Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Cauzalitatea delincvenței juvenile. Aspecte generale privind, cauzele, condițiile

și factorii delincvenței juvenile.

Referat realizat de Cherdevară Dan

Cuprins:
1.Introducere;
2. Conceptul de cauzalitate a delincvenței juvenile;
3. Cauzele delincvenței juvenile;
3.1.Condițiile delincvenței juvenile;

4. Factorii delincvenței juvenile;

4.1. Factorii endogeni (interni);
4.2. Factorii exogeni (externi);

5.Concluzii

1.Introducere.
Cu părere de rău, în gama largă de fenomene sociale existente întâlnim și fenomene cu o
influență negativă asupra acesteia. Printre aceste fenomene se numără și fenomenul
criminalității. Criminalitatea presupune un fenomen social ce include totalitatea crimelor
săvârșite în societate. Practic în toate statele lumii se duce o evidență a criminalității (cantitatea,
consecințele, pe o perioadă de timp, pe un anumit teritoriu, ș.a.), această evidență fiind necesară
pentru studiere fenomenului criminalității, deducerea cauzelor acestuia și ca urmare, prevenirea
și combaterea acestui fenomen.
Unul din criteriile de evidență a criminalității este și vârsta infractorului. Urmând această
ideie, ajungem la un fenomen de devianță manifestat de către persoanele minore, acest fenomen
fiind numit delincvența juvenilă.
Așadar, delincvența juvenilă presupune o devianță de natură penală manifestată de minori și
tineri printr-o conduită ce atentează la valorile ocrotite de legea penală.

2.Conceptul de cauzalitate a delincvenței juvenile.

Studiul cauzalitatății delincvenței juvenile este un element indispensabil pentru realizarea
scopurilor puse de lege, și anume elaborarea măsurilor de prevenirea și combatere a delincvenței
juvenile.
Cauzalitatea, în esența sa, presupune o relație între careva fenomene, un fenomen fiind așa
numita cauză, care urmând unele condiții, crează anumite efecte. Altfel spus, deducem că
cauzalitatea presupune o relație de dependență dintre două sau mai multe fenomene, unul dintre
care (cauza) generează altele (efectele).
 Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de cauzele care îl determină pe om
să comită infracțiuni. În epoca antică cauzele devienților de la lege au fost abordate filozofic.
Dar, odată cu dezvoltarea științelor biologice, apar primele teorii biologice ale crimei, printre
care se numără:
-teoria lui Lombroso,
-teoria lui Teodora,
-teoria cromozomilor Y.
Aceste teorii au fost un progres enorm în studiul cauzalității delincvenței juvenile, acesta fiind
trasferat de la o formă filozofică la una concretă.
Teoriile date erau construite în mare parte, pe anumite caracteristici fiziologice/anatomice care
ar fi specifice pentru infractori. Și anume, în diferite studii, analizau așa însușiri native ca, tipul
de metabolism, structura și conformația anatomică, particularitățile organelor de simț,
particularități ale sistemului nervos, statura, aparatul vebro-motor, sexul.
Următoarea etapă de studiu în domeniul delincvenței juvenile a fost marcată de apariția
teoriilor cu orientare psihologică, și anume:
-psihanaliza lui Freud,
-teoria psihomorală,
-teoria complexului de inferioritate,
-teoria personalității criminale.
Observăm în cadrul la toate studiile în domeniul delincvenței juvenile menționate anterior erau
analizare anumite caracteristici de ordin intern, fie acestea fiziologice, anatomice sau psihice.
Respectiv, o altă etapă de studiu în domeniul delincvenței juvenile a fost constituită din teoriile
de orientare sociologică, unde accentul se pune nu pe aspectele interne ale infractorului, ci pe
cele externe, care influențiază apariția delincvenței juvenile prin mediul extern în care se află
omul.
Respectiv deducem 3 curecte de orientare în domeniul delincvenței juvenile:

Curente de
orientare

Teorii de Teorii de Teorii de

orientare orientare orientare
bioantropologică psihologică sociologică

3.Cauzele Delincvenței juvenile.

După cum am menționat anterior, cauzalitatea presupune o legătură dependentă între cauză și
efecte. În cadrul acestei legături, fenomenul cauzei este fenomenul care mereu precedă
fenomenul efectelor. De asemenea în cadrul acestei legături cauzale, fiecare fenomen își are
cauza sa, chiar și fiecare efect este în același timp cauză pentru un alt efect pe care îl precedă.
 Cauzele care duc la un comporortament delincvențial sunt anumite ideologii, tradiții,
deprinderi, interese, motivații, care sunt de ordin negative și care sunt străine sau chiar opuse
ideologiei și întregului sistem de valori stabilit în societate.
Printre cauze ale delincvenței juvenile se numără:
-Educația necorespunzătoare a copilului.
Această educație se caracterizează prin mai mule aspect și anume, prin libertatea exagerată a
copilului sau din contra, o educație autoritară, contradictorie sau neunitară. Acest tip de educație
se întâlnește des în familiile în cadrul cărorar părinții nu se înțeleg și au viziuni diferite asupra
educației copilului.
-Cauze de proveniență genetică.
Aceste cauze sunt încă puse în dezbateri aprinse de către oamenii de știință dar totuși a fost
constatat că majoritatea copiilor care prezintă de la o vârstă mica tulburări ale comportamentului,
au avut anumite iritații încă de la scurt timp de la naștere.

-Condițiile de mediu extern defavorabile.

Cauza dată este caracterizată printr-un mediu insufficient sau mai bine spun incapabil de a
acorda copilului o experiență socială corectă pe care el ar trebui să o primească. Aceste cauze
însă depind strinct de mediul în care trăiește copilul, respectiv, în cazul în care mediul de trai se
schimbă, se schimbă și experiența acumulată de copil, adică putem vorbi de un aspect trecător al
acestei cauze.
-Tulburările de personalitate a educatorilor.
Această cauză presupune anumite dereglări de la norme ale educatorilor copilului, care pot fi
preluate de copil ca o normă.
După cum vedem, în mare parte, cauzele delincvenței juvenile presupun o asimilare a
experienței greșite de către copil din motivul mediului (fie aceste familial, școlar, anturaj)
necorespunzător normelor stabilite în societate.
La cele spuse anterior, aș dori să adaug anumite concluzii personale care le-am formulat în urma
analizei a câtorva dosare penale și a mediului mass-media.
Respectiv, după statistică, fiecare a treia infracțiune în care participă un minor, apare ca cauză
influența acestuia de către persoanele mature. Altfel spus, chiar la săvârșirea faptei, minorul se
află sub influența negativă a persoanelor mature.
De asemenea, principalele cauze identificate de mine în antrenarea minorilor în activități
criminale sunt:
- Influența negative din partea membrilor familiei minorului.
- Consumul abuziv de alcool și droguri atât de persoanele mature care influențează minorii
spre săvârșirea infracțiunilor, cât și de minorii care săvârșesc infracțiuni.
- Influența recidiviștilor și a persoanelor cu antecedente penale. Aici fac referire la un
curent care a avut amploare ultimii 4-5 ani și anume acest curect de idei consta în
idealizarea personalităților recidiviste și a comportamentului contra normelor legale.
De asemenea, aș putea menționa alte cauze, mai puțin influente care ar genera antrenarea
minorilor în infracțiuni, și anume:
- Delincvența în activitatea educațională a minorilor în colectivele școlare și de muncă;
- Imperfecțiunea muncii organelor de drept care se ocupă cu combaterea antrenării
minorilor în activități criminale și antisociale;
- Organizarea la nivel necorespunzător a timului liber și activităților extra-școlare a
minorului.
Există o mulțime de categorii de cauze, ca de exemplu cauze principale și cauze secundare și în
cadrul cauzelor expuse anterior, primul set de cause ar fi atribuit cauzelor principale pe când al
doilea set de cauze ar fi atribuit cauzelor secundare.
De asemenea, delimităm:
-Cauze determinante (care au un rol decesiv în comiterea unei crime),
-Cauze declanșatoare ( care au provocat trecerea la act de crimă),
-Cauze de dezvoltare ( care presupun un proces de dezvoltare incorectă a minorului, ș.a.
3.1.Condițiile delincvenței juvenile.
Condițiile delincvenței juvenile presupun niște fenomene care nu generează comportamentul
deviant, dar au rolul de a favoriza, de a intensifica apariția și/sau realizarea cauzei acestuia.
În cadrul relației cauză – efect, condițiile sunt cele care apar ca un instrument ajutător pentru ca o
anumită cauză să genereze un anumit efect.
Cât cauzele, atât și condițiile sunt ambele fenomene sociale negative, care contravin relațiilor
juridice și a celor sociale

4.Factorii delincvenței juvenile

În esența sa, un factor al delincvenței reprezintă un sistem de fenomene cu aspect negativ
pentru societate care determină fenomenul antisocial ca effect al lor. Studierea factorilor
delincvenței juvenile stă la baza analizei, prevenirii și combaterii delincvenței juvenile.
În doctrina juridică, clasificăm următorii factori ai delincvenței juvenile:
După originea lor:
-Factori interni (endogeni);
-Factori externi (exogeni);
-Factori organici (antropologici);
-Factori fizici (naturari)
Cu toatea acestea, consider că cea mai potrivită clasificare este clasificarea în factori endogeni și
factori exogeni.
4.1. Factorii endogeni (interni).
Factorii endogeni sunt factorii de ordin intern, care țin de anumite trăsături native ale
delincventului.
-Ereditatea- presupune transmiterea de la părinți la copil (de la naștere) anumite
caractere psihice/fizice care ar influența un comportament antisocial.
-Factorii psihici- reprezintă un fon psihic de dorințe/motivație/imaginație ce pot servi un
impuls pentru comiterea crimei.
-Factorii anatomo-fiziologici- presupun careva particularități de ordin fizic ale:
metabolismului persoanei, organelor de simț, sexului, sistemul nervos, ș.a.
-Deficiențe în modelare/educare a caracterului copilului pentru că aceasta presupune
manifestarea lui față de lumea înconjurătoare și dacă aceasta este una negative, atunci
poate apărea caracterul infracțional.
-Deficiențele intelectuale presupun un alt factor al declanșării delictenței juvenile,
acestea influențând la apariția unui comportament infracțional.

4.2. Factorii exogeni (externi):

Factorii exogeni presupun factorii de ordin extern și anume facem referire la familie,
școală, anturajul copilului și mediul social în care acesta crește.
După cum știm, familia este factorul cel mai important în acest grup, pentru că are
funcția de a crea fundamentul de socializare a copilului și de a îl stabili ca personalitate.
Putem spune că familia este cel mai apropiat model de însușire și preluare al copilului.
Școala de asemenea are rolul de a educa personalitatea copilului și aici apare ca aspect
important personalitatea profesorului, pentru că acesta trebuie să manifeste
comportament corect pentru copii și să ne manifeste așa fenomene ca preferearea unor
copii față de alții ca exemplu.
Anturajul presupune un factor care intervine în mare parte mai târziu decât cel
familial și cel școlar fiind determinat de cercul de prieteni al copilului. Din practică
acesta și reprezintă cel mai des factor de apariție a delicvenței juvenile.
Mediul social presupune o înbinare de factori care sunt mai puțini influenți dar totuși
deseori contribuie la apariția delicvenței juvenile și anume: comunitatea, nivelul
economic, consumul de alcool sau substanțe narcotice. nivelul scăzut de trai.
 În opinia mea, factorii exogeni au un rol deosebit asupra delicvenței juvenile. Mai
concret, aș spune că factorii de ordin extern sunt mai determinative decât cei de ordin
intern.
O să argumentez opinia mea prin faptul că: familia, școala, anturajul, mediul social pot
modela sau chiar diminua caracterele ereditare, psihice, intelectuale care ar putea
determina apariția delicvenței juvenile.
Cu toate acestea, factorii exogeni au și o contribuție mai mare pentru apariția
delicvenței juvenile.
Factorii exogeni determină apariția delicvenței juvenile, în mare parte, prin modele de
comportament, și anume în cadrul familiei modelul de comportament al părinților are o
influență enormă pentru comportamentul copilului, în cadrul școlii, modelul de
comportament este creat sau preluat de la profesor, în anturajul copilului acest model este
preluat de la prieteni etc.
În opinia mea factorii exogeni sunt factori determinativi în apariția delicvenței juvenile
și au o influență ce prevalează factorii endogeni.

5.Concluzii
Aș vrea să concluzionez cu faptul că fenomenul cauzalității delincvenței juvenile este privit ca
o totalitate de factori, condiții, cauze care influențează sau chiar determină apariția delincvenței
juvenile.
Această totalitate de fenomene este permanent în conflict cu măsurile de combatere a
delincvenței juvenile și luând în considerație datele statistice privind criminalitatea minorilor, din
anul 2016 (941 infracțiuni săvârșite de minori) până în anul 2019 (606 infracțiuni săvârșite de
minori) a avut loc o descreștere continua a criminalității minorilor în Republica Moldova,
respectiv putem vorbi despre îmbunătățirea condițiilor de viață și sporirea efectivității combaterii
delincvenței juvenile.

Bibliografie:
1. ION PITULESCU, Criminalitatea juvenilă. Fenomenul "copiii străzii", Editura Naţional, Bucureşti,
2000
2. Claudiu Ștefani ”CONSUMUL DE ALCOOL SI DROGURI SI DELICVENTA JUVENILA” 2019
3. FLORENTINA GRECU, SORIN M. RĂDULESCU, Delincvenţa juvenilă în societatea contemporană,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
4. IANCU TĂNĂSESCU, GABRIEL TĂNĂSESCU, CAMIL TĂNĂSESCU, Criminologie (Agresologie.
Victimologie. Detentologie), Editura All Beck, Bucureşti, 2003
5. ION PITULESCU, Criminalitatea juvenilă. Fenomenul "copiii străzii", Editura Naţional, Bucureşti,
2000