FEMEI

Charles Bukowski, poet American, scriitor de povestiri și romancier

a cărui lucrări descriu depravarea și viața de oraș a unei societăți americane
în paragină. Un erou al cultului, acesta s-a bazat pe experiență, emoție și
imaginație în muncă sa, utilizând un limbaj direct și violent, cu puternice
imagini sexuale.

S-a născut Heinrich Karl Bukowski Jr. în Andernach, Germania în

August 1920. A fost fiul lui Henry Bukowski (de unde preia numele alter-
ego-ului său Henry Chinaski), fost soldat care a făcut parte din forțele
americane de după Primul Război Mondial, iar mama sa Katharina Fett, o
nemțoaică. Bukowski este marele cronicar al Orașului Îngerilor, iar după
John Steinbeck și Robinson Jeffers, care au influențat poezia sa, Bukowski
este cel mai important și mai influent scriitor creat de „statele aurii”.

Copilăria lui Bukowski a fost dominată de un tată abuziv, fizic și

psihic, care îl bătea regulat cu cureaua, până când acesta a atins vârstă
adolescenței, până la momentul apariției Marii Depresii. Bătaia primită fără
motiv de la tatăl sau l-a ajutat în scrierile sale, făcându-l să înțeleagă
durerea nemeritată. În timpul Marii Depresii, tatăl sau rămânea adeseori
fără loc de muncă, ceea ce a făcut să transmită toată durerea și anxietatea
către fiul sau. Perioada Marii Depresii a cultivat în Bukowski o furie și o
angoasă, care au oferit material pentru scrierile sale.

În perioada adolescenței, Bukowski a dezvoltat o acnee severă care i-

a desfigurat față și care l-a făcut să se simtă mereu inferior și complexat.
Acest defect a afectat și viața personală a autorului, făcându-l mai mult
antisocial, fiind o persoană rușinoasă care nu se prea implică în activitățile
sociale din jurul său. Băieții de vârstă sa din vecinătate rădeau și îl
ridiculizau pe Bukowski pentru accentul său puternic german și hainele pe
care părinții îl puneau să le poarte.

1
 Tânărul Bukowski a început să bea devreme, ceea ce l-a făcut să
devină nepăsător, ca un mod de rebeliune nu doar față de tatăl său, ci și față
de societatea în care tatăl său dorea că el să devină membru de succes. În
perioada de adolescenței, acesta a avut un moment de epifanie când i-a fost
introdus alcoolul de către un prieten bun al sau, fiu al unui chirurg alcoolic,
iar Charles scrie: „Acesta (alcoolul) mă va ajută multă vreme”, descriind
mai departe o metodă (alcoolul) de a ajunge la înțelegeri amiabile cu viața
sa.

Charles Bukowski a studiat la Colegiul Orașului Los Angeles după

absolvirea liceului, unde a mers să studieze jurnalism și literatură cu dorința
de a deveni scriitor. Acesta fuge de acasă după ce tatăl său îi găsește câteva
din poveștile sale și înnebunește de mânie, aruncându-i-le afară pe toate.

Fuga sa de acasă l-a dus prin diferite locuri în America, adeseori

ducând o viață de vagabond, o viață de decădere încercând tot felul de
locuri de muncă în L.A. În L.A. îl descoperă pe John Fante, care a
influențat profund muncă să și cu care încearcă să concureze când devine
faimos. Acestuia îi place să petreacă timpul în bibliotecile publice, unde
stătea și citea doar. Unul din locurile unde ajunge este New York, în care a
ajuns în timpul războiului. Acesta a urat New York-ul și cu timpul a
hotărât să îl schimbe pe un climat mai plăcut.

Fiind un german mândru, acesta a refuzat să participe în cel de-al

Doilea Război Mondial împotriva lui Hitler. Bukowski a ajuns în New
York, unde a lucrat o mulțime de ani ca operator de sortare la o poștă, lucru
care este menționat și în romanul pe care îl voi discuta: „Femei”.

A fost pe punctul de a muri, suferind de o formă gravă de ulcer.

După ce a fost salvat i-a fost spus că nu mai are voie să consume alcool, dar
acest lucru nu a ținut decât până a ieșit din spital. După acest episod de
întâlnire cu moartea, Bukowski începe să scrie iar, de data această poezie.
Poezia, precum și celelalte scrieri ale sale sunt în esență autobiografice și
cer detalii crude mai degrabă decât metafore.

Poemele sale descriu viață oamenilor la limita – sinuciderii,

nebuniei, a căderilor psihice, despărțirilor – a cărei salvare e rezistența

2
Opera sa se centrează asupra depravării și asupririi societății americane.
Acesta a fost publicat și în revistă alături de Henry Miller și William
Borroughs.

După ce și-a dat demisia de la poșta din New York, acesta începe o
relație cu poeta și sculptorul Linda King, cu 20 ani mai tânără decât el.
Relația lor a fost una cu năbădăi, plină de sadism și masochism. Tot în acea
perioadă, acesta are și alte nenumărate aventuri cu femei mai tinere ca el pe
care le întâlnește în locurile unde merge să își publice lucrările și despre
care va scrie în cartea „Femei”.
„Cunoșteam o mulțime de femei. De ce mereu alte femei? Ce încercam să fac?
Noile legături erau stimulatoare, dar însemnau și multă muncă. Primul sărut,
primul futut conțineau oarecare doză de tensiune. Oamenii păreau interesați la
început. Apoi mai târziu, încet, dar sigur, urmau să se arate toate hibele și
nebunia. Însemnăm tot mai puțin pentru ele; ele urmau să însemne tot mai puțin
pentru mine.”1

În 1978 apare pentru prima oară românul „Femei”, unde acesta scrie
despre alter-egoul sau Henry Chinaski și întâmplările sale de Don Juan,
după ce Bukowski începe să devină cunoscut. Numele de Chinaski chiar
provine de la adevăratul său nume „Charles”. Henry Chinaski este un
scriitor alcoolic de 50 de ani, mare amator de femei, măcinat de gândul
ratării.

„Durerea este stranie. O pisică ucide o pasăre, se întâmplă un accident

de mașină, un incediu… Durerea apare, ZDRANG, și se instalează, te ia
în brațe. E reală. Și, pentru oricine te privește, pari caraghios. Ca și cum
brusc, ai fi devenit idiot. Nu există leac pentru ea decât dacă știi pe
cineva care înțelege ce simți și știe cum să te ajute.”2

Chinaski este un alcoolic, cuceritor, care se petrece printre depravați

și criminali, cu care și bea. Acesta are intersectări cu lumea bună, cu cei
mai bogați, tot prin ajutorul femeilor cu care se culca, dar care nu-l atrage și
pe care o consideră monotonă. Lucrările lui Bukowski se axează pe lumea

1
Bukowski, Charles. Femei, Editura Polirom, Iasi, 2016, pp. 80.
2
Idem, pp.57.

3
săracă din America, scrisul, alcoolul și relațiile cu femeile, dar și corvoadă
muncii.

„Asta-i problema cu băutul, m-am gândit, în vreme ce-mi turnam în

pahar. Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiți; dacă se întâmplă ceva
bun, bei ca să sărbătorești; dacă nu se întâmplă nimic, bei că să se
întâmple ceva.”3

Deși are un anumit succes cu operele sale, Chinaski preferă să

rămână în mizerie. Este mai mereu beat, iar banii pe care nu îi cheltuie pe
băutură îi dă pe femei sau pe pariuri la cursele de cai. Băutură, sexul,
drogurile sunt cuvintele care descriu cel mai bine acțiunea acestui roman.
Acestea sunt metodele prin care naratorul încearcă să își înece regretul.

„ - Nici unul dintre noi nu prea știe cum să folosească sexul, ce să facă cu el, am zis eu.
Pentru majoritatea oamenilor, sexul nu-i decât o jucărie – întoarce-i cheița și
lasă-l să meargă.

-Dar cu iubirea? a intrebat Valerie.

-Iubirea este pentru cei care pot suporta povara psihică în exces. E ca și cum ai
încerca să duci un tomberon plin cu gunoi în spinare peste un rău de pișat.

-Ei, nu-i chiar așa de rău!

-Iubirea e o formă de prejudecată. Am prea multe prejudecăți.”4

În poeziile sale, Chinaski pretinde să cunoască femeile foarte bine,

însă pe parcursul romanului descoperim că nu este deloc așa, chiar mai
mult, nu știe aproape nimic despre ele, fiind un mister pentru el.

„Femei: îmi plăceau culorile hainelor lor; felul în care mergeau; cruzimea de
pe unele chipuri; din când în când frumusețea aproape pură a unui alt chip,
total și încântător feminină. Erau mai cu moț decât noi: plănuiau mult mai bine
și erau organizate mai bine. În vreme ce bărbații se uitau la fotbal sau beau
bere sau jucau popice, ele, femeile, se gândeau la noi, concentrându-se,
studiind, decizând dacă să ne accepte, să ne dea papucii, să ne schimbe, să ne

3
Idem, pp.185
4
Bukowski, Charles. Femei, Editura Polirom, Iasi, 2016, pp. 190-91.

4
 ucidă sau, pur și simplu, să ne părăsească. În cele din urmă, nici nu prea conta.
Indiferent ce făceau, noi sfârșeam singuri și nebuni.”5

Femeile pentru Henry Chinaski sunt curve. Sau „curviștine”, cum îi

place să le numească. Doar peste acest fel dă, îi trimit scrisori, îl sună sau
pur și simplu dau buzna peste el în casă. Le ademenește ușor. Fac sex, după
cum spune el: „oriunde, oricând, oricum”, dar îl sperie cele care ar dori mai
mult decât contactul sexual, care vor să atingă și corzile inimii cu adevărat.

„Dacă m-aș fi născut femeie, cu siguranță aș fi devenit prostituată. Dar, pentru

că m-am născut bărbat, tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de
calitate mai proastă, cu atât mai bine. Și totuși – femeile adevărate – mă
speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îți doreau sufletul, iar eu voiam să
păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, de fapt, mai ales după
prostituate, femei de joasă speță, pentru că erau ucigătoare și din topor, nu
aveau nici o pretenție. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuși, în același timp,
tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda prețului exorbitant. Oricum
ar fi fost, eram pierdut. […] Așa că am continuat să lupt cu femeile, cu ideea de
femeie.”6

Românul conține un limbaj licențios, nu pentru toate gusturile,

simplu, dar vulgar, dar totodată atrăgător, în felul lui. Acesta nu și-a propus
niciodată să se facă plăcut, scrierile sale sunt cruda realitate, exprimată fără
ocolișuri, ceea ce atras atenția multora, dar și faima.

„De unde veneau femeile? Sursa părea inepuizabilă. Fiecare dintre ele era
unică, diferite. Pizdele lor erau diferite, săruturile, țâțele lor erau diferite, dar
nici un bărbat nu le putea avea pe toate, erau prea multe, încrucișându-și cracii,
înnebunindu-i pe bărbați. Ce mai ospăț!”7

Un critic descrie ficțiunea lui Bukowski ca fiind o descriere detaliată

a unui anume tabu masculin: burlacul fără inhibiție, mâncau anti-social și
fără nicio grijă, o imagine pe care încerca să o păstreze în cercurile de
poezie sau petreceri. Alți critici susțin că Bukowski a fost un cinic, dar într-

5
Idem, pp. 260.
6
Bukowski, Charles. Femei, Editura Polirom, Iasi, 2016, pp. 83.
7
Idem, pp. 187

5
un interviu acesta spune: „Întotdeauna am fost acuzat că sunt cinic. Cred că
cinismul este ca strugurii acri. Cred că cinismul este slăbiciune.”

„Am deschis ușa și am ieșit pe verandă. Am văzut acolo o pisică ciudată. Era o
creatură enormă, un motan cu o blană neagră, strălucitoare și ochi galbeni
luminoși. Nu îi era teamă de mine. A început să toarcă și să se frece de
picioarele mele. Eram un tip cumsecade și el o știa. Animalele simt asta, au
instinct.”8

Românul „Femei” nu este o lectură pentru oricare cititor. Datoria

abordării brutale și atitudinii mai agresive, unii cititori se vor simți puțin
ofensați. Acest roman nu poate fi cu adevărat savurat, decât dacă se
înțelege esența acestuia.

8
Idem, pp. 314-15

6
Bibliografie:

"Charles Bukowski." Poetry Foundation. Poetry Foundation, 2010. Web.

18 June 2019.
https://www.poetryfoundation.org/poets/charles-
bukowski;.

Baim A., Cassandra. "What Reading Bukowski's 'Women' Taught Me

About Men." Electric Literature. WordPress, 5 Dec.
2017. Web. 18 June 2019.
https://electricliterature.com/what-reading-
bukowskis-women-taught-me-about-men/.

Bukowski, Charles. Femei, Editura Polirom, Iasi, 2016.

Hopwood, Jon C. "Charles Bukowski." IMDb. IMDb.com, n.d. Web. 18

June 2019.