Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SAVATIE BA§TOVOI
Bună ziua! Sînteţi Domnul Iacob vîrsta limită pînă la care o persoană poate fi
Kohner, fiul lui Iosif şi al Rozăi Kohner... recunoscută aptă pentru viaţa socială). Taxa
Da... Eu sînt, răspunse Iacob Kohner, de 202 euro pentru procedura medicală (în
încercînd să ghicească di n priviri motivul care intră şi procedura de cremaţie) urmează
vizitei. Nu suporta poştaşul cu combine- a fi plătită în decursul următoarelor 5 zile,
zonul şi basca lui galbenă pentru faptul adică pînă la 17 aprilie, la sediul Primăriei
că acesta îi aducea numai veşti proaste: oraşului.
amenzi, penalizări şi altele asemenea. Urna cu cenuşa cetăţenei Roza Kohner va
Aveţi o citaţie pe numele Iacob putea fi ridicată de la sediul Primăriei după
Kohner. Vă rog să semnaţi. achitarea taxei de 35 de euro, din care 30
Iacob Kohner semnă şi închise uşa. euro pentru urnă şi 5 euro plata pentru ser-
De obicei semna şi apoi citea. Nu avea viciul crematiei.
rost să spui că nu eşti de acord să sem- »
nezi. Tot ce venea de la Primărie, de la „Ce drăcie!, zise Iacob Kohner după
Poliţie sau de la Garda financiară trebuia ce termină de citit. Cum am putut să uit
semnat. Luă plicul şi reveni la cafeaua şi de ziua mamei? Sînt un ratat! De acum
ţigara lăsate pe masa de lîngă geam. n o s o mai văd niciodată! Mamă, iar
tă mă! Niciodată nu am fost aşa cum
Deschise plicul şi începu să citească:
ţi ai dorit..."
Domnule Iacobvă
Prin prezenta Kohner,
aducem la cunoştinţă De ceoamenii
trăiască trebuia atît
să fiecîtaşa?
li s De ce să
a dat de nu
la
că, în virtutea Legii nr. 182/110, privind în Dumnezeu? Iacob Kohner simţea că ceea
trerupearea funcţiilor fizice la persoanele de- ce se întîmplă nu e drept, dar nu ştia să
venite inapte pentru viaţa socială, mama se facă înţeles. Ii părea rău că nu vorbise
Dumneavoastră, doamna Roza Kohner, a demult cu mama sa. Trecuseră trei ani de
fost eutanasiată astăzi, 12 aprilie, ora 9.40. la ultima lor întîlnire. O vizitase la azil.
Legea a fost aplicată în legătură cu împlini- Roza Kohner era într un halat albastru şi
rea de către cetăţeana Roza Kohner a vîrstei citea dintr o carte neagră. Cînd şi a văzut
de şaizeci şi cinci de ani (considerată a fi fiul, a închis cartea, a pus o pe măsuţă şi
10 11
IEROMONAHSAVATIE BAŞTOVOl DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
s a ridicat în picioare. Iacob Kohner s a Iacob Kohner îşi cîştiga existenţa din
apropiat. S au îmbrăţişat şi au rămas aşa reclame. Avea un contract cu o firmă de
mai multă vreme. Roza Kohner îşi apăsa publicitate şi primea salariu lunar. în
faţa în umărul fiului său, reuşind astfel schimb, era folosit în diverse spoturi pu-
să şi şteargă lacrimile care îi curgeau blicitare. Uneori era chemat să facă figu-
fără să vrea. Nu voia să o vadă plîngînd. raţie la talk show urile televizate. A apă-
Iacob Kohner, care simţea lacrimile ma- rut chiar şi într un spot electoral.
Iacob Kohner avea 40 de ani, 1.72 m
mei
mai sale
multînlaumărul
piept. stîng, o strîngea
Trecîndu i braţulşi înălţime şi 120 kg. In schimb, avea ochii
drept pe după gît, Iacob Kohner îşi şter- albaştri. Atunci cînd erau filmaţi în
gea lacrimile cu dosul mînecii. gros plan, ochii lui erau frumoşi şi trişti.
Apoi s au aşezat în fotoliile de lîngă Apoi imaginea începea să se micşoreze
măsuţă. Nu şi poate aminti discuţia de şi apăreau fruntea şi obrajii mari ai lui
atunci. Tot ce i a rămas în minte este Iacob Kohner. Apoi apăreau urechile şi
curiozitatea lui de a întoarce cartea cu părul cîrlionţat. Apoi apărea Iacob Koh-
titlul în sus în timp ce doamna Kohner ner în întregime, făcînd vreo scamatorie,
îl privea. Nu putea să o întrebe ce citeş- mîncînd un hamburgher sau zicînd ceva
te. Simţea că ar da buzna în sufletul ei. în ce el însuşi nu credea. Pentru aceasta
Şi nu se cădea. S au despărţit şi nu s au Iacob Kohner pr imea bani.
mai
pe 12văzut de atunci.
aprilie, Dar în fiecare
Iacob Kohner an,
îi trimitea Dinmînca
netul, aceşti şibani
îşi îşi plătea chiria
cumpăra şi inter
puţinele hai-
mamei sale o felicitare de ziua ei. Cum ne. Iacob Kohner avea puţine haine. Ar fi
a putut să uite de această dată? Tocmai putut să se lipsească de ele cu totul, deoa-
la şaizeci şi cinci de ani, la ultima ei rece stătea mai mult în casă, unde nu
aniversare!? avea cine să I vadă. Ii plăcea să stea pe
messenger şi pe chat, mai ales cînd cel cu
Iacob Kohner era măcinat de remuş care vorbea apărea şi video. în schimb, el
cări. El îşi aprinse o ţigară şi o fuma lăcri nu şi a luat cameră la computer, pentru
mînd . „E nedrept !, îşi zicea el, e nedrep t!" că îi era ruşine de felul în care arată. La
12 13
avatar avea fotografia unui tip bronzat, TURBO 2222: ce, cu tine e aceeaşi chestie? hai
cu muşchi pe burtă. Deşi Iacob Kohner ca te las sa razi!
era convins că frumuseţea omului nu o IACOB KOHNER: Nu. Am zis că i tare, dar
dă trupul, ci sufletul. nu pot să rîd acum. Am o problemă. Dacă
l aş fi auzit ieri, aş fi rîs. îmi place bancul.
TURBO 2222: salut! eşti?
TURBO 2222: inseamna ca am nimerit la
IACOB KOHNER: Da! tank! te am mai inveselit puţin! nu rezolvi ni-
mic daca eşti trist.
TURBO 2222: sa ti spun un banc...
IACOB KOHNER: Hai. Iacob Kohner nu ştia cine e TURBO
TURBO 2222: s a dus odată un evreu la popa 2222. Nu ştia nici măcar dacă e femeie
sa se spovedească (iti place inceputul?) © sau bărbat. Acesta dădea pur şi simplu
buzna pe messenger, propunînd bancuri
IACOB KOHNER: Da, zi i mai departe. fără nici o noimă. Cum poţi să trăieşti
TURBO 2222: zice „părinte, in timpul războ- doar cu bancuri? se mira Iacob Kohner.
iului eu am adăpostit la mine in beci un sol- De data asta discuţia i a lăsat un gust
dat..." popa zice „foarte bine, fiule, ai făcut o amar. Se gîndea că trebuie să meargă la
fapta buna!" „da, părinte, numai ca pentru fi- Primărie, să plătească blestemaţii de 202
ecare zi cat ii ţineam ascuns ii luam cate zece
ftdfiffi" ,re*i,"Hîta.^ IGUÎI. miiA abiiui bjn&."U. euro pentru eutanasiere. Atpoi maLer.au.
şi cei 35 de euro pentru cenuşă. în total
citeşteiarpopa
cate, rugăciuneaevreul
la despărţire de dezlegare de pă-
ii intreaba „pă- 237 de euro. Plus 3 euro pentru taxi.
rinte, pot sa va cer un sfat?" „da, fiule." „ce Adică 240 de euro. Atît îl costa moartea
credeţi, ar trebui sa i spun soldatului ca răz- mamei sale. Ce prostie, gîndea Iacob
boiul s a terminat?" Kohner. Ce cruzime, ce nebunie, să tre-
IACOB KOHNER: Tare. buiască să plăteşti pentru uciderea pro-
priei mame. Dar asta era legea. Toţi fă-
TURBO 2222: ti a plăcut, a? cică „sa i spun ca ceau aşa, şi Iacob Kohner nu putea fi alt-
s a terminat războiul"... Eu nu m am putut
opri din ras o ora atunci când l am auzit. fel. Dar el voia să fie altfel. Iacob Kohner
nu era ca ceilalţi.
IACOB KOHNER: Da. Aşa e.
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI
VIK: salut iacob! eşti supărat pe mine? IACOB KOHNER: Ai avut vreodată un prie-
ten?
IACOB KOHNER: Scuză mă, sînt cam ocu-
VIK: nu.
pat. Vorbim mai tîrziu.
IACOB KOHNER: Nici eu.
VIK: imi pare rau ca ieri am fost poate prea
grobian, am avut o zi grea. VIK: adică da... dar nu in sensul asta... nici nu
IACOB KOHNER: Şi eu am o zi grea, dar asta ştiu cum sa spun.
VIK: in viata totul e posibil, nu ai spus tu? Avea nevoie de o lumină proaspătă şi
IACOB KOHNER: Aş fi foarte bucuros. Poate curată ca cea a soarelui la răsărit.
0 să ne împrietenim. Ce bine ar fi! Nu a mai văzut un răsărit de soare
VIK: cu siguranţa, acum scuza ma, trebuie sa din copilărie. Lumea întreagă părea răs-
ies. vorbim alta data. turnată cu susul în jos. Noaptea oamenii
veghează în faţa computerelor sau prin
IACOB KOHNER: Pa! locurile de distracţie, iar cele mai fru-
VIK: pa! ner
moase
se lumină
ore alelazilei
aceste
le dorm.
gînduriIacob
şi se duse
Koh-
„Sînt atît de singur!, îşi zise Iacob iar la computer. Deschise Google şi dă-
Kohner şi se ridică din faţa computeru- du căutare după „răsărit de soare". I au
lui. Mă apropii şi eu de ziua prevăzută apărut mii de imagini cu soarele răsă-
de lege, dar viaţa parcă nici nu a înce- rind de după mare, de după munţi, de
put. Aş dori să fac ceva cu viaţa mea, după păduri. Ce frumos era!
ceva mai mult decît să mă cert la nesfîr
şit pe net. Ceva mai mult decît să figurez în acea zi murise Prim ministrul. în
în nişte reclame idioate. Ceva mai mult timp ce Iacob Kohner mînca în bucătă-
decît să mănînc şi să dorm. Dar ce este ria sa friptură de purcel, Prim ministrul
acel ceva mai mult? Nu ştiu. Şi oare este îşi dădea sufletul în văzul tuturor, pe o
ceva mai mult? Este! Este! Este!", îşi în- scenă amenajată în piaţa oraşului. Totul
cheie Iacob Kohner raţionamentul cu vo- s a întîmplat atît de repede şi atît de ne-
ce tare. aşteptat, încît nici cei din garda de corp
1 se făcu foame şi privi la ceas. O, dră- nu au reuşit să sară pentru a 1 sprijini să
cie! Iarăşi s a trezit tîrziu şi a ratat răsări- nu cadă. Prim ministrul se prăbuşi pe
tul de soare! Şi a spus că nu va mai sta scîndurile scenei, ţinîndu se cu mîinile
nopţile pe net pentru a se trezi devreme, de gît, ca şi cum ar fi vrut să scape de
odată cu soarele. Voia să prindă soarele un laţ nevăzut. Sîngele îi ţîşni din toate
din fereastra sa şi să şi noteze gîndurile orificiile, chiar şi din ochi. Cineva din
care îi vor veni în acele clipe înălţătoare. suita sa şi a scos sacoul şi 1 a aruncat pe
18 19
NASA PANTANASA: hei, cine a fost in piaţa
faţa cumplită a Prim ministrului. Cînd si a văzut cum a murit primu? e adevărat ca
au ajuns medicii, Prim ministrul era de s a imputit pe loc? cică putea ca un câine
acum ţeapăn. Zadarnic s au chinuit să i mort de o săptămâna!
îndrepte picioarele care ieşeau de pe BARAC OBAMA: eu am fost in primele
targa ca spiţele unei umbrele stricate. rânduri, putea de ti venea sa ti vershi matele!
Mulţimea s a risipit de pe piaţă, mur Priviţi atent reportajele de la ştiri: medicii se
murînd că nu a mai văzut aşa ceva decît tin de nas când ii ridica, pentru ca era imposi-
în filme. bil sa stai langa el. cică ii ieşeau viermi din
ochi si din urechi! SF nu alta!©
Prim ministrul se afla în plină campa-
nie electorală, candidînd pentru a doua TURBO 2222: asa i trebuie, porc imputit de
oară consecutiv. Era la fel de vestit ca şi jigodie ce e el! nu trebuia sa facă porcăria aia
de lege (mi a ucis ambii părinţi!) n o sa 1 iert
piaţa oraşului, ca şi capitala ţării sale. A niciodată! a primit ce merita!
revenit în politică după o pauză de şap-
tesprezece ani, timp în care nimeni nu Peste două ore de la moartea Prim
ştie unde a dispărut. El este omul care, ministrului a fost blocat intemetul în
cu treizeci şi şase de ani în urmă, a pro- toată ţara. Iacob Kohner, care între timp
movat Legea eutanasiei, susţinînd îşi mînca friptura şi se gîndea la răsări-
„dreptul fiecăruia de a pleca frumos din turile de soare ratate, nu ştia nimic de-
viaţă".
colind Moartea sa i a şocat
revolta înăbuşită pe toţi, răs-
a milioane de spre
lui a cele
pus întîmplate.
o pe seamaCăderea
vreunei internetu
probleme
oameni. Toate canalele de televiziune se în reţea. Oricum, era o oră prea tîrzie
luptau zadarnic să dea morţii Prim mi- pentru a suna la operator. Se plimbă
nistrului un aer de normalitate, invocînd prin casă, apoi hotărî să se culce mai de-
tradiţionalul stop cardiac. vreme. Poate mîine se va trezi odată cu
soarele.
TURBO 2222: porcu de prim ministru si a dat
duhu! cică i a dat sângele pe bot si pe urechi,
si pe ochi si, probabil si pe... © asta e răsplata
pentru un porc ca el!
20
Trista poveste a lui Iosif
şi a Rozăi Kohner
ceri aminte care nu şi au rostul. Trebuie du şi viaţa din copilărie şi pînă la azil,
să gîndiţi pozitiv şi să credeţi în victorie! căutînd să înţeleagă rosturi neînţelese
Vă rog să o aplaudăm pe doamna Koh pînă atunci.
ner! Felicitări pentru că aţi intrat în fami-
lia noastră! Vă rog să aplaudăm! Doam- în azil Roza Kohner a cunoscut un om
na Kohner, felicitările mele... neobişnuit. Acesta era părintele loan, un
Azilul de bătrîni o schimbă mult pe bărbat zdravăn şi tăcut, despre care toţi
Roza Kohner. Ea se închise în sine şi nu spuneau că e nebun. Părintele loan era
vorbea decît foarte rar şi atunci doar surprins de multe ori făcînd rugăciuni
cînd era întrebată. Oamenii de aici vor- asupra unui pahar de vin şi a unei bucăţi
beau mult şi se repetau. Fiecare avea po- de pîine, pe care mai apoi le mînca, zicînd
vestea sa, pe care dorea să o spună tutu- că se împărtăşeşte cu Trupul şi Sîngele lui
ror. Roza Kohner ţinea la etichetă şi nu Hristos. Nimeni nu 1 a văzut vreodată pe
putea să întrerupă pe cineva în timp ce părintele loan trist sau nemulţumit. El le
vorbeşte. Datorită acestei bune creşteri a spunea tuturor că viaţa lui abia începe şi
ei, fiecare căuta să stea de vorbă cu Roza că de aici, din azil, oamenii se nasc direct
Kohner. Toţi se simţeau mai uşuraţi du- în împărăţia cerurilor.
pă ce vorbeau cu ea. într o dimineaţă devreme, cînd toată
lumea dormea, Roza Kohner 1 a surprins
DarKohner.
Roza nimeni Viaţa
nu seeigîndea la ce simte
s a transformat în- pe părintele loan în grădină, tocmai cînd
tr un adevărat coşmar. Roza Kohner se îşi făcea rugăciunea după împărtăşanie.
ascundea prin grădină şi chiar în toaletă, Aşteptă pînă să 1 vadă pornind pe alee şi
numai să scape de neobosiţii vorbitori, se apropie.
în cele din urmă ea hotărî să devină ca Vă rugaţi lui Dumnezeu, crezînd că
toţi şi începu să se certe cu oricine intra El o să vă ajute? îl întrebă Roza Kohner
în vorbă cu ea. în acest fel Roza Kohner fără să salute.
şi a aflat liniştea. Fiind evitată de toţi, ea Fac asta tot timpul şi Dumnezeu nu
se afundă în propriile gînduri, depănîn m a lipsit niciodată de ajutorul Său.
27
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
ce face părintele Ioan. „Iar se roagă! Cît
Şi eu am fost învăţată să cred în poate să se roage omul ăsta? Doamne,
Dumnezeu. Dar viaţa mi a demonstrat da' mai lasă 1 odată în pace, poate termi-
că Dumnezeu nu există şi că oamenii nă şi mai vorbesc şi eu cu el."
mor lipsiţi de orice ajutor. într adevăr, nu a trecut nici un minut,
Pentru a muri nu este nevoie de că părintele Ioan şi a făcut ultima cruce
vreu n ajutor. De ajutor au nevoie doar şi a pornit în jos pe alee. Se opri în drep-
cei care doresc să învie. tul băncii unde îl aştepta Roza Kohner.
Spunînd acestea, părintele Ioan a plecat Bună dimineaţa, soră Roza! o luă el
tăcut spre fundul grădinii şi întreaga lui înainte, vesel de parcă îşi revăzu un
făptură arăta că ceea ce spune e adevărat. vechi prieten.
„Cum să învii?, se întrebă nedumerită Bună dimineaţa..., zîmbi nedumeri-
Roza Kohner. Parcă poate cineva să în- tă Roza Kohner, care petrecuse pînă
vie?" Cuvintele părintelui Ioan nu i dă- atunci în încordare, gîndind cum să în-
deau pace. Ele îi păreau absurde şi totuşi ceapă vorba.
adevărate. Dacă i le ar fi spus altcineva, Se anunţă o zi frumoasă. Cine se
l ar fi crezut nebun. Dar omul acesta scoală mai dimineaţă aude ciripitul pă-
avea ceva ce nu aveau ceilalţi. Roza sărelelor. Auziţi cum fac?
Da..., nu le am dat importanţă...
Kohner hotărî
afla sensul să se ţină
cuvintelor lui. de el pînă va Vine o vîrstă cînd ciripitul păsărele-
„Să nu fiu şi eu pentru el ceea ce erau lor şi răsăritul soarelui capătă un cu to-
babele astea sîcîitoare pentru mine, gîndi tul alt înţeles, aşa cum descrie înţeleptul
Roza Kohner şi se aşeză pe bancă. Nu este în Ecleziastul...
Ecleziastul? Asta parcă e ceva din
potrivit să mă bag în viaţa omului. Cum Biblie?
să îl abordez aşa, tam nisam, şi să i pun Da. E cartea înţeleptului Solomon în
întrebări la care poate că el nici nu doreşte care el îşi deapănă viaţa, încercînd să
să răspundă? Hm, asta e prea de tot." răspundă la veşnicele întrebări care îl
Roza Kohner se aplecă şi încercă să macină pe om...
privească printre crengi, vrînd să vadă
29
28
IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
Da? Şi care sînt aceste întrebări? ani. Din acest motiv ea nu i a dat prea
Care sînt întrebările? De pildă, ce mare importanţă. „Oricum, toţi murim
rost are viaţa, ce rost au toate? într o zi", a fost răspunsul Rozei Kohner
într adevăr, ce rost au toate? dat soţului ei Iosif, atunci cînd acesta îşi
Nici un rost! rîse părintele loan. arăta nemulţumirea faţă de noua lege.
„Deşertăciune, totul e deşertăciune şi E o nebunie! încotro se îndreaptă
vînare de vînt!" omenirea? zisese Iosif Kohner, aruncînd
Şi
Şi atunci?
atu u u u nci..., îngînă părintele ziarulDupă
pe masa
mine,dee cafea.
un lucru bun, răspun-
loan, de parcă ar fi vorbit unui copil, sese Roza Kohner, lăsîndu se în fotoliu.
„Adu ţi aminte de Ziditorul tău în zilele Decît să ajungi o epavă care nu mai tre
tinereţii tale, înainte să vină zilele despre buieşte nimănui, mai bine e să pleci la
care vei zice: nu mi găsesc nici o plăcere timp.
în ele!" Roza, te ai tîmpit cu totul? Nu
Ne întoarcem iar la Dumnezeu? vreau să mai aud asta de la tine nicioda-
Da, doamna mea, ne întoarcem iar tă! Noi sîntem în primul rînd oameni şi
la Dumnezeu! nu voi accepta ca cineva din neamul
Părintele loan tăcu şi Roza Kohner Kohner să meargă împotriva vieţii! Fie-
simţi că nu trebuie să mai întrebe nimic. care om are dreptul la viaţă, iar viaţa e
Ea se pierdu în privirea acelui om, în care un dar de la Dumnezeu, care trebuie să
parcă a încăput întreaga ei viaţă. Privin se întoarcă la Dumnezeu atunci cînd El
du 1 cum pleacă pe alee, Roza Kohner hotărăşte!
simţi cum lîngă acest om ea nu se mai te Bine, Iosif... îţi dai seama că nici eu
imva? JAP.?3£WJfaP. Iv&r&aga _7J dnp aceea .vu s$s?t de Acexrxi raj .arje.astfj?
leg e. Mă
Roza Kohner se simţi nemuritoare. gîndeam doar aşa, ca chestie, că e neplă-
cut să ajungi bătrîn şi să nu mai trebu
Legea 182/110 a fost votată pe cînd ieşti nimănui. Poate că e mai bine să
Roza Kohner avea douăzeci şi nouă de pleci la timp din viaţă. Asta nu înseam
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
nă că sînt de acord cu eutanasia. Ce, par- de 2000 de euro pentru al doilea copil,
că puţini oameni pleacă frumos din via- Iacob. Numai că peste jumătate de an
ţă şi fără să fie eutanasiaţi? La asta mă apăru o nouă lege, cea a dreptului la ur-
refeream. maşi. Noua lege permitea doar primului
Uf! Hai să încheiem discuţia asta. născut să aibă urmaşi, iar dacă cineva se
Oricum nu schimbăm nimic. Poate că ai încumeta să aibă un al doilea copil, aces-
dreptate. Vom trăi mai conştient. Poate ta urma să fie castrat. Legea s a răsfrînt
că mulţi
Ne îşi vor preţui
am obişnuit să nemai bine zilele
irosim timpul.de asupra
te ani. tuturor copiilor mai mici de şap-
parcă am fi veşnici, iar cînd ajungem bă Aşa că, oricît a încercat Roza Kohner
trîni, începem să iubim viaţa... să şi salveze băiatul de urgia bisturiului,
„Cîtă dreptate avea Iosif!, gîndi Roza Iacob a fost castrat, fiind printre copiii
Kohner depănîndu şi amintirile. Cît de care, se zicea, au deschis poarta unei ere
mult îmi doresc să trăiesc, chiar şi în noi. Durerea Rozăi Kohner era alinată
acest azil, unde s ar părea că viaţă nu doar de gîndul că în situaţia copilului ei
mai este! O, Iosife, întotdeauna ai fost se afla fiecare al doilea copil născut în
mai înţelept! Nu degeaba eşti tu mai ma- ultimii şapte ani, precum şi cei care vor
re, iubitul meu..." Roza Kohner zîmbi şi avea nenorocul de atunci înainte să nu
închise ochii, dori nd parcă să nu mai fie ei cei care vor deschide pîntecele ma-
scape din mreaja amintirilor. mei lor.familia
pentru Orice Kohner
s ar spune, Iacob
o rană vie, acare
fost
în schimb, o altă lege o făcu pe Roza
Kohner să urască toată clasa politică. La nu s a tămăduit niciodată.
jumătate de an de la promulgare a legii O lovitură parcă şi mai mare decît
eutanasiei, a fost introdusă taxa pentru primele a fost pentru Roza Kohner legea
al doilea copil. Roza Kohner avea de care permitea cumpărarea dreptului de
acum doi copii şi dorea să mai nască alţi a avea urmaşi pentru al doilea copil.
doi, pentru că visul ei era să aibă patru Chiar dacă familia Kohner nu ar fi putut
copii. Roza Kohner a fost scutită de taxa strînge niciodată suma de 100.000 de
IEROMONAHSAVATIE BAŞTOVOI
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
euro pentru a cumpăra acest drept pen- Roza Kohner îşi acoperi faţa cu mîini
tru fiul lor, gîndul că nu se mai putea fa- le şi se ţinu să nu plîngă. în patul de ală-
ce nimic pentr u Iacob o zdrobea. turi dormea o femeie care mai avea pa-
Ironia soartei făcu în aşa fel ca Râul, tru zile pînă la şaizeci şi cinci de ani. Fe-
primul născut al familiei Kohner, să re- linarele de pe alee se vedeau prin fereas-
nunţe la dreptul său de a avea urmaşi în tră şi liniştea devenise parcă la fel de
schimbul sumei de 100.000 de euro pe
care statul îi oferea în acest caz. La vîrsta greu de suportat ca şi durerea.
de douăzeci şi şapte de ani, Râul şi a ce-
rut banii şi a plecat în Israel, de unde nu
s a mai întors şi nici nu a mai dat vreun
semn după aceea.
Aşa că sărmanul Iacob a rămas singu-
ra alinare a familiei Kohner.
Iacob, să ştii că tu eşti cel mai iubit,
orice ar fi! zicea Roza Kohner, strîngîn
du şi fiul adolescent în braţe.
Chiar mai iubit decît Râul? întreba
de fiecare dată Iacob.
Şi Râul este iubit, dar tu eşti mai iu-
bit, răspundea Roza Kohner.
Dar cînd vine Râul, mamă?
O să vină, mai are puţină treabă şi o
să vină...
Eu n o să plec niciodată nicăieri... O
să rămîn aici pentru totdeauna...
Aşa să faci, mamă.
Să ştii că aşa o să fac!
I
acob Kohner se trezi, se îmbrăcă şi
porni la Primărie. Taxiul întîrzie
vreo zece minute, ceea ce 1 a enervat. Vru
să renunţe şi să cheme altul, dar îi părea
rău de replicile acide şi bine gîndite pe
care i le pregătise vinovatului. După ace-
ea însă îi păru rău că nu renunţase la
primul taxi. Şoferul se nimeri a fi un bă-
dăran care îl jignise chiar de la început.
Bună ziua, zise Iacob Kohner, in
trînd în maşină. Deşi, cînd am sunat, era
încă dimineaţă, adăugă el iritat.
Maşina se mişcă sub greutatea lui Ia-
cob Kohner şi rămase într o rînă.
Uşor, domnule! Am amortizoarele
slabe.
Nu i nimic. Eu de ce plătesc? Bani
de la mine, bani de la altul şi ţi faci
amortizoarele...
Unde mergem?
DIAVOLUL ESTE POLITICCORECT
şi niciOh,
să nu mi beau
doamna ceaiul?Păi cum aşa?
Kohner!
Nu plec de aici pînă nu vă beţi ceaiul şi
pastilele...
Domnişoară, lasă că ştiu eu ce fel de
pastile şi ce fel de ceai mi aţi adus...
Cum aşa? Ce vreţi să ziceţi?
Lăsaţi mă, vă rog. Nu e nevoie. Eu
nu mă tem de moarte. Mai am o oră de
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
trăit, vreau să o trăiesc cum trebuie, nu blia, pe care o sărută şi o puse deoparte.
vreau să dorm. Apoi scoase un caiet şi un creion, cu care
Oh, doamna Kohner... îmi pare se duse în fotoliu şi începu să scrie:
rău... Ştiu că nu e uşor, dar toţi vom
trece prin asta. Pînă la urmă, nici nu o să TESTAMENT
simţiţi. N o să doară deloc, vă asigur...
Eu, Roza Kohner, las moştenire fiului
Ce sigură sînteţi, domnişoară, răs- meu Iacob Kohner Biblia mea, pe caream
punse Roza Kohner zîmbind.
Vă rog să mă scuzaţi... Mă aşteaptă moştenit o, la rîndul meu, de la părintele
Ioan.
şi alţi bolnavi. Vă doresc să fiţi tare...
Semnez azi, 12 aprilie.
Mi a părut bine să vă cunosc... Sînteţi o
prezenţă plăcută... Am avut ce învăţa de Roza Kohner îi scrise o ultimă scrisoa-
la dumneavoastră... N o să vă uit nicio- re fiului său, Iacob Kohner, pe care o pu-
dată... Vă rog să mă scuzaţi, dar trebuie se într un plic şi o băgă în Biblie.
să plec... In sfîrşit, Roza Kohner se întoarse în-
Roza Kohner se ridică din pat şi se spre răsărit şi făcu trei închinăciuni
duse la fereastră. Grădina era pustie, iar mari, după care rămase nemişcată, ru
cireşii în floare prevesteau un an bun. gîndu se pentru ceva ce nimeni n o să
Ce frumoase sînt cireşele coapte! Şi ce afle niciodată.
gustoase sînt! Roza Kohner îşi aminti Apoi se duse şi se aşeză iar în fotoliu,
ziua
mîncatîn pentru
care Râul,
primaprimul ei băiat,
oară cireşe. Apoia lăsîndu şi capul pe spate şi închizînd
ochii. In minte îi apăru ultima oră petre-
şi 1 aminti pe Iacob. Acesta a mîncat ci- cută lîngă părintele Ioan şi felul luminos
reşe mai tîrziu. Pe la un an şi opt luni. în care a întîmpinat el moartea.
Ce poate fi mai frumos şi mai nevinovat Părintele Ioan era dintre călugării
decît un copil care mănîncă cireşe pen- scoşi afară din mănăstire printr un de-
tru prima oară? Roza Kohner se înde- cret de stat. După ce a trăit trei ani într o
părtă de la geam şi se duse la noptieră. pădure din apropierea oraşului, a fost
Deschise sertarul şi scoase de acolo Bi pîrît de cineva sub bănuială că s ar es
chiva de la respectarea Legii 182/110. apă şi din Duh este una mai adevărată
Prin urmare a fost arestat şi, dată fiind decît naşterea trupească. Dacă Roza
vîrsta de şaizeci şi patru de ani împliniţi, Kohner nu s ar fi născut aici, în azil, ea
a fost adus la azil. nu s ar fi născut niciodată. O viaţă năs-
Atunci cînd 1 a cunoscut Roza Koh cută spre moarte nu este mai mult decît
ner, părintele Ioan avea şaizeci şi patru o moarte prelungită. Dar viaţa aceasta
de ani si 9 luni, adică mai avea trei luni nouă, care o ridica în veşnicie, era ade-
pînă la moarte. Din ziua întîlnirii lor în vărata
menilorviaţă
prin pe care
jertfa Du mn
Fiului Său,ezIisus
eu o Hris-
dă oa-
grădina azilului, Roza Kohner a petrecut
aproape nedespărţită de părintele Ioan. tos. Roza Kohner trăia cu atîta plinătate
Ei au ajuns să fie subiectul bîrfelor din acest adevăr, încît fiecare zi trăită după
acel azil, deoarece tuturor li se părea că Botez i se părea o nouă viaţă. Ea ajunse-
între cei doi s a înfiripat o poveste de se să înţeleagă că o singură clipă trăită în
dragoste. Povestea lor însă a fost una cu Hristos este destulă pentru a umple de
totul neobişnuită pentru acele vremuri şi sens şi fericire o viaţă întreagă. O clipă
pentru acel loc. Pătrunsă de puterea şi dacă ar trăi omul, dar dacă în această cli-
înţelepciunea părintelui Ioan, Roza Koh- pă L ar cunoaşte pe Hristos, i ar fi de
ner ceru să fie botezată, lucru care s a şi ajuns pentru a se muta fericit în veşnicie.
întîmplat în una din dimineţi în bazinul
azilului. In acea
slujit ultimăînnoapte
Liturghia părintele
grădină, avîndIoan a
o îm-
După aceea Roza Kohner lua parte la
Liturghiile ascunse săvîşite de părintele preună cu sine şi pe Roza Kohner. Era o
Ioan, împărtăşindu se împreună cu el cu noapte de august şi ţîrîiecii au cîntat pî-
Trupul şi Sîngele Sfînt al lui Hristos. Zi- nă tîrziu.
lele petrecute lîngă părintele Ioan au fost Soră Roza, zise părintele Ioan înain-
pentru Roza Kohner cele mai luminoase te de a începe rugăciunea, aş vrea ca
din întreaga ei viaţă. Ea se cufundase cu noaptea asta să o închinăm cu totul
desăvîrşire în înţelesurile Evangheliei şi Domnului. Să nu dormim deloc.
simţea cu toată făptura că naşterea din Aşa să fie, părinte.
54 55
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
Doamne miluieşte!
Părintele se întoarse cu faţa la răsărit Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe
şi, ridicînd Biblia cu amîndouă mîinile uscat şi prin aer, Domnului să ne rugăm!
deasupra pîinii şi a vinului, zise cu voce
Doamne miluieşte!
tremurîndă:
Binecuvîntată este împărăţia Tată- Pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
lui, a Fiului şi a Sfîntului Duh! ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mîn
Amin! răspunse Roza Kohner, în tuirea lor, Domnului să ne rugăm!
semnîndu
nîndu se cu
se pînă semnul' crucii şi' ihchi
la pămînt. Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot
Cu pace Domnului să ne rugăm! necazul, mînia, primejdia şi nevoia,
Doamne miluieşte! Domnului să ne rugăm!
Pentru pacea de sus şi pentru mîn Doamne miluieşte!
tuirea sufletelor noastre, Domnului să ne Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne pă-
rugăm! zeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău!
Doamne miluieşte! Doamne miluieşte!
Pentru pacea a toată lumea, pentru Pe preasfînta, curata, prea binecu-
bunăstarea sfintelor lui Dumnez eu bise- vîntată, slăvită Stăpîna noastră, de Dum -
rici şi pentru unirea tuturor, Domnului nezeu Născătoarea şi pururea Fecioara
să ne rugăm! Măria, cu toţi sfinţii pomenind o, pe noi
înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa noas-
Doamne miluieşte! patriarhi, mitro
Pentru preafericiţii tră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!
poliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi Tie, Doamne!
de pretutindenea; pentru cinstita preoţie Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea
şi cea întru Hristos diaconie, pentru tot şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi
clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm! Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în ve-
Doamne miluieşte! cii vecilor!
Pentru buna tocmire a văzduhuri- Amin!
lor, pentru îmbelşugarea roadelor pă Părintele Ioan ştia Liturghia pe de rost
mîntului şi pentru vremi cu pace, Dom- şi o învăţase şi pe Roza Kohner să dea
nului să ne rugăm!
57
56
răspunsurile cuvenite. Acolo unde Roza priveghem şi să ne rugăm Domnului
uita, părintele cînta împreună cu ea. El împreună.
slujise atîta timp singur, încît acum, cînd Sînt gata să fiu şi în veşnicie alături
avea pe cineva care să spună „amin" la de dumneata, părinte loan.
rugăciunile lui, i se părea că lumea întrea- Mă rog Domnului şi cred că aşa va fi.
gă s a trezit din somn şi se roagă Dumne- Nu mi aţi spus mai înainte că va fi
zeului Celui Viu. Părintele loan nu avea aşa de repede...
Roza Kohner îl privea şi nu putea Roza Kohner auzea discuţia, dar gîn
spune nimic. Dragostea ei pentru acest dul ei era departe. în acele clipe ea îl ve-
om era atît de mare, încît cuvintele n ar dea pe părintele Ioan dăruindu i Biblia.
fi făcut decît să o împuţineze. Ea se Greierii cîntau şi mirosea atît de frumos
apropie şi, luîndu i mîna dreaptă între a iarbă şi a flori.
palmele sale, o sărută. Apoi îşi lăsă ca- Doamna Roza Kohner, vă rog să vă
pul pe umărul lui mare şi izbucni în întindeţi în pat. Nu vă faceţi nici o pro-
blemă, n o să doară deloc. O mică înţe-
plîns. pătură. Haideţi, doamna Kohner, că şi
Doamna Roza! E timpul. aşa am întîrziat patruzeci de minute.
Uşa se deschise şi înăuntru îşi băgă Roza Kohner se ridică din fotoliu şi se
capul tînăra infirmieră, fără să intre. Din întinse în pat. Privind în tavan, ea îşi fă-
coridor se auzi o voce iritată de bărbat. cu pentru ultima oară semnul crucii şi
De ce nu doarme? închise ochii.
Ştiţi, domn' doctor, a fost ultima ei
dorinţă..., răspunse nehotărîtă infirmiera.
Ce fel de ultimă dorinţă, domnişoa-
ră? Sînteţi prea tînăra şi prea fără experi-
enţă pentru a lua astfel de decizii! Regu-
lamentul o interzice!
Vă rog să mă scuzaţi... A fost atît de
încăpăţînată, a refuzat şi ceaiul, şi pasti-
lele... A zis să o las în pace, că mai are o
oră de trăit şi nu vrea să o doarmă...
Piei de aici! Cu neisprăvite miloase
ca tine se duce tot azilul de rîpă! Dum-
neata înţelegi că ai încălcat regulamen-
tul? Că ai încălcat Legea? Of, mila asta!
Cînd ne vom izbăvi de ea?!
I acob Kohner se trezi din cauza zgo-
motului făcut de maşinile care par-
fumau oraşul. Autocamioane imense, ca
nişte purtătoare de rachete, de culoare
galbenă, brăzdau străzile. Din cisterne
ţîşneau nori de parfum, după care nu se
mai vedea nimic. Toată această priveliş-
te neobişnuită era însoţită de sirene, la
auzul cărora traficul înţepenea, făcînd
loc uriaşelor parfumerii. Cu toate aces-
tea, dinspre mare veneau valuri de du-
hoare, care, amestecîndu se cu parfumul
răspîndit de maşini, te făceau să vomiţi.
In acea noapte Iacob adormi tîrziu.
Intîlnirea cu Vik îi deschise o nouă uşă
în viaţă. Se gîndea la viitor. Un viitor pe
care îl vedea altfel decît viaţa lui mono-
tonă şi tristă de pînă atunci . Credi nţa ne-
bună că lumea ar putea fi schimbată, că
răul ar putea fi oprit, năvăli iar în inima
lui. Acum nu mai era singur. Iar gîndul la fatala vîrstă de şaizeci şi cinci de ani,
că alţii ca Vik sînt pretutindeni în lume şi au ridicat, în timp, un oraş al lor, un-
şi că tot ce trebuie să facă este să se întîl de se retrăgeau pentru a şi trăi în tihnă,
nească îl făcea să ardă de bucurie. O bu- dacă există o tihnă pentru păcătoşi, urîta
curie din pricina căreia nu putea lor bătrîneţe. Toţi aceşti oameni erau
adormi. morţi în acte.
Acum stătea în balcon şi încerca să Pe o insulă aflată la doar cîţiva zeci de
înţeleagă ce sînt aceste maşini şi mirosul kilometri pe mare, toţi cei care au susţi-
pe care îl răspîndesc. Valurile de duhoa- nut oarecînd legalizarea eutanasiei pen-
re care se amestecau cu parfumul îm- tru persoanele ajunse la şaizeci şi cinci
prăştiat în aer l au făcut pe Iacob să în- de ani şi au făurit un Paradis al bătrîni
chidă geamul şi să se spele pe mîini. O lor. Dar ceea ce pentru criminalii îmbă
asemenea duhoare nu mai simţise nicio- trîniţi părea a fi un adevărat rai, pentru
dată. Mirosul pătrundea prin geamurile tinerii exilaţi acolo să i slujească era un
închise, avînd putere să străbată şi pere- iad. Femei tinere şi băieţi abia trecuţi de
ţii. Iacob îşi ducea mîinile la nas, apoi le adolescenţă erau înrobiţi în insulă pen-
spăla iarăşi. O spaimă neînţeleasă se lăsă tru a îndeplini dorinţele nesăbuite ale
peste tot oraşul... acelor demoni cu chip de om.
Taina acelui Paradis al bătrînilor era
In acele zile pline de tulburare şi tea- mai mult decît un secret de stat, căci în
mă care au urmat morţii doamnei Koh acea insulă îşi aflau sfîrşitul demnitarii
ner, lumea avea să cunoască lucruri ne- corupţi din lumea întreagă. Şi poate că
maiauzite pînă atunci. Legile crude pe secretul acesta nu s ar fi aflat niciodată,
care le impuseseră guvernanţii cu scopul dacă Bunul Dumnezeu nu ar fi pus ca-
de a reduce numărta' oamenilor pe pă păt fărădelegii în care s au adîncit acei
mînt aveau să se întoarcă împotriva lor oameni.
într un chip cu totul neaşteptat. In noaptea zilei în care muriseră Pre-
Miniştrii, generalii, bancherii şi, înde- şedintele şi Ministrul Sănătăţii, un miros
obşte, toţi oamenii bogaţi care ajungeau greu, prevestit de un vuiet nepămîntesc,
64 65
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
oraşul morţilor şi de mînăriile pe care le ratez, deoarece adorm din cauza bleste-
face Guvernul? matului de net? Asta e fericirea pe care
Nu ştiu... La televizor arată mulţimi mi o propui?
de oameni în stradă, milioane de morţi... Iacob izbucni în plîns şi îşi acoperi faţa
Nu mai cred pe nimeni. Au mai fă- cu mîinile. Vik conducea pe străduţele
cut aceeaşi farsă în 2012. Şi atunci a mu- pustii pe care Iacob nu păşise niciodată.
rit o grămadă de lume doar de frica sfîr în cei peste patruzeci de ani de viaţă
şitului lumii. Nu mi vine să cred că Iacob mersese foarte puţin pe jos. Gîn
oamenii au devenit atît de uşor de mani- dul că nu este ca ceilalţi îl făcuse să fugă
pulat. Cîteodată am impresia că, dacă ci- de lumea pe care o considera vinovată
de tot ce i se întîmplă. Singurul loc în ca-
neva ar ordona să sărim de la balcoane,
re se simţea liber era internetul. Dar şi
jumătate di n omenire ar sări. aceasta era o minciună pe care Iacob o
Nu ştiu ce să zic... Mi e o frică teribi- înţelegea prea bine.
lă, îmi vine să mă sinucid şi eu... Cînd scîncetele au încetat, Vik îşi în-
Sinuciderea e un păcat. toarse capul şi privi faţa roşie şi plînsă a
Ha! Un păcat? Dar să trăieşti aşa nu lui Iacob.
e un păcat? Te ai mai liniştit?
Ce tot spui, Iacob? Linişteşte te. Da... îmi pare rău.
Oare nu mă convingeai tu pe blogul tău Nu i nimic. Poate că te înţeleg, sau
să cred în fericire? măcar am încercat să o fac. Altfel de ce
Lasă mă... Aia era pe blog. Poate în- ai fi acum în maşina mea?
cercam să mă conving eu însumi că viaţa îmi pare rău...
merită trăită! Te ai pus vreo clipă în pie- Şi eu am momente de disperare. Cred
lea mea? Te ai gîndit vreo clipă cum tră- că orice om disperă uneori. Nu e nevoie să
iesc? Ce simt? Te ai gîndit că îmi amîn fii în situaţia ta pentru a dispera...
sinuciderea în fiecare zi? Că încerc să mă Probabil. Dar uneori mi se pare că
amăgesc că trăiesc pentru răsăritul de sînt cel mai nefericit om de pe pămînt.
soare pe care îl voi vedea a doua zi? Un Nefericirea, ca şi fericirea, nu se
răsărit de soare pe care de fiecare dată îl măsoară.
81
Cred că ai dreptate... întrebarea lui Iacob rămase fără răs-
Iacob nici nu băgă de seamă cînd ma- puns, deoarece Vik era ocupat să încuie
şina ieşi din oraş. Cerul senin şi cîmpul uşa pe dinăuntru. De fapt, Iacob ştia şi
verde îl făcură să i se pară că tot ce a tră- singur răspunsul la întrebarea sa. Casa
it pînă atunci a fost doar un coşmar. mirosea a mîncare gătită.
Dar unde mergem? întrebă el în cele Intră, intră..., zise Vik.
din urmă. Intru. E frumos la tine.
La mine, răspunse Vik. Da. E o casă veche, dar frumoasă.
Iacob tăcu, continuînd să privească pe Nu aş putea trăi în oraş.
geam. Oraşul e un adevărat infern.
Pot să deschid geamul? întrebă el Singurul motiv pentru care merg în
stingher. oraş sînt banii. Dacă i aş putea cîştiga la
Sigur, răspunse Vik. ţară, nu aş ieşi niciodată de aici.
E frumos. In bucătărie îi întîmpină o bătrînă,
Da, e tare frumos. care tocmai întinsese masa şi acum aş-
Cred că răsăritul de soare e splen- tepta îngîndurată.
did aici... Faceţi cunoştinţă, ea e mama mea,
Da... Măria. Iar el e prietenul meu, Iacob.
Şi apusul... Ţi am mai povestit despre el. Acum do-
Şi apusul.
Maşina opri în faţa unei porţi de me- uă zile
Da.i aînţeleg.
murit mama.
îmi pare foarte rău. Adi-
tal. Vik coborî şi deschise poarta, apoi că îmi pare bine să vă cunosc, dar îmi pa-
băgă maşina în curte. Căsuţa mică, de re rău pentru mama dumneavoastră.
piatră, era acoperită de cireşi şi zarzări. Femeia îşi întinse mîna costelivă, iar
Vik descuie uşa şi şi invită oaspetele cu cealaltă îl cuprinse pe Iacob de umăr.
înăunt ru . Aţi fost apropiat de mama dumnea-
Aici trăiesc eu. voastră? întrebă femeia.
Tare frumos... Oare de ce trebuia să într un fel... Adică...
inventeze oamenii oraşele? înţeleg...
83
Aş fi vrut să fiu mai apropiat... Doriţi să spuneţi ceva? Ziceţi, nu vă
Adică am fost apropiaţi... Nu ştiu cum sinchisiţi. Simţi ti vă ca acasă...
» » »
încă un minut! gîfîi Preasfinţitul. sfinţitul peste umăr, astfel încît acesta tre-
Cu un minut sau fără, oricum vei bui să facă cîţiva paşi ca să nu cadă.
muri! Ha, ha! Bunicul meu nu a făcut Dacă mai faci asta o dată să ştii că
fitness niciodată şi a trăit nouăzeci şi nu mai beau cu tine! Ţi am zis că mă
patru de ani. Dar a băut whisky!, glumi enervează cînd mă împingi... Te porţi ca
lordul, aruncînd lacheului prosopul cu un puştan!
care tocmai îşi şt ersese faţ a asuda tă. Mă iertaţi, Preasfinţite... Am uitat că
M ai convins, gîfîi grav Preasfinţi- nu vă place să fiţi împins... Ha, ha!
tul, coborînd singur de pe bicicletă. Con- Preasfinţitul
glumele Agathanghel
deşucheate nu agrea
ale bătrînului lord.
tinui mai tîrziu...
întotdeauna am fost impresionat de II dispreţuia pe acesta şi pentru că era
zelul tău, Preasfinţite! Sînt sigur că pen- homosexual. întotdeauna i se părea că
tru acest minut pe care mi 1 dăruieşti o lordul îi face avansuri şi asta îl scotea
să te pedepseşti acasă. Sper că nu ai obi- din sărite. însă, în lipsa altor prieteni, îşi
ceiul să te autoflagelezi? Ha, ha! petrecea uneori timpul în compania
întotdeauna ai fost un porc, my acestui boşorog pervers şi rău de gură.
lord, replică Preasfinţitul dorind să şi Uneori, ce i drept, lordul devenea grav
şi amabil, vorbind pe teme diplomatice.
89
Făcea asta mai ales după ce gafa, dorind Preasfinţitul îşi turnă în pahar, apoi
parcă să i convingă pe toţi că are şi o altă se aşeză comod în fotoliu.
faţă. La dinee se comporta impecabil, lă Biserica nu are un răspuns clar în
sînd întotdeauna o impresie bună celor această privinţă. E o taină pe care numai
ce nu îl cunoşteau mai îndeaproape. In Dumnezeu o ştie...
general, persoanele din Paradisul bătrî Hai, lasă! Ştiu şi eu asta cu „nimeni
nilor, dincolo de ursuzenia proprie vîr nu ştie nici ziua, nici ceasul...", dar
stei,
avea secevapurtau tot timpul
de ascuns. de parcă de-
Preasfinţitul, ar vreau să ţi cunosc părerea. Nu cred că
nu te ai gîndit niciodată la asta şi că nu
prins de a lungul vieţii să fie aclamat de ai şi tu, ca om, o părere a ta... Sper că nu
mulţimile de credincioşi, care de îndată e nimic „anticanonic" în a avea o părere
ce 1 vedeau săreau să i pupe mîna şi hai- despre sfîrşitul lumii?
nele, acum suferea de singurătate, fiind Depinde...
bucuros să şi împartă timpul chiar şi cu Depinde de ce?
un pervers nesuferit ca lordul Richard. Auzi, Richard, ştii că nu mi place
Preasfinţite, demult voiam să vă în- filozofia. M ai chemat să bem un whisky
treb..., începu lordul pe un ton ministeri- sau să ne certăm iar?
al, în timp ce şi punea gheaţă în paharul O, nu! Voiam doar să avem o discu-
cu whisky. Ce părere aveţi despre sfîr ţie. Dacă vrei, aş putea să ţi spun păre-
şitul Elumii?
obligatoriu să am o părere? rea mea despre sfîrşitul lumii.
Preasfinţitul sorbi din pahar şi 1 puse
Păi, ca faţă bisericească, mă gîndesc pe masă. Apoi îi făcu semn chileinicului:
că ai studiat problema mai îndeaproape. Adu mi o salată de fructe. De acu
Dă mi voie să mă aşez. Sau preferi ma ştii ce trebuie să conţină. Pe urmă
să vorbesc din picioare? poţi să mergi la bazin sau la aparate...
Ah, da, desigur... Mă scuzi, credeam Eşti liber pînă termin discuţia cu lordul
că între nişte bătrîni prieteni nu şi mai Richard.
au rostul politeţurile... Pune ţi cît vrei... Lordul dădu paharul peste cap şi şi
Ia şi gheaţă de aici... turn ă iar.
90 91
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
92
i ati convins că totul e o fatalitate, că întreci măsura, lord Richard! Toată
orice rezistenţă este zadarnică! Şi, cu viaţa mea mi am închinat o lui Hristos,
atît mai formidabil, i aţi convins pe toţi luptînd împotriva Diavolului...
că totul se întîmplă prin voia lui Dum- A fost o întrebare retorică, amice...
nezeu! Pe toţi, dar nu pe mine şi pe cei Ştiu că eşti episcop, dar îmi place să te
ca mine, care ştim că tot răul în lume e şicanez.
opera Diavolului! Cred că e timpul să plec...
ţitul, Eşti
vrîndunsă mincinos!
se ridice dinripostă
fotoliu.Preasfin
La fel Preasfinţite,
relaxezi. bea ţiîmipaharul
Uite la mine! şi ounul,
mai torn să te
ca şi tatăl tău, Diavolul! pentru că mi face bine. Nu te ai săturat
Diavolul este corect. Joacă întotdea- să trăieşti în minciună? Ştii la ce mă
una după reguli. E adevărat că îşi face gîndesc uneori? Mă gîndesc că o să mor
regulile singur. Şi ştiţi care e greşeala şi nu am zis niciodată ce gîndesc. Sînt un
voastră, Preasfinţite? mason bătrîn şi consider că mi am slujit
Nu vreau să continui această discuţie! crezul cu devotament. Dar ascultă mă
Ba trebuie s o continui, replică lor- pînă la capăt...
dul, dînd pe gît paharul. Greşeala voas- Bine... Să zicem că m ai făcut curios,
tră este că vă place să trăiţi după reguli, zise Preasfinţitul, dînd paharul peste cap
înt reaga voastr ă viaţă nu este decît re- şi reaşezîndu se în fotoliu.
guli, reguli,
bind, reguli! oricît
orice reguli, Deşi, de
la aspr
drepte şivor-
cate- Ziceam
corect, că Diavolul
în sensul esteîntotdeauna
că joacă un jucător
gorice ar fi, alcătuiesc pînă la urmă un după reguli. E adevărat că tot timpul
joc. Un joc trist sau vesel, depinde cine 1 propune reguli noi, dar nu fără acordul
joacă. Iar Diavolul este un jucător! Şi, ca adversarului. Preasfinţite, ai acceptat
orice jucător, atunci cînd nu trişează, vreodată regulile Diavolului?
ştie să folosească regulile adversarului Mă simt încurcat... în sensul dacă am
în favoarea sa... Apropo, Preasfinţite, păcătuit sau nu? Sigur, ca orice om, sînt
credeţi că Diavolul este un adversar sau supus greşelii, dar nu cred că am făcut
un partener? vreodată jocul Diavolului... E prea mult...
94 95
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
cinciAceastă
de ani? lege e o nedreptate! Oame-
nii trebuie să trăiască atît cît le e dat de
la Dumnezeu!
O! îmi place să te aud, Preasfinţite!
Chiar îmi place! Dar oare de ce îmi zici
asta mie acum şi aici, şi nu ai protestat
cînd erai episcop al bisericii oficiale?
Oare de ce a tăcut biserica atunci cînd se
purtau dezbateri în jurul acestei legi,
96
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
secretă, reunită în Hotelul National, era centre comerciale au fost săpate gropi în
în plină desfăşurare. care pot încăpea pînă la zece mii de ca-
Totul se desfăşoară conform planu- davre. Deoarece toate aceste loturi se
lui şi nu trebuie să admitem greşeli care află sub nivelul străzii, proiectele presu-
să scape situaţia de sub control, îl în- pun o ridicare semnificativă a platformei,
fruntă Preşedintele interimar pe Minis- ceea ce înseamnă că firmele proprietare
trul Sănătăţii, care tocmai îşi expusese vor plăti pentru serviciul făcut. In plus,
temerea
rul marecădeomorţi
epidemie
este cauzată de numă-
inevitabilă. crematoriile noastre au capacitatea de a
arde pînă la zece mii de cadavre pe zi.
Domnule Preşedinte, nu sîntem pre- Dar s a gîndit cineva de cît timp
gătiţi să facem faţă unei astfel de situaţii... este nevoie pentru a transporta atîţia
Domnule Ministru, vă rog să aveţi morţi?
încredere. Totul este calculat pînă la Domnule Ministru, toate forţele
amănunte. noastre vor fi îndreptate în acest scop.
Dacă lucrurile stau aşa cum ni le aţi Avem maşinile de armată, maşinile Mi-
expus, în următoarele două zile vom nisterului Sănătăţii, Pompierii, maşinile
avea circa douăzeci şi cinci de mii de ca- de gunoi, într un cuvînt totul! Dar cred
davre pe străzile oraşelor mari şi circa că sînteţi preocupat de lucruri care vă
zece mii în oraşele mici şi mijlocii. Vă depăşesc atribuţiile, Domnule Ministru.
imaginaţi ce înseamnă
loc în morgă asta?
pentru atîţia Nu Oavem
morţi! epi- Să 1situaţiile
tru lăsăm pedeInspectorul
urgenţă să General
se ocupepen-
de
demie este inevitabilă! aceste aspecte pur tehnice...
Dar cine a zis că toţi aceşti morţi Domnule Preşedinte, interveni Ins-
trebuie să ajungă în morgă?E o cheltuia- pectorul General pentru situaţiile de ur-
lă inutilă de bani şi de resurse umane. genţă, care sînt obiectivele principale?
Agenţii noştri au luat măsurile necesare Pentru ţara noastră avem un plan
cu mult înainte de declanşarea eveni- de o sută optzeci, două sute de mii de
mentelor. La ieşirile din oraşe, sub pre- morţi. Dacă această cifră va fi atinsă, în-
textul construirii de complexe auto sau seamnă că obiectivul principal a fost
102 103
atins şi ne vom bucura de susţinerea Mă mir cum de s au organizat aces-
Guvernului Mondial. te mitinguri în faţa băncilor. Ce poate să
Nu vom putea evita acuzaţia de folo- le facă banca, de vreme ce banii lor erau
sire a forţei împotriva populaţiei civile... virtuali? Nimeni nu le va da bani lichizi
N ati înţeles nimic, Domnule Ins niciodată în schimbul unor cârduri care
pector General! Tocmai în aceasta constă nu mai pot fi citite...
problema noastră, ca să nu folosim forţa. Oamenii, în situaţii de criză, comit
Misiunea
meni să se noastră
omoare este de între
singuri a i face
ei. pe oa- acţiuni
este de necugetate.
a le sugera Iar misiunea
acţiunile noastră
pe care tre-
Nu prea văd cum... E o cifră prea buie să le întreprindă.
mare... Adică să creăm premisele unui Trebuie să provocăm ciocniri de
război civil? Dar nu există liderii, nu sînt stradă, deşi îmi este greu să văd cum am
formate taberele... Societatea noastră a de- putea dezbina mulţimile pentru a le or-
păşit demult orice sentiment de aderenţă ganiza în tabere adverse. Protestatarii au
la grup. Nu mai există fanaticii de altăda- un scop comun, iar inamicul lor, de
tă, capabili să moară pentru o idee... aceasta dată, este Banca, aş îndrăzni să
Pentru o idee nu, dar pentru bani spun chiar... sistemul.
da! i o reteză Preşedintele. Inspectorul sorbi din pahar, vrînd să
Inspectorul general desfăcu o sticlă de atenueze gravitatea acuzaţiei. Apoi
apă şi şi turnă în pahar. adăugă:
Nu mai trăim în vremurile cînd ma-
Din cîte ştiu, bani nu există, conti-
nuă el, cu expresia omului care vrea să sele se revoltau împotriva autorităţilor...
Şi nici nu este acesta scopul...
înţeleagă şi nu poate. Domnule Inspector General, în pla-
Tocmai acesta a fost scopul blocării nul pe care trebuie să 1 urmăm e prevă-
bazelor de date. De vreme ce banii li- zut totul. Noi nu inventăm nimic, noi
chizi sînt insuficienţi şi marea majoritate executăm! Dacă aţi avea răbdare să as-
a populaţiei nici nu i are, doar aurul şi cultaţi şi să nu mă întrerupeţi, am termi-
bunurile mai prezintă valoare. Plebea nu na mai repede...
105
Mă scuzaţi, Domnule Preşedinte... Aceasta nu face parte din plan,
Televiziunile vor întreţine revolta Domnule Ministru. De data asta, fără
populaţiei. Oamenii trebuie să rămînă în mezeluri.
stradă toată noaptea. Scopul e ca mîine, Ministrul se aşeză. Era puţin stînjenit.
cînd vom declanşa operaţiunea, subiecţii întreaga lui făptură aducea cu un ado-
să fie flămînzi şi dezorientaţi. Nu trebuie lescent căruia tocmai i a fost refuzat un
să le lăsăm nici o speranţă! dans.
Ministrul
acest Alimentaţiei,
timp ascultase care îşiînceru
cu atenţie, tot In piaţa oraşului mulţimea creştea cu
dreptul să intervină. fiecare oră. Televiziunile transmiteau în
Da, Domnule Ministru... direct situaţia din toate oraşele ţării.
Domnule Preşedinte..., începu el, Analiştii şi comentatorii politici făceau
căutîndu şi cuvintele. Mă gîndesc că ar- prognoze apocaliptice, anunţînd foame-
derea atîtor cadavre în crematoriu este o te, jafuri, epidemii. Urma ca oamenii nu
cheltuială care nu se acoperă... doar să nu poată cumpăra nimic, ci nici
Dacă vom îndeplini obiectivele pro- să nu se poată deplasa sau plăti servicii
puse, vom primi fonduri care vor acope- medicale. Panica îi scotea pe toţi din
ri totul. casă adunîndu i în piaţa centrală a ora-
şului. Străzile erau pline de pancarde şi
De ce să nu le folosim ca materie
primă? Abatoarele mele pot prelucra steaguri.Banca
înapoi! Mulţimile Şi alteleVrem
scandau:
ne a furat! banii
ca aces-
sute de tone de carne pe zi. Va fi chiar tea. Zgomotul şi învălmăşeala erau atît
mai repede decît în crematoriu... Am de mari, încît nimeni nu mai auzea pe
asigura vulgul cu mezeluri pe cel puţin nimeni. Era cu neputinţă să vezi pe unde
jumătate de an... Ca să nu mai sp un că ar mergi şi singurele puncte de reper erau
fi un ghişeft pe cinste... vîrfurile clădirilor.
Preşedintele îl ascultă pînă la capăt, Noaptea îi găsi pe toţi liniştiţi. Spre
apoi, întorcîndu se către Inspector, răs- seară primăria instalase boxe şi fiecare
punse ca să 1 audă toată adunarea: putea vorbi la microfon în auzul întregii
106 107
pieţe. Au urmat mai multe cuvîntări, ca- Faceti mi loc să ies!
re au fost întrerupte de fluierături şi stri- Nu împingeţi!
găte de nemulţumire. în cele din urmă Daţi vă înapoi!
s a pus muzică şi piaţa s a transformat Nu împingeţi!
într o discotecă uriaşă. Pe sub castani ar- Prins între un raft cu fructe şi perete,
deau focuri şi nimic nu prevestea urgia tînărul cu cămaşă roşie simţea că se su-
de a doua zi. focă de căldură. Din toate părţile cădeau
M ai minţit! peste oameni.
altor el corpurile greleîntre
O femeie şi fierbinţi ale
două vîrste
Vorbeşti prostii, niciodată nu te am i se propti cu coatele în piept şi striga cît
minţit! o ţinea gura:
»
Nu împingeţi! Lăsaţi mă să ies! Nu
Ba da! Mi ai ascuns tot timpul ade- împingeţi, am zis!
vărul! Nu împingeţi!
Nu vreau să mai discut despre asta! Faceţi loc!
Tînărul în cămaşă roşie se străduia Daţi ne voie să ieşim!
din ultimele puteri să împingă valul de Nu vă mai înghesuiţi!
oameni care venea peste el. Moare cineva!
Nu împingeţi! Daţi vă înapoi, că mă Mor!
sufocaţi!
Nu împingeţi! Nu
Nu împingeţi!
împingeţi!
Lăsati mă să ies!
I Dati vă, că vreau să ies!
Nu împingeţi! Daţi vă la o parte!
Uşile şi vitrinele mari de sticlă ale Nu mă mai împingeţi!
complexului comercial fuseseră sparte şi Tînărul cu cămaşă roşie simţea o fier-
miile de oameni dădură buzna înăuntru. binţeală grozavă în piept. Picioarele i
Zgomotul cutiilor şi al rafturilor răstur- s au înmuiat şi mai mult atîrna decît se
nate era înghiţit de strigătele mulţimii. sprijinea pe picoare. Din ultimele puteri
Bucuria şi disperarea se amestecau deo- se strădui să o împingă pe femeia care îi
potrivă într un val care făcea să dispară
tot ce e omenesc. 109
108
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
3
Există o răsplată veşnică, Domnule In- rii. Numai că toţi care săreau în groapă
spector, şi toate au un sens pe care noi, mureau din cauza grabei cu care mîncau
oamenii, nu 1 putem schimba, pentru şi a alcoolului conţinut în jom. înainte de
că nu 1 cunoaşt em... a sări în groapă, oamenii se dezbrăcau
Iar eu prefer să trăiesc aici, pe pentru a nu şi murdări hainele. Foamea
pămînt, decît să mor cu speranţa într o îi făcea să nu se mai ruşineze unul de
răsplată viitoare. altul. Femei şi bărbaţi săreau la un loc în
Păi?DeIată,
spector! trăieşti
ce nu aici, Domnule In-
te bucuri? groapa cu
mîneau jompentru
acolo şi trupurile lor goalemeu,
vecie. Bunicul ră
Dă mi o ţigară... care era un copil, nu a sărit în groapă şi
Poftim... Să ţi povestesc o întîmpla a scăpat. însă ceea ce a văzut 1 a făcut
re... Sper că pot să ţi spun tu? să şi piardă credinţa în Dumnezeu. As-
Da, sigur... Şi pe mine mă obosesc tăzi, cînd am văzut oamenii aceia în su
formalităţile. E destulă tensiune şi aşa. permarketuri, mi am amintit povestea
O să ţi povestesc o întîmplare care gropilor cu jom. Nu ne am schimbat cu
m a urmărit de a lungul întregii mele nimic, Domnul e Inspector.
vieţi, chiar din clipa cînd am auzit o. Să plecăm de aici. Cred că misiunea
Eram băieţandru şi bunicul meu, care a noastră a fost îndeplinită.
fost Crîsnic la biserica din sal, mi a po- Ua. Cred că putem pleca.
:
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
lui Vik şi a mamei sale. Uşa de la intra- Dă, Doamne! răspundeau cei cîţiva
re era deschisă şi cei trei intrară înăun- credincioşi, la care se alătură şi Vik cu
tru fără să bată. Bătrîna o luă înainte, bătrîna sa mamă .
trecînd prin verandă. Din camera din înger de pace, credincios îndreptă-
fund se auzea vocea înceată a tor, păzitor bun sufletelor şi trupurilor
Preasfinţitului: noastre, la Domnul să cerem!
Să plinim rugăciunea noastră cea de Dă, Doamne!
Milă şi iertare pentru păcatele şi
seară Domnului!
Doamne miluieşte! răspundeau greşalele noastre, la Domnul să cerem!
cîteva voci nearmonizate. Dă, Doamne!
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne Cele bune şi de folos sufletelor
păzeşte pre noi, Dumnezeule, cu harul noastre, la Domnul să cerem!
Tău! Dă, Doamne..., îngînă Iacob, sim-
Doamne miluieşte!, răspunseră iar ţind că nu este bine să tacă atunci cînd
vocile. toţi cîntă.
i
Cei trei intraseră şi îşi făcură loc prin- începu să i urmărească pe toţi, încer
tre cei cîţiva credincioşi care se rugau cînd să înţeleagă ce se întîmplă. Totul
împ reu nă cu Preasfinţitul. întreaga încă- era atît de grav şi totodată atît de plin de
pere mirosea a tămîie şi luminările pace, încît Iacob nu mai simţea nevoia să
aprinse îi făceau pe toţi să pară ireali. Ia
cob, care nu mai văzuse nicicînd aşa ce- lsearmişte.
vedea,îşiarînchipui
fi foarte că mamadesa,
mîndră el. dacă
I se
va, îşi fixă privirile asupra Preasfinţitu- păru chiar că o simte alături, o prezenţă
lui, un bătrîn scund, cu pletele şi barba atît de puternică, încît îşi duse mîinile la
albă, îmbrăcat într o togă lungă şi cu nas şi le mirosi. Nasul i se umplu de mi-
şorţ lung şi îngust în gît. ros de săpun, aşa cum miroseau mîinile
Seara toată, sfîntă, în pace şi fără de mamei cînd îl alinta în copilărie. Aceeaşi
păcat, la Domnul să cerem! îngîna bătrî căldură îl învălui şi acum, şi Iacob înce-
nul, stînd cu spatele la credincioşi şi în pu să verse lacrimi pe care nu le putea
chinîndu se spre răsărit. stăvili.
126 127
q\,
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
Sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără sfînt eşti totdeauna, acum şi pururea, şi
durere, neruşinat, în pace, şi răspuns în vecii vecilor. Amin.
bun la înfricoşătoarea Judecată a lui Bucatele la masa episcopului erau la
Hristos să cerem! fel de simple ca şi la masa bătrînei ma-
Dă, Doamne! me a lui Vik: cartofi fierţi cu coajă, pe ca-
Dă, Doamne..., şopti Iacob şi îşi făcu re cei de la masă şi i curăţeau singuri,
cu stîngăcie semnul crucii, aşa cum îl salată, ceai şi dulceţuri. In lumina lămpi-
văzu făcînd pe Preasfinţitul. Corpul lui lor de gaz, întreaga adunare, cu feţele
mare deveni dintr odată uşor, încît i se acelea uscăţive şi mîinile care curăţau
părea că abia atunci a intrat în el sufletul cartofii, părea de foc. Preasfinţitul, vă
şi că acest suflet căuta să 1 tragă în sus, zînd neîndem înare a lui Iacob , care se ni-
spre o altă lume şi o altă viaţă. meri să i stea alături, curăţă singur un
După Vecernie au mers cu toţii într o cartof şi i 1 puse în farfurie.
altă cameră, unde îi aştepta masa pusă. Ia şi mănîncă, frate Iacob. Nu e un
Ultimul veni Preasfinţitul. înainte de a hamburger, dar o să ţi astîmpere puţin
se aşeza, un bărbat, care părea cel mai în foamea, glumi episcopul.
vîrstă, a rostit o rugăciune: Mulţumesc..., se ruşina Iacob. De
Mînca vor săracii şi se vor sătura şi unde ştiţi cum mă cheamă?
vor lăuda pe Domnul, iar cei ce L caută Episcopul zîmbi.
pe Dînsul, vii vor fi sufletele lor în vea- Părintele loan mi a vorbit despre
cul veacului.
Sfîntului Duh, Slavă Tatălui
şi acum, şi Fiului
şi pururea, şi înşi dumneata.
Cum aşa? întrebă Iacob zăpăcit. A...
vecii vecilor. Amin. Doamne miluieşte, probabil că glumiţi, încercă Iacob să o
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. dreagă, zîmbind ca la o glumă bună.
Intru nume le Domnul ui, Preasfintite stă Sigur că glumesc, răspunse episco-
pîne, binecuvîntează! pul, sorbind din cana cu ceai.
Preasfinţitul, făcînd semnul crucii Apoi, uitîndu se spre mama lui Vik,
peste bucate, rosti: zise:
Hristoase Dumnezeule, binecuvîn- Soră Măria, de ce l ai adus pe băia-
tează mîncarea şi băutura robilor Tăi, că tul ăsta nebotezat aici?
Păi, Preasfinţite, începu femeia, dar vorbi, simţindu se privit chiar acolo de
fu întreruptă de Iacob. unde ies toate cuvintele, în inimă.
Să ştiţi că eu vreau să mă botez... Este o binecuvîntare pentru mine şi
Nu ştiu cum se face, dar îmi doresc asta. pentru întreaga noastră adunare să avem
Episcopul zîmbi şi şi puse mîna mică un botez la acest Paşte, zise episcopul, cu
pe umărul mare al lui Iacob. bucurie în glas. Apoi le povesti tuturor,
Ştiu, ştiu... Voiam doar să o tachinez dar mai mult pentru Iacob, despre înde-
puţin
zit o depemult
soraşiMăria,
îmi eracădornudeam
ea. mai au- lungata tradiţie
botezurile a Bisericii
în sîmbăta de aIacob
Paştelui. săvîrşi
as-
Iertaţi, Preasfinţite, interveni bătrî culta şi simţea că viata lui nu a fost nicio
na, măgulită de atenţia Preasfinţitului. 3 » î
as prefera sa ma conserve cu alcool, de prefe- atunci Iacob nu a mai bătut la uşa nimă-
rat whisky:) nui. Acum însă şi ar fi dorit ca cineva
BLACK MAN: hey! te fac un shah? intra la
să 1 certe, dar nu avea pe nimeni. Nici
mine pe blog ca sa vedem cine e mai tare! nu mai ştia dacă vecinii lui sînt vii sau
au murit.
Afară se auzi zgomotul unui autobuz Internetul şi televizorul au ucis în Iacob
sau poate autocamion. Apoi iarăşi se simţul singurătăţii. însă a fost destul să se
lăsă liniştea.
căpere făcîndSoarele lumina
ca liniştea să întreaga în-
pară caldă. despartă
sale ca săpentru cîteva
înţeleagă că zile
totuldenuobişnuinţele
era decît o
Iacob se ridică şi deschise fereastra. Ră- minciună. întîlnirea cu Vik şi evadarea
mase preţ de cîteva minute privind afa- din oraş l au făcut să şi vadă viaţa şi pe
ră, dar nu văzu pe nimeni. Apoi apăru o sine însuşi dintr un alt unghi. Se simţea
maşină de gunoi, care dispăru printre ca un dulap care a fost mutat din loc,
blocuri. făcînd dintr odată vizibilă toată mizeria
Iacob Konher, la cei patruzeci de ani care s a ascuns pînă atunci după el.
ai săi, nu suferise niciodată de singurăta- Se încălţă şi ieşi afară. Dorea să vadă
te. Sau poate că starea care îl apăsa acum oameni. Simţea că a vedea oameni e cea
îl făcea să creadă asta. Oricum, parcă mai mare bucurie pe care ţi o dă viaţa.
niciodată singurătatea nu i apăruse în Oamenii aceia pe care i a văzut de atîtea
goliciunea ei iasă
Ar fi vr ut să atît şidesăînspăimîntătoare.
bată în uşile veci- ori, dar lapecare
luă încet dupănubloc
s a şigîndit niciodată.
se îndreptă spreO
nilor, lucru despre care i s a repetat de parc. Oraşul era pustiu şi doar din cînd
atîtea ori că nu e cuviincios. Odată, pe în cînd trecea cîte o maşină. într un tro-
cînd era copil, a văzut pe cineva într un leibuz Iacob zări cîteva figuri stînd pe
film bătînd la uşă. I s a părut atît de inte- scaune cu feţele aţintite înainte. Oare la
resant, încît, în una din zile, cînd părinţii ce se gîndeau? Unul Dumnezeu ştie.
nu erau acasă, a ieşit şi a bătut pe rînd în în parc dădu peste cîţiva oameni care
uşile vecinilor. Seara a fost certat pentru făceau nişte măsurători. îşi strigau ceva
că a făcut un lucru necuviincios. De unii altora de după un trepied cu ochea
140 141
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
nă, iar unul din ei, aşezat pe o bancă, Păi, reproiectează parcul. Staţi să vă
nota ceva într un registru. Iacob ar fi zic. Am eu pe cineva la Primărie. Dar
dorit să intre în vorbă cu ei, să i întrebe asta e o informaţie confidenţială.
ce fac, dar îşi dădu seama că e nepoliti- » »
cos şi apoi era şi timid. Se duse şi se Bărbatul îşi aprinse ţigara şi, umplîn
aşeză pe o bancă de unde continuă să i du şi pieptul cu fum, se lăsă pe spate.
urmărească. Apoi slobozi fumul, întinzîndu şi buza
Vă deranjează dacă stau şi eu? îl în- de jos peste cea de sus, încît întreaga
trerupse din gînduri un bărbat cam de faţă a nou venitului îi păru lui Iacob că
şaizeci de ani, cu un ziar în mînă. seamănă cu un ceainic care a dat în clo-
Nu..., nici vorbă, tresări Iacob. Cum cot. Această senzaţie păru şi mai puter-
să mă deranjaţi? nică atunci cînd bărbatul începu să chi-
E o zi atît de frumoasă... cotească.
Da. E o zi superbă. Ce nebunie! Unde s a mai pomenit
Ador soarele de aprilie şi pomii cînd pe vremea mea aşa ceva? Nu, aşa ceva
dau în floare, intona bărbatul, aşezîn nu se poate, dom'le! O să vă spun ceva
du se la celălalt capăt de bancă. Nu vă şi o să ziceţi că s nebun...
supăraţi dacă aprind o ţigară? M ati făcut curios...
Nu, nu... Fumaţi liniştit. Chiar nu ştiţi nimic, nimic?
Vă servesc? Nu ştiu... Nici nu ştiu ce să ştiu...
Poftim? Mai pe scurt. Am eu pe cineva la
Vă servesc? Primărie. E ceva ce ştiu mai demult, dar
O, da... Mă scuzaţi că nu am înţe- nu am luat o de bună. Ăştia, domle, au
les din prima... Mă gîndeam oare ce reproiectat tot oraşul. Eu îi zic atunci:
măsoară? cum, dom'le, să reproiecteze oraşul? Că
A! exclamă bărbatul, aprinzîndu i doar sînt blocuri, sînt parcuri, pieţe, par-
ţigara lui Iacob. Vă referiţi la ăştia? Păi, cări şi aşa mai departe. E cheltuială,
nu ştiţi? dom'le! Şi apoi, zic, ce o să facă cu toate
Ce să ştiu? astea? O să le demoleze! zice. Cum să le
demoleze, dom'le? zic eu. Dar oamenii
142 143
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
unde or să mai locuiască? am întrebat de rahat: unii fac, iar alţii strică. Mă rog,
eu, înţelegeţi? Zice: păi, o să mai cureţe sper că nu v am obosit.
şi din oameni, o să rămînă atîţi cît trebu- Nu, nu... Aveţi foarte mare dreptate,
ie. Auzi, domle, nu mi a venit să cred. zise Iacob, bucuros că i s a oferit şi lui
Şi, vezi dumneata, ce am ajuns să avem? cuvîntul.
Iacătă că s a întîmplat! Ne au curăţat, Faţa lui mare avea expresia unui copil
dom'le! Eu nu cred în povestea asta cu sărman căruia i s a intrat în voie.
cârdurile, cu morţii la înghesuială. Păi, Vreau să trăiesc..., zise pe neaştepta-
unde s a mai văzut, dom'le, să moară te bărbatul, fără nici o legătură cu discu-
douăzeci de mii de oameni la înghesuia- ţia de pînă atunci.
lă? I au căsăpit, dom'le! Mi a zis mie ci- Trase iarăşi fum în piept, îşi întinse
neva că i au dus cu maşinile de gunoi la bu za în acelaşi fel ca la început şi slobozi
marginea oraşului şi i au îngropat. Ii în fumul perpendicular în sus.
gropau de vii, dom'le! Iată ce i democra- Vreau să trăiesc! strigă iarăşi, atră
ţia! Cică au fost nu ştiu cîte tone de acid gînd atenţia celor care lucrau în parc.
pe care le au vărsat peste ei. Mă rog, Apoi se întoarse brusc spre Iacob şi şi
imaginaţi vă cît acid trebuia la atîtea ca- puse mîna pe umărul lui:
davre! Cheltuială mare, dom'le! Iar Vă invit la mine. Am un vin bun.
I a c u m o să reproiecteze tot oraşul, că, zic, Haideţi, sînteţi prietenul meu. Vă rog eu
nu mai are cine să locuiască în toate blo-
curile astea. Vor să facă ceva frumos, cu frumos,
Iacob nu
nu mă
ştia refuzaţi.
ce să răspundă. Nu 1 cu-
străzi late, cu parcuri, cu multă verdeaţă, noştea pe acest om. Era ciudat, tulburat
fîntîni... Mă rog, fac un fel de rai. Că, şi îi vorbise despre atîtea lucruri înspăi
zice, omenirea a ajuns la un grad mare mîntătoare. De unde le ştia? Poate că era
de prosperitate şi vor trăi cu toţii în lux. vr eun fost funcţionar ieşit la pensie. Vor-
Ce lux, dom'le? Că eu nu 1 mai prind. băria şi sinceritatea lui îi inspirau totuşi
Nici dumneata. Noi ne am irosit viaţa încredere. Iacob acceptă invitaţia.
construind clădirile astea, iar cei ca La celălalt capăt al parcului apăru un
dumneata o să le stricaţi. Aşa i viaţa asta detaşament de copii îmbrăcaţi în unifor
144 145
I
me, ca cei de la televizor. Erau însoţiţi de printre crengile copacilor. Blocurile albe,
o educatoare tînără, îmbrăcată şi ea în cu ferestre întunecate, apăreau din ce în
uniformă. Cîţiva cameramani îi filmau ce mai curate pe cerul albastru, şterse cu
în timp ce educatoarea îi instruia. părul galben şi fierbinte al soarelui. La
Priviţi! sări Iacob, sînt ca cei de la poalele lor, arbuştii decorativi, care toc-
televizor! Ce mai e şi asta? mai fuseseră tunşi cu foarfeci mari de
Sînt batalioanele de copii, răspunse fier, păreau prea mici pentru a putea fi
bărbatul, ridicîndu se. De acum o să i
ve dem tot mai des. Vor planta copaci, atinşi de
cunsă vînt.
după La chioşcul
o streaşină de ziare,
de sticlă as-
întune-
vor mătur a parcurile, vor supraveghea cată, vînzătoarea, care nu vînduse nimic
pieţele şi magazinele. Ăsta e „viitorul"!, în ziua aceea, mînca abătută un sand
zîmbi ironic bărbatul. Să plecăm, nu am wich. Cînd i a zărit pe cei doi bărbaţi,
ochi să i văd. Aceşti copii nevinovaţi de
puse sandwich ul deoparte şi se lumină
azi sînt ucigaşii de mîine.
la fată:
Sînt orfani?
Ce tot spuneţi? în lumea nouă nu Poftiţi un ziar! strigă ea de după
există orfani! Sînt copiii statului, se răsti mormanul de hîrtie plin de poze şi litere
bărbatul în felul lui ciudat, din care Ia- colorate.
cob nu putea pricepe dacă glumeşte sau Mulţumim, răspunse bărbatul, ridi
vorbeşte serios. Mai vreţi o ţigară? cînd ziarul pe care îl avea în mînă. Am
Nu, mulţumesc... Vreau să mă las. unul!îmi pare rău, zise dezamăgită feme-
Bine faceţi. Eu o să mai trag una.
Cei doi se ridicară şi plecară în timp ia, luîndu şi iar sandwich ul.
ce parcul începu să răsune de mărşăluia Ziarele scriu numai minciuni! grăi
la şi numărătoarea copiilor: „Un, doi! iar bărbatul.
Trei, patru! Trei, patru! Un, doi! Cine Zău? sări femeia puţin jignită.
merge n pas cu noi? Sîntem schimbul lu- Şi atunci de ce le mai cumpăraţi?
mii vechi şi păşim perechi, perechi"... Ca să văd cu ce ne mai mint de data
Vîntul de aprilie le umfla eşarfele al- asta! chicoti bărbatul, satisfăcut de glu-
bastre şi le ducea cîntecul hăt departe, ma pe care o făcuse. Apoi adăugă, aşa
146 147
veste pe toţi, şi nu mi am adun at decît
insulte. Cîţi ani aveţi?
Patruzeci...
Mi aţi putea fi copil. Cum vă numiţi?
Iacob.
îmi pare bine, eu sînt Narcis, zise
bărbatul, întinzîndu i mîna.
Şi mie îmi pare bine.
Ştii ceva, Iacob? îmi place foarte
mult viaţa. Vreau să trăiesc. Am şaizeci
de ani, dar îmi pare că viaţa mea încă nu
a început. Aş vrea să fac multe. Mă în-
grozeşte gindul ca mai am aut ae puţm
timp.
Bărbatul tăcu. Iacob, care nu ştia ce să
răspundă, tăcea şi el. Deşi era mai tînăr
cu douăzeci de ani, era frămîntat de ace-
leaşi gînduri. I se părea că viaţa lui abia
începe şi că timpul pe care îl are înainte
e atît de scurt.
0 ntîlnirea cu Narcis 1 a smuls pe Ia
1 cob din lumea apăsătoare a proprii-
lor gînduri, dar 1 a introdus într o reali-
tate şi mai aiuritoare, pe care mai înainte
nu o percepea. Poveştile despre repro
iectarea oraşului şi despre morţii căraţi
cu maşinile de gunoi îl speriau pe Iacob.
II speriau tocmai pentru că păreau ade-
vărate. Cu cît vorbea Narcis mai mult,
cu atît Iacob credea mai mult în el.
Tot ce a făcut acest om în viată i se
părea fascinant şi ar fi vrut să i poată fi
alături. Era vrăjit de curajul cu care vor-
bea. Gesturile lui, pînă şi felul în care şi
aprindea ţigara, păreau să i sfideze pe
mai marii zilei. I se părea chiar că sea-
mănă foarte mult cu mama sa, deşi lu-
crul acesta era absurd. Roza Kohner nu a
fumat niciodată şi nici nu gesticula atît
de impulsiv. Dar poate că această ase
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
acesta îi crea mari emoţii şi el trecea
mănare o producea doar moartea sau, foarte uşor de la entuziasm la teamă. Ci-
mai bine zis, blestemata de lege care a tise în Evanghelie că cei care se botează
răpit o pe Roza Kohner, iar acum îl în numele lui Iisus fac o mulţ ime de mi-
adulmeca precum o fiară pe acest om nuni: învie morţi, tămăduiesc bolnavi,
fascinant care i se părea a fi Narcis. beau otravă şi nu mor. îi trecu prin cap
în zilele următoare televiziunile au ideea să şi învieze mama, apoi îşi dădu
dezbătut tema reproiectării oraşelor şi
lacob a putut vedea cum oameni de seama
îşi că acesto gînd
imagină lumenuîne tocmai potrivit, şi
care apostolii
toate vîrstele sînt transportaţi cu mobilă toţi sfinţii îşi învie la nesfîrşit părinţii şi
şi lucruri personale din vechile locuinţe rudele. Apoi renunţă cu totul la dorinţa
în altele noi. Viii treceau în apartamente- de a şi învia mama şi începu să se gîn
le morţilor. Vechii vecini erau despărţiţi dească cum ar fi să meargă prin spitale
şi alţii noi, total necunoscuţi, se îmbul- să tămăduiască bolnavi. în cîteva zile ar
zeau ducîndu şi lucrurile pe scări. Unii deveni celebru şi ar desfiinţa industria
erau nemulţumiţi că au nimerit la ulti- producătoare de medicamente. Marii
mul etaj, alţii se plîngeau că nu vor la patroni ar complota împotriva lui lacob
parter. Unora le părea rău după vechea Kohner. I ar strecura otravă în cafea, dar
locuinţă, altora, dimpotrivă, le plăcea el n ar muri. Atunci ar deveni automat
mai mult cea în care erau mutaţi.
Toţi începeau o viaţă nouă. în urma şi mai
lacobcelebru. Şi totdeaşa.
era năucit tot ce însemna în
lor macaralele au şi pornit să demoleze închipuirea lui Botezul şi şi petrecea
clădire după clădire, iar autocamioanele timpul citind pe sărite pasaje din Sfînta
încărcate cu moloz brăzda u oraşul. Une- Scriptură. Pentru că a o citi pe toată i se
le plecau, iar altele, umplute cu pămînt părea un lucru imposibil.
curat, intrau în oraş. în urma lor aerul
Pe de altă parte îşi dorea foarte mult
miroasea a rîme şi a rădăcini proaspăt
să 1 salveze pe Narcis. Ceea ce nu a putut
smulse.
să facă pentru mama sa, lacob dorea să
Se apropia Pastele şi lacob trebuia să împlinească acum cu acest om pînă mai
se pregătească pentru botez. Lucrul
152
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
doreşte să ilaiasă
re tresaltă din corp.
vederea Trupul
ploii, lui ma-în
a pomilor multeDa... Nupeprea
locuri caremult,
nu ledar am citit. Sînt
înţeleg.
floare, a pămîntului proaspăt răscolit, şi Scriptura se înţelege trăind o.
el făcea eforturi să alerge, tîrîndu şi pi- Unde scrie în Biblie despre sfîrşitul
cioarele grele, uşor ixate, sau obosin lumii?
du se să se aplece peste pîntecele mare Hm, sînt multe locuri în care se vor-
în încercarea de a apuca o rîmă. beşte despre sfîrşitul lumii şi de spre în-
Au ajuns pe la prînz, iar pe la ora trei vierea cea de obşte. Incepînd de la Pro-
erau de acum în bisericuţă, unde Preasfin- roci şi pînă la Apocalipsă.
titul tocmai începuse slujba Prohodului E adevărat că va fi un potop care
Domnului. Nimeni din cei de fată nu mîn va îneca pă mînt ul? Am văzut asta în-
case şi nu băuse nici măcar apă în acea zi tr un documentar. Din cauza încălzirii
în amintirea
torului nostrucinstitelor patimi
Iisus Hristos. ale Mîntui
Cuvintele ca- globale se vor topi gheţarii şi vor inun-
da pămîntul.
nonului, cîntate vreme de cîteva ore de Of, zăpăcesc oamenii cu gheţarii şi
toată adunarea, l au răscolit pe Iacob, exploziile de soare, dar nu se tem de ce
aprinzîndu i şi mai mult dorinţa de a se este mai rău.
boteza. Atunci cînd Preasfintitul a ieşit cu Nu credeţi în încălzirea globală? în-
epitaful, aşezîndu 1 în mijlocul bisericii şi trebă Iacob cu naivitate.
închinîndu i se de trei ori pînă la pămînt, Preasfintitul se ridică şi se apropie de
Iacob simţi că este gata să moară pentru geam. Soarele apusese, dar lumina Iu:
Hristos şi chiar îşi dori asta. După slujbă galbenă roşiatecă se vedea de după deal
156 157
Umbrele copacilor se urcau pe casă, pă mîncare. Nu cred că e normal să fie aşa.
trunzînd pe fereastră în încăpere. Bătrî Nu sînt de acord nici cu legea asta bles-
nul rămase mai multă vreme privind în temată, care întrerupe viaţa la şaizeci şi
depărtare, încît lui Iacob i se păru că nu cinci de ani. Eu cred că e şi asta un fel
1 a auzit sau că discuţia nu i mai pare de crimă.
interesantă. Dar brusc Preasfmţitul a în- Iacobe, nu fi naiv. Nu e un fel de cri-
ceput să vorbească, rămînînd în conti- mă, ci o crimă cum numai Diavolul pu
nua re aţi nui cu privirea ia cei Ui roşeai, ' tea TSO51 1/11 oliirpiirt .'yi iiuni reii^aJitrâi ex -
ca un comentator de televiziune care ci- presia „întreruperea vieţii", spune uci-
teşte literele de pe ecran. dere, aşa cum este. Mai întîi i au îndobi-
Sfîrşitul lumii nu 1 va aduce un cata- tocit pe oameni spunîndu le că uciderea
clism, aşa cum greşit îşi închipuie mulţi, pruncului încă nenăscut este „întrerupe-
ci dorinţa demonică de a ucide, care în- re a sarcinii", după aceea le a zis că uci-
cepe să pună stăpînire pe tot mai multă derea bătrînilor este „întrerupere a vie-
lume. Răutatea îi va face pe oameni să se ţii" şi nici măcar a vieţii, ci a „funcţiilor
autodistrugă. Atunci cînd ultimul om vitale". Iar alţii nici nu ne nu me sc oa-
capabil să iubească va fi ucis, viaţa pe meni, ci „fiinţe umane", adică fiinţe ase-
pămînt îşi va pierde adevăratul şi singu- mănătoare cu omul. Dacă ai fost atent ai
rul său sens, acela de a iubi, şi Dumne- auzit şi expresia „maşinărie umană".
zeu va pune capăt răutăţii. Atunci cînd Vreme de mulţ i ani oamenilor li s a ino-
dragostea va dispărea din lume, oamenii culat că organismul uman funcţionează
vor mu ri cu zile, deoarece Diavolul, a ca o maşină perfectă, ca în cele din urmă
cărui supremă plăcere este aceea de a să li se spună că un om bătrîn sau bol-
ucide, punînd stăpînire deplină asupra nav este o maşină ieşită din uz. Şi ce se
lor, îi va pierde pe toţi. face cu o maşină stricată? Se aruncă. Dar
Oare nu trăim asta, Preasfintite? A omul este mult mai mult decît un aparat
murit atîta lume şi nimeni nu se întrea- de lucru. Eşti de acord?
bă de ce. Se bu cur ă că au unde trăi, că Sigur... Da... Sînt de acord, răspunse
au locuri de muncă şi că au mai multă Iacob, zăpăcit.
158 159
Nu doar cu pîine trăieşte omul, ci şi Eu cred că legea aceasta blestemată
cu orice cuvînt care iese de la Dumnezeu, trebuie abrogată, răbufni Iacob. Oamenii
a zis Hristos. Omul este şi suflet, iar su- trebuie să trăiască atît cît le dă Dumnezeu.
fletul nu are vîrstă, el e veşnic. Sănătatea Iacob, Iacob, eşti încă un copil. Crezi
sufletului este înţelepciunea, iar înţelep- că asta ar schimba ceva? Nu legea face re-
ciunea se agoniseşte în timp. Aşa cum bă alitatea, ci realitatea s a transformat în le-
trînul are nevoie de forţa tînărului, tot ge. Cînd oamenii au lepădat legile lui
aşa şi tînărul are nevoie de înţelepciunea Dumnezeu, Diavolul şi a impus îndată le-
bătrînului, altfel este ca o căruţă scăpată gile sale. Dar, în fond, nu există decît o
la vale. Dumnezeu a dat fiecărei vîrste singură lege a lui Dumnezeu, care este
frumuseţea ei. Conflictul dintre generaţii Viaţa, şi o singură lege a Diavolului, care
este o invenţie a Diavolului. Dumnezeu a este Moartea. Multe sînt dorinţele şi pofte-
zis: cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. Iar le oamenilor şi în multe feluri îi ispiteşte
Diavolul zice: nu ţi asculta părinţii, sînt Diavolul. Dar, dacă vei căuta, vei vedea că
bătrîni şi nu te înţeleg. Atît de departe a toate sfîrşesc în moarte. Tinerii îndrăgos-
mers omenirea cu această politică demo- tiţi ajung să se ucidă între ei, iar dacă nu o
nică, încît copiii au ajuns să se bucure de fac îşi ucid copiii înainte de a se naşte.
moartea părinţilor. Azilele de bătrîni, fă- Avarii mor în singurătate, iar de multe ori
cute cîndva în scopuri aparent nobile, au sînt ucişi de hoţi sau otrăviţi de rude. Şi tot
pregătit
ci tinerii uciderea bătrînilor.
care se leapădă Nu bătrînii,
de părinţi trebu- aşa.ceva,
ne Pentru
arecăunDiavolul, atunci
singur scop: cînd propu-
să ucidă.
ie duşi la azile, pentru că sînt oameni bol- Lui Iacob îi era foame, iar ceaiul şi
navi. Diavolul şi a împlinit visul: părinţii fructele nu făcuseră decît să i trezească o
ucid, ucid orice copil care încearcă să vi- şi mai mare poftă de mîncare. Invingîn
nă pe lume, iar cînd unul din ei se naşte, du şi ruşinea, el rupse p bucată de pîine
acesta creşte şi îşi ucide părinţii. Din pă- şi începu să mănînce.
rinţi ucigaşi se nasc copiii ucigaşi şi Ţi e foame? Vai de mine, bătrîn ne-
moartea se întinde peste tot pămîntul, priceput, se căina Preasfinţitul. Stai pu-
spre bucuria Diavolului. ţin. Am ceva pentru tine.
160 161
DIAVOLUL ESTE POLITICCORECT
nit vremea să deprinzi o lucrare mult mai cu care venise. Faţa nerasă era plină de
cumplită pentru duşman: rugăciunea. Vei riduri şi deasupra pleoapelor îi crescuse
vedea cum prin puterea rugăciunii cad de o dungă groasă de tuleie nepensate.
Vorbind, îşi ţinea buzele ţapene, încer
pe scaune cei pe care nici o revoltă ome-
cînd să şi ascundă cei cîţiva dinţi lipsă,
nească nu i a putut urni, ci mai mult le a
iar cînd a întins mîna să se salute, Iacob
întărit puterea, băgîndu i pe oameni în vă zu că are negr u sub ungh ii. întreaga
deznădejde. Ceea ce la oameni este cu ne-
putinţă, la Dumnezeu este cu putinţă. Să în
ră.căpere miroseauna bătrîn
Din dormitor, uri nă îşi
şi scoase
fum deca-ţiga-
nu uiţi asta niciodată. pul nepieptănat ameţit de băutură, îm-
După această discuţie cu Preasfinţitul, brăcat în tr u n furou murdar .
Narcis a devenit alt om. Ultimii ani din Garik, uite cine a venit! El e Iacob,
viaţă şi i a petrecut în tăcere şi rugăciu- fratele meu mai mic, zise Râul, ruşinîn
ne, încît, numai privindu 1, te aprindeai du se de felul în care arăta Garik.
de dorinţa de a I sluji lui Dumnezeu. De fapt, Iacob nu şi dădu seama dacă
La ultima întîlnire cu Râul, Iacob era Râul se ruşinează pentru Garik sau pen-
de acum preot de mai mulţi ani. Trupul tru sine, sau pentru amîndoi deodată.
lui se subţiase de post şi oricine îl cunos- Şi ce i cu asta? bolborosi Garik, spri
cuse mai înainte nu l ar fi recunoscut. Ia- jinindu se de uşă. N avem cu ce 1 prim i.
cob încărunţise, dar părea parcă mai tî Tu ai mîncat ultima felie de salam, ca un
năr decît acum cinsprezece ani. Cînd a poponar împuţit ce eşti, şi nu te ai gîndit
deschis uşa, Râul a crezut că e unul din deloc la mine...
vechii clienţi. însă, înda tă ce a intrat înă- Iacob, nu 1 băga în seamă, se scuză
untru, 1 a recunoscut după voce. Râul. E ameţit...
i
I
fel distractiv
urmă gardieniidei aauucide vremea.
convins să se Pînă la
retragă Un, doi!
în pavilioane, iar pe cei mai îndărătnici Cine merge n pas cu noi?
i au legat şi i au adormit cu injecţii. Sîntem schimbul lumii vechi şi pă-
In această dimineaţă iniţiatorii protes- şim perechi, perechi! Sîntem fete şi bă-
tului stăteau \a geam, îmbrăcaţi în că ieţi, veseli, mîndri şi isteţi!
măşi de forţă. Zgomotul drujbelor îi tre- Apoi pionierii reluau numărătoarea de
zise din somnul greoi pe care li 1 provo la început. Orice lucrare a lor era însoţită
caseră injecţiile. Dincolo de sticlă, un de numărătoare. Uneori puteau sa cm'te.
grup de pionieri îmbrăcaţi în uniforme Cîntecele erau despre cerul senin, despre
cărau crengile înflorite de cireş şi le adu- ploaie, despre vînt sau despre cum arde
nau într o grămadă. De acolo alt grup le focul. Era greu să i vezi pe acei copii în
încărca
să fie eleîntr unnu
duse tractor.
se ştia.Dar
Launde
etajulurmau
al doi- uniforme
despre cevacare se nu
care bucură în timp
are nici ce cîntă
un sens. Pio-
lea unul din cei legaţi s a lovit cu capul nierii erau supravegheaţi de tineri îmbră-
de geam şi 1 a spart. Cioburile au căzut caţi în uniforme asemănătoare. Feţele lor
pe pavamentul de piatră, fără să se au- nu trădau nici vîrsta, nici sexul. Privin
dă, clinchetul lor fiind acoperit de zgo- du i, ţi se părea că ai de a face cu o nouă
motul drujbelor şi al tractoarelor. rasă de oameni, care nu ştie altceva decît
Un, doi! să cînte şi să muncească.
Trei, patru! Iacob Kohner a fost adus la azilul
Trei, patru! Euthanasius fiind în vîrstă de şaizeci şi
doi de ani. Controlul medical i a depis-
178 tat nereguli ale aparatului cardiovascu-
lar. lăsase
îşi Obezitatea de care
amprenta suferise
asupra atîţia lui
sănătăţii ani
Iacob şi el a fost internat la azil înainte
de timp.
înainte de moartea sa, Preasfinţitul 1 a
hirotonit preot pe Vik, adică pe Alexan
179
I
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITICCORECT
dru, care avea pe atunci şaizeci şi opt de o blondă tînără îmbrăcată în uniformă,
ani. El avea să rămînă preotul comunită- cu bonetă albastră pe cap. Ridicaţi vă de
ţii. Iacob însă, care avea de acum mai pe iarbă, că murdăriţi halatele! Aveţi
mulţi ani de slujire, a fost binecuvîntat să bănci pen tru aşezat!
meargă la azil, pe urmele părintelui Ioan. Iacob şi a luat în primire patul, hala-
Această binecuvîntare a coincis cu dorin- tul, o pereche de şlapi, un fes, săpunul şi
ţa lui Iacob, încununîndu i rugăciunile de două prosoape, periuţa şi pasta de dinţi,
maiAtunci
mulţi ani.
cînd a intrat în curtea azilului, un pieptene,
Hainele un şampon
în care a venit işiauo ciocolată.
fost luate.
maşinile cu pionieri şi muncitori tocmai Această proced ură era necesară pe nt ru a
plecau. Asfaltul era presărat cu flori de preveni evadarea din azil. După masa
cireş, iar pămîntul proaspăt răscolit era de prînz urma să fie prezentat colegilor.
plin de rîme. în locul cireşilor bătrîni Pînă atunci, putea să meargă afară, să se
erau plantaţi acum puieţi de plop şi de plimbe sau să stea pe bancă.
mesteacăn, aliniaţi în rînduri, asemenea Se aşeză lîngă un bărbat cărunt care
celor care i au plantat. Privindu i, fără să fuma singur pe o bancă.
vrei îţi răsuna u în mint e cuvintele aiuri- Eşti nou?
toare ale numărătoarei: „Un, doi! Trei, Da.
patru! Trei, patru! Un, doi!"... Qţi ani ai?
După ce uşile
uniforme, au plecat detaşamentele
pavilioanelor în
au fost Şaizeci şi doi.
N ai putut să mai aştepţi?
deschise şi bătrînii au năvălit afară, gălă- Am probleme de sănătate.
gioşi ca nişte copii care ies de la şcoală. Toţi avem probleme de sănătate.
Obişnuiţi să se ascundă pe sub copaci să N ai ştiut să te descurci. Şi eu trebuia să
fumeze, ei îşi căutau acum un adăpost. fiu adus acu' trei ani, din acelaşi motiv.
Unii din ei s au aşezat pe iarbă şi şi au Dar am ştiut cui să plătesc. Am cîştigat
aprins ţigările. doi ani.
Nu vă aşezaţi jos, să nu răciţi! se Dar mie îmi e indiferent.
auzi glasul piţigăiat al supraveghetoarei, Ce, nu ai pe nimeni? Nu ai familie?
180 181
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITICCORECT
Ba da. Am chiar o familie foarte mare. Am cunoscut doi. Ăştia mor rîzînd.
Minţi. Familii mari nu există. îi invidiez.
Ba da, există. Totul e să ştii unde să Şi ce te împiedică să fii ca ei?
cauţi. Nu ştiu. Poate că sînt prea raţional.
Eşti un ciudat. Dar cred că dacă Dumnezeu ar exista,
Mi s a mai spus asta. n ar permite una ca asta.
Bărbatul se căută în buzunarul de la Ce?
halatFumezi?
şi scoase o ţigară. Nu ne ar lăsa să murim aici ca nişte
cîini.
Nu, mulţumesc. M am lăsat. Acum Contează cum mori?
mulţi ani. Dar ce contează?
Atunci eu o să mai trag una, zise Cred că mai mult contează cum
bărbatul, aprinzîndu şi ţigara de la mu- trăieşti.
cul celei arse. Cum crezi, în cît timp vor Nu ştiu. Moartea încununează viaţa.
creşte copacii ăştia? Cred că în felul cum mori se cuprinde şi
Nu ştiu. Nu mă pricep la copa ci. felul în care ai trăit.
Iar eu cred că în vreo treizeci de ani. Există atîţia oameni care au trăit
Dar poate şi mai mult. măreţ, dar care au murit în cele mai
Ce mult... umilitoare moduri. De pildă, Ioan Bote-
Ne auIartăiat
pus plopi. cireşii,
eu sînt parşivii.
alergic Ne au
la plopi. zătorul a murit decapitat la comanda
unei dansatoare.
Oricum, n o să vă afecteze, cel puţin Ăsta cine mai e? E creştin?
în această viaţă, glumi Iacob. Da...
Hm, ai dreptate. îmi place că ai Dar pe cine a botezat?
umor. Crezi în Dumnezeu? Pe Hristos.
Da. De ce? înseamnă că nu e creştin . E evreu?
Numai cei care cred în Dumnezeu E evreu. Dar avînd în vedere că a
glumesc cînd ajung aici. crezut în Hristos şi L a propovăduit, e
Nu m am gîndit la asta. creştin.
182 183
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
Creştinii sînt toţi nişte ciudaţi. Lor le
place să moară. Dacă se poate, să fie La cină au băut suc cu prăjituri. Fesu-
ucişi. Am citit cîndva o carte, cînd eram rile, pe care cei de acolo nu şi le scoteau
adolescent, în care se povestea cum îi niciodată, îi păreau lui lacob că seamănă
dădeau pe creştini la lei şi la tigri în cir- cu nişte nimburi prost desenate. In faţa
curile romane. Sînt nişte nebuni, ce să morţii, oamenii devin ei înşişi. Probabil fi-
zic. Chiar şi Hristos al lor S a lăsat răs- ecare dintre ei a avut o tinereţe asemenea
tignit
ce nu pe
S acruce. Dacă era Dumnezeu, de
împotrivit? tinerilor
erau dintotdeauna,
strînse de tăcere şi dar acum feţele lor
cuminţenie.
Poate tocmai pen tru că este Dumn e- Oare cum ar fi arătat aceşti oameni
zeu şi pentru El moartea nu înseamnă dacă fiecare din ei nu şi ar fi ştiut cu
nimic... exactitate ziua şi ceasul cînd va pleca
Se auzi o sirenă, la care toţi s au ridicat din viată?
de pe und e erau şi au alergat înăun tru. După cină, lacob se retrase în sala de
E ora mesei. Să mergem. Mai vor- agrement. Unii priveau la televizor, alţii
bim şi altă dată despre Hristosul tău. se jucau la calculator. Numai cîţiva ci-
După prînz, supraveghetoarea 1 a teau, lacob se aşeză la masa la care cu
prezentat pe lacob restului adunării. mulţi ani în urmă îşi întîlnise pentru ul-
Procedura era obligatorie, deşi toţi o tima dată mama. Scoţînd Biblia, el parcă
ştiau amar.
gust de acum pe de rost şi le trezea un sparse timpul, amestecînd
cutul, prezentul şi viitorul. la un loc tre-
După aceea lacob a rămas singur.
Toată după amiaza a petrecut o în gră- Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în
dină. De acum înainte pentru el începea Dumnezeu, credeţi şi în Mine. în casa Tatălui
numărătoarea inversă. Gîndurile căpă- Meu multe locaşuri sînt. Iar de nu, v aş fi
spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi
tau o limpezime pe care mai înainte nu o duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi
cunoscuse. Din pricina focului pe care îl lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sînt Eu. Şi
simţea în inimă i se părea că nu va ador- unde Mă duc eu voi ştiţi, şi ştiţi şi calea.
mi niciodată. Toma I a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci;
şi cum putem şti calea? Iisus i a zis: Eu sînt
184
185
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT
Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la v am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă
Tatăl Meu decît prin Mine [...] Pace vă las urăşte...1
vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă Acestea vi le am spus ca să nu vă smintiţi. Vă
lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine cea-
voastră, nici să se înfricoşeze.1 sul cînd tot cel ce vă va ucide să creadă că
Precum M a iubit pe Mine Tatăl, aşa v am iu- aduce închinare lui Dumnezeu.
bit şi Eu pe voi; rămîneţi întru iubirea Mea.
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămîne întru Iată,
fiecarevine ceasul,
la ale sale şi apeşiMine
venit,săcaMă
să lăsaţi
vă risipiţi
sin-
iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit porun- gur. Dar nu sînt singur, pentru că Tatăl este
cile Tatălui Meu şi rămîn întru iubirea Lui. cu Mine. Acestea vi le am grăit, ca întru Mine
Acestea vi le am spus ca bucuria Mea să fie în pace să aveţi. în lume necazuri veţi avea, dar
voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.2
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul
pe altul, precum v am iubit şi Eu pe voi. Mai Se spune că Iacob Kohner nu a murit
mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca niciodată. într una din nopţi el a fost vă-
sufletul său să şi 1 pună pentru prietenii săi.
Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce zut cum se ridică din grădină şi zboară
vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, spre cer. Cine anume a văzut asta nu se
că sluga nu ştie ce face stăpînul său, ci v am mai ştie, dar credinţa aceasta a rămas
numit pe voi prieteni, pentru că toate cîte am pentru totdeauna printre cei de la azilul
auzit de la Tatăl Meu vi le am făcut cunoscu- Euthanasius.
te. Nu
pe voi voi
şi vMamaţirînduit
ales pesăMine, ci Eu
mergeţi v am ales
şi roadă să
aduceţi, şi roadă voastră să rămînă, ca Tatăl
să vă dea orice I veţi cere în numele Meu.
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe
altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că
pe Mine mai înainte decît pe voi M a urît.
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al
său; dar pentru că nu sînteţi din lume, ci Eu
Din „profeţiile" lui Bertrand Russel 5
Şapte răsărituri de soare pentru lacob
Kohner 7
Trista poveste a lui Iosif şi a Rozăi
Kohner 23
Moştenirea 37
Să priveşti un cireş înflorit prin fereastra
azilului de bătrîni 51
Paradisul bătrînilor 63
Sfîrşitul lumii 75
Dialog în sala de fitness 87
Să mori strivit de mulţime 101
Soarele de aprilie 117
Batalioanele de copii 133
Semnele vremii 151
Fratele mai mare 165
lacob Kohner zboară la cer 177
189
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3,
031216, Bucureşti
Tel: 021 320.61.19; fax: 021 319.10.84
e mail: contact@supergraph.ro
www.librariasophia.ro
www .sophia.ro
Vă aşteptăm la
LIBRĂRIA SOPH IA
str. Bibescu Vodă nr. 19,
040151, Bucureşti, sector 4
(lîngă Facultatea de Teologie)
tel. 021 336.10.00; 0722.266.618
www.libraria sophia.ro