Dreptul la educare

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (A.N.P.C.) a elaborat o strategie pe

anii 2005-2008 privind politica de protectie a consumatorilor, ce se fundamenteaza pe
urmatoarele obiective generale:
 realizarea unui inalt nivel de protectie a consumatorilor;
 aplicarea efectiva a legislatiei in domeniul protectiei consumatorilor;
 intarirea activitatii de informare, consiliere si educare a consumatorilor
In vederea realizarii intaririi activitatilor de informare, consiliere si educare a
cosnumatorilor, se pune accentul pe dezvoltarea instrumentelor de informare si educare a
consumatorilor, prin organizarea de campanii nationale de informare, realizarea de emisiuni
la radio si televiziune, publicarea de articole, derularea de actiuni speciale, colaborarea cu
mass-media in actiunile de avertizare a consumatorilor asupra riscurilor legate de folosirea
anumitor produse sau servicii. Conform proiectului PHARE RO 2002/000-586.04.04 s-a creat,
la nivelul A.N.P.C., un sistem informatic care sa includa produsele cu risc ridicat si imediat
pentru viata, sanatatea si securitatea consumatorilor.
Codul consumului stabileste, in art. 29, urmatoarele: organizatiile neguvernamentale ale
consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare in organismele constituite la
nivel central si local, cu rol in domeniul protectiei consumatorilor, in care organele
administratiei publice sunt reprezentate.
Implicarea mai activa a organizatiilor neguvernamentale de consumatori la elaborarea
deciziilor ce pot avea impact asupra intereselor consumatorilor trebuie sustinuta si incurajata.
Se are in vedere participarea organizatiilor neguvernamentale de consumatori in cadrul
comitetelor consultative, in cadrul Comitetului interministerial pentru supravegherea pietei
produselor, precum si activitatea de consultare a organizatiilor neguvernamentale de
consumatori in cadrul manifestarii initiativei cu scopul de a proteja interesele consumatorilor.
Acordarea de consultanta si sprijin, inclusiv financiar, organizatiilor neguvernamentale de
consumatori determina dezvoltarea activitatilor de informare, consiliere si educare ce au ca
efect crearea unui consumator bine informat, capabil sa ia o decizie. Acordarea sprijinului
financiar este conditionat de participarea efectiva a organizatiilor neguvernamentale de
consumatori la programele finantate de UE, acestea fiind obligate sa propuna proiecte
eligibile si sa demonstreze ca pot derula proiectele propuse . In continuare, sunt
necesare eforturi pentru a promova o miscare consumatoristica puternica,
independenta, reprezentativa si efectiva in vederea ocuparii de catre acestea a
unei pozitii esentiale pe piata si pentru ajutarea consumatorilor.
Masurile luate pentru realizarea educarii consumatorilor privesc sustinerea procesului de
structurare a consumatorilor, pe orizontala si pe verticala, astfel incat sa se infiinteze asociatii
in toate judetele si orasele tarii, respectiv federatii la nivelul tuturor judetelor, precum si
Consiliul National al Asociatiilor de Consumatori, reprezentant legitim al acestora la nivel
central.
Introducerea educatiei consumatorilor in cadrul procesului de invatamant urmareste
propagarea notiunilor de baza privind protectia consumatorilor, in scopul de a dezvolta un
comportament adecvat al tinerilor consumatori. Astfel, educarea consumatorilor poate deveni
o parte din programul de invatamant sau o componenta a obiectelor de studiu, concretizata
prin colaborarea institutiilor de invatamant cu autoritatile administratiei publice, cu atributii in
acest sens .
In concluzie, activitatea de educare a consumatorului antreneaza in desfasurarea ei
reprezentanti ai autoritatilor publice, reprezentanti ai consumatorilor, dar si agentii economici,
iar modalitatile de realizare sunt multiple si diverse.
Desi in literatura de specialitate interna se sustine ca dreptul la informare si dreptul la
educare se bucura fiecare in parte de o identitate proprie, asa incat dispozitiile legislative
trebuie sa aiba in vedere o reglementare separata, realitatea nu confirma in totalitate teza
sustinuta. Educarea consumatorilor are in vedere mai intai informarea acestora cu privire la
prevederile legislative existente, informarea asupra produselor si serviciilor existente in
vederea realizarii intereselor economice ale consumatorilor, cunoasterea modalitatilor de
exercitare a drepturilor recunoscute la nivel comunitar, dar si in baza legilor interne in vigoare.
De aceea nu se poate sustine ca dreptul la informare trebuie studiat separat de dreptul la
educare, deoarece intre acestea exista o legatura stransa, educarea se poate realiza numai
prin informare, iar pe de alta parte informarea determina formarea atitudinii consumatorului
fata de bunurile si serviciile oferite.
Statul, prin organele sale centrale si locale, trebuie sa asigure toate mijloacele necesare
prin care se determina informarea si educarea consumatorului, angrenand in aceasta
activitate organizatiile de consumatori, dar si agentii economici. Informatiile trebuie transmise
corect, complet si precis in limba romana, dar totodata trebuie incurajat multilingvismul, avand in
vedere integrarea tarii noastre in structurile Uniunii Europene. Integrarea presupune in mod obligatoriu
intensificarea cooperarii intre statele membre, intre autoritatile nationale ale acestora si institutiile
comunitare in vederea realizarii intereselor consumatorilor. Studierea comportamentului
consumatorului, a atitudinii lui determina identificarea nevoilor acestuia, dar si a deficientelor
sistemului de protectie a consumatorilor.