Masajul terapeutic

 Definitie
 Masajul= ansamblu de excitari mecanice realizate manual sau cu ajutorul aparatelor, aplicate
sistematic asupra tegumentului si tesuturilor subiacente in scop terapeutic si igienic.
 Masajul manual= o serie de manipulatii variate ce se succed intr-o anumita ordine in functie
de regiunea asupra careia se actioneaza, de scopul urmarit si de starea organismului.

m a s a ju l te r a p e u tic te h n ic i p a r tic u la r e d e m a s a j
c la s ic

te h n ic i d e m a s a j c la s ic c u e fe c t te h n ic i d e m a s a j c la s ic c u e fe c t m a s a j tra n s v e r s a l p r o fu n d ,
s e d a tiv , c a lm a n t, m io r e la x a n t, to n iz a n t, e x c ita n t d r e n a j lim fa tic m a n u a l
a n a lg e t ic (c u a c tiu n e p r o fu n d a ) m a s a j c u g h e a ta
( c u a c tiu n e s u p e r fic ia la ) m a s a j r e fle x

e fle u r a j fr ic tiu n e , f r a m a n ta r e - p e tr is a j,
v ib r a tie ta p o ta ju l, p r e s iu n ile

 Efecte terapeutice
Locale
 Efecte sedative- analgetice: dureri de tip nevralgic, musculare, articulare;
 Actiunea hiperemianta locala- imbunatatirea circulatiei locale, urmata de cresterea eliminarii
de substante responsabile de perenizarea durerii (P) si a altor substante algogene blocate la
nivelul unui dermatom;
 Rearmonizare functionala ( deparazitarea de aferentele proprioceptive perturbate de mesaje
nociceptive): MTP;
 Refacerea engramelor kinestezice corecte( mobilizarile pasive redesteapta neuronii “
adormiti”);
 Facilitare neuropropriceptiva ( tehnica Bugnet) sau exteroceptiva;
 Efect miorelaxant - contracturi musculare;
 Efecte trofice asupra pielii, tesutului subcutanat, structurilor musculo-tendino-ligamentare;
 Efecte asupra circulatiei veno-limfatice prin actiunea de inlaturare a lichidelor interstitiale de
staza, cu accelerarea proceselor de resorbtie in regiunea masata.
 Efecte terapeutice
Generale
 Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
 Cresterea metabolismului bazal;
 Efecte favorabile asupra starii generale a pacientului: imbunatatirea somnului, indepartarea
oboselii musculare;
 Reechilibrare neuro-vegetativa;
 Efecte reflexogene la distanta , la nivelul altor elemente ale unui anumit metamer
( dermatom, miotom, sclerotom, viscerotom, neurotom, angiotom) .
Indicatii I
 afectiuni ale aparatului locomotor insotite de durere: periarticulare, tendinoase si teno-
periostale, muscualre, articulare, discale;
 sechele post-traumatice ale aparatului locomotor;
  in afectiuni neurologice periferice si centrale insotite de durere, hipotonii si hipotrofii
musculare;
 in afectiuni dermatologice: escare, cicatrici, infiltrate celulitice, hematoame;
 in afectiuni ale aparatului cardio-vascular: cardiopatii diverse (tehnici de masaj reflex), in
afectiuni insotite de staza veno-limfatica, arterite;
 edeme posttraumatice sau postchirurgicale;
 in afectiuni ale aparatului respirator: BPOC, astm bronsic( in afara crizelor);
 obezitate;
 gravide ( lombalgii, tulburari circulatorii, vergeturi);
 in geriatrie;
 in medicina sportiva- refacere dupa efort si recuperarea diferitelor afectiuni din patologia
sportiva.
A. Contraindicatii absolute
 Toate bolile acute infectioase;
 Afectiuni cutanate: furunculoze, piodermite, zona zoster, herpes simplex, micoze, cancer
cutanat;
 Reumatismele inflamatorii in puseu acut;
 TBC pulmonar si extrapulmonar;
 Afectiuni vasculare: flebite, tromboflebite( risc de mobilizare trombi);
 Afectiuni hemoragipare, coagulopatii;
 Inflamatii acute ale organelor abdominale ( ulcer gastric sau duodenal in criza);
 Litiaze- poate fi responsabil de migrarea calculului, masajul abdominal actioneaza atat in
litiaza renala cat si in cea veziculara;
 Pe musculatura spastica- in spasticitatea neurologica.
B. Contraindicatii relative - situatii in care manevrele sunt fie excesiv utilizate, fie ca momentul
patologic interzice utilizarea lor:
 In patologia dermatologica: psoriazis, eczema, prurit;
 Fragilitatea cutanata la varstnici;
 Fragilitatea cutanata la copii;
 In traumatologie: unele traumatisme recente ale aparatului locomotor ( ex. entorse, fracturi);
 la pacientii spasmofilici , cu polientesopatii se utilizeaza trehnici blande, sedative de masaj
asociate cu tehnici de relaxare;
 Zone topografice pe care este relativ contraindicat masajul:
- fosa poplitee,
- triunghiul Scarpa,
- plica cotului,
- regiunea anterioara a gatului.
Masajul transversal profund Cyriax
Se adreseaza electiv manifestarilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-
ligamentar
  Efecte: antialgice si de rearmonizare functionala, prin deparazitarea de aferentele
proprioceptive perturbate prin mesaje nociceptive .
 Cyriax explica efectul sedativ, antialgic al masajului transversal profund (MTP) printr-o actiune
hiperemianta cu ameliorarea circulatiei locale, urmata de cresterea eliminarii de substanta P
responsabila de perenizarea durerii, precum si a altor substante algogene. Cat priveste impactul
muscular, autorul atribuie masajului transversal profund rolul de a indeparta aderentele care nu
se vor mai constitui daca acest tip de masaj este urmat de exercitiu activ.
Indicatii
 patologia capsulo-ligamentara: entorse benigne recente, sechele postentorse, PSH- capsulita
retractila;
 patologia tendinoasa: tendinite , tenosinovite, tendinoze;
 patologia musculara- sechele dupa traumatisme musculare
Contraindicatii
 artrite septice, artritele din reumatismele inflamatorii cronice in perioade acute, artropatia
gutoasa;
 calcifieri periarticulare, bursite.
Principii doctrinare dupa Cyriax
 Cunoasterea precisa a sediului leziunii;
 Degetul maseurului si pielea pacientului trebuie sa formeze un “tot”, pulpa degetului
terapeutului antreneaza tegumentul fara sa alunece pe el. Utilizarea cremelor sau unguentelor
nu este indicata.
 Frictiunea trebuie sa fie perpendiculara pe planul de tratat. “O frictiune longitudinala nu
deplaseaza decat sangele si limfa in timp ce una transversala mobilizeaza tesuturile in
ansamblu” ( Cyriax).Terapeutul trebuie sa cunoasca foarte bine orientarea in spatiu a fibrelor
tesutului de tratat.
 Amplitudinea miscarii de “ du-te- vino” trebuie sa fie suficienta pentru ca efectul de mobilizare
transversala a structurii de tratat sa fie asigurat.
 Profunzimea manevrei trebuie sa atinga elementul lezat. Aceasta se realizeaza mai bine in cazul
in care structurile lezate sunt superficiale ( ex. ligamentul lateral extern tibiotarsian,
tendonul rotulian, etc.) si mai dificil in cazul structurilor profunde(ex. marele trohanter).
 Instalarea pacientului intr-o pozitie convenabila, cu musculatura relaxata, in asa fel incat sa
asiguram eficienta maxima manevrei .
 In tenosinovite este necesara tensionrea prealabila a tendonului de tratat .
Aspecte tehnice
 Suprafata de contact cu mana maseurului este redusa pentru a obtine efect punctual: se
executa cu pulpa indexului intarita de medius, sau cu pulpa mediusului intarita de index, sau cu
pulpa degetelor II si III, sau cu fata dorsala a falangei a II-a indexului, sau cu fata dorsala a
articulatiei interfalangiene proximale (IFP) a indexului. Se executa in ritm rapid de “du-te- vino”,
in functie de toleranta pacientului.
 Durata de executie: pe leziunile ligamentare recente- 3 min., precedata de efleuraj de 15 min,
pe leziunile ligamentare vechi - 10- 15 min. Se pot executa 2-3 sedinte pe saptamana, sedintele
zilnice putand fi prea agresive pentru structurile de tratat.
  Dozaj - functie de reactia pacientului: se urmaresc: durerea locala ce poate creste in primele 2-3
min. si dispare progresiv,( o durere ce se intensifica in timpul sedintei necesita intreruperea
tratamentului semnificand o reactie periostala sau o leziune tendinoasa grava). In cursul
tratamentului pot apare evolutii fluctuante ale tabloului clinic cu reaparitia progresiva a
sindromului dureros, ceea ce necesita oprirea acestuia 2-4 sapta mani .
Conduita specifica de tratament
Leziuni ligamentare recente
 Inceputul tratamentului- prima saptamana: poate fi imediat dupa leziune, dupa stabilirea
diagnosticului de catre medicul specialist recuperator care indica manevra.( nu toate leziunile
ligamentare pot beneficia de MTP, de ex.- entorsele medii si grave nu beneficiaza).
 Se executa efleuraj regional sedativ timp de 10- 20 min.
 Apoi 1-3 min. MTP pe ligamentul lezat.
 Incepand din a doua saptamana:-prelungirea manevrei de MTP, la care se poate adauga
fizioterapie ( electroterapie antialgica, ultrasunet) si exercitii izometrice pentru muschii ale caror
tendoane ar putea intari actiunea ligamentului lezat.
 Din saptamana a treia: dupa caz- ex. dinamice rezistive cu modulare proprioceptiva si
reintegrarea articulatiei lezate in schemele motorii globale. MTP se practica pana la disparitia
totala a durerii. Pentru leziunile ligamentare ale membrului inferior este de remarcat faptul ca
aceste leziuni antreneaza frecvent fabricarea unor scheme motorii anormale, care tind sa evite
solicitarile ligamentului lezat (generatoare de durere) si care se pot pereniza.
Leziuni ligamentare vechi
 Progresiunea tratamentului este identica cu situatia precedenta cu deosebirea ca punctul de
plecare corespunde stadiului 2 ( durata MTP este de 10-15 min.).
Experienta clinica arata ca exista sechele dureroase postentorsa cu inhibarea unor engrame motorii
chiar si dupa ani de zile de la traumatism, situatii susceptibile de ameliorare prin utilizarea MTP.
Leziuni musculare
 Se poate incepe MTP abia dupa trei saptamani de repaus muscular. In aceste situatii
contractia musculara este perturbata datorita existentei unor aderente care impiedica
alunecarea fibrelor musculare . Cyriax insista asupra faptului ca nici intinderile pasive
(stretchingul pasiv), nici tehnicile active de intindere musculara ( stretchingul activ, izometric
si inhibitia activa) nu sunt suficiente.
 Mai intai se cerceteaza cu atentie segmentul lezat(consistenta, durere provocata ) ceea ce
permite maseurului sa localizeze cu precizie manevra . Se va executa MTP cu pulpa degetelor,
transversal, pe muschiul relaxat,timp de 10 min. sub rezerva aparitiei durerii.
 Dupa efectuarea MTP, inca de la inceputul tratamentului, vor fi solicitate pacientilor contractii
musculare voluntare , initial analitice apoi globale.
Drenajul limfatic manual
( Leduc)
 Scop: tratarea tuturor formelor de edem de origine venoasa, cardiaca sau limfatica
Aspecte tehnice
I. Drenajul ganglionilor limfatici - in scopul evacuarii continutului lor prin presiuni repetate lent, de
intensitate medie.
 Ganglionii limfatici sunt localizati in regiuni bine definite ale corpului, grupati in relee, talia lor
variind intre dimensiunile unui bob de orez si ale unui sambure de maslina.Forma lor este ovala.
 Aspecte tehnice: mana se aplica pe grupul ganglionar, cu degetele perpendiculare pe vasele
aferente, se exercita presiuni moderate cu un ritm de 2-3 miscari in 10 sec. Miscarile mainii,
lente si blande se repeta de 10- 12 ori pe fiecare releu ganglionar.
II. Drenajul de apel
se realizeaza asupra vaselor colectoare limfatice in scopul evacuarii limfei din acestea, exercitand o
aspiratie la nivelul regiunii drenate.
 Colectoarele limfatice acompaniaza reteaua venoasa, sunt numeraose, rolul lor consta in
drenajul limfei recoltate in prealabil de capilare catre releele ganglionare.
 Aspecte tehnice: ritmul manevrei se executa o suita de miscari lente- 3 pe sec. , repetat de 3-4
ori in acelasi loc
 Stimularea colectoarelor incepe la radacina membrelor( miscari de circumductie umar, sold
asociate cu presiuni alternative pe zona respectiva).
 Dupa ce se face drenajul releelor ganglionare mainile se deplaseaza progresiv spre regiunea de
tratat.
 Manevrele incep din proximal inspre distal.
 Degetele se aplica perpendicular pe vasele limfatice cu presiune moderata.
 Ritmul manevrei- de aproximativ trei la 10 secunde. Sunt suficiente 2,3, 4 manevre exercitate
pe acelasi loc.
III. Drenajul de resorbtie: in edeme periferice care invadeaza tesuturile intradermice si fasciile
superficiale
 Se realizeaza la nivelul zonelor infiltrate si are scopul de a dirija lichidul interstitial spre
capilarele limfatice si limfa catre canalele colectoare.
 Aspecte tehnice: manevra de “resorbtie” se exercita dupa manevrele de apel in zona distala
edemului catre regiunile neinfiltrate, in succesiune de 3- la 10 sec.
 Daca edemul este important, el trebuie “fragmentat” adica el va fi drenat progresiv din
aproape in aproape : BA, apoi CB si asa mai departe pana ce toata zona va fi dezinfiltrata.
 Mainile trebuie sa inglobeze zona edematiata in totalitate sau pe fragmente, presiunea fiind
orientata catre colectoare.
 Manevrele trebuie sa fie lente in succesiuni de presiuni si relaxari. Presiunile propulseza limfa
din capilare catre colectoare iar relaxarile permit capilarelor sa se umple din nou.
Indicatii:
 edeme de origine venoasa , cardiaca sau limfatica( exceptie - edemul elefantiazic congenital)
 procese inflamatorii cu retentie de proteine;
 perioadele pre- si postoperatorii aplicarii de grefe cutanate;
 tulburari trofice ale membrelor consecutive insuficientei arteriale sau venoase;
 efecte de relaxare si moderat antalgice.
Contraindicatii: procese infectioase grave, metastaze.
 Masajul periostal ( Vogler)
 Vogler - stimularea unor puncte periostale poate declansa efecte reflexe la distanta.
 Excitatiile induse asupra SNVproduc efecte analgetice asupra unor viscere (criza de ulcer, colica
biliara sau nefretica), in boli inflamatorii de natura reumatismala , in AND( algoneurodistrofie)
prin stimularea metabolismului local al periostului.
Aspecte tehnice
 Se exercita presiuni punctuale ritmice pe suprafete osoase accesibile( plecand de la un punct) ,
manevra se desfasoara in stea pe o zona strict delimitata- “ loco dolenti”, fara ca degetul sa
alunece pe piele.
 Se alterneaza presiuni si decompresiuni de intensitate variabila, in functie de afectiune si
toleranta locala.
 Pot fi tratate mai multe puncte in alternanta.
 Durata sedintei= 20-30 min.
Alegerea punctelor de tratat :
 ex. articulatia condro sternala in angina pectorala, artculatiile interapofizare posterioare
vertebrale in colica renala sau biliara.
 se vor evita punctele de emergenta nervoasa si trunchiurile venoase si arteriale.
 Se evita aplicarea la nivelul apofizelor spinoase, boltii craniene, rotulei, claviculei.
Tehnica de palpare rulare Wettervald
 actioneaza exclusiv asupra pielii in caz de infiltrate si aderente
Aspecte tehnice
Manevra se executa in patru timpi:
1. constituirea pliului cutanat urmata de o tractiune axiala ( daca reactiile pacientului o permit)
vizand departarea pielii de planurile subiacente( mai ales la nivelul regiunii lombare);
2. alunecarea laterala a celor doua parti ale pliului cutanat una pe cealalta asociata cu o presiune
de intensitate variabila;
3. torsiunea pliului;
4. rularea progresiva: pulpa degetelor 2,3,4 aduce pliul cutanat catre police facandu-l sa inainteze
1-2 cm. ca un fel de “val cutanat”.
5. Regiunile de tratat sunt masate in acest mod pana se obtine o inrosire a pielii( 3-5 min)
6. Intensitatea trebuie crescuta progresiv in functie de reactia pacientului.
Efecte: reactia de inrosire locala, histaminergica = eliberarea de substante algogene blocate la nivelul
dermatomului respectiv.
Evolutia infiltratelor si aderentelor = in functie de:
 Localizare: cele situate la nivelul toracelui- interscapulovertebral sau pe fata laterala a peretelui
toarcic dispar sau se amelioreaza in 4-5 sedinte de masaj.
 Etiologie: infiltratele aparute in urma unor conflicte mecanice au un progostic mai bun decat
cele care reflecta o tulburare metabolica sistemica.
Metoda lui Bugnet
 aplicata si creata de catre o fizioterapeuta olandeza in scopul recuperarii unor afectiuni
neurologice cu paralizii periferice
  asocierea ( in cadrul aceleiasi sedinte terapeutice) unei stimulari exogene, datorata unei actiuni
manuale energice, cu o contractie musculara voluntara.
 Scopul manevrei este de a intari aferentele proprioceptive ale efectorului tratat
 tehnica de facilitare neuroproprioceptiva:
- abundenta (overflow) de influxuri centripete astfel produse, este o modalitate de a declansa reflexe
miotatice
 receptorii articulari nu sunt solicitati , neexistand deplasari ale segmentelor osoase
 indicata in deficitele musculare cotabile intre 1-3 la testarea musculara
 metoda este aplicabila in cazul deficitelor motorii neurologice, post-traumatice, postchirurgicale
si reumatologice
Tehnica
 Maseurul efectueaza o priza cu ambele maini in “pensa”, transversal in raport cu muschiul aflat
in conditii de relaxare.
 departeaza corpul muscular de planul osos subiacent si apoi executa o miscare de torsiune a
muschiului alungindu-i fibrele cu solicitarea baroreceptorilor si fusurilor neuro-musculare
 Intensitatea manevrei este limitata de durere
 Apoi , printr-o comanda verbala scurta si tare, pacientul este invitat sa incerce sa –si “scape”
muschiul din mana maseurului (exemplu de comanda: “trage-ti bratul din mana mea!”).
 pauza de cateva secunde apoi exercitiul se repeta de 10 ori in cadenta lenta in functie de starea
de oboseala a pacientului.
Criomasajul
 Face parte din arsenalul crioterapiei
 Se executa frictiuni locale, sau regionale cu gheata, timp de 5- 10 min.producandu-se :
analgezie de suprafata, vasoconstrctie rapida initial , urmata de vasodilatatie cu ameliorarea
circulatiei in zona si efecte trofice locale.
 Frecventa de aplicare –pluricotidiana (de mai multe ori pe zi).
 Indicatii: contracturi musculare-torticolis, contracturi musculare paravertebrale ( in
lombosciatica sau lumbago), periartrite acute (periartrita scapulohumerala), traumatsme acute,
spasticitate ( este o tehnica de facilitare neuro-musculara).
 Contraindicatii: la bolnavii coronarieni, la cei cu boala Raynaud, bolnavilor cu aglutinine la rece
Masajul colonului
 Se executa in scopul cresterii activitatii tonice a fibrelor netede ce asigura peristaltismul
 indicat in constipatii atone, hipokinezii biliare,etc
 actiune stimulanta pe diferite secretii digestive si un efect nespecific, eutonizant asupra
manifestarilor spasmodice la nivelul colonului in diferite afectiuni ale tubului digestiv (ex. in
ulcerul duodenal).
 Sunt citate efecte benefice asupra aparatului respirator si circulator, ca si in migrena
Tehnica
 Se executa compresiuni lente si profunde cu ultimele patru degete la nivelul abdomenului, in
sensul tranzitului intestinal, in timpul expirului.
 Au fost delimitate cinci zone de actiune(vezi fig):
Z1-la nivelul fosei iliace drepte corespunzator polului inferior al cecului;
Z2-la nivelul hipocondrului drept-corspunzator flexurii colice drepte;
Z3-simetrica lui Z2 dar pe stanga;
Z4-la nivelui fosei iliace stangi corespunzand partii inferioare a colonului descendent;
Z5-de-a lungul partii inferioare a marginii externe stangi a dreptului abdominal corespunzand
sigmoidului.
 Durata sedintelor poate fi de 30 minute zilnic si se incheie cu un efleuraj.
REFLEXOTERAPIA
Reflexoterapia –este o metoda de tratament constand in excitarea, stimularea unei regiuni, alta decat
cea afectata, in scopul obtinerii unor actiuni reflexe favorabile la distanta.
Metode reflexoterapice descrise incepand din sec. XIX, au fost utilizate in scopul tratarii durerii
• masajul reflex,
• metode electroterapice reflexe,
• termoterapia reflexa,
• metode reflexe mioarticulare,
• metode diverse: mesoterapia, spondiloterapia, acupunctura.
• Willis ( 1621- 1675) a descris pentru prima data un mecanism reflex,
• Sherrington (1857- 1952), deschide epoca moderna a studierii mecanismelor reflexe si
integrarea lor in functionalitatea generala a sistemului nervos in particular la om.
• Termenul de reflexoterapie a fost propus prima data de Jarowski in 1910.
Metamerul
elementul de baza = corespunzator regiunii sau organelor interesate
 Metamerul tip este organizat pornind de la un segment al maduvei spinarii definit de
emergenta radacinilor ventrale si dorsale drepte si stangi.
 Toate structurile anatomice care depind de acest segment spinal fac parte din metamer.
 dermatomul corespunde pielii, si tesutului celular subcutanat;
 miotomul corespunde muschiului,
 sclerotomul osului si articulatiei,
 angiotomul vaselor sanguine si limfatice;
 viscerotomul viscerelor,
neurotomul cuprinde ansamblul structurilor nervoase cerebrospinale si autonome.
Organizarea reflexa
Reflexul cuprinde o suita constanta de structuri:
-receptor-neuron aferent (senzitiv)-releu unic sau multiplu in centrii nervosi- neuron eferent (motor)-
efector
 Dupa numarul sinapselor, reflexul va fi mai complex si raspunsul mai modulat in detrimentul
specificitatii si rapiditatii
 Receptorii si efectorii pot fi somatici sau viscerali si astfel se formeaza buclele reflexe somato-
viscerale sau viscero- somatice, denumite uneori cuti-musculo- vicerale sau viscero- muculo-
cutanate .
Sinapsa = elementul primordial
Proprietatile sinapselor:
 Intarzierea sinaptica
 Convergenta , divergenta, calea finala comuna
 Facilitarea sau inhibitia impulsurilor subliminare
 Facilitarea si inhibitia in sistemele monosinaptice
 Facilitarea si inhibitia in sistemele polisinaptice
Reflexele monosinaptice
 reflexul miotatic
 timp de producere scurt independent de forta de excitatie;
 importanta mica a sumatiei temporale atunci cand exista;
 actiune segmentara si homolaterala;
 greu fatigabil;
 greu adaptabil;
 inconstient;
 prag de excitatie coborat.
Reflexele polisinaptice
 timp de producere mai lung, dependent de forta de excitatie;
 importanta sumatiei temporale ce se poate intinde pe mai multe secunde;
 actiune plurisegmentara adesea bilaterala;
 usor fatigabil;
 usor adaptabil;
 adesea constient;
 prag de excitatie ridicat.
Reflexele suprasegmentare
 Adesea denumite supraspinale
 Raspunsuri complexe, mai bine adaptate dar mai difuze, mai putin rapide , mai putin specifice.
 Gasim si un numar mare de raspunsuri neurohormonale si neuroumorale.
 Datorita reflexelor suprasegmentare se produc reactiile generale consecutive terapiei
manuale reflexe.
Reflexele patologice
 Head a descris semnele reflexe viscerocutanate iar Mac Kenzie reflexele visceromusculare.
Astfel exista reflexe viscero-viscerale si somato- somatice , pe langa sistemul original viscero-
somatic.
 Kohlraush sustine ca modificarile tisulare corespunzatoare unei reactii reflexe, printr-un
proces de feed-back negativ, intretin o serie de tulburari la originea durerilor viscerale. Uneori
modificarile tisulare de origine reflexa nu dispar totdeauna dupa vindecarea suferintei
declansatoare rezultand o tulburare reflexa persistenta in raport cu un organ , putandu-se
intretine astfel o tulburare functionala fara atingerea propriu-zisa a organului respectiv.
Clasificarea durerilor
 durerea spontana este supraliminara.
 durerea provocata este subliminara si se produce prin sumarea unor stimuli nonnociceptivi,
cu atingerea pragului de durere si aparitia acesteia .
Clasificarea durerilor
 locala: la locul leziunii;
 iradiata : de origine radiculara sau tronculara nervoasa, leziunea cauzala iritand fibrele
neuronilor aferenti si dand impresia subiectului de durere localizata in tertoriul cutanat
(dermatom) corespunzator , ce poate fi uneori foarte indepartat de locul cauzal( ex. conflictul
disco-radicular).
 referita: intervine un circuit nevraxial cu importanta deosebita in tehnicile reflexoterapice;
stimularea unui nerv visceral sau somatic va putea initia o durere referita in orice teritoriu al
metamerului respectiv
 In concluzie o cauza viscerala poate determina o durere somatica si invers.
Punctele maximale
 Termenul de mai sus a fost propus de Head
 indica zonele cele mai dureroase, cu mare valoare semiologica si terapeutica. Acestea
corespund adesea reliefurilor osoase sau musculare , in zonele de traversare fasciala a unor
nervi,sau durerilor locale, iradiate sau referite.
 Kohlraush propune o definitie : benzi aflate in sensul lungimii muschilor, de cativa cm
lungime, ce pot atinge latimea unui creion = utilizate in medicina traditionala chineza .
 Aceste puncte, baza unor tehnici, trebuie mereu cautate minutios si interpretate in cadrul
organizarii nervoase a individului.
Semiologie
 Anamneza ( simptomatologia subiectiva)
 Cel mai important semn subiectiv este durerea.
 caracterele durerii: sediu, orar, iradiere, de ce este calmata: anumite pozitii( atitudini
antalgice),repaus, administrarea unor medicamente, etc. In cea mai mre parte din cazuri se
cauta zonele dureroase spontan sau provocat, aceste zone putand fi punctuale, superficiale
sau profunde, sau lineare.
Semne obiective
 vizuale( inspectia)
 Se poate observa culoarea pielii,vascularizatia, reliefurile cu depresiuni, tumefactii, retractii,
pliuri, cicatrici. Se cauta aceste semne in ortostatism, sezand, sau in clinostatism.
Semne palpatorii
 Se apreciaza textura superficiala locala a pielii, elasticitatea, temperatura, tensiuni locale,
impastari, infiltratii, induratii, hipotonii sau hipertonii musculare, puncte trigger. Prin palpare
se pot defini o serie de dureri provocate , dermalgii reflexe ce au valoare metamerica somatica
sau viscerala
Semne reflexe
 Pot fi spontane sau provocate. Se cerceteaza reflexele pilomotorii sau sudorale.
Dermografismul are o valoare localizatoare a teritoriului atins.

MASAJUL REFLEX
Efecte terapeutice
• locale: destindere tisulara, hiperemie, rol trofic tisular;
• generale: reechilibrare neuro-vegetativa
Indicatii
• Variaza in functie de autori, dar in esenta se adreseaza afectiunilor care se manifesta prin
semne reflexe.Durerile reprezinta indicatia majora cu exceptia durerilor supraacute, de cauza
infectioasa sau inflamatorie.
• Tulburarile functionale
TEHNICA
 Metode
 • superficiale (cutanate)
 • profunde(mio-articulare)
 • mixte( cutanate si mio-articulare)
 Metode
 • locale
 • homolaterale
 • homosegmentare
 • homotopice si heterotopice.
 I. Metodele superficiale de masaj reflex

 Aceste metode au in comun faptul ca actioneaza in acelasi teritoriu: pielea in ansamblul sau.
Conform acestor metode, masajul se executa dupa liniile cutanate de clivaj (liniile Langer,
 Simon sau Berminghoff) care indica directia tensiunii elastice a pielii si ar fi datorate
distributiei fasciculelor conjunctive.

 2. Masajele reflexe mixte

 Metodele grupate in aceasta categorie folosesc

 mai multe structuri ale aceluiasi metamer in scopul obtinerii unor efecte reflexe.

 3. Metodele profunde mioarticulare

 Scopul acestor metode este de a stimula mecanoceptorii si de a inhiba mesajele

nociceptive.Densitatea receptorilor este importanta la nivelul articulatiilor. Au un efect local
evident dar pot avea si efecte pe diverse structuri somatice sau viscerale ale metamerului
asupra caruia se actioneaza.

 I. Metodele superficiale de masaj reflex

 Masajul tesutului conjunctiv ( Bindegewebsmassage) dupa Dicke

 Masajul tesutului conjuctiv (Bindegewebsmassage) dupa Teirich- Leube

 Masajul zonal dupa Von Puttkamer

 2. Metode mixte

 Masajul zonelor reflexe dupa Kohlrausch

 Masajul plexurilor

 Masajul chinezesc

 3. Metode profunde

 Metode reflexe mioarticulare

 Reflexologia articulara cu efect antialgic

 Spondiloterapia Adams

4. Masaje regionale si locale

• Masajul periostal Vogler
• Masajul punctelor nervoase Cornelius
• Masajul reflex Wetterwald
• Masajul reflex plantar
• Pentru a obtine un efect calmant, sedativ, dispersant, se utilizeaza pulpa degetului paralel cu pielea ,
presiunea fiind blanda , deplasarea lenta.
 • Invers, pentru a obtine un efect stimulant, excitant, tonifiant, degetul este perpendicular pe
piele ; se utilizeaza mai ales marginea ulnara a mainii sau unghia; punctul este precis,
manevrele vor fi scurte si rapide cu presiune mare.

Alegerea metodei
• Se va face tinand cont de bolnav, de boala acestuia si de terapeut.
• Varsta subiectului, sensibilitatea, preferintele sale trebuie luate in seama.
• Terapeutul trebuie sa-si cunoasca posibilitatile si preferintele.
• Nu exista o metoda tipica pentru un anume tip de boala sau de bolnav iar terapeutul trebuie
sa aleaga metoda cea mai buna, adaptata pacientului.
• Intensitatea manevrei: in unele metode nu trebuie sa declanseze durere, in altele trebuie sa
produca durere intensa
• Succesiunea manevrelor: in unele metode se trateaza segmentul lezat, in altele se exclude
segmentul lezat, cel putin in timpul primelor sedinte.
• Tratarea punctelor maximale este abordata diferit : in unele tehnici sunt excluse: masajul
Dicke, in timp ce in metodele Cornelius si Weterwald sunt elementul de baza.
Masajul tesutului conjunctiv ( Bindegewebsmassage) dupa Dicke
 se caracterizeaza prin actiunea reflexa la distanta plecand de la intinderi progresive in timp si
spatiu ale tesutului conjunctiv lax. Actioneaza la nivelul dermatomului si prin intermediul
acestuia asupra tuturor structurilor metamerului producand un efect homotopic care poate
deveni si heterotopic.
 Anamneza si examenul clinic obiectiv ne permit definirea zonelor atinse: palparea profunda si
superficiala ne permite depistarea tensiunilor, impastarilor si punctelor dureroase
indispensabile pentru alegerea zonelor de tratat si a tehnicii de lucru.
Aspecte tehnice
 Se utilizeaza doua degete (medius si inelar). Manevra se caracterizeaza prin precizia miscarilor
si lentoare, repetitia si adaptarea ei la reactiile tisulare ale pacientului .
 -Pentru a actiona asupra dermului, executam cu palma intinsa presiuni usoare;
 -Pentru tesutul subcutanat: se aplica degetele perpendicular, apasand planul de tratat cu
marginea lor radiala, cu presiune mai mare si trasaturi mai scurte.
 -Pentru tesutul profund: se aplica degetele perpendicular si se actioneaza cu marginea lor
cubitala, cu trasaturi scurte si intense.
 intereseaza tesutul conjuctiv lax superficial si in special pe cel al dermatoamelor metamerelor
indemne sau al acelora desensibilizate printr-o actiune la distanta care face sa dispara
punctele maximale.
 Trebuie evitate tesuturile edematiate, tumefiate , dermografismul, senzatia de “ taietura”.
 Subiectii pot fi tratati in pozitie sezanda, sau in decubit lateral, ventral sau dorsal. Se incepe
totdeauna cu “ constructia bazei lombo-sacrate”, urmand apoi suita de miscari
corespunzatoare celor din figura.
 Durata sedintei creste progresiv de la 15 la 30 de minute si trebuie sa fie urmata obligatoriu
de un repaus de 30 de minute.
 A nu se depasi 20 de sedinte!
Efecte, indicatii si contraindicatii
 Autorul ne sugereaza ca aceasta metoda antreneaza efecte loco-regionale de tip
parasimpaticomimetic in masajul sacrat si de tip simpaticomimetic in cel ventral.
 Se mai descrie un efect general de relaxare.
Contraindicatii- afectiunile acute.
Indicatii: - pregatirea pentru programul de recuperare;
- afectiuni insotite de durere pentru efectul sedativ, antialgic local si general
exceptand durerile de cauza infectioasa sau infalmatorie acuta;
- tulburari functionale ale diferitelor aparate si sisteme.
Masajul tesutului conjuctiv (Bindegewebsmassage) dupa Teirich- Leube
 actiune mai profunda si mai intensa ( supraliminara) interesand tesutul conjunctiv si care
antreneaza o senzatie de “ taietura” inregistrandu-se efecte locale, homotopice si generale.
Aspecte tehnice
 Tehnica superficiala (cutanata): cu marginea cubitala a inelarului si mediusului se intinde
pielea in lungul liniilor cutanate ( de clivaj). Aceasta tehnica se executa la inceputul
tratamentului pentru pregatirea tehnicii profunde.
 Tehnica de “masare-rulare”este o mobilizare a maselor musculare contracturate pentru a
obtine o relaxare completa inainte de a aborda tehnica profunda. Nu se utilizeaza decat timp
de trei- patru sedinte.
Tehnica profunda: este aceea care caracterizeaza metoda. Ea trebuie abordata dupa manevrele
pregatitoare descrise; ne permite obtinerea senzatiei de “taietura”. Pot fi utilizate doua tipuri de
manevre:
a) intinderi lungi ale regiunii de tratat ce antreneaza totdeauna senzatie de “taietura”,
b) intinderi scurte ( pe puncte aponevrotice, tractiuni fasciale) care realizeaza o tractiune a marginii
muschiului sau a insertiilor sale.
 Manevrele se executa cat mai aproape de regiunea lezata. Sedinta debuteaza in general in
regiunea lombo-sacrata, dar unilateral si continua cu intinderi si tractiuni pe metamerele
afectate.
 Bolnavul poate fi culcat sau in pozitie sezanda. Reactiile apar dupa 2-3 ore, dupa care urmeaza
repausul.
Efecte, indicatii si contraindicatii
 Ca si metoda Dicke si aceasta este contraindicata in afectiuni acute; de asemenea, data fiind
intensitatea unor manevre, nu este indicata copiilor si subiectilor sensibili.
 Efectele locale sunt caracterizate de un demografism uneori intens pana la reactie urticariana.
 Reactiile generale sunt de tip vagal.
 Metoda este indicata in afectiuni cronice si in tulburari functionale.
Masajul zonal dupa Von Puttkamer
 Este o metoda care combina metoda Dicke, cu metode traditionale chineze si cu
spondiloterapia Adams.
 Substratul teoretic il reprezinta reflexul cuti-visceral la care autorul il adauga si pe cel viscero-
visceral adica actiunea viscerelor unele asupra altora in acelasi teritoriu metameric.
Aspecte tehnice
 Manevra elementara este o fricitiune, adesea foarte usoara, realizata de police, mai multe
degete, palma sau pumn.
 Se executa pe fata dorsala a trunchiului; localizarea este cel mai ades lombo-sacrata, apoi este
tratata partea afectata in ansamblu si apoi partea contralaterala.
Indicatii
 Tulburari functionale ale diverselor aparate si sisteme. Nu sunt semnalate contraindicatii.
Masajul zonelor reflexe dupa Kohlrausch
 Acesta metoda combina masajul reflex al tesutului conjunctiv cu cel muscular si cel periostal
Vogler.
 Ea utilizeaza deci dermatomul, miotomul si sclerotomul pentru a obtine efecte locale,
homotopice si heterotopice cu ajutorul unei stimulari.
 Tehnica variaza in functie de tesutul interesat.
Aspecte tehnice
 Se executa cu mediusul si inelarul ce ajutorul carora se fac trasaturi line cu intensitate
constanta, fara intrerupere; daca apare o rezistenta se insista pe zona respectiva pana ce
regiunea se detensioneaza si se continua miscarea lina a mainii.
 Pentru tesutul conjunctiv se utilizeza miscari lente de-a lungul liniilor de clivaj cutanate.
Pielea trebuie sa se deplaseze cu suplete inaintea degetelor de-a lungul miscarii.
 Pentru muschi: compresiuni ritmice.
 Pentru punctele trigger trebuie utilizat masajul circular care este totdeauna dureros, trebuie
sa fie de scurta durata (1 minut) si inainte de a-l practica sa cerem pacientului sa se relaxeze.
 In hipertonii utilizam vibratii practicate cu doua sau trei degete timp de 5, 10 uneori 20 de
minute.
 Degetele trebuie sa ramana in contact permanent cu zona tratata.La nivelul punctelor
maximale se utilizeaza frictiuni.
 La nivelul periostului se utlizeaza tehnica masajului Vogler. Se utilizeaza in caz de dureri
neuro-vegetative reziduale.
Secventa tratamentului
 -se incepe prin a trata zona apropiata regiunii lezate;
 -se incepe dinspre caudal catre cranial;
 -se incepe din suprafata catre profunzime.
 Se va incepe de obicei din regiunea lombosacrata, din timpul primei sedinte tratandu-se
metamerul lezat.
 Punctele maximale dermice nu sunt tratate decat dupa doua, trei sedinte.
 Trebuie evitate reactiile nocive, senzatia de “taietura”, bolnavul trebuie sa simta o senzatie de
“durere agreabila”.
 Daca apare vreo reactie nociva, trebuie sa executam neaparat imediat manevre calmante
cuprinzand chiar reconstructia bazei lombosacrate.
 Durata= minim 30 de minute. Constructia bazei lombosacrate dureaza 5-15 minute. Dupa
sedinta nu este necesar repausul.
  Tratamentul consta in 4-5 sedinte in tulburari functionale, dar poate atinge si 25 sedinte in
afectiuni cronice.
Efecte, indicatii, contraindicatii
 actioneaza local si la distanta asupra unor viscere, avand in special un efect pe reflexul neuro-
vegetativ perturbator (tuse de irtatie, spasme de cai biliare, etc.).
 Dupa 2 pana la 7 ore dupa sedinta pot aparea reactii cu durere, febra, vasoconstrictie
periferica, frisoane, astenie fizica si psihica.
 Contraindicatiile sunt starile acute si afectiunile insotite de inflamatie.
 Indicatii: afectiunile somatice si tulburarile functionale.
Masajele segmentare
 Tratamentul intereseaza pielea, tesutul celular subcutanat, tesutul conjunctiv organizat,
muschiul si periostul, urmarind o anumita secventa de lucru din suprafata in profunzime.
 Trebuie tratat tot corpul si nu numai punctele maximale si nu trebuie atinsa durerea
maximala.
 Din punct de vedere reflex, metoda este homotopica, tratamentul intregului corp avand un
efect general.
Aspecte tehnice
 Terapeutul mobilizeaza tesutul cu policele, indexul si mediusul, sau cu eminenta tenara.
Manevrele sunt : vibratii, efleuraj, frictiuni si secuse ritmice. Ca intensitate ele sunt liminare si
nu trebuie sa antreneze niciodata senzatia de durere vie sau dermografism accentuat .
 Manevrele sunt totdeauna centripete, dar succesiunea manevrelor este centrifuga, adica:
trebuie inceput cu zona din apropierea coloanei si apoi trebuie tratate succesiv membrele.
 De obicei tratamentul incepe in zona lombosacrata apoi se progreseaza in directie craniala si
de fiecare data se trateaza planurile de la suprafata in profunzime.
 Sedinta se termina prin manevre blande ale regiunii cervico-cefalice si palpebrale.
 Durata sedintelor este de 20-30 min. Un tratament complet cuprinde 20 de sedinte, cate 2-3
pe saptamana.
Efecte, indicatii si contraindicatii
 metoda are efecte locale si segmentare si autorii sustin ca nu se poate actiona asupra unui
organ daca matamerul corespunzator nu prezinta semne reflexe de suferinta.
 Se pot observa uneori reactii secundare anormale; ele sunt datorate, cel mai adesea,
manevrelor prea energice asupra unor puncte maximale care nu trebuie decat netezite.
Masajul plexurilor
 Derivat din acupunctura chineza, din Shiatsu si Tsubo –tehnici japoneze, din masajul energetic
indian, din masajul tibetan al “chacrelor” si din masajele reflexe, aceasta metoda se poate
defini ca fiind o actiune masoterapica asupra unui punct, regiune sau traseu cutanat linear,
dureros spontan sau la presiune digitala.
Aspecte tehnice
 Se utilizeaza in general extremitatea degetelor sau eminenta tenara. Autorul propune
manevre calmante si excitante, orientale sau occidentale. Ca manevre calmante se utilizeaza
“gomajul”,presiuni progresive, palpari-rulari blande, presiuni rotative antiorare realizate cu
 pulpa degetelor, presiuni –depresiuni, presiuni globale pe un plex efectuate lent si profund cu
mai multe degete sau cu toata palma.
 Ca manevre excitante sau stimulante, se pot utiliza palpari- rulari viguroase, percutii, ciupiri,
decolari, presiuni rotative orare realizate cu unghiile, cu trasaturi rapide.
 Se pot utiliza si vibratiile.
 Alegerea tehnicii variaza in functie de zona de tratat: pentru zonele adipoase se utilizeaza
palparea-rulare, pentru cele paravertebrale, intinderi, pentru plexuri presiuni-depresiuni .
Efecte, indicatii, contraindicatii
 Aceasta metoda sintetica grupeaza efectele, indicatiile si contraindicatiile diverselor metode
din care deriva.
Masajul chinezesc
 Asa-zisa “presopunctura” care se executa fara ace, dupa principiile “acupuncturii”.
 Este utila la copii la care aceasta metoda inlocuieste acupunctura.
 La adult se executa dupa o tehnica anumita diferita de acupunctura.
Efectele - prin mecanisme reflexe,
 Trebuie avuta in vedere o buna cunoastere a “constructiei conceptuale a omului” in medicina
traditionala chineza.
 Starea de “boala” rezulta ca urmare a unui dezechilibru al microcosmosului individual iar
originea lui poate fi externa: climat, traumatisme, sau interna : respiratia, alimentatia,
psihicul.
In acest spirit nu bolnavul trebuie tratat ci un bolnav prezentand un anumit numar de perturbatii.
 Tratamentul se face dupa puncte sau trasee lineare ce formeaza o retea complexa cu
orientare mai degraba axiala decat transversala.
Aspecte tehnice
 Tehnica depinde de functionalitatea sistemului canalar. Astfel prin canalele, “meridianele”
amintite circula “energie” si “sange”, ce pot fi in plenitudine(exces) sau in vid (deficit) sau pot
stagna.
 Masajul trebuie sa fie tonifiant si stimulant in caz de vid, sau calmant, dispersant in caz de
plenitudine si de relansare a circulatiei in caz de stagnare.
 Tonifierea se va face cu fata dorsala a mainii asu a degetelor, cu unghia ,cu degetele
perpendiculare pe planul de tratat . Presiunea trebuie sa fie progresiva din suprafata in
profunzime, intensificand si ritmul. Masajul trebuie sa fie scurt si in sensul circulatiei energiei
pe meridian.
 Pentru dispersie se utilizeaza pulpa degetelor sau fata palmara a mainii: degetul trebuie sa fie
paralel cu pielea. Apasarea este importanata la inceput diminuand progresiv. Masajul este
lent in sens invers circulatiei energiei pe meridian.
 In caz de stagnare, masajul este lent, prelungit, in sens invers circulatiei pe meridian.
 Manevrele imbraca trei aspecte diferite:
1. punctele de acupunctura pot fi stimulate prin urmatoarele manevre: presiune-rotatie,
apasare-relaxare, strivire, percutie, ciupire si torsiunea pliului.
 2. daca un meridian trebuie tratat, se recomanda presiuni care se deplaseaza lent de-a lungul
traseului; se pot realiza frictiuni si frecari, rulari de-a lungul unui meridian.
3. manevrele masajului chinezesc mai cuprind manipulari mioarticulare efectuate cu mainile sau
cu picioarele care nu difera mult de manipularile articulare clasice si de reflexologia articulara.
Efecte, indicatii, contraindicatii
 Masajul chinezesc actioneaza asupra elementelor tuturor somatice ale metamerului.
 Contraindicatiile = afectiunile acute si infectioase, dar in egala masura starile de oboseala,
astenie fizica, “vidul de energie”, fiindca dupa principiile medicinii traditionale chineze,
trebuie utilizate resursele individuale pentru a combate agentii patogeni.
 Indicatii : patologia osteo-articulara, patologia traumatica benigna, cefaleea de origine
cervicala,anumite sindroame neurologice si neuro-vasculare, anumite sindroame functinale
abdominale si toracice.
Masajul punctelor nervoase dupa Cornelius
  Punctele nervoase trebuie sa reactioneze la un stimul nedureros si sa antreneze o reactie
nociceptiva locala de-a lungul trunchiului nervos din membrul homolateral si o reactie
controlaterala.
 Numarul de puncte este variabil.
 Acestea ar putea corespunde unor zone cicatriceale, unor elemente nervoase superficiale sau
localizate la nivelul tesutului osos sau tesutului conjunctiv organizat.
Aspecte tehnice
 Se efectueaza cu pulpa indexului sau mediusului conform unei miscari de “du-te vino”.
 Intensitatea presiunii nu va creste decat dupa o desensibilizare a regiunii.
 Se trateaza intai punctele cutanate corespunzand tulburarilor cele mai grave, apoi punctele
musculare. Daca reactiile sunt prea dureroase se face netezire usoara a zonei. Se lucreaza un
punct pana la disparitia acestuia, dar sedinta nu trebuie sa depaseasca 30 minute.
Efecte, indicatii si contraindicatii
 Efectele sunt locale, homotopice si heterotopice si indicatiile sunt algiile, tulburarile
functionale care antreneaza, dupa Cornelius, nevroze, depresii etc.
Metode reflexe mioarticulare
 Tehnicile manuale reflexe grupate aici actioneaza asupra muschilor sau asupra articulatiilor.
 Cele care actioneaza asupra muschilor sunt de 2 tipuri:
1. unele actioneaza direct asupra corpului muscular, tendoanelor sau insertiilor lor,
2. altele, care pot fi denumite neuro-musculare, utilizeaza miscarile pasive sau active ale
muschilor pentru a obtine efecte reflexe.
3. Din prima grupa fac parte anumite tehnici speciale dar si tehnici de masaj clasic.
4. Din grupa a doua fac parte anumite metode de facilitare neuroproprioceptiva: Kabat, Bobath,
etc.
5. Principalele legi implicate in mecanismele acestor metode sunt:
-legea inversiei reciproce: agonistul se relaxeaza cand se contracta antagonistul;
-legea inductiei succesive: dupa cotractia unui grup muscular, cea a antagonistilor este facilitata.
Metoda Mezieres
 Se bazeaza pe reeducarea posturii avand drept scop ajungerea la o atitudine perfecta prin
utilizarea sistemului propioceptiv de inhibitie declansat in timpul intinderii unui muschi,
tendon.
 Principiul este deci atingerea perfectiunii formei, si prin aceasta recuperarea functionala
decurgand automat.
 muschii dorsali se comporta ca un muschi unic, intotdeauna hipertonic si prea scurt de unde si
enuntul legilor urmatoare:
1. orice actiune localizata, intindere sau scurtare, provoaca contractura ansamblului muschilor
dorsali;
2. orice opozitie la aceasta scurtare( contractura) provoaca automat lateroflexii si rotatii;
3. rotatia membrelor inferioare se face totdeauna inauntru;
4. orice alungire, detorsiune, durere sau efort implica instantaneu un blocaj diafragmatic in
inspir.
Aspecte tehnice
 Hipertonia si redoarea muschilor dorsali sunt singurele responsabile de tasari, dismorfisme,
impotente. Trebuie realizata o alungire a musculaturii dorsale, a psoasului.
 Redoarea articulara este consecinta redorilor musculare, deci trebuie sa ne adresam in
principal sistemului muscular.
 Orice actiune localizata agraveaza dismorfismul deci trebuie lucrat pe ansamblul corporal.
 Blocajul diafragmatic in inspir compensator se opune alungirii musculaturii dorsale si corectiei
morfologice.
 Timpul major al respiratiei va fi expirul care trebuie sa se execute in timpul intinderii
musculaturii dorsale.
 sa se realizeze o contractie izometrica prelungita a sistemului;
 sa se alinieze occiput, scapula, sacrul;
 totul ritmat de expir prelungit;
 linia toraco abdominala sa fie in perfecta rectitudine;
 sa se suprime rotatia interna a membrelor inferioare.
 In concluzie terapeutul trebuie sa deroteze si sa delordozeze!!!!
Indicatii
 tulburarile de statica vertebrala indiferent de origine.
 Aceasta metoda este indeosebi eficace la indivizii cu musculatura distonica, prezentand
diverse tulburari functionale ce pot apare ca urmare a unor miscari sau pozitii monotone
prelungite.
 Stimularea proprioceptiva a muschilor piciorului si gambei realizeaza, prin modificarea
punctelor de sprijin plantare, poate fi utilizata pantru corectarea staticii rahidiene prin
mecanism reflex.
 Se utilizeaza in acest scop anumite orteze pentru planta cu efecte stimulante.
Reflexologia articulara cu efect antialgic
 Scopul acestei metode este de a stimula al maxim mecanoceptorii pentru a inhiba mesajele
nociceptive.Densitatea receptorilor este importanta la nivelul articulatiilor.
Aspecte tehnice
 Toate menevrele cauta sa stimuleze mecanoceptorii. Presiunile sunt cel mai utilizate folosind
ambele maini sau “talonul” mainii. Se poate folosi si pulpa policelui plasata intre index si
medius. Se mobilizeaza articulatiile interapofizare posterioare. Se merge de-a lungul coloanei
vertebrale pentru a mobiliza articulatiile interpaofizare posterioare si costovertebrale.
 Pacientul trebuie sa stea intr-o pozitie relaxata pentru a se obtine maximum de eficacitate.
Pentru rahis, pacientul va trebui sa stea in genunchi in fata unui podium de 40 cm inaltime pe
care va trebui sa stea sprijinit cu trunchiul. Nu exista secventa precisa de tratament.
 Aceasta metoda se poate aplica si pentru articulatiile membrelor; in acest caz se realizeaza
mobilizari pasive repetate si prelungite timp de mai multe minute si presiuni periarticulare si
musculare care trebuie sa atinga pragul dureros.
 Indicatii si contraindicatii
 Se utilizeaza in scopul calmarii durerilor intense si indepartarii cauzelor mecanice ale acestora.
 metoda este recomandata in lombalgii cronice, dureri reumatismale.

Spondiloterapia Adams

 A cunoscut o mare popularitate la inceputul secolului dar mai este inca practicata.
 Principiul sau consta in stimularea centrilor spinali prin percutia apofizelor spinoase ale
vertebrelor. Se mai pot face percutii latero-spinale ce dau o reactie durabila. Percutiile
apofizelor spinoase se efectueaza cu extremitatea indexului si mediusului indoite “in ciocan”,
sau cu extremitatea distala a primei falange a acelorasi degete, celelate doua falange fiind
flectate. Presiunile efectuate nu trebuie sa depaseasca doua minute. Alegerea vertebrelor de
stimulat corespunde centrilor nervosi, metamerelor pe care vrem sa le influentam, in functie
de suferinta pacientului.
MASAJUL REFLEX
 Concluzii
 Grupeaza o serie de tehnici neconventionale ce pot avea efecte favorabile locale sau generale
 Pot fi aplicate sub forme adaptate si integrate celorlalte metode terapeutice
 Sunt necesare dovezi stiintifice clare ale mecanismelor de actiune si ale efectelor acestor
metode.