, răs­ seară primăria instalase boxe şi fiecare
punse ca să-1 audă toată adunarea: putea vorbi la microfon în auzul întregii

106 107
pieţe. Au urmat mai multe cuvîntări, ca­ - Faceti-mi loc să ies!
re au fost întrerupte de fluierături şi stri­ - Nu împingeţi!
găte de nemulţumire. în cele din urmă - Daţi-vă înapoi!
s-a pus muzică şi piaţa s-a transformat - Nu împingeţi!
într-o discotecă uriaşă. Pe sub castani ar­ Prins între un raft cu fructe şi perete,
deau focuri şi nimic nu prevestea urgia tînărul cu cămaşă roşie simţea că se su­
de a doua zi. focă de căldură. Din toate părţile cădeau
peste el corpurile grele şi fierbinţi ale
- M-ai minţit! altor oameni. O femeie între două vîrste
- Vorbeşti prostii, niciodată nu te-am i se propti cu coatele în piept şi striga cît
minţit! o ţinea gura:
»
- Nu împingeţi! Lăsaţi-mă să ies! Nu
- Ba da! Mi-ai ascuns tot timpul ade­
împingeţi, am zis!
vărul! - Nu împingeţi!
- Nu vreau să mai discut despre asta! - Faceţi loc!
Tînărul în cămaşă roşie se străduia - Daţi-ne voie să ieşim!
din ultimele puteri să împingă valul de
- Nu vă mai înghesuiţi!
oameni care venea peste el.
- Moare cineva!
- Nu împingeţi! Daţi-vă înapoi, că mă -Mor!
sufocaţi! - Nu împingeţi!
- Nu împingeţi! - Nu împingeţi!
- Lăsati-mă să ies!
I - Dati-vă, că vreau să ies!
- Nu împingeţi! - Daţi-vă la o parte!
- Uşile şi vitrinele mari de sticlă ale - Nu mă mai împingeţi!
complexului comercial fuseseră sparte şi Tînărul cu cămaşă roşie simţea o fier­
miile de oameni dădură buzna înăuntru. binţeală grozavă în piept. Picioarele i
Zgomotul cutiilor şi al rafturilor răstur­ s-au înmuiat şi mai mult atîrna decît se
nate era înghiţit de strigătele mulţimii. sprijinea pe picoare. Din ultimele puteri
Bucuria şi disperarea se amestecau deo­
se strădui să o împingă pe femeia care îi
potrivă într-un val care făcea să dispară
tot ce e omenesc. 109
108
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

strivea pieptul. Cînd aceasta începu să - El te iubeşte.


ţipe, tînărul o apucă de faţă şi începu să o - Dacă vrei, nu voi mai vorbi cu el
împingă strivindu-i gura şi nasul pînă niciodată!
cînd sîngele începu să-i curgă pe mînă. - Ţi-am adus bomboane.
- Sînt preferatele mele!
Apoi începu să o lovească pe femeie în
-Da.
faţă de parcă acesta ar fi fost ultimul lucru
- M-am gîndit ce mă voi face cînd voi
pe care îl putea face pentru a se salva.
creşte mare.
- M-aţi minţit! striga el în timp ce îm­
-Ce?
pingea feţele celorlalţi cu mîinile pline
- Medic.
de sînge. M-aţi minţit! Sînteţi toţi nişte
- Şi eu mă voi face medic.
mincinoşi!
- Credeam că vrei să fii aviator.
în acelaşi timp cineva îl izbi cu putere
- Medic, ca să fiu tot timpul cu tine.
în ureche, apoi pumnul începu să-1 lo­
- Vom fi tot timpul împreună!
vească peste gură şi peste ochi. Pentru cî- - Şi nu ne vom despărţi niciodată!
teva clipe i se păru că s-a prăbuşit şi îşi - Niciodată!
acoperi capul cu mîinile. Gura i se umplu
de sînge şi îşi simţea buzele umflate şi
fierbinţi. Mirosul de sudoare făcea aerul şi
mai greu de respirat. Incleştîndu-şi mîna
în părul celui care îl lovea, tînărul începu
să vomite, apoi se aplecă brusc în faţă
lăsîndu-şi mîinile desfăcute ca nişte aripi.

- M-ai minţit.
- Nu te-am minţit niciodată.
- Te-am văzut cum plecai pe după
şcoală cu el.
- Sîntem doar prieteni. Părinţii noştri
se înţeleg foarte bine.
cînd fiecare ce reuşiseră să apuce. De di­ - Mă gîndesc ce ne face pe noi să nu
mineaţă televiziunile anunţaseră că Pre­ fim în grămada aceea.
şedintele a emis o hotărîre prin care Ministrul expiră şi fumul umplu ca­
orice cetăţean putea ridica din centrele, bina.
comerciale proviziile alimentare necesa­ - Şi ce ne face?
re pentru trai, toate pagubele urmînd să - Nu ştiu. Poate o Pronie specială a lui
fie acoperite de către stat. Mulţimile au Dumnezeu? Sau poate că am avut norocul
dat năvală spre marile centre comerciale să facem parte dintr-o specie diferită?
devastînd totul în cale şi călcîndu-se în - Credeţi în Dumnezeu, Inspectore?
picioare unii pe alţii. între timp televizi­ - Dacă cred în Dumnezeu? repetă In­
unile transmiteau reportaje în care tineri spectorul, surprins de întrebare. Nu
şi bătrîni ieşeau din supermarketuri cu ştiu... Dar cred că dacă Dumnezeu ar
sacoşele pline, mulţumind Preşedintelui exista, ar fi trebuit să oprească ceea ce se
pentru ajutorul acordat. întîmplă.
Aerul nopţii de aprilie se amesteca cu Ministrul trase din ţigară şi nu răs­
mirosul de benzină lăsat de şirul de ca­ punse nimic. Inspectorul nu putea înţe­
mioane care intrau şi ieşeau din oraş. lege dacă Ministrul i-a pus întrebarea
Spre dimineaţă buldozerele şi excavatoa­ pentru că şi el credea în Dumnezeu sau
rele au acoperit grămada de trupuri din i-a pus-o doar ca să-1 verifice. Nu-şi pu­
care se auzeau gemete, iar alteori strigăte
tea da seama nici dacă Ministrul încuvi­
care chemau după ajutor. în timp ce sol­
inţează acest masacru sau nu. în tăcerea
daţii aruncau trupurile din camioane în
care se lăsase se auzeau corpurile care
groapă, Inspectorul General pentru situa­
cădeau grele ca nişte saci. Ministrul des­
ţiile de urgenţă şi Ministrul Sănătăţii
chise geamul şi scutură scrumul.
urmăreau totul dintr-o ambulanţă.
- Ştiţi la ce mă gîndesc, Domnule Mi­ - Iar eu cred în Dumnezeu, Domnu­
le Inspector, spuse Ministrul, privind
nistru?
înspre mormanul de trupuri. Cred pen­
- Nu, răspunse Ministrul, umplîn-
du-şi pieptul cu fum din ţigara pe care tru că altfel la ce s-au născut miile aces­
tocmai şi-o aprinsese. tea de oameni? N-ar fi prea absurd?

112 113

- -3
Există o răsplată veşnică, Domnule In­ rii. Numai că toţi care săreau în groapă
spector, şi toate au un sens pe care noi, mureau din cauza grabei cu care mîncau
oamenii, nu-1 putem schimba, pentru şi a alcoolului conţinut în jom. înainte de
că nu-1 cunoaştem... a sări în groapă, oamenii se dezbrăcau
- Iar eu prefer să trăiesc aici, pe pentru a nu-şi murdări hainele. Foamea
pămînt, decît să mor cu speranţa într-o îi făcea să nu se mai ruşineze unul de
răsplată viitoare. altul. Femei şi bărbaţi săreau la un loc în
- Păi? Iată, trăieşti aici, Domnule In­ groapa cu jom şi trupurile lor goale ră-
spector! De ce nu te bucuri? mîneau acolo pentru vecie. Bunicul meu,
-Dă-mi o ţigară... care era un copil, nu a sărit în groapă şi
- Poftim... Să-ţi povestesc o întîmpla- a scăpat. însă ceea ce a văzut 1-a făcut
re... Sper că pot să-ţi spun tu? să-şi piardă credinţa în Dumnezeu. As­
- Da, sigur... Şi pe mine mă obosesc tăzi, cînd am văzut oamenii aceia în su-
formalităţile. E destulă tensiune şi aşa. permarketuri, mi-am amintit povestea
- O să-ţi povestesc o întîmplare care gropilor cu jom. Nu ne-am schimbat cu
m-a urmărit de-a lungul întregii mele nimic, Domnule Inspector.
vieţi, chiar din clipa cînd am auzit-o. - Să plecăm de aici. Cred că misiunea
Eram băieţandru şi bunicul meu, care a noastră a fost îndeplinită.
fost Crîsnic la biserica din sal, mi-a po­ - Ua. Cred că putem pleca.
vestit cum şi-a pierdut el credinţa în Ministrul ar fi vrut să mai spună ceva,
Dumnezeu. In vremea foametei pe care dar tăcu. Se crăpa de ziuă, şi ceaţa se ri­
Stalin a provocat-o în Basarabia, cînd oa­ dica deasupra pămîntului proaspăt răs­
menii îşi ascundeau copiii de teamă să colit. Privind prin geamul întredeschis al
nu-i fure vecinii şi să-i mănînce, s-a aflat maşinii, Ministrul fu tentat pentru o cli­
că pe cîmpurile Cernăuţiului există pă să deschidă portiera şi să sară. Apoi
gropi cu jom. Jomul era ceea ce rămîne îşi aprinse o ţigară, fumînd în tăcere. In­
din sfecla de zahăr după ce era prelu­ spectorul ceru şi el una.
crată. Sute de basarabeni au plecat pe jos - V-aţi apucat de fumat, Domnule In­
spre acele gropi, ca spre un loc al izbăvi- spector?
114 115
- Nu, dar mi-aţi făcut poftă...
- înţeleg, zîmbi cu subînţeles Minis­
trul.
- Parcă aş bea o cafea.
- Da, o cafea ar fi bună.

acob Kohner se trezi tîrziu, după


I obicei, deranjat de soarele cald de
aprilie. Cireşul înflorit din fereastră îi
aduse aminte că nu este acasă. Dormise
adînc, fără vise, şi se simţea odihnit ca
niciodată. Nu mai rămăsese nimic din
tulburarea de ieri. Parcă întregul său tre­
cut se stinsese odată cu virusarea com­
puterului. Se ridică în capul oaselor şi
rămase pe gînduri, privind prin geam
cireşul mflorit. Niciodată rui mai văzuse
un cireş atît de aproape.
- Ce zi minunată! O să avem un Paşte
frumos anul ăsta! se auzi vocea bătrînei
din bucătărie.
- Da. Anul trecut a fost mai rece...,
interveni Vik.
- Şi Pastele a căzut mai devreme.
- Da, anul trecut a fost mai devreme.
Iacob se ridică, strînse pătura şi se
grăbi să iasă din cameră. I se părea ne-

117
potrivit să doarmă în timp ce stăpânii ră... Sănduţu, mai pune-i nişte cafea lui
casei s-au trezit demult. Iacob. Ia cu biscuiţi...
- Bună dimineaţa... In încăpere se lăsă linişte. Bătrîna pă­
- O! Bună dimineaţa, Iacob! Cum ai ru să se abată cu gîndurile în trecut, ceea
dormit? Uite, ai aici cafea, încă e caldă... ce pe Iacob îl făcu să se simtă vinovat
- Mulţumesc. Am dormit foarte bine. pentru întrebarea pe care o pusese.
Chiar m-am odihnit de minune. O! Ce Vik se ridică şi deschise geamul. Ae­
cafea bună! rul proaspăt amestecat cu mirosul flori­
- Mama o face. E meşteră la cafea, lor izbi înăuntru.
zise Vik cu plăcere, ridicîndu-se şi săru- - Dar povesteşte-ne ceva despre tine,
tînd-o pe bătrînă. sparse tăcerea femeia.
- E, e! Şezi! Mare lucru să faci o cafea! - Nu e nimic deosebit... N-am ce să
- Iaca-i mare! Mie niciodată nu-mi povestesc despre mine...
reuşeşte ! - Hai, văd că eşti modest! Alexandru
- Nu-ţi reuşeşte pentru că nu o faci! mi-a povestit o grămadă de lucruri fru­
Eşti o putoare de cînd te ştiu! glumi bă­ moase despre tine... Dar, lasă, dacă nu
trînă şi-1 lovi pe Vik uşor peste cap. vrei, nu te forţez. Atunci povesteşte-ne
- E o zi frumoasă azi! despre părinţii tăi... Despre mama ta...
- Da, ce zi extraordinară! Şi aveţi aici - Mama a fost un om extraordinar...
cireşi! înfloresc atît de frumos! Şi tata tot aşa... îmi pare rău că n-am
- Avem şi zarzări. Tatăl lui Alexan­ ştiut să învăţ mai multe de la ei...
dru, răposatul meu soţ, i-a sădit. Ii plă­ - Părinţii sînt întotdeauna izvor de
ceau la nebunie pomii, mai ales cînd în­ înţelepciune.
floreau. E o splendoare! întotdeauna, Iacob se ridică fără să spună nimic şi
cînd privesc pomii înfloriţi, îmi amintesc se duse pînă la cuier, unde avea rucsa­
de el... cul. Scotoci în el şi scoase Biblia.
- L-aţi iubit mult... - Iată... Asta o am de la mama. Mi-a
- Da... A murit într-un accident. Dom­ scris că de fiecare dată cînd voi vrea să
nul să-1 ierte. Am rămas văduvă de tînă- vorbesc cu ea să citesc de aici. E o Biblie...
118 119
- Aşa? Mama ta a fost creştină? rintele Ioan! Cine-1 vedea pe părintele
- Da. S-a botezat la azil. Am aici şi o Ioan nu putea să nu creadă în Dumne­
scrisoare. E ultima ei scrisoare. De fapt şi zeu... Vai,'-trebuie să vă povestesc o
singura. E cea mai frumoasă scrisoare. întâmplare cu părintele Ioan!
Mi-a schimbat viaţa. Niciodată nu m-am • Bătrîna se ridică şi amestecă într-un
gîndit că mama m-a iubit atît de mult... ceaun care dădu în clocot.
Credeam că 1-a iubit pe fratele meu mai - Oh! Era să dea pe-afară... Fac nişte
mare... urzici bune-bune! Le-am cules din grădi­
- Ai şi un frate mai mare? Oh, da..., se nă. Cred că n-ai mai mîncat demult aşa o
scuză bătrîna, privind corpul mare al lui bunătate...
Iacob. - De unde? Eu mănînc mai mult
- îl cheamă Râul. Dar acum e în Is- hamburgeri...
raei! /^ pitvtn.ica.-iiYviilt;umi.ît> jurmă^si nu - Ştiu, ştiu. Voi la oraş mîrtcaţi numai
am mai ştiut nimic de el... porcării. E mai mult petrol şi plastic în
- Şi zici că mama s-a botezat la azil? mîncărurile alea. Eu mai bine mor de
Foarte interesant... foame decît să le mănînc...
- Da... Iată, scrie aici... A cunoscut Mirosul din ceaun umplu bucătăria şi
lui Iacob i se făcu dintr-odată foame. Se
acolo pe un oarecare părinte Ioan. De la
simţea bine aici. Era un amestec de stîn-
el a primit şi Biblia. Acum Tbibiia a treccA
jeneală şi cuminţenie care-1 făcea să se
la mine... Am început s-o citesc... E o
simtă copil. Vik, care tăcu în toată aceas­
onoare pentru mine...
tă vreme, se ridică şi ieşi, zicînd că vrea
- Ioan zici? De la Azilul Euthanasius?
să aducă nişte cozi de ceapă. Cînd des­
- Da..., parcă aşa îi spune. Azilul de la
chise uşa. curentul umflă perdeaua din
i p/îi rea din oraş...
fereastră şi Biblia, care era deschisă pe
- Da, da! Sigur că ştiu! Sănduţu, pă­
masă, îşi răsfoi paginile.
rintele Ioan! Cum să nu-1 ştim? E din bi­
serica noastră! A fost de atîtea ori pe la - Dar ziceam că vreau să-ţi povestesc
noi! Ce minunat că mama dumneavoas­ despre părintele Ioan, continuă bătrîna
tră a avut fericirea să-1 cunoască pe pă- discuţia, amestecînd în ceaun.
120 121
- D a , da... Sigur... care a depăşit vîrsta prevăzută de lege,
- Părintele Ioan era preot în biserica iar acum i se spune că există o întreagă
noastră... Poate că o să ai ocazia să mergi comunitate. Cît de mare este această
acolo. Chiar azi am putea să mergem. E comunitate şi cum a reuşit să se ascundă
un loc unde nu intră oricine. Aşadar, pă­ de autorităţi? De ieri pînă azi Iacob reuşi
rintele Ioan era iubit de toată lumea. Era să treacă prin atîtea stări, încît pierdu cu
un bărbat înalt, frumos. Că eu îl ştiu de totul noţiunea timpului. Femeia din faţa
cînd era tînăr. Şi avea o voce frumoasă şi lui, pomii înfloriţi, aerul proaspăt de afa­
plăcută. Iţi era drag să îl asculţi. Dar a ră şi soarele care părea să intre în casă
dorit să meargă la azil. Ar fi putut, desi­ făceau ca totul să pară posibil în acest
gur, să rămînă cu noi. Că în comunitatea loc. Chiar această stare de confuzie şi de
noastră mai sînt bătrîni. Şi Preasfintitul e uimire îl făcea pe Iacob să se simtă bine
bătrîn. Chiar, nu-1 cunoşti pe Preasfinti­ şi să nu vrea să iasă din acest vis prea
tul? O să-1 cunoşti. Are cine să le poarte curînd. I se părea că orice întrebare isca­
de grijă, la bătrîni mă refer. Poate că tă din curiozitatea lui ar fi putut risipi
Sănduţu ţi-a povestit mai multe... Dar el vraja acestor clipe neimaginate.
a preferat să-şi urmeze chemarea. - Hai, că-i gata şi mîncarea. E de
Bătrîna termină de amestecat şi luă post, dar e foarte gustoasă, bombănea
ceaunul de pe foc. bătrîna punînd farfuriile pe masă.
- E gata. Să aducă Sănduţu ceapa... Acum e postul Paştelui. Noi cu soţul
Sănduţule! Adu, mamă, şi nişte ridichi, să l-am ţinut întotdeauna. în ultima vreme
facem o salată, strigă bătrîna aplecîndu-se îl ţine şi Sănduţu. Mă rog, îl mai calcă el
pe fereastră. Aşadar mă bucur că mama cu taximetria lui, că mănîncă porcăriile
dumneavoastră s-a întîlnit cu părintele alea de hamburgeri. I-am zis de-atîtea
Ioan. înseamnă că nu a fost zadarnică ori să nu le mai mănînce. Dar, aşa, cînd
dorinţa lui. A dat roade. Mult a mai iu­ e acasă, ţine toate posturile... Hai c-au
bit-o Dumnezeu pe mama dumitale... venit şi ceapa, şi ridichea! Facem acuş o
Iacob nu mai înţelegea nimic. La înce­ sălăţică... Hai, Sănduţule, dă-le la mama
put a fost surprins să găsească o bătrîna să le spele...
122 123
Dumnezeu nu e din lumea aceasta. Dacă
- Lasă că le spăl eu, mamă, mai stai şi
ar fi mai mulţi oameni ca el, diavolul
te odihneşte.
n-ar mai putea lucra grozăviile pe care le
- Ei hai, dacă-ţi face ţie plăcere să le
face în lume...
speli, o să mă mai aşez un pic. Să mai
- Sigur că o să mergem şi la Preasfin­
vorbesc cu Iacob. Tocmai i-am povestit
ţitul, interveni Vik. Şi pentru asta l-am
despre părintele Ioan. Auzi minune, pă­
adus pe Iacob la noi.
rintele Ioan a botezat-o pe mama lui Ia­
- Foarte bine. Acum să mîncăm şi pe
cob la azil. Ce, crezi că e ceva întîmplător
urmă vom vedea cum facem.
în lumea asta? Nu e nimic întîmplător.
Iacob mîncă cu poftă tot ce avea înain­
Totul e în mîna lui Dumnezeu.
te. Parcă niciodată mîncarea nu fu mai
- Hai că am spălat ceapa şi ridichile.
gustoasă. Era nerăbdător să-1 cunoască pe
Vrei să le tai eu?
Preasfinţitul despre care i s-a povestit cu
- Ei, cum mi-a* sta?
atîta încîntare şi hotărî să se lase cu totul
- D a c ă vrei, le tai...
în mîna acestor oameni minunaţi care
- Dă-le încoace, că pînă le tai tu se ră­
erau Vik şi bătrîna sa mamă. Niciodată nu
cesc urzicile, glumi bătrîna şi îi luă lui
se simţise atît de protejat ca în această ca­
Vik ceapa şi ridichile din mînă. Dar ştii
să. După mîncare, ieşi cu Vik în grădină,
ce zic eu, Sănduţule?
unde petrecură pînă după-amiază, discu-
-Ce?
tînd despre cele mai diferite lucruri. Soa­
- Să-1 ducem pe Iacob să-1 cunoască
rele şi vîntul uşor de aprilie îl făceau pe
pe Preasfinţitul. O să aibă cu cine sta de
Iacob să regrete că nu s-a născut la ţară şi
vorbă. Prasfinţitul e un mare cunoscător
că şi-a petrecut cei mai frumoşi ani din
al Scripturii. El are cărţi pe care nu le
viaţă în faţa computerului.
mai are nimeni. Dar ce să mai vorbesc, el
însuşi e ca o carte deschisă. Pentru rugă­ La căderea serii Iacob fu dus să-1 cu­
ciunile lui, Dumnezeu acoperă toată co­ noască pe Preasfinţitul. Ceea ce îşi în­
munitatea noastră. De cînd mă ştiu eu, chipuia Iacob că va fi o biserică aidoma
n-am avut nici un control. Cu el chiar se bisericilor-muzeu din oraş nu era decît
împlinesc cuvintele că împărăţia lui o simplă casă ceva mai mare decît casa
125
124

: - -
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

lui Vik şi a mamei sale. Uşa de la intra­ - Dă, Doamne! răspundeau cei cîţiva
re era deschisă şi cei trei intrară înăun­ credincioşi, la care se alătură şi Vik cu
tru fără să bată. Bătrîna o luă înainte, bătrîna sa mamă.
trecînd prin verandă. Din camera din - înger de pace, credincios îndreptă­
fund se auzea vocea înceată a tor, păzitor bun sufletelor şi trupurilor
Preasfinţitului: noastre, la Domnul să cerem!
- Să plinim rugăciunea noastră cea de - Dă, Doamne!
seară Domnului! - Milă şi iertare pentru păcatele şi
- Doamne miluieşte! răspundeau greşalele noastre, la Domnul să cerem!
cîteva voci nearmonizate. - Dă, Doamne!
- Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne - Cele bune şi de folos sufletelor
păzeşte pre noi, Dumnezeule, cu harul noastre, la Domnul să cerem!
Tău! - Dă, Doamne..., îngînă Iacob, sim­
- Doamne miluieşte!, răspunseră iar ţind că nu este bine să tacă atunci cînd
vocile. toţi cîntă.
i
Cei trei intraseră şi îşi făcură loc prin­ începu să-i urmărească pe toţi, încer-
tre cei cîţiva credincioşi care se rugau cînd să înţeleagă ce se întîmplă. Totul
împreună cu Preasfinţitul. întreaga încă­ era atît de grav şi totodată atît de plin de
pere mirosea a tămîie şi luminările pace, încît Iacob nu mai simţea nevoia să
aprinse îi făceau pe toţi să pară ireali. Ia- se mişte. îşi închipui că mama sa, dacă
cob, care nu mai văzuse nicicînd aşa ce­ l-ar vedea, ar fi foarte mîndră de el. I se
va, îşi fixă privirile asupra Preasfinţitu­ păru chiar că o simte alături, o prezenţă
lui, un bătrîn scund, cu pletele şi barba atît de puternică, încît îşi duse mîinile la
albă, îmbrăcat într-o togă lungă şi cu nas şi le mirosi. Nasul i se umplu de mi­
şorţ lung şi îngust în gît. ros de săpun, aşa cum miroseau mîinile
- Seara toată, sfîntă, în pace şi fără de mamei cînd îl alinta în copilărie. Aceeaşi
păcat, la Domnul să cerem! îngîna bătrî- căldură îl învălui şi acum, şi Iacob înce­
nul, stînd cu spatele la credincioşi şi în- pu să verse lacrimi pe care nu le putea
chinîndu-se spre răsărit. stăvili.
126 127

q\,
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

- Sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără sfînt eşti totdeauna, acum şi pururea, şi
durere, neruşinat, în pace, şi răspuns în vecii vecilor. Amin.
bun la înfricoşătoarea Judecată a lui Bucatele la masa episcopului erau la
Hristos să cerem! fel de simple ca şi la masa bătrînei ma­
- Dă, Doamne! me a lui Vik: cartofi fierţi cu coajă, pe ca­
- Dă, Doamne..., şopti Iacob şi îşi făcu re cei de la masă şi-i curăţeau singuri,
cu stîngăcie semnul crucii, aşa cum îl salată, ceai şi dulceţuri. In lumina lămpi­
văzu făcînd pe Preasfinţitul. Corpul lui lor de gaz, întreaga adunare, cu feţele
mare deveni dintr-odată uşor, încît i se acelea uscăţive şi mîinile care curăţau
părea că abia atunci a intrat în el sufletul cartofii, părea de foc. Preasfinţitul, vă-
şi că acest suflet căuta să-1 tragă în sus, zînd neîndemînarea lui Iacob, care se ni­
spre o altă lume şi o altă viaţă. meri să-i stea alături, curăţă singur un
După Vecernie au mers cu toţii într-o cartof şi i-1 puse în farfurie.
altă cameră, unde îi aştepta masa pusă. - Ia şi mănîncă, frate Iacob. Nu e un
Ultimul veni Preasfinţitul. înainte de a hamburger, dar o să-ţi astîmpere puţin
se aşeza, un bărbat, care părea cel mai în foamea, glumi episcopul.
vîrstă, a rostit o rugăciune: - Mulţumesc..., se ruşina Iacob. De
- Mînca-vor săracii şi se vor sătura şi unde ştiţi cum mă cheamă?
vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută Episcopul zîmbi.
pe Dînsul, vii vor fi sufletele lor în vea­ - Părintele loan mi-a vorbit despre
cul veacului. Slavă Tatălui şi Fiului şi dumneata.
Sfîntului Duh, şi acum, şi pururea, şi în - Cum aşa? întrebă Iacob zăpăcit. A...
vecii vecilor. Amin. Doamne miluieşte, probabil că glumiţi, încercă Iacob să o
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. dreagă, zîmbind ca la o glumă bună.
Intru numele Domnului, Preasfintite stă- - Sigur că glumesc, răspunse episco­
pîne, binecuvîntează! pul, sorbind din cana cu ceai.
Preasfinţitul, făcînd semnul crucii Apoi, uitîndu-se spre mama lui Vik,
peste bucate, rosti: zise:
- Hristoase Dumnezeule, binecuvîn­ - Soră Măria, de ce l-ai adus pe băia­
tează mîncarea şi băutura robilor Tăi, că tul ăsta nebotezat aici?
- Păi, Preasfinţite, începu femeia, dar vorbi, simţindu-se privit chiar acolo de
fu întreruptă de Iacob. unde ies toate cuvintele, în inimă.
- Să ştiţi că eu vreau să mă botez... - Este o binecuvîntare pentru mine şi
Nu ştiu cum se face, dar îmi doresc asta. pentru întreaga noastră adunare să avem
Episcopul zîmbi şi-şi puse mîna mică un botez la acest Paşte, zise episcopul, cu
pe umărul mare al lui Iacob. bucurie în glas. Apoi le povesti tuturor,
- Ştiu, ştiu... Voiam doar să o tachinez dar mai mult pentru Iacob, despre înde­
puţin pe sora Măria, că nu am mai au­ lungata tradiţie a Bisericii de a săvîrşi
zit-o de mult şi îmi era dor de ea. botezurile în sîmbăta Paştelui. Iacob as­
- Iertaţi, Preasfinţite, interveni bătrî- culta şi simţea că viata lui nu a fost nicio-
3 » î
na, măgulită de atenţia Preasfinţitului.
dată mai plină. Atîta atenţie nu i s-a
M-am gîndit că nu o să vă supăraţi dacă
acordat de cînd se ştia, mai ales că atenţia
o să-1 aduc pe Iacob aici fără să vă în­
aceasta părea să vină nu doar de la oa­
treb. Să ştiţi că mama lui a fost botezată
meni, ci de la însuşi Dumnezeu.
de părintele Ioan al nostru, la azil. Şi
Au plecat spre casă tîrziu, spre miezul
m-am gîndit că o să vă bucuraţi să ştiţi
nopţii. Luna ovală şi stelele, care erau
asta...
atît de multe în acea noapte, făceau ca
- Cum să nu ne bucurăm? Părintele
cerul să pară foarte aproape. Vîntul miş­
Ioan e fratele nostru, răspunse Preasfin-
ca frunzele copacilor, împrăştiind un mi­
ţitul, fără să se arate prea mirat de spu­
ros proaspăt de iarbă şi flori. Sora Măria,
sele sorei Măria.
ţinînd într-o mînă băţul, iar cu alta spri-
Iacob se încurcă şi mai mult. Dacă jinindu-se de Vik, vorbi tot drumul.
sora Măria nu a vorbit despre el cu
Preasfinţitul, atunci de unde ştie acesta
cum îl cheamă? Se gîndi că poate Vik i-o
fi povestit. Dar cînd? Pentru o clipă lui
Iacob i se păru că episcopul ştie totul de­
spre el. Sentimentul acesta era atît de
puternic, încît Iacob nici nu mai putea

130
Batalioanele
de copii

acob şi Vik s-au întors în oraş după


I ce urmele dezastrului prin care a
trecut au fost măturate de peste tot. Un
vizitator străin nu ar fi zis niciodată că
în acest oraş, cu doar cîteva zile în urmă,
au fost decimaţi circa douăzeci de mii de
oameni. Maşinile Primăriei au strîns gu­
noiul, legumele şi alimentele aruncate
pe străzi şi au spălat sîngele de pe asfalt.
Echipe de constructori au pus la loc vi­
trinele stricate şi au reparat tot ce fusese
afectat de mulţimile dezlănţuite, astfel
încît totul era ca nou. Singurul lucru sus­
pect din acest oraş era lipsa oamenilor
pe străzi într-o zi atît de însorită.
- Oare o fi pornit netul? întrebă pe
neaşteptate Iacob, deîndată ce intrară în
oraş. Ar trebui să-mi fac computerul şi
iar o să cheltui bani. Ştii, am devenit de­
pendent de el.
- Mi se pare că toată lumea e depen­ TELEVIZORUL: Mii de copii au rămas fără
dentă de computer şi internet. Trăieşte părinţi şi fără îngrijirea necesară în urma tra­
gicelor evenimente din şaptespreze şi opt­
mai mult virtual decît real.
sprezece aprilie, informează Biroul de Presă
- Cum poate trăi Preasfinţitul fără cu­ al Preşedinţiei. „Atîta vreme cît familia nucle­
rent electric? Nu-mi pot imagina. ară încă mai reprezintă o constantă a societă­
- Are ceva mai presus decît toate ţii noastre, statul nu poate prevedea tragedii­
acestea. El e într-o cu totul altă lume. le de felul celeia la care am fost martori în
aceste zile, a declarat liderul Partidului Ecolo-
- Apropo. De unde ştia cum mă
gist, Radu Leibovici. Creşterea copiilor în in­
cheamă? întrebă lacob, cu o curiozitate stituţii specializate ale statului, unde li se va
de copil. asigura educaţia necesară şi un grad de secu­
- Nu e prima dată. De multe ori ritate sporit, este o propunere pe care Parti­
spune lucruri pe care nu avea de unde dul Ecologist a făcut-o în repetate rînduri şi
care sperăm că acum va fi aprobată ca lege.
să le ştie. Le vede cu duhul.
Pe viitor, nu vor mai exista copii care să trea­
- Cum adică? că prin şocul pierderii părinţilor, aşa cum se
- Oamenii sfinţi capătă puteri Dum­ întîmplă acum, dată fiind educaţia lor făcută
nezeieşti. De pildă, pot să facă minuni, în spiritul iubirii de stat", a mai declarat Ra­
să vadă lucruri la depărtare sau chiar în du Leibovici. Parlamentul va lua în dezbatere
în aceste zile vechea temă a familiei nucleare,
viitor.
pe care tot mai mulţi politicieni o consideră
- Ce chestie. Sînt un fel de magicieni? un fenomen depăşit pentru o societate de tip
- Un fel..., zîmbi Vik, negăsind o altă nou, bazată pe bunăstare şi securitate. Şi
explicaţie mai pe înţelesul lui lacob. acum, ştiri din sport...
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

pe motivul că nu pot garanta îngrijirea şi


securitatea necesară copiilor. brăcaţi în uniforme. Atît fetiţele, cît şi
băieţii, erau îmbrăcaţi în pantalonaşi al­
TELEVIZORUL: „Oricum, în situaţii ca cea baştri şi cămăşuţe albe, purtînd pe cap
prin care am trecut în aceste zile, cînd mii de bonete albastre. La gît le atîrnau eşarfe
părinţi şi-au pierdut viaţa în mod tragic, co­ mici, albastre.
piii trec automat în grija statului. N-ar fi
normal ca grija pe care statul oricum o are PRIMUL COPIL: Sînt foarte fericit că mă aflu
pentru aceşti copii să se exercite încă de la aici. Acum am mai mulţi părinţi şi mai mulţi
primele zile ale vieţii, în instituţii specializate, fraţi!
fără să mai fie nevoie ca bieţii copii să treacă
prin şocul pierderii părinţilor, care la o vîrstă AL DOILEA COPIL: E foarte bine aici. Avem
mai avansată se resimte mult mai puternic şi jucării. Ne jucăm cu mingea, înotăm, ne ju­
cu urmări asupra personalităţii lor de mai căm la calculator.
tîrziu? Odată cu dispariţia familiei nucleare
AL TREILEA COPIL: Nu-mi pare rău că tata
va dispărea, o dată pentru totdeauna, şi dis­
şi mama au murit. Aici e mult mai bine.
criminarea dintre orfani şi neorfani, care îi
afectează atît de mult pe micuţi. Toţi copiii
vor fi ai statului, iar statul, ca un părinte iubi­
Iacob schimbă canalul. Dar alţi copii,
tor, le va acorda tuturor drepturi şi şanse îmbrăcaţi în aceleaşi uniforme, apăruse­
egale. Oare nu aceasta este societatea ideală ră pe ecran. Aliniaţi cîte doi în rînd,
spre care tindem?", a declarat ministrul Edu­ aceştia mărşăluiau pe loc, intonînd o nu­
caţiei, Viorel Ilieş. mărătoare ciudată. In faţa rîndurilor,
copilul care părea să ţină locul de co­
Apoi televizorul a început să înşiruie
mandant, începea numărătoarea, iar cei­
cadre din azilurile de copii, unde aceştia
lalţi o preluau.
erau aduşi după ce erau vînaţi de pe
străzi şi din apartamentele rămase goale. COPILUL COMANDANT: Un, doi!
Femei şi bărbaţi tineri în uniforme aveau
COPIII DIN RÎNDURI: Trei, patru!
grijă de copii. îi îmbrăcau, îi pieptănau şi
le curăţeau bananele şi portocalele de COPILUL COMANDANT: Trei, patru!
coajă. Copiii, la rîndul lor, erau şi ei îm-
COPIII DIN RÎNDURI: Un, doi!

136
COPILUL COMANDANT: Cine merge-n pas un salut: „Salut! Compania Macrosoft îşi
cu noi? cere scuze pentru defecţiunea tehnică
COPIII DIN RÎNDURI: Sîntem schimbul lu­ survenită în urma atacului prin virusul
mii vechi şi păşim perechi, perechi! Sîntem denumit «Sfîrşitul lumii». Eroarea a fost
fete şi băieţi: veseli, mîndri şi isteţi! înlăturată şi acum computerul tău poate
fi folosit fără nici o problemă!"
Iacob stinse televizorul. în liniştea
- Ptfiu! Drăcie..., bombăni Iacob, ne­
care se lăsă îşi aminti de bătrînul epis­
răbdător să intre pe blog.
cop, de mama lui Vik şi de ceilalţi, şi îi
Gîndul că nu va mai trebui să piardă
păru rău că pierduse acea stare de bine
timp şi bani pentru repararea compute­
pe care o trăise lîngă ei. Oraşul avea ce­
rului îl făcu să se simtă chiar fericit. Ra­
va care îi tulbura mintea şi inima. Acum
dia de bucurie la gîndul că cei de la Ma­
simţea asta. Chiar de la vederea prime­
crosoft i-au făcut un serviciu atît de
lor blocuri, a şoselei şi a semafoarelor,
mare.
mintea lui Iacob trecuse parcă într-un alt
- Aşa...., ia să vedem noi ce mai zice
registru. îndată îşi aminti de computer,
lumea..., bombănea Iacob, în timp ce in­
de internet, de bani şi de grijile care îl
troducea parola. Aha!, se pare că sînt o
împresoară. Se gîndi pentru o clipă dacă
grămadă de comentarii care aşteaptă să
nu cumva blocurile de locuit şi asfaltul
fie aprobate. Acuşi...., ia să vedem...
au fost inventate pentru a-i subordona
pe oameni. Lumea în care trăia era atît TURBO 2222: salut, iacob! unde ai dispărut?
de monotonă, încît trezea aceleaşi gîn- sfârşitul lumii a trecut © ce părere ai despre
manevra cu blocarea cârdurilor? mi s-a părut
duri, aceleaşi reacţii şi aceleaşi dorinţe în
o kestie tare!
oameni. Se simţea parte a unui experi­
ment şi nu ştia cum să scape de asta. BARAC OBAMA: buna! am un pont beton!
cik noul preshedinte, interimaru, a murit si el
îşi înfruntă de cîteva ori dorinţa de a
dar nu se anuntsa pana nu au candidatura
porni computerul, dar în cele din urmă potrivita, problema e k nime nu vrea preshe­
nu mai rezistă şi apăsă butonul. Peste dinte © se tem de moarte! ma gândesc oare
cîteva zeci de secunde, pe ecran apăru cu ce-1 conserva? cu formol sau cu alcool? eu
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

as prefera sa ma conserve cu alcool, de prefe­ atunci Iacob nu a mai bătut la uşa nimă­
rat whisky:) nui. Acum însă şi-ar fi dorit ca cineva
să-1 certe, dar nu avea pe nimeni. Nici
BLACK MAN: hey! te fac un shah? intra la
mine pe blog ca sa vedem cine e mai tare! nu mai ştia dacă vecinii lui sînt vii sau
au murit.
Afară se auzi zgomotul unui autobuz Internetul şi televizorul au ucis în Iacob
sau poate autocamion. Apoi iarăşi se simţul singurătăţii. însă a fost destul să se
lăsă liniştea. Soarele lumina întreaga în­ despartă pentru cîteva zile de obişnuinţele
căpere făcînd ca liniştea să pară caldă. sale ca să înţeleagă că totul nu era decît o
Iacob se ridică şi deschise fereastra. Ră­ minciună. întîlnirea cu Vik şi evadarea
mase preţ de cîteva minute privind afa­ din oraş l-au făcut să-şi vadă viaţa şi pe
ră, dar nu văzu pe nimeni. Apoi apăru o sine însuşi dintr-un alt unghi. Se simţea
maşină de gunoi, care dispăru printre ca un dulap care a fost mutat din loc,
blocuri. făcînd dintr-odată vizibilă toată mizeria
Iacob Konher, la cei patruzeci de ani care s-a ascuns pînă atunci după el.
ai săi, nu suferise niciodată de singurăta­ Se încălţă şi ieşi afară. Dorea să vadă
te. Sau poate că starea care îl apăsa acum oameni. Simţea că a vedea oameni e cea
îl făcea să creadă asta. Oricum, parcă mai mare bucurie pe care ţi-o dă viaţa.
niciodată singurătatea nu-i apăruse în Oamenii aceia pe care i-a văzut de atîtea
goliciunea ei atît de înspăimîntătoare. ori, dar la care nu s-a gîndit niciodată. O
Ar fi vrut să iasă şi să bată în uşile veci­ luă încet pe după bloc şi se îndreptă spre
nilor, lucru despre care i s-a repetat de parc. Oraşul era pustiu şi doar din cînd
atîtea ori că nu e cuviincios. Odată, pe în cînd trecea cîte o maşină. într-un tro­
cînd era copil, a văzut pe cineva într-un leibuz Iacob zări cîteva figuri stînd pe
film bătînd la uşă. I s-a părut atît de inte­ scaune cu feţele aţintite înainte. Oare la
resant, încît, în una din zile, cînd părinţii ce se gîndeau? Unul Dumnezeu ştie.
nu erau acasă, a ieşit şi a bătut pe rînd în în parc dădu peste cîţiva oameni care
uşile vecinilor. Seara a fost certat pentru făceau nişte măsurători. îşi strigau ceva
că a făcut un lucru necuviincios. De unii altora de după un trepied cu ochea-

141
140
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

nă, iar unul din ei, aşezat pe o bancă, - Păi, reproiectează parcul. Staţi să vă
nota ceva într-un registru. Iacob ar fi zic. Am eu pe cineva la Primărie. Dar
dorit să intre în vorbă cu ei, să-i întrebe asta e o informaţie confidenţială.
ce fac, dar îşi dădu seama că e nepoliti­ » »
cos şi-apoi era şi timid. Se duse şi se Bărbatul îşi aprinse ţigara şi, umplîn-
aşeză pe o bancă de unde continuă să-i du-şi pieptul cu fum, se lăsă pe spate.
urmărească. Apoi slobozi fumul, întinzîndu-şi buza
- Vă deranjează dacă stau şi eu? îl în­ de jos peste cea de sus, încît întreaga
trerupse din gînduri un bărbat cam de faţă a nou-venitului îi păru lui Iacob că
şaizeci de ani, cu un ziar în mînă. seamănă cu un ceainic care a dat în clo­
- Nu..., nici vorbă, tresări Iacob. Cum cot. Această senzaţie păru şi mai puter­
să mă deranjaţi? nică atunci cînd bărbatul începu să chi­
- E o zi atît de frumoasă... cotească.
- Da. E o zi superbă. - Ce nebunie! Unde s-a mai pomenit
- Ador soarele de aprilie şi pomii cînd pe vremea mea aşa ceva? Nu, aşa ceva
dau în floare, intona bărbatul, aşezîn- nu se poate, dom'le! O să vă spun ceva
du-se la celălalt capăt de bancă. Nu vă şi o să ziceţi că-s nebun...
supăraţi dacă aprind o ţigară? - M-ati făcut curios...
- Nu, nu... Fumaţi liniştit. - Chiar nu ştiţi nimic, nimic?
- Vă servesc? - Nu ştiu... Nici nu ştiu ce să ştiu...
- Poftim? - Mai pe scurt. Am eu pe cineva la
- Vă servesc? Primărie. E ceva ce ştiu mai demult, dar
- O, da... Mă scuzaţi că nu am înţe­ nu am luat-o de bună. Ăştia, domle, au
les din prima... Mă gîndeam oare ce reproiectat tot oraşul. Eu îi zic atunci:
măsoară? cum, dom'le, să reproiecteze oraşul? Că
doar sînt blocuri, sînt parcuri, pieţe, par­
- A! exclamă bărbatul, aprinzîndu-i
ţigara lui Iacob. Vă referiţi la ăştia? Păi, cări şi aşa mai departe. E cheltuială,
nu ştiţi? dom'le! Şi-apoi, zic, ce-o să facă cu toate
- Ce să ştiu? astea? O să le demoleze! zice. Cum să le
demoleze, dom'le? zic eu. Dar oamenii
142 143
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

unde or să mai locuiască? am întrebat de rahat: unii fac, iar alţii strică. Mă rog,
eu, înţelegeţi? Zice: păi, o să mai cureţe sper că nu v-am obosit.
şi din oameni, o să rămînă atîţi cît trebu­ - Nu, nu... Aveţi foarte mare dreptate,
ie. Auzi, domle, nu mi-a venit să cred. zise Iacob, bucuros că i s-a oferit şi lui
Şi, vezi dumneata, ce am ajuns să avem? cuvîntul.
Iacătă că s-a întîmplat! Ne-au curăţat, Faţa lui mare avea expresia unui copil
dom'le! Eu nu cred în povestea asta cu sărman căruia i s-a intrat în voie.
cârdurile, cu morţii la înghesuială. Păi, - Vreau să trăiesc..., zise pe neaştepta­
unde s-a mai văzut, dom'le, să moară te bărbatul, fără nici o legătură cu discu­
douăzeci de mii de oameni la înghesuia­ ţia de pînă atunci.
lă? I-au căsăpit, dom'le! Mi-a zis mie ci­ Trase iarăşi fum în piept, îşi întinse
neva că i-au dus cu maşinile de gunoi la buza în acelaşi fel ca la început şi slobozi
marginea oraşului şi i-au îngropat. Ii în- fumul perpendicular în sus.
gropau de vii, dom'le! Iată ce-i democra­ - Vreau să trăiesc! strigă iarăşi, atră-
ţia! Cică au fost nu ştiu cîte tone de acid gînd atenţia celor care lucrau în parc.
pe care le-au vărsat peste ei. Mă rog, Apoi se întoarse brusc spre Iacob şi-şi
imaginaţi-vă cît acid trebuia la atîtea ca­ puse mîna pe umărul lui:
davre! Cheltuială mare, dom'le! Iar - Vă invit la mine. Am un vin bun.
I a c u m o s ă reproiecteze tot oraşul, că, zic, Haideţi, sînteţi prietenul meu. Vă rog eu
nu mai are cine să locuiască în toate blo­ frumos, nu mă refuzaţi.
curile astea. Vor să facă ceva frumos, cu Iacob nu ştia ce să răspundă. Nu-1 cu­
străzi late, cu parcuri, cu multă verdeaţă, noştea pe acest om. Era ciudat, tulburat
fîntîni... Mă rog, fac un fel de rai. Că, şi îi vorbise despre atîtea lucruri înspăi-
zice, omenirea a ajuns la un grad mare mîntătoare. De unde le ştia? Poate că era
de prosperitate şi vor trăi cu toţii în lux. vreun fost funcţionar ieşit la pensie. Vor­
Ce lux, dom'le? Că eu nu-1 mai prind. băria şi sinceritatea lui îi inspirau totuşi
Nici dumneata. Noi ne-am irosit viaţa încredere. Iacob acceptă invitaţia.
construind clădirile astea, iar cei ca La celălalt capăt al parcului apăru un
dumneata o să le stricaţi. Aşa-i viaţa asta detaşament de copii îmbrăcaţi în unifor-

I
144 145
me, ca cei de la televizor. Erau însoţiţi de printre crengile copacilor. Blocurile albe,
o educatoare tînără, îmbrăcată şi ea în cu ferestre întunecate, apăreau din ce în
uniformă. Cîţiva cameramani îi filmau ce mai curate pe cerul albastru, şterse cu
în timp ce educatoarea îi instruia. părul galben şi fierbinte al soarelui. La
- Priviţi! sări Iacob, sînt ca cei de la poalele lor, arbuştii decorativi, care toc­
televizor! Ce mai e şi asta? mai fuseseră tunşi cu foarfeci mari de
- Sînt batalioanele de copii, răspunse fier, păreau prea mici pentru a putea fi
bărbatul, ridicîndu-se. De acum o să-i atinşi de vînt. La chioşcul de ziare, as­
vedem tot mai des. Vor planta copaci, cunsă după o streaşină de sticlă întune­
vor mătura parcurile, vor supraveghea
cată, vînzătoarea, care nu vînduse nimic
pieţele şi magazinele. Ăsta e „viitorul"!,
în ziua aceea, mînca abătută un sand-
zîmbi ironic bărbatul. Să plecăm, nu am
wich. Cînd i-a zărit pe cei doi bărbaţi,
ochi să-i văd. Aceşti copii nevinovaţi de
puse sandwich-ul deoparte şi se lumină
azi sînt ucigaşii de mîine.
la fată:
- Sînt orfani?
- Poftiţi un ziar! strigă ea de după
- Ce tot spuneţi? în lumea nouă nu
mormanul de hîrtie plin de poze şi litere
există orfani! Sînt copiii statului, se răsti
bărbatul în felul lui ciudat, din care Ia­ colorate.
cob nu putea pricepe dacă glumeşte sau - Mulţumim, răspunse bărbatul, ridi-
vorbeşte serios. Mai vreţi o ţigară? cînd ziarul pe care îl avea în mînă. Am
- Nu, mulţumesc... Vreau să mă las. unul!
- Bine faceţi. Eu o să mai trag una. - îmi pare rău, zise dezamăgită feme­
Cei doi se ridicară şi plecară în timp ia, luîndu-şi iar sandwich-ul.
ce parcul începu să răsune de mărşăluia- - Ziarele scriu numai minciuni! grăi
la şi numărătoarea copiilor: „Un, doi! iar bărbatul.
Trei, patru! Trei, patru! Un, doi! Cine - Zău? sări femeia puţin jignită.
merge-n pas cu noi? Sîntem schimbul lu­ Şi-atunci de ce le mai cumpăraţi?
mii vechi şi păşim perechi, perechi"... - Ca să văd cu ce ne mai mint de data
Vîntul de aprilie le umfla eşarfele al­ asta! chicoti bărbatul, satisfăcut de glu­
bastre şi le ducea cîntecul hăt-departe, ma pe care o făcuse. Apoi adăugă, aşa
146 147
veste pe toţi, şi nu mi-am adunat decît
insulte. Cîţi ani aveţi?
- Patruzeci...
- Mi-aţi putea fi copil. Cum vă numiţi?
- Iacob.
- îmi pare bine, eu sînt Narcis, zise
bărbatul, întinzîndu-i mîna.
- Şi mie îmi pare bine.
- Ştii ceva, Iacob? îmi place foarte
mult viaţa. Vreau să trăiesc. Am şaizeci
de ani, dar îmi pare că viaţa mea încă nu
a început. Aş vrea să fac multe. Mă în­
grozeşte gindul ca mai am aut ae puţm
timp.
Bărbatul tăcu. Iacob, care nu ştia ce să
răspundă, tăcea şi el. Deşi era mai tînăr
cu douăzeci de ani, era frămîntat de ace­
leaşi gînduri. I se părea că viaţa lui abia
începe şi că timpul pe care îl are înainte
e atît de scurt.
0 ntîlnirea cu Narcis 1-a smuls pe Ia-
1 cob din lumea apăsătoare a proprii­
lor gînduri, dar 1-a introdus într-o reali­
tate şi mai aiuritoare, pe care mai înainte
nu o percepea. Poveştile despre repro-
iectarea oraşului şi despre morţii căraţi
cu maşinile de gunoi îl speriau pe Iacob.
II speriau tocmai pentru că păreau ade­
vărate. Cu cît vorbea Narcis mai mult,
cu atît Iacob credea mai mult în el.
Tot ce a făcut acest om în viată i se
părea fascinant şi ar fi vrut să-i poată fi
alături. Era vrăjit de curajul cu care vor­
bea. Gesturile lui, pînă şi felul în care-şi
aprindea ţigara, păreau să-i sfideze pe
mai-marii zilei. I se părea chiar că sea­
mănă foarte mult cu mama sa, deşi lu­
crul acesta era absurd. Roza Kohner nu a
fumat niciodată şi nici nu gesticula atît
de impulsiv. Dar poate că această ase-
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

acesta îi crea mari emoţii şi el trecea


mănare o producea doar moartea sau,
foarte uşor de la entuziasm la teamă. Ci­
mai bine zis, blestemata de lege care a
tise în Evanghelie că cei care se botează
răpit-o pe Roza Kohner, iar acum îl
în numele lui Iisus fac o mulţime de mi­
adulmeca precum o fiară pe acest om
nuni: învie morţi, tămăduiesc bolnavi,
fascinant care i se părea a fi Narcis.
beau otravă şi nu mor. îi trecu prin cap
în zilele următoare televiziunile au
ideea să-şi învieze mama, apoi îşi dădu
dezbătut tema reproiectării oraşelor şi
seama că acest gînd nu e tocmai potrivit,
lacob a putut vedea cum oameni de
îşi imagină o lume în care apostolii şi
toate vîrstele sînt transportaţi cu mobilă
toţi sfinţii îşi învie la nesfîrşit părinţii şi
şi lucruri personale din vechile locuinţe
rudele. Apoi renunţă cu totul la dorinţa
în altele noi. Viii treceau în apartamente­
de a-şi învia mama şi începu să se gîn-
le morţilor. Vechii vecini erau despărţiţi
dească cum ar fi să meargă prin spitale
şi alţii noi, total necunoscuţi, se îmbul­
să tămăduiască bolnavi. în cîteva zile ar
zeau ducîndu-şi lucrurile pe scări. Unii
deveni celebru şi ar desfiinţa industria
erau nemulţumiţi că au nimerit la ulti­
producătoare de medicamente. Marii
mul etaj, alţii se plîngeau că nu vor la
patroni ar complota împotriva lui lacob
parter. Unora le părea rău după vechea
Kohner. I-ar strecura otravă în cafea, dar
locuinţă, altora, dimpotrivă, le plăcea
el n-ar muri. Atunci ar deveni automat
mai mult cea în care erau mutaţi.
şi mai celebru. Şi tot aşa.
Toţi începeau o viaţă nouă. în urma
lacob era năucit de tot ce însemna în
lor macaralele au şi pornit să demoleze
închipuirea lui Botezul şi-şi petrecea
clădire după clădire, iar autocamioanele
timpul citind pe sărite pasaje din Sfînta
încărcate cu moloz brăzdau oraşul. Une­
Scriptură. Pentru că a o citi pe toată i se
le plecau, iar altele, umplute cu pămînt
părea un lucru imposibil.
curat, intrau în oraş. în urma lor aerul
Pe de altă parte îşi dorea foarte mult
miroasea a rîme şi a rădăcini proaspăt
să-1 salveze pe Narcis. Ceea ce nu a putut
smulse.
să facă pentru mama sa, lacob dorea să
Se apropia Pastele şi lacob trebuia să
împlinească acum cu acest om pînă mai
se pregătească pentru botez. Lucrul

152
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

ieri necunoscut. Poate că s-ar fi găsit şi Trupul desfigurat de viermi al Preşe­


pentru el un loc în obştea bătrînului epis­ dintelui a fost transportat la morgă şi ţi­
cop? Gîndul că Narcis ar fi putut scăpa nut în frigider toate aceste zile. înmor-
de blestemul legii îl înfrigura pe Iacob şi mîntarea s-a petrecut în grabă, pentru a
el abia aştepta să se întîlnească cu Prea- nu da timp cadavrului să se dezgheţe.
sfinţitul pentru a-i cere personal permisi­ La înmormîntare nu a fost văzut Mi­
unea de a-1 aduce pe Narcis în obşte. nistrul Educaţiei, de unde unii au dedus
Gîndul la moarte, a sa şi a celorlalţi, că şi acesta a murit. Teama a intrat în
devenea tot mai persistent şi din cauza toţi funcţionarii de stat şi nimeni nu do­
rea să ocupe scaunul gol al Preşedinţiei.
ştirilor care au făcut publică moartea Pre­
Cîţiva miniştri şi-au dat demisia, iar su­
şedintelui interimar. Zvonurile despre
perstiţia că moartea va cosi tot aparatul
dispariţia Preşedintelui au invadat inter-
de stat s-a împămîntenit printre oameni.
netul cu cîteva zile în urmă, însă nici o
Discuţiile despre sfîrşitul lumii puteau fi
sursă oficială nu le-a confirmat pînă
auzite peste tot.
acum. Preşedintele a murit în acelaşi
mod suspect şi teribil în care au murit Ploaia, care a început încă din noapte,
predecesorul său şi fostul Prim-ministru. a răzmuiat pămîntul şi pîrîiaşele murda­
Surse din aparatul de stat povestesc re se scurgeau de sub macarale pe asfalt.
că Preşedintele a început să răspîndeas- Iacob crăpă geamul maşinii şi stropii îi
că un miros insuportabil cu două zile săriră pe faţă şi pe braţe.
înainte de tragicul său sfîrşit. Era straniu - îmi place să mă ude ploaia! zise el
că însuşi Preşedintele nu simţea duhoa­ bucuros, întorcîndu-se spre Vik.
rea de mort care persista în cabinetul - îmi place şi mie, dar mă gîndesc că
său şi care îi ieşea din gură atunci cînd avem de mers pe jos şi o să ne umplem
vorbea. El şi-a dat duhul în timpul unei de noroi din cap pînă-n picioare.
şedinţe cu miniştrii. Moartea sa a fost - Ah, îmi place să umblu prin noroi!
atît de cumplită, încît toţi au dat buzna izbucni Iacob, lovind aerul cu pumnul
afară, lăsîndu-1 să agonizeze în tribuna strîns. Nu am mai mers niciodată prin
prezidenţială. noroi...
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Vik nu înceta să se minuneze de acest au mers cu toţii la trapeză şi au băut ceai


copil mare care era Iacob. Bucuria şi cu dulceaţă şi fructe.
tristeţea lui nu se vedeau ca la toţi oame- - Cum te simţi? îl întrebă Preasfintitul
nii doar pe faţă, ci toată făptura lui se pe Iacob atunci cînd rămaseră singuri.
bucura şi se întrista odată cu sufletul, - Bine. Mulţumesc. Am emoţii...
încît, văzîndu-1 uneori cum se bucură - E şi normal. Ai mai citit din Sfînta
sau se întristează, ţi se părea că sufletul Scriptură?
doreşte să-i iasă din corp. Trupul lui ma­ - Da... Nu prea mult, dar am citit. Sînt
re tresaltă la vederea ploii, a pomilor în multe locuri pe care nu le înţeleg.
floare, a pămîntului proaspăt răscolit, şi - Scriptura se înţelege trăind-o.
el făcea eforturi să alerge, tîrîndu-şi pi­ - Unde scrie în Biblie despre sfîrşitul
cioarele grele, uşor ixate, sau obosin- lumii?
du-se să se aplece peste pîntecele mare - Hm, sînt multe locuri în care se vor­
în încercarea de a apuca o rîmă. beşte despre sfîrşitul lumii şi despre în­
Au ajuns pe la prînz, iar pe la ora trei vierea cea de obşte. Incepînd de la Pro­
erau de acum în bisericuţă, unde Preasfin­ roci şi pînă la Apocalipsă.
titul tocmai începuse slujba Prohodului - E adevărat că va fi un potop care
Domnului. Nimeni din cei de fată nu mîn- va îneca pămîntul? Am văzut asta în­
case şi nu băuse nici măcar apă în acea zi tr-un documentar. Din cauza încălzirii
în amintirea cinstitelor patimi ale Mîntui- globale se vor topi gheţarii şi vor inun­
torului nostru Iisus Hristos. Cuvintele ca­ da pămîntul.
nonului, cîntate vreme de cîteva ore de - Of, zăpăcesc oamenii cu gheţarii şi
toată adunarea, l-au răscolit pe Iacob, exploziile de soare, dar nu se tem de ce
aprinzîndu-i şi mai mult dorinţa de a se este mai rău.
boteza. Atunci cînd Preasfintitul a ieşit cu - Nu credeţi în încălzirea globală? în­
epitaful, aşezîndu-1 în mijlocul bisericii şi trebă Iacob cu naivitate.
închinîndu-i-se de trei ori pînă la pămînt, Preasfintitul se ridică şi se apropie de
Iacob simţi că este gata să moară pentru geam. Soarele apusese, dar lumina Iu:
Hristos şi chiar îşi dori asta. După slujbă galbenă-roşiatecă se vedea de după deal

156 157
Umbrele copacilor se urcau pe casă, pă- mîncare. Nu cred că e normal să fie aşa.
trunzînd pe fereastră în încăpere. Bătrî- Nu sînt de acord nici cu legea asta bles­
nul rămase mai multă vreme privind în temată, care întrerupe viaţa la şaizeci şi
depărtare, încît lui Iacob i se păru că nu cinci de ani. Eu cred că e şi asta un fel
1-a auzit sau că discuţia nu-i mai pare de crimă.
interesantă. Dar brusc Preasfmţitul a în­ - Iacobe, nu fi naiv. Nu e un fel de cri­
ceput să vorbească, rămînînd în conti­ mă, ci o crimă cum numai Diavolul pu-
nuare aţinui cu privirea ia cei Ui roşeai, ' tea TSO -51-1/11 oliirpiirt .'yi-iiuni reii^aJitrâi ex­
ca un comentator de televiziune care ci­ presia „întreruperea vieţii", spune uci­
teşte literele de pe ecran. dere, aşa cum este. Mai întîi i-au îndobi­
- Sfîrşitul lumii nu-1 va aduce un cata­ tocit pe oameni spunîndu-le că uciderea
clism, aşa cum greşit îşi închipuie mulţi, pruncului încă nenăscut este „întrerupe­
ci dorinţa demonică de a ucide, care în­ re a sarcinii", după aceea le-a zis că uci­
cepe să pună stăpînire pe tot mai multă derea bătrînilor este „întrerupere a vie­
lume. Răutatea îi va face pe oameni să se ţii" şi nici măcar a vieţii, ci a „funcţiilor
autodistrugă. Atunci cînd ultimul om vitale". Iar alţii nici nu ne numesc oa­
capabil să iubească va fi ucis, viaţa pe meni, ci „fiinţe umane", adică fiinţe ase­
pămînt îşi va pierde adevăratul şi singu­ mănătoare cu omul. Dacă ai fost atent ai
rul său sens, acela de a iubi, şi Dumne­ auzit şi expresia „maşinărie umană".
zeu va pune capăt răutăţii. Atunci cînd Vreme de mulţi ani oamenilor li s-a ino­
dragostea va dispărea din lume, oamenii culat că organismul uman funcţionează
vor muri cu zile, deoarece Diavolul, a ca o maşină perfectă, ca în cele din urmă
cărui supremă plăcere este aceea de a să li se spună că un om bătrîn sau bol­
ucide, punînd stăpînire deplină asupra nav este o maşină ieşită din uz. Şi ce se
lor, îi va pierde pe toţi. face cu o maşină stricată? Se aruncă. Dar
- Oare nu trăim asta, Preasfintite? A omul este mult mai mult decît un aparat
murit atîta lume şi nimeni nu se întrea­ de lucru. Eşti de acord?
bă de ce. Se bucură că au unde trăi, că - Sigur... Da... Sînt de acord, răspunse
au locuri de muncă şi că au mai multă Iacob, zăpăcit.
158 159
- Nu doar cu pîine trăieşte omul, ci şi - Eu cred că legea aceasta blestemată
cu orice cuvînt care iese de la Dumnezeu, trebuie abrogată, răbufni Iacob. Oamenii
a zis Hristos. Omul este şi suflet, iar su­ trebuie să trăiască atît cît le dă Dumnezeu.
fletul nu are vîrstă, el e veşnic. Sănătatea - Iacob, Iacob, eşti încă un copil. Crezi
sufletului este înţelepciunea, iar înţelep­ că asta ar schimba ceva? Nu legea face re­
ciunea se agoniseşte în timp. Aşa cum bă- alitatea, ci realitatea s-a transformat în le­
trînul are nevoie de forţa tînărului, tot ge. Cînd oamenii au lepădat legile lui
aşa şi tînărul are nevoie de înţelepciunea Dumnezeu, Diavolul şi-a impus îndată le­
bătrînului, altfel este ca o căruţă scăpată gile sale. Dar, în fond, nu există decît o
la vale. Dumnezeu a dat fiecărei vîrste singură lege a lui Dumnezeu, care este
frumuseţea ei. Conflictul dintre generaţii Viaţa, şi o singură lege a Diavolului, care
este o invenţie a Diavolului. Dumnezeu a este Moartea. Multe sînt dorinţele şi pofte­
zis: cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. Iar le oamenilor şi în multe feluri îi ispiteşte
Diavolul zice: nu-ţi asculta părinţii, sînt Diavolul. Dar, dacă vei căuta, vei vedea că
bătrîni şi nu te înţeleg. Atît de departe a toate sfîrşesc în moarte. Tinerii îndrăgos­
mers omenirea cu această politică demo­ tiţi ajung să se ucidă între ei, iar dacă nu o
nică, încît copiii au ajuns să se bucure de fac îşi ucid copiii înainte de a se naşte.
moartea părinţilor. Azilele de bătrîni, fă­ Avarii mor în singurătate, iar de multe ori
cute cîndva în scopuri aparent nobile, au sînt ucişi de hoţi sau otrăviţi de rude. Şi tot
pregătit uciderea bătrînilor. Nu bătrînii, aşa. Pentru că Diavolul, atunci cînd propu­
ci tinerii care se leapădă de părinţi trebu­ ne ceva, are un singur scop: să ucidă.
ie duşi la azile, pentru că sînt oameni bol­ Lui Iacob îi era foame, iar ceaiul şi
navi. Diavolul şi-a împlinit visul: părinţii fructele nu făcuseră decît să-i trezească o
ucid, ucid orice copil care încearcă să vi­ şi mai mare poftă de mîncare. Invingîn-
nă pe lume, iar cînd unul din ei se naşte, du-şi ruşinea, el rupse p bucată de pîine
acesta creşte şi îşi ucide părinţii. Din pă­ şi începu să mănînce.
rinţi ucigaşi se nasc copiii ucigaşi şi - Ţi-e foame? Vai de mine, bătrîn ne­
moartea se întinde peste tot pămîntul, priceput, se căina Preasfinţitul. Stai pu­
spre bucuria Diavolului. ţin. Am ceva pentru tine.
160 161
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Bătrînul dispăru şi se întoarse după - Sigur. Păi, mă gîndesc că dacă tot va


puţină vreme cu un peşte afumat învelit veni sfîrşitul lumii, de ce se luptă atîta
într-o hîrtie. cu suprapopularea? Oricum vom muri
- Ia şi mănîncă. Nu prea eşti dat cu cu toţii.
postul. Dar o să te obişnuieşti. Ai tot - E o luptă deşartă. Ajunge pămînt şi
timpul înainte. apă pentru toată lumea. Odinioară oa­
- Mulţumesc. N-am apucat să mănînc menii au făcut oraşe în care au adunat
azi. Mi se învîrte capul de foame. cîte zece, douăzeci de milioane de locui­
- Aşa-s începătorii, glumi bătrînul. tori, iar în altă parte milioane de hectare
- Şi totuşi, credeţi că se apropie de cîmp şi pădure erau nepopulate şi ne­
sfîrşitul lumii? întrebă Iacob, înfulecînd lucrate. Au fabricat legume şi fructe arti­
peştele. ficiale cu care au omorît miliarde de oa­
- Dumnezeu ştie. meni, dar ţăranii nu-şi puteau lucra pă-
- Dar ce zice Biblia? mîntul. în ultimii treizeci de ani popula­
- Biblia zice că nu putem şti ziua şi ţia pămîntului s-a înjumătăţit. Dar crezi
ceasul, dar că ne vom putea da seama că a ajuns cineva să trăiască mai bine?
după semne că vremea este aproape. Ţi-aş spune că a ajuns mai rău. Şi va fi
- Şi care-s semnele? din ce în ce mai rău, pentru că oamenii
- Războaie, slăbirea dragostei, cutre­ se lasă atraşi de promisiunile Diavolu­
mure... lui, care este mincinos, uitînd de Dum­
- Toate acestea s-au întîmplat. nezeu şi nesocotindu-se unii pe alţii.
- Şi se întîmplă. - Dar dacă omenirea este într-o conti­
- înseamnă că s-a apropiat vremea? nuă descreştere, nu înseamnă oare că ne
- S-a apropiat. Dar mai este ceva. îndreptăm spre ziua cînd va muri şi ulti­
Trebuie să se întoarcă evreii la Hristos. mul om, iar asta va însemna sfîrşitul
- Şi dacă eu sînt evreu? propriu-zis al lumii?
- Hm, termină de mîncat. Eşti atît de - Dumnezeu ştie. Lumea a început de
preocupat de sfîrşitul lumii, încît uiţi să la doi oameni, un bărbat şi o femeie, şi a
mănînci. umplut pămîntul. Acum e vremea Dia-
163
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

voiului şi, dacă Dumnezeu îi va da voie,


el ar putea ucide pînă şi pe ultimul om.
Dar poate că Dumnezeu ar relua totul de
la început, poate că din ultimii oameni
rămaşi se va naşte un neam nou şi apoi
încă unul... Dumnezeu va pune capăt
lumii atunci cînd va voi, şi Diavolul nu
va putea face nimic împotriva voii lui
Dumnezeu. upă botez Iacob a rămas la bise­
- Dar noi nu putem face nimic împo­
triva Diavolului?
D rică. Pastele şi întreaga Săptămî-
nă Luminată au trecut ca o singură zi.
- Cum să nu? Putem face totul. îl pu­ Bucuria şi lumina din inima lui Iacob nu
tem înfrînge. Numai să avem dragoste. mai conteneau. A fost lăsat chiar să ci­
Ţi-aş mai spune că, pentru cei ce iubesc, tească la strană şi glasul lui tremurător
Diavolul nici nu mai există. se amesteca cu glasurile îngerilor şi ale
- Ce înseamnă să iubeşti? Sfinţilor Părinţi, care au scris cu multe
- Ce înseamnă să iubeşti? repetă secole în urmă minunatele cîntări ale în­
bătrînul surprins de întrebare. Să iubeşti vierii lui Hristos. Harul botezului a biru­
înseamnă să simţi suferinţa celuilalt ca it timiditatea care-l lega pe Iacob şi el
pe a ta. cînta alături de restul adunării cuvintele
- Şi să lupţi? dătătoare de viaţă:
- Şi să lupţi. Ziua învierii, noroade, să ne veselim!
Pastile Domnului, Pastile!
Că din moarte la viaţă şi de pe pămînt la cer
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cîntăm cîntare de biruinţă:
Hristos a înviat din morţi,
Cu moartea pe moarte călcînd
Şi celor din mormînturi viaţă dăruindu-le!
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

întors acasă, Iacob nu mai simţea ne- bească în timp ce-şi făcea loc să intre,
voia să pornească televizorul sau com­ împingîndu-1 pe Iacob cu umărul.
puterul. Inima lui era plină şi gîndurile - Râul?
care îl purtau spre tainele propriului su­ - Păi? M-ai recunoscut! Aşa-mi place,
flet îi erau suficiente. Citea în fiecare zi brader! Ştiu că m-am schimbat. Mi-am
Scriptura, aşa cum îl învăţase Preasfinţi- făcut şi o operaţie plastică. O să-ţi poves­
tul, însemnîndu-şi locurile neclare în­ tesc. Eram gata să-mi fac şi un trans­
tr-un caiet. Nu numai mintea, dar şi tru­ plant de sex. în Israel, dacă-ţi faci trans­
pul lui Iacob devenise altul. Nu mai sim­ plant de sex, te poţi căsători şi ai dreptul
ţea acea greutate şi tragere la somn ca- la urmaşi. Doar ştii că eu mi-am vîndut
re-1 apăsa mai tot timpul. Pentru prima dreptul la urmaşi. Ei, banii s-au cheltuit,
dată după mulţi ani Iacob a putut să se iar iubitul meu vrea o familie, însă, ca şi
trezească în zori să vadă mult doritul ră­ mine, şi-a vîndut dreptul la urmaşi.
sărit de soare. Lumina alb-gălbuie ce ră­ Atunci ne-a apărut ideea ca cineva din
sărea peste oraşul adormit îl purta pe Ia­ noi să-şi facă transplant de sex, să putem
cob în zilele îndepărtate ale copilăriei, înfia un copil. Bineînţeles, el dorea ca eu
cînd lumea îi părea mai bună şi visele la să-mi fac transplant de sex, iar eu aş fi
viitor îl înfrigurau plăcut. vrut ca el să-şi facă. Mă rog, el e cu banii
Pacea lui Iacob a fost tulburată de o şi pînă la urmă, a fost mai-mai să mă
A
operez. Apoi mi-am zis: dă-1 încolo de
vizită neaşteptată. Intr-una din zile so­ copil! Cum am trăit, aşa o să mai trăiesc.
neria îi întrerupse lectura şi el se ridică Intr-un cuvînt, m-am despărţit de iubitul
să deschidă. meu. Am trecut printr-o depresie, dar
- Salutare, brader! Nu m-ai aşteptat? acum sînt mai bine. Şi mi-am adus amin­
îl întîmpină în uşă un bărbat de vreo te de tine. Zic: stai că Iacob a rămas moş­
patruzeci şi cinci de ani, îmbrăcat în tenitor. Apropo, după calculele mele,
costum scump şi ţinînd o valijoară de anul ăsta mama a împlinit şaizeci şi cinci
piele în mînă. Păi? Nu mă mai recu­ de ani... Dar, hai, nu mă inviţi înăuntru?
noşti? Dar să ştii că şi tu te-ai schimbat Am un whisky din aeroport. Hai, bra-
foarte mult, continuă bărbatul să vor-
166
der, da' te-ai îngrăşat, bre! Uh, ce dor
mi-era de tine! - Hai, nu te sinchisi, e doar o glumă,
Iacob intră în sufragerie. Ar fi vrut să îmi place aici. îmi aduce aminte de copi­
aşeze masa, să tragă un scaun, dar îşi dă­ lărie. Adu două pahare, vreau să bem în
du seama că nu se pricepe la aşa ceva. amintirea copilăriei!
Nu mai primise niciodată oaspeţi. Vizita Iacob aduse paharele. '
fratelui mai mare îl derută. Era plin de - Brader, dar n-ai nimic prin frigider?
emoţii. Inima îi bătea şi el nu ştia ce are Parcă nu merge băutura pe stomacul
de făcut. Se simţea din nou mic şi exclus. gol. N-am vrut să cumpăr mîncare din
Râul a fost întotdeauna mai îndemînatec aeroport, mi s-a părut cam scumpă şi
şi era cel care i-o lua întotdeauna înainte. n-am mîncat nimic azi. Mi-am zis că tre­
- Intră încoace, îl chemă Iacob în buie să aibă brader Iacob ceva, că doar
urma sa, dar înainte de a primi un răs­ nu ne-am văzut de atîta amar de vreme!
puns ieşi înapoi în hol, părîndu-i-se că Hai noroc! Beau pentru tine, brader! Ah,
nu e politicos să vorbească de după uşă. da, şi pentru copilărie!
- Uau! Nu s-a schimbat nimic de cînd Iacob aduse de mîncare şi se aşeză
am plecat! Acelaşi televizor, exclamă Râ­ în fotoliu în faţa lui Râul. Voia cu tot
ul, lovind televizorul cu palma. Apropo, dinadinsul să-1 simtă aproape, dar nu
nu-1 porneşti? Poate mai aflăm ştirile... reuşea. Parcă nimic nu mai rămăsese
- Sigur, chiar vroiam să-1 pornesc..., din adolescentul de altădată. Cămaşa
îngînă Iacob intimidat. înflorată acoperea acum un bust care
- Şi aceeaşi canapea! Incredibil! Iacob, aducea mai mult a femeie decît a băr­
dacă nu ai fi atît de gras, aş crede că bat. Doar degetele păroase, cu unghii
porţi aceiaşi chiloţi pe care îi aveai acum îngrijite, trădau bărbatul de altădată.
douăzeci şi şase de ani! Obrazul măsliniu, proaspăt ras, era
Iacob roşi şi nu ştia ce să răspundă. în­ adumbrit de aceleaşi gene lungi pentru
totdeauna i-a fost ruşine de felul în care care era admirat întotdeauna. Numai
arată, iar acum, cînd i-o spunea Râul, pe sprîncenele erau acum pensate, făcînd
care 1-a considerat întotdeauna un ideal, să-i pară ochii şi mai mari decît erau de
ruşinea lui deveni şi mai insuportabilă. fapt. Cu alte cuvinte. Râul arăta astfel,
168 169
încît lui Iacob i se părea indecent să-şi Cunoşti şi singur legile din această ţară.
privească fratele în ochi. N-aş vrea să fiu eutanasiat la şaizeci şi
- Apropo, zise Râul după ce bău cinci de ani. Aş fi prea prost. In Israel stau
cîteva pahare, am văzut la ştiri că aici, la lucrurile altfel. E adevărat, e mai greu cu
voi, dărîmă blocurile pentru că n-are locuinţa. Dar dacă-mi pierd cetăţenia isra-
cine locui în ele. La noi, în Israel, e mare eliană, ceea ce se va întîmpla în cazul în
problemă cu locuinţa. Mă gîndeam că care îmi recapăt cetăţenia noastră parşivă
poate găsim ceva aici. Poate te muţi tu pentru o nenorocită de cerere la Primărie,
undeva şi rămîn eu aici. Oricum, fiind nimeresc şi eu sub tăvălugul legilor de
aici de-atîta vreme cunoşti mai bine lu­ aici. De aceea te şi rog să-ţi cauţi tu un loc
crurile, te descurci mai bine. undeva, iar noi să ne mutăm aici. Oricum,
- Putem locui împreună aici, zise Ia­ totul e provizoriu. Nu vreau acte, nimic.
cob bucuros. Stăm doar pînă ne rezolvăm problema în
- Nu vreau să mă înţelegi greşit. înţe­ Israel, după care plecăm. Hai, ştiu că ai
legi, eu n-aş avea nimic împotrivă... Dar fost întotdeauna un frate adevărat. Nu mă
nu ştiu ce va zice prietenul meu... De părăsi la nevoie.
fapt el a fost cu ideea să ne mutăm aici.
în următorii cincisprezece ani Râul şi
Sper să nu ai nimic împotrivă.
amantul său au locuit în apartamentul
- Nu mai înţeleg nimic, zise Iacob
lui Iacob. Cum trăiau ei de fapt, Iacob nu
care se încălzise de la whisky. Parcă
a ştiut niciodată. După ce şi-au cheltuit
v-aţi despărţit?
puţinele agonisiri, cei doi se prostituau
- Ah, da, ne-am despărţit, dar ne-am
pentru a supravieţui. Oricum, acelaşi lu­
reîmpăcat. Mi-a zis că dacă rezolv pro­
cru îl făceau şi în ţara de unde veniseră,
blema cu locuinţa se întoarce la mine.
dar aici aveau cel puţin o locuinţă.
- Aţi putea foarte bine să depuneţi o
în prima perioadă Iacob a locuit la
cerere la Primărie. Nu cred că vă vor
Narcis, dar după aceea s-au mutat îm­
refuza...
preună la biserică. Narcis, care avea
- Da, Iacob, dar pentru asta ar trebui
anumite relaţii în administraţia oraşului,
să-mi recapăt cetăţenia şi eu nu vreau.
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

şi-a întocmit un deces fals, numărîn- - M-am gîndit că Dumnezeu Se răz­


du-se printre victimele tragicelor eveni­ bună!
mente din aprilie. Aşa a putut dispărea - Dumnezeu nu Se răzbună, pentru
fără urmă, petrecîndu-şi restul vieţii în că El este nemuritor şi atotputernic. Dar
comunitatea Preasfinţitului. Oricum, zi­ El a zis că îşi va răzbuna robii care l-au
lele lui nu au fost chiar atît de multe. slujit cu credinţă. Atunci cînd rugăciuni­
Narcis a murit la vîrsta de şaizeci şi opt le celor nedreptăţiţi ajung la cer, Dum­
de ani, răpus de o răceală la plămîni. Ia- nezeu pune jăratec aprins pe capul asu­
cob îşi aminteşte ieşirile furioase ale lui pritorilor, precum a zis Prorocul. Sau
Narcis, care zicea că degeaba şi-a pre­ crezi că Dumnezeul Care a trimis cele
lungit zilele dacă nu poate lupta. în- zece plăgi peste Faraon nu este acelaşi şi
tr-una din zile bătrînul episcop 1-a che­ astăzi? Te-ai întrebat vreodată de ce vre­
mat la sine şi i-a zis: me de patru sute de ani Dumnezeu nu
- Frate Narcis, ţi se pare că lupta pe i-a pedepsit pe egiptenii care-i asupreau
care o poţi duce aici e mai prejos decît pe israeliţi, iar într-o bună zi a hotărît
cea pe care ai dus-o scandînd în pieţe? să-i pedepsească?
- Da, mi se pare că în timp ce eu stau - La asta nu m-am gîndit...
aici, răul înaintează în lume şi nu este - Pentru că nu se născuse un drept ca
nimeni care să-i stea împotrivă. Adevă­ Moise. Aşa este în toate timpurile. De vor
rul trebuie rostit în public, nu ţinut în fi drepţi care să stea în faţa lui Dumnezeu
inimă. Simt ca sînt un laş care a fugit din pentru popor şi pentru lume, Dumnezeu
faţa duşmanului pentru a scăpa cu viaţă. va trimite urgie asupra conducătorilor
- Fratele meu, îţi voi spune o taină, pe nedrepţi şi va ridica alţii în locul lor care
care nu ţi-aş fi descoperit-o dacă nu aş fi să conducă potrivit poruncilor Lui. Iţi
văzut sinceritatea cu care te macini, dar spun că Moise nu s-a slăvit prin cuvîntări
care te-ar putea pierde. Ai văzut oare şi nici prin organizare de revolte, ci prin
cum cad cei puternici de pe scaune, ră­
blîndeţe şi îndrăzneala pe care o avea îna­
puşi în ceasul în care nu se aşteaptă?
intea Dumnezeului Celui Viu. Lupta ta în
Te-ai gîndit vreodată de ce se întîmplă
lume a fost bună, dar s-a sfîrşit aici. A ve-
acest lucru?
173
172
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

cu care venise. Faţa nerasă era plină de


nit vremea să deprinzi o lucrare mult mai
riduri şi deasupra pleoapelor îi crescuse
cumplită pentru duşman: rugăciunea. Vei
o dungă groasă de tuleie nepensate.
vedea cum prin puterea rugăciunii cad de
Vorbind, îşi ţinea buzele ţapene, încer-
pe scaune cei pe care nici o revoltă ome­
cînd să-şi ascundă cei cîţiva dinţi lipsă,
nească nu i-a putut urni, ci mai mult le-a
iar cînd a întins mîna să se salute, Iacob
întărit puterea, băgîndu-i pe oameni în
văzu că are negru sub unghii. întreaga
deznădejde. Ceea ce la oameni este cu ne­
încăpere mirosea a urină şi fum de ţiga­
putinţă, la Dumnezeu este cu putinţă. Să
ră. Din dormitor, un bătrîn îşi scoase ca­
nu uiţi asta niciodată.
pul nepieptănat ameţit de băutură, îm­
După această discuţie cu Preasfinţitul, brăcat într-un furou murdar.
Narcis a devenit alt om. Ultimii ani din - Garik, uite cine-a venit! El e Iacob,
viaţă şi i-a petrecut în tăcere şi rugăciu­ fratele meu mai mic, zise Râul, ruşinîn-
ne, încît, numai privindu-1, te aprindeai du-se de felul în care arăta Garik.
de dorinţa de a-I sluji lui Dumnezeu. De fapt, Iacob nu-şi dădu seama dacă
La ultima întîlnire cu Râul, Iacob era Râul se ruşinează pentru Garik sau pen­
de acum preot de mai mulţi ani. Trupul tru sine, sau pentru amîndoi deodată.
lui se subţiase de post şi oricine îl cunos­ - Şi ce-i cu asta? bolborosi Garik, spri-
cuse mai înainte nu l-ar fi recunoscut. Ia­ jinindu-se de uşă. N-avem cu ce-1 primi.
cob încărunţise, dar părea parcă mai tî- Tu ai mîncat ultima felie de salam, ca un
năr decît acum cinsprezece ani. Cînd a poponar împuţit ce eşti, şi nu te-ai gîndit
deschis uşa, Râul a crezut că e unul din deloc la mine...
vechii clienţi. însă, îndată ce a intrat înă­ - Iacob, nu-1 băga în seamă, se scuză
untru, 1-a recunoscut după voce. Râul. E ameţit...
i
- O, brader! Era să nu te recunosc! Ce - Nu-i nimic, răspunse Iacob, jenîn-
e cu tine? Ai bolit de cancer sau de tifos? du-se de starea în care şi-a găsit fratele.
Ah, dar arăţi mai bine! Garik, vino să Am venit doar să te văd... Voiam să ştiu
faci cunoştinţă cu fratele meu! ce mai faci...
Râul se schimbase şi el între timp. Nu - Ce să mai fac? Bine. Am vrea să ple­
mai rămăsese nimic din pedanterismul căm în Israel, dar nu avem bani de drum.
174 175
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

Nu ne-am mai rezolvat nici problema cu


locuinţa acolo. Ştii, nici nu ne-am dat
seama cînd a trecut timpul... Qţi ani au
trecut de cînd am venit încoace?
- Cincisprezece.
- Cincisprezece? Ah da!... Nu ştiu de
ce mi se părea că paisprezece... Bei un
whisky?
- Nu, mulţumesc...
- Aş fi băut un whisky... Dacă te duci
să cumperi... Ştii, nu am bani acum, dar O i în această dimineaţă la azilul de
dacă iei un whisky, eu ţi-i întorc cu pri­ ^ ) bătrîni Euthanasius detaşamentele
ma ocazie Te rog, am mare nevoie să de copii au venit să sădească puieţi. Bă-
beau ceva... trînii, treziţi de numărătoarea şi cîntece-
le pionierilor, au ieşit la geam. în fundul
Aceasta a fost ultima întîlnire cu Râul.
grădinii, unde odinioară părintele Ioan
El a murit peste două luni, la şaizeci şi
îşi slujea Liturghiile, se auzea bîrnîitul
unu de ani neîmpliniţi. De frică să nu fie
condamnat pentru şedere ilegală în ţară, lucrătorilor care tăiau cireşii. In locul lor
Uarik i-a tîrît cadavrul sub un pod, după urmau să fie sădiţi piupi şi mesteceni.
care s-a sinucis, rupîndu-şi venele de la Această hotărîre a fost luată de conduce­
mînă cu dinţii. Amîndoi au fost arşi în rea azilului, care a ajuns la concluzia că
crematoriul oraşului, fără a li se mai cer­ cireşii, atunci cînd dau în floare, provoa­
ceta identitatea. că pacienţilor stări nostalgice, care la
unii trec în depresii, din care îşi revin cu
greu.
Uşile şi ferestrele azilului erau închise
şi păzite pe durata lucrărilor. Această
măsură a fost luată pentru a preveni
conflictele dintre pacienţi şi muncitori.

177
I
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Cu două zile în urmă, cînd planul de a


tăia cireşii a ajuns la urechile bătrînilor,
o parte din ei a ieşit în grădină, decla-
rînd greva foamei. Lor li s-au alăturat şi
ceilalţi bătrîni, care, chiar dacă nu erau
atît de preocupaţi de soarta cireşilor, au
văzut în revolta organizată în grădină un
fel distractiv de a ucide vremea. Pînă la
urmă gardienii i-au convins să se retragă - Un, doi!
în pavilioane, iar pe cei mai îndărătnici - Cine merge-n pas cu noi?
i-au legat şi i-au adormit cu injecţii. - Sîntem schimbul lumii vechi şi pă­
In această dimineaţă iniţiatorii protes­ şim perechi, perechi! Sîntem fete şi bă­
tului stăteau \a geam, îmbrăcaţi în că ieţi, veseli, mîndri şi isteţi!
măşi de forţă. Zgomotul drujbelor îi tre­ Apoi pionierii reluau numărătoarea de
zise din somnul greoi pe care li-1 provo- la început. Orice lucrare a lor era însoţită
caseră injecţiile. Dincolo de sticlă, un de numărătoare. Uneori puteau sa cm'te.
grup de pionieri îmbrăcaţi în uniforme Cîntecele erau despre cerul senin, despre
cărau crengile înflorite de cireş şi le adu­ ploaie, despre vînt sau despre cum arde
nau într-o grămadă. De acolo alt grup le focul. Era greu să-i vezi pe acei copii în
încărca într-un tractor. Dar unde urmau uniforme care se bucură în timp ce cîntă
să fie ele duse nu se ştia. La etajul al doi­ despre ceva care nu are nici un sens. Pio­
lea unul din cei legaţi s-a lovit cu capul nierii erau supravegheaţi de tineri îmbră­
de geam şi 1-a spart. Cioburile au căzut caţi în uniforme asemănătoare. Feţele lor
pe pavamentul de piatră, fără să se au­ nu trădau nici vîrsta, nici sexul. Privin-
dă, clinchetul lor fiind acoperit de zgo­ du-i, ţi se părea că ai de a face cu o nouă
motul drujbelor şi al tractoarelor. rasă de oameni, care nu ştie altceva decît
să cînte şi să muncească.
- Un, doi!
Iacob Kohner a fost adus la azilul
- Trei, patru!
- Trei, patru! Euthanasius fiind în vîrstă de şaizeci şi
doi de ani. Controlul medical i-a depis­
178 tat nereguli ale aparatului cardiovascu­
lar. Obezitatea de care suferise atîţia ani
îşi lăsase amprenta asupra sănătăţii lui
Iacob şi el a fost internat la azil înainte
de timp.
înainte de moartea sa, Preasfinţitul 1-a
hirotonit preot pe Vik, adică pe Alexan-

I
179
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

dru, care avea pe atunci şaizeci şi opt de o blondă tînără îmbrăcată în uniformă,
ani. El avea să rămînă preotul comunită­ cu bonetă albastră pe cap. Ridicaţi-vă de
ţii. Iacob însă, care avea de acum mai pe iarbă, că murdăriţi halatele! Aveţi
mulţi ani de slujire, a fost binecuvîntat să bănci pentru aşezat!
meargă la azil, pe urmele părintelui Ioan. Iacob şi-a luat în primire patul, hala­
Această binecuvîntare a coincis cu dorin­ tul, o pereche de şlapi, un fes, săpunul şi
ţa lui Iacob, încununîndu-i rugăciunile de două prosoape, periuţa şi pasta de dinţi,
mai mulţi ani. un pieptene, un şampon şi o ciocolată.
Atunci cînd a intrat în curtea azilului, Hainele în care a venit i-au fost luate.
maşinile cu pionieri şi muncitori tocmai Această procedură era necesară pentru a
plecau. Asfaltul era presărat cu flori de preveni evadarea din azil. După masa
cireş, iar pămîntul proaspăt răscolit era de prînz urma să fie prezentat colegilor.
plin de rîme. în locul cireşilor bătrîni Pînă atunci, putea să meargă afară, să se
erau plantaţi acum puieţi de plop şi de plimbe sau să stea pe bancă.
mesteacăn, aliniaţi în rînduri, asemenea Se aşeză lîngă un bărbat cărunt care
celor care i-au plantat. Privindu-i, fără să fuma singur pe o bancă.
vrei îţi răsunau în minte cuvintele aiuri­ - Eşti nou?
toare ale numărătoarei: „Un, doi! Trei, -Da.
patru! Trei, patru! Un, doi!"... - Q ţ i ani ai?
După ce au plecat detaşamentele în - Şaizeci şi doi.
uniforme, uşile pavilioanelor au fost - N-ai putut să mai aştepţi?
deschise şi bătrînii au năvălit afară, gălă­ - Am probleme de sănătate.
gioşi ca nişte copii care ies de la şcoală. - Toţi avem probleme de sănătate.
Obişnuiţi să se ascundă pe sub copaci să N-ai ştiut să te descurci. Şi eu trebuia să
fumeze, ei îşi căutau acum un adăpost. fiu adus acu' trei ani, din acelaşi motiv.
Unii din ei s-au aşezat pe iarbă şi şi-au Dar am ştiut cui să plătesc. Am cîştigat
aprins ţigările. doi ani.
- Nu vă aşezaţi jos, să nu răciţi! se - Dar mie îmi e indiferent.
auzi glasul piţigăiat al supraveghetoarei, - Ce, nu ai pe nimeni? Nu ai familie?

180 181
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

- Ba da. Am chiar o familie foarte mare. - Am cunoscut doi. Ăştia mor rîzînd.
- Minţi. Familii mari nu există. îi invidiez.
- Ba da, există. Totul e să ştii unde să - Şi ce te împiedică să fii ca ei?
cauţi. - Nu ştiu. Poate că sînt prea raţional.
- Eşti un ciudat. Dar cred că dacă Dumnezeu ar exista,
- Mi s-a mai spus asta. n-ar permite una ca asta.
Bărbatul se căută în buzunarul de la -Ce?
halat şi scoase o ţigară. - Nu ne-ar lăsa să murim aici ca nişte
- Fumezi? cîini.
- Nu, mulţumesc. M-am lăsat. Acum - Contează cum mori?
mulţi ani. - Dar ce contează?
- Atunci eu o să mai trag una, zise - Cred că mai mult contează cum
bărbatul, aprinzîndu-şi ţigara de la mu­ trăieşti.
cul celei arse. Cum crezi, în cît timp vor - Nu ştiu. Moartea încununează viaţa.
creşte copacii ăştia? Cred că în felul cum mori se cuprinde şi
- Nu ştiu. Nu mă pricep la copaci. felul în care ai trăit.
- Iar eu cred că în vreo treizeci de ani. - Există atîţia oameni care au trăit
Dar poate şi mai mult. măreţ, dar care au murit în cele mai
- C e mult... umilitoare moduri. De pildă, Ioan Bote­
- Ne-au tăiat cireşii, parşivii. Ne-au zătorul a murit decapitat la comanda
pus plopi. Iar eu sînt alergic la plopi. unei dansatoare.
- Oricum, n-o să vă afecteze, cel puţin - Ăsta cine mai e? E creştin?
în această viaţă, glumi Iacob.
-Da...
- Hm, ai dreptate. îmi place că ai - Dar pe cine a botezat?
umor. Crezi în Dumnezeu? - Pe Hristos.
- Da. De ce? - înseamnă că nu e creştin. E evreu?
- Numai cei care cred în Dumnezeu - E evreu. Dar avînd în vedere că a
glumesc cînd ajung aici. crezut în Hristos şi L-a propovăduit, e
- Nu m-am gîndit la asta. creştin.
182 183
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
- Creştinii sînt toţi nişte ciudaţi. Lor le
place să moară. Dacă se poate, să fie La cină au băut suc cu prăjituri. Fesu­
ucişi. Am citit cîndva o carte, cînd eram rile, pe care cei de acolo nu şi le scoteau
adolescent, în care se povestea cum îi niciodată, îi păreau lui lacob că seamănă
dădeau pe creştini la lei şi la tigri în cir­ cu nişte nimburi prost desenate. In faţa
curile romane. Sînt nişte nebuni, ce să morţii, oamenii devin ei înşişi. Probabil fi­
zic. Chiar şi Hristos al lor S-a lăsat răs­ ecare dintre ei a avut o tinereţe asemenea
tignit pe cruce. Dacă era Dumnezeu, de tinerilor dintotdeauna, dar acum feţele lor
ce nu S-a împotrivit? erau strînse de tăcere şi cuminţenie.
- Poate tocmai pentru că este Dumne­ Oare cum ar fi arătat aceşti oameni
zeu şi pentru El moartea nu înseamnă dacă fiecare din ei nu şi-ar fi ştiut cu
nimic... exactitate ziua şi ceasul cînd va pleca
Se auzi o sirenă, la care toţi s-au ridicat din viată?
de pe unde erau şi au alergat înăuntru. După cină, lacob se retrase în sala de
- E ora mesei. Să mergem. Mai vor­ agrement. Unii priveau la televizor, alţii
bim şi altă dată despre Hristosul tău. se jucau la calculator. Numai cîţiva ci­
După prînz, supraveghetoarea 1-a teau, lacob se aşeză la masa la care cu
prezentat pe lacob restului adunării. mulţi ani în urmă îşi întîlnise pentru ul­
Procedura era obligatorie, deşi toţi o tima dată mama. Scoţînd Biblia, el parcă
ştiau de acum pe de rost şi le trezea un sparse timpul, amestecînd la un loc tre­
gust amar. cutul, prezentul şi viitorul.
După aceea lacob a rămas singur.
Toată după-amiaza a petrecut-o în gră­ Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în
dină. De acum înainte pentru el începea Dumnezeu, credeţi şi în Mine. în casa Tatălui
numărătoarea inversă. Gîndurile căpă­ Meu multe locaşuri sînt. Iar de nu, v-aş fi
spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi
tau o limpezime pe care mai înainte nu o
duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi
cunoscuse. Din pricina focului pe care îl lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sînt Eu. Şi
simţea în inimă i se părea că nu va ador­ unde Mă duc eu voi ştiţi, şi ştiţi şi calea.
mi niciodată. Toma I-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci;
şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sînt
184
185
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă
Tatăl Meu decît prin Mine [...] Pace vă las urăşte...1
vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă Acestea vi le-am spus ca să nu vă smintiţi. Vă
lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine cea­
voastră, nici să se înfricoşeze.1 sul cînd tot cel ce vă va ucide să creadă că
Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iu­ aduce închinare lui Dumnezeu.
bit şi Eu pe voi; rămîneţi întru iubirea Mea. Iată, vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămîne întru fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi sin­
iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit porun­ gur. Dar nu sînt singur, pentru că Tatăl este
cile Tatălui Meu şi rămîn întru iubirea Lui. cu Mine. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine
Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea să fie în
pace să aveţi. în lume necazuri veţi avea, dar
voi şi ca bucuria voastră să fie deplină.
îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.2
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul
pe altul, precum v-am iubit şi Eu pe voi. Mai Se spune că Iacob Kohner nu a murit
mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca
niciodată. într-una din nopţi el a fost vă­
sufletul său să şi-1 pună pentru prietenii săi.
Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce
zut cum se ridică din grădină şi zboară
vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, spre cer. Cine anume a văzut asta nu se
că sluga nu ştie ce face stăpînul său, ci v-am mai ştie, dar credinţa aceasta a rămas
numit pe voi prieteni, pentru că toate cîte am pentru totdeauna printre cei de la azilul
auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscu­ Euthanasius.
te. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales
pe voi şi v-am rînduit să mergeţi şi roadă să
aduceţi, şi roadă voastră să rămînă, ca Tatăl
să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.

Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe


altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că
pe Mine mai înainte decît pe voi M-a urît.
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al
său; dar pentru că nu sînteţi din lume, ci Eu
Din „profeţiile" lui Bertrand Russel 5
Şapte răsărituri de soare pentru lacob
Kohner 7
Trista poveste a lui Iosif şi a Rozăi
Kohner 23
Moştenirea 37
Să priveşti un cireş înflorit prin fereastra
azilului de bătrîni 51
Paradisul bătrînilor 63
Sfîrşitul lumii 75
Dialog în sala de fitness 87
Să mori strivit de mulţime 101
Soarele de aprilie 117
Batalioanele de copii 133
Semnele vremii 151
Fratele mai mare 165
lacob Kohner zboară la cer 177

189
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3,
031216, Bucureşti
Tel: 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84
e-mail: contact@supergraph.ro
www.librariasophia.ro
www.sophia.ro

Societatea de Difuzare SUPERGRAPH


vă oferă posibilitatea de a primi prin poştă
cele mai bune cărţi de spiritualitate,
teologie, cultură religioasă, artă, filozofie
apărute la edituri de prestigiu.
Plata se face ramburs la primirea cărţilor;
taxele poştale sînt suportate de Supergraph.

Vă aşteptăm la
LIBRĂRIA SOPHIA
str. Bibescu Vodă nr. 19,
040151, Bucureşti, sector 4
(lîngă Facultatea de Teologie)
tel. 021-336.10.00; 0722.266.618
www.librariasophia.ro

Sacrifică puţină vreme pentru a răsfoi cărţile noastre:


este cu neputinţă să nu găseşti ceva
pe gustul şi spre folosul tău!
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPOs.rJ.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureşti
tel./fax 021.211.32.60; tel. 021.212.29.27
E-mail: ofnce@luminatipo.com
www. luminatipo. corn