Hylas and the Nymphs

(Hylas și Nimfele)

Student, Profesor coordonator,

OANA-CAMELIA ROMAN Prof.univ.dr. SUCIU NICOLAE
Literatură Engleză pentru Copii și Tineret
Anul II
 “A latecomer to the movement, John William
Waterhouse first embraced Pre-Raphaelitism several
decades after the dissolution of the Brotherhood,
combining the group's aesthetic with his own interest in
classical themes. His style was critically acclaimed and
he was soon elected as an associate of the Royal
Academy.”

- The Pre-Raphaelites by Michael Robinson

(“Un întârziat al mișcării, John William Waterhouse a

făcut parte prima dată din prerafaeliți câteva decenii
după dizolvarea acestei frății, combinând estetica
grupului cu interesul propriu pentru temele clasice.
Stilul său a fost rapid aclamat și curând a fost ales un
asociat al Academiei Regale”)
 Date Biografice

John William Waterhouse, născut in data de 6

aprilie 1849 și decedat în data de 10 februarie 1917, a
fost un pictor englez, cunoscut ca lucrând prima dată
in stil academic, iar mai apoi îmbrățișând stilul și
subiectele Prerafaeliților. Lucrările sale de artă sunt
cunoscute ca descriind femei din mitologia greacă și
legende arturiene.
Cariera sa de inceput s-a bazat pe expozitii anuale
de vară care se concentrau pe lucrări pe pânză
descriind viața de zi cu zi din mitologia Greciei antice.
A lucrat câteva decenii după dizolvarea
Prerafaeliților, perioadă în care s-a aflat în vârful
carierei la mijlocul secolului al XIX-lea, ceea ce a dus
la porecla “prerafaelitul modern”.
Lucrările timpurii ale lui Waterhouse nu
prezentau natura în stil prerefaelit, ci teme clasice
preluate din mitologie sau în stilul lui Alma-Tadem.
Acesta a fost mai mult cunoscut prin lucrările
sale, nu prin personalitatea sa. Cele mai multe
cercetări făcute s-au concentrat pe picturile și desenele
sale, iar nu atât de mult pe creator însuși. Se spune că acesta ar fi fost mai cunoscut în
perioada în care trăia, decât după aceea, cu toate că picturile sale sunt unele dintre cele
mai faimoase și bine realizate, influențând nenumărați viitori pictori.
Waterhouse a pictat cel mai mult în stilul Romantic, în adevăratul sens al
cuvântului. Pasiunea sa pentru decoruri naturale și dragostea sa pentru figuri de femei
puternice și frumoase a făcut ca munca sa fie una remarcabilă și unică.
Viața lui Waterhouse a fost una liniștită, fără drame care să îi afecteze mintea,
concentrându-se astfel în crearea de picturi frumoase care prezintă povești de dragoste și
tragedie.
Nu există foarte multe informații despre acest pictor deoarece nu a lăsat nicio
scrisoare sau jurnal, nicio frază faimoasa, drame din viață persoană sau povești de
dragoste incitante. Până de curând, identiatea unora dintre frumoasele modele din
picturi era necunoscută, a unora încă este. Din cauza acestor mistere și secrete, unii
critici de artă acuză picturile sale ca fiind reci, fără intensitate și emoție, unii chiar
susținând că temele sale ar fi copiate de la alți pictori celebri precum Rosetti sau Millais.
Temele unor pictori faimoși care l-au influențat se pot observa cu claritatea în
temele folosite în majoritatea picturilor, povești clasice, dar și stilizarea caracterelor și a
compoziție.
 Pictura despre care voi discuta în următoarele rânduri, numită “Hylas și
Nimfele” (“Hylas and the Nymphs”) a fost pictată în anul 1896, în ulei, când
Waterhouse avea 47 de ani și când majoritatea picturilor sale celebre au fost deja
pictate.
În această pictură este prezentat Hylas, tânărul și frumosul partener, dar și iubit,
al lui Hercules, încercuit de nimfe atrăgătoare care îl urmăresc din lacul verzui. Hercule
și Hylas abia ajunseseră în insula Cilos, că nimfele deja l-au observat pe tânărul Hylas și
au fost fermecate de frumusețea acestuia.
Ca în majoritatea lucrărilor sale, Waterhouse nu este niciodată direct în
prezentarea întâmplării. Se insistă în prezentarea momentului de dinaintea
inevitabilului. Hylas este tras în apa prevestitoare de rău, dar nu se vede momentul în
sine când acesta este tras în apă. Se vede doar cum o nimfa ia brațul lui Hylas și își
ațintește privirea rece și gânditoare asupra lui. Doar un moment mai târziu ne putem
imagina continuarea întâmplării, strigăte puternice se aud în depărtare, Hercule îl caută
pe Hylas, dar în zadar. Waterhouse prezintă în același timp întunericul și magia,
oferindu-le frumusețe și seninătate.

Nimfele sunt niște creaturi femele din

mitologia greacă și latină. Sunt
descrise adeseori ca fiind frumoase,
dar mortale, fete tinere care iubesc să
cânte și să danseze, purtându-se
provocator, după cum se poate observa
și în pictura de față. Acestea reprezintă
puterea naturii: frumoasă și mortală.
Prin decizia de a picta aceste nimfe și
ilustrând tragica poveste de dragoste și
blestem, Waterhouse își exprimă
senbilitatea romantică și lasă să se
vadă admirația pentru femei puternice
și frumoase. Nimfele sunt prezentate
ca fiind ademenitoare, iar Hylas nu le
poate rezista.

Aceste nimfe au reușit să-l orbească pe Hylas cu luminozitatea pielii lor, precum
au capturat și privirea admiratorilor picturii. Nimfele au fost adeseori ilustrare în artă,
dar nicioadata atât de magic și sumbru. În alte lucrări acestea apăr rotunjioare și vesele,
pe când Waterhouse a decis să le ofere o înfățișare mai feminină, cu piele deschisă la
culoare care prinde o tentă verzui-mistică din cauza apei. Acestea sunt clar ilustrate ca
aparținând altei lumi. Părul este neted și ud, încununat cu flori, dar mai ales cu o tentă
de roșcat. Expresia faciala a acestora variază, de la priviri reci, melancolice până la
priviri goale. Majoritatea femeilor pictate de Waterhouse au o podoapa capilară bogată,
cu o culoare de un roșu intens, care predomină întreg decorul. S-ar putea spune că
Waterhouse avea o slăbiciune pentru femeile cu părul roșcat, prezentând ferocitatea și
puterea lor, fiind asemănate cu focul. Culoarea roșcată a părului mai era predominantă
și curentului artistic Romantic.
Personajul care teoretic este în centrul picturii, Hylas, nu este de fapt factorul
important al operei de artă. Focusul picturii este fixat pe nimfa din mijloc, nu doar că
această privește cu profunzime în ochii lui Hylas, dar pentru că acesta stă cu spatele
către privitori, suntem transpuși aproape în ochii acestuia, văzând imaginea prin
perspectiva lui Hylas. Inspirația pentru acest tip de perspectivă provine de la obsesia lui
Waterhouse de a portretiza o “femme fatale”.
Apoi mai sunt acele splendide trăsături pictate în perie, violet, care accentuează
magia și puterea captivantă pe care aceste frumuseți o posedă. Apa este verde, ciudat de
liniștită, presărată cu flori mici albe. În India, nuferii sunt un simbol al tristeții separării.
Cunoscând acum povestea, am putea conecta nuferii ca simbol al separării lui Hylas de
lume. Două nimfe visande din dreaptă se pot observa jucându-se cu două frunze de
nufăr. Întunecimea pădurii care înconjoară lacul este semnul pericolului în care Hylas se
află.
Pictura nu reprezintă nimic special, după cum am specificat la început, aceasta a
fost realizată târziu, după ce majoritatea operelor sale deja erau faimoase. Cu toate
acestea, pentru modul realistic în care acesta a pictat figurile în contrast cu subiecte
provenite din lumi imaginare, unii critici consideră această pictură că fiind cea mai
desăvârșită operă de artă clasică.
Pictura în original măsoară 132,10 cu 197,5 centimetrii.
 Waterhouse utilizează în această pictură o multitudine de figuri și folosește
îndemnarea de artist pentru a menține și numărul mare de detalii din decor fără a fi prea
complex și de a devia de la figurinele principale ale operei. Translucența apei și
infățișarea nudă a fiecărei naiade exprimă sexualitatea acestor figuri goale și ispititoare.
Artistul reușește să creeze o senzualitate obsedantă în această pictură prin asemănarea
înfățișării nimfelor și poziția lui Hylas.
Hylas iese în evidență prin îmbrăcămintea închisă la culoare, pielea măslinie și
îmbrăcămintea bogată. Cu toate că legendele spun că acesta ar fi un bărbat foarte
frumos, paleta de culori și compoziția pe care Waterhouse a utilizat-o în crearea acestui
tablou, hipnotizează privitorul să fie atras de nimfele centrale, precum acestea l-au
hipnotizat pe Hylas.
Pictura a fost vândută de către artișt Galeriei de Artă din Manchester în 1896. A
fost expusă în Expoziția de Vară a Acedemiei Regale din 1897. Pictura a fost
îndepărtată din galeria 10 ,“In Pursuit of Beauty” (“In căutarea frumusetii”), la începutul
lui 2018, la cererea curoatoarei secțiunii de Artă Contemporană a muzeului din
Manchester, Clare Gannaway, pe motiv că nimfele sunt prezentate goale, fiind doar un
obiect decorativ, contrar cu ideile sale feministe. Vizitorii muzelui au fost rugați să pună
în locul tabloului sticky-notes cu păreri despre această acțiune. După un protest
zgomotos, tabloul s-a întors la locul sau
 Picturi asemanatoare cu Hylas si Nimfele:

“A Naiad”, John William

Watherhouse

“Hylas și Nimfele de Apă”,

Henrietta Rae

“Sirena”, John William “Hylas și Nimfele”, Francesco Furini

Waterhouse
 Bibliografie:

1. https://byronsmuse.wordpress.com/2015/04/03/hylas-
and-the-nymphs-john-william-waterhouse/

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/John_William_Waterhouse

3. http://www.john-william-waterhouse.com/quotes/

4. https://www.britannica.com/biography/John-William-
Waterhouse

5. https://en.wikipedia.org/wiki/Hylas_and_the_Nymphs_(
painting)

6. https://www.artble.com/artists/john_william_waterhouse
/paintings/hylas_and_the_nymphs

7. https://rum.worldtourismgroup.com/should-this-painting-
have-been-banned-40807

8. “J. W. Waterhouse: The Modern Pre-Raphaelite” de

Peter Trippi, Elizabeth Prettejohn, Robert Upstone si
Patty Wageman , 2009