Marketingul a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii când comerţul a luat
amploare, devenind unul dintre cele mai importante domenii ale economiei moderne, elementul principal al economiei de piaţă. Comerţul are un conţinut complex determinând o funcţie economică ce constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le vinde în acelaşi stadiu fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor de loc, timp, cantitate, sortiment şi preţ. Marketingul constituie un mod de gândire şi acţiune, o nouă concepţie asupra desfăşurării acţiunii economice, potrivit căreia, orice activitate economică urmăreşte satisfacerea cerinţelor consumatorilor. Theodore Levitt a delimitat conceptul de marketing de cel de vânzare (comerț): „Vânzarea se concentrează pe nevoile vânzătorului, iar marketingul pe cele ale cumpărătorului.” Termenul de marketing trebuie înţeles în sensul modern, acela de a satisface nevoile consumatorilor, şi nu în sensul vechi, acela de a vinde. Agentul economic nu îşi propune doar optimizarea producţiei şi a vânzărilor, ci studierea nevoilor şi aşteptărilor clientelei pentru a-şi orienta activitatea potrivit exigenţelor acestora. Marketingul cuprinde toate activităţile prin care o înteprindere se adaptează într-un mod creativ şi profitabil la mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Termenul de marketing este de origine anglo-saxonă („to market” – a desfăşura tranzacţii de piaţă, a cumpăra şi a vinde). Definiție: Într-o viziune modernă, marketingul poate fi definit drept un proces managerial şi social prin care indivizii sau grupurile obţin ceea ce le este necesar prin crearea, oferirea şi schimbul de produse având o anumită valoare. (Philip Kotler) Conceptul de marketing a fost conturat în moduri diferite: „Satisfacerea nevoilor în condiții de rentabilitate” „Îndrăgiți clientul, nu produsul.” „A face tot ce vă stă în putere pentru a oferi cumpărătorului maximum de valoare, calitate și satisfacție.” Satisfacerea nevoilor consumatorilor = elementul cheie al activității de marketing