Ministerul Educatiei, Culturii si Cercetarii

Al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Proiect de activitate individuala la disciplina Delincventa

Juvenila

“Rolul familiei in formarea comportamentului minor”

A realizat studenta: Baxan Marilena

A verificat profesorul: Colteniuc Anatolie

Chisinau 2021
Cuprins
Ce reprezinta delincventa juvenila si care sunt factorii acesteia …………… 3

Tipurile de familii ce influenteaza comportamentul deviant al minorului ……………….. 3-4

Teoria psihoanalitica a lui Sigmund Freud despre comportamentul deviant al minorului

………………….. 5

Concluzie ………………… 7

Bibliografie ……………….. 7

2
 In opinia doctrinara, delincventa juvenila este favorizata de doi categorii de factori: individuali
si sociali. La prima categorie ne referim la particularitatile si structura neuropsihica determinate
de varsta adolescentina ce reprezinta o dificultate pentru ca este insotita de factorii emotivi
puternici, de caracterele de criza, particularitatile psiho-comunicative; si cea de-a doua categorie
se refera la particularitatile socio-culturale, afective, cat si educative din viata unui minor.
Factorii neuro-psihici: Adolescenta si tineretea timpurie sunt o perioada marcate de conflicte, si
disproportionalitate in dezvoltare. Cea mai afectiva problema este accelerarea dezvoltarii
sexuale, care provoaca stari mintale instabile, provocarea de a incerca mereu ceva nou,
dezechilibru emotional care pot duce adeseori intr-un conflict cu cei din jur. Asadar, insuficienta
dezvoltarii afective poate provoca acea instabilitate emotionala la minor, evaluari neconcordante
ale sinelui si mediului ambient, imaturitate sentimentala, tulburari de comportament,
egocentrismul, agresivitatea, dorinta unor castiguri fara a depune munca corespunzatoare.

Factorul familial este acel factor cel mai important in formarea sociala a minorului,
considerandu-l drept cel mai puternic dintre factorii sociali care pot perturba dezvoltarea
armonioasa a acestuia. 1 Cu totii ne dam seama ca activitatea de socializare a copilului incepe in
familie, si anume relatiile de prietenie de care ar putea da dovada mama, tata sau surorile si fratii.
Conform doctrinarilor romani N.Mitrofan, V.Zdrenghea si T.Butoi, pana la deplina maturitate
fizica, morala, emotionala si a deprinderilor rationale, locul potrivit este in casa parinteasca,
ulterior si in scoala, impreuna cu colegii sau locurile speciale pentru recreere. 2 Asadar, deducem
ca familia este acea celula protectoare pentru minor in care se evidentiaza inceputul procesului
de transformare si dezvoltare a personalitatii umane, oferind conditii favorabile transmiterii celor
mai bune moravuri, forme de comportament, valori si norme comportamentale. In societate
identificam familii exemplare, care se straduiesc sa-i dea copilului cea mai buna educatie, insa si
familii vulnerabile sub aspect social, care isi permit sa adopte o atitudine permisiva si agresiva
fata de copii, si cu atat mai multe o atitudine toleranta in caz de un comportament deviant al
odraslelor sale. Drept consecinta, cercetarile criminologice au stabilit cateva categorii de familii
care transmit prin insusi faptele lor un comportament deviant pentru minori, si anume:

1. Familiile dezorganizate – Privita ca o familie incompleta unita sau nelegitima; familia

dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a anularii casatoriei, separarii,

1
Liudmila ŞUBELIC, inspector superior al Serviciului educaţie al Secţiei personal şi educaţie a Academiei „Ştefan
cel Mare” a MAI, doctorand. “FACTORII CE DETERMINĂ COMPORTAMENTUL DELINCVENT AL
MINORILOR”. Ştiinţe socioumane, ediţia a X-a. p.225
2
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa”, Bucureşti, 1992, p.
268.
3
 divortului sau parasirii. Atmosfera din astfel gen de familii (dezorganizate), lipsa autoritatii
parintesti, lipsa afectiunii si a dragostei de la parinte catre copil, determina ca copiii sa adopte
atitudini antisociale;
2. Familia in conflict – Casnicia celor obisnuiti cu conflictele se caracterizeaza prin frecventa
conflictelor, rareori ascunse de copii, dar neexteriorizate altor persoane, casniciile devitalizate se
caracterizeaza prin pierderea treptata a sentimentelor si armoniei spre deosebire de primii ani de
casnicie. In astfel de cazuri de familii, copiii recepteaza si traiesc intens fiecare eveniment
desfasurat in familia lor. Copiii resimt adeseori acea tensiune care poate persista in casa, resimt
influenta climatului conflictual si fug de acasa in speranta gasirii unui grup de apartenenta care l-
ar putea “ajuta”, insa fiind antisocial;
3. Familia hiperautoritara – Aici ne referim la mentinerea copilului intr-un climat hipersever, ce
determina treptat modificari in dimensiunea atitudinala a personalitatii minorului, adica minorul
se transforma din victima in agresor;
4. Familia hiperpermisiva – Una dintre consecintele imediate ale exercitarii unei astfel de atitudini
(superprotectoare) poate declansa o diferenta intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale
copiiilor; astfel pot aparea atitudini de inganfare, de supraevaluare a propriilor posibilitati cu
tendinta de a-si impune in fata celorlalti vointa in mod dominator;
5. Familia cu starea economica precara – Atunci cand starea economica (financiara) a familiei este
una precara, sau foarte slaba din punct de vedere al banilor, este cea mai mare conditie ca
cresterea numarului de infractori minori sa fie in continua crestere. Aici ne referim cele mai
deseori la cazurile de furt, jaf, talharii deoarece copilul nu are discernamantul necesar pentru a-si
frana instinctul de achizitie si de a obtine in oricare mod, si actioneaza cu o dorinta sporita in
asemenea cazuri.3

O buna parte din particularitatile date ne vorbeste despre un comportament deviant al minorilor,
si tulburarile de caracter care sunt: agresivitate, introversiune, izolare, afectivitate neadecvata.
Este de mentionat faptul ca majoritatea adolescentilor testati traiesc cu speranta unui viitor mai
bun (59%), iar altii sunt determinati de o depresie fiind nesiguri pe ei si pe starea lor actuala. E
semnificativ faptul ca acesti minori care savarsesc cele mai grave infractiuni, duc lipsa de:
dragoste din partea tatalui, influenta autoritatii tatalui, de intelegere si tratare umana. Mediul
violent sau violenta asupra copilului conduce la dezvoltarea unui comportament violent fata de
altii. Copiii expusi violentei fizice dezvolta ulterior trasaturi de personalitate antisociala sau
predispusi de a comite infractiuni violente. In conditiile unui stil parental agresiv sau neglijent,
copiii nu reusesc sa dezvolte un control comportamental adecvat. Asadar, conchidem ca copiii

3
M.Strulea, D.Gurev, M.Botnarenco “Delincventa juvenila” suport de curs. Chisinau 2017. CEP USM. p. 209-210.
4
expusi unei violente fizice sau chiar si martori ai unor abuzuri sexuale prezinta adesea un stil de
atasament nesigur in conditiile in care are de suferit mama sa si la randul lor intampina un nivel
ridicat de conflicte cu altii. Mai mult, violenţa sexuală asupra minorului din partea unuia din
membrii familiei lasă amprente adânci în formarea personalităţii. Abuzul sexual se asociază cu
abuzul emoţional şi fizic. Victima se asociază cu sentimente de neputinţă, de vinovăţie, de
murdărie, de respingere a propriei persoane, de teamă. La aşa minori apar gânduri şi tentative de
sinucidere cu scopul de a scăpa de durerea psihică şi de povara secretului pe care trebuie să-l
păstreze. Copilul este şantajat, speriat să ţină în taină cele întâmplate. Iar cei ce gandesc la
sinucidere sunt o grupa aparte de consecinta a astfel de comportament in familie, insa altii ajung
infractori, de cel mai inalt rang. Cauzele acestor erori sunt: nivelul jos de pedagogizare a
părinţilor, lipsa lor de experienţă, criza socială care duce la dezechilibrul spiritual al familiei,
anihilarea valorilor vechi şi neacceptarea altor noi, relaţiile defavorabile dintre părinţi etc.
Particularităţile caracteristice minorilor, expuse mai sus, sub influenţa unui şir de factori negativi
pot servi drept catalizator, orientându-l pe minor spre delincvenţă.

Conform teoriei psihanalitice a lui Sigmund Freud, se prezuma ca persoana care poseda unele
tramatisme psihologice la o varsta majora, le-a dobandit in timpul copilariei. Spre exemplu, daca
parintele a avut un comportament indiferent fata de copil, atunci acesta nu va intelege normele
morale, ci din contra va avea un comportament primitiv care-l va domina. Cel mai probabil,
trecand timpul, copilul nu avea suficienta compasiune fata de ceilalti, nu va fi receptiv si
intelegator la problemele altora, va suferi de incapacitatea de a-si stapani emotiile de nervozitate,
va actiona agresiv, etc. Drept urmare, comportamentul infractional devine o iesire a
sentimentelor agresive si antisociale. Conform consideratiilor unor autori familia, este mediul de
viaţă fundamental pentru existenţa şi formarea personalităţii copilului, ca mediu educativ
determinant, însă, cu efect cauzal negativ poate fi o sursă de dezadaptare şcolară şi de asimilare a
tulburărilor comportamentale

Functia de coeziune si solidaritate familiala este importanta deoarece dereglarea ei duce la

perturbarea celorlalte functii si la aparitia unor comportamente deviante la membrii familiei.
Manifestarea solidaritatii si unitatii familiale incepe inca din familia de origine a partenerilor si,
in functie de modul in care au fost ei pregatiti si educati pentru viata in doi, depinde, in mare
masura, asigurarea echilibrului familial. Acest echilibru implica raporturi de complementaritate
intre rolurile si sarcinile familiale, comunitate si unitate de scopuri ale grupului familial si
provine din conduitele armonioase si atasamentul emotional al membrilor familiei. Daca
solidaritatea afectiva dispare, familia va functiona numai in virtutea unor interese individuale
care nu-i vor asigura indeplinirea cu succes a tuturor functiilor sale.
5
Unitatea si coeziunea familiei pot fi erodate prin nepotrivirile dintre caracterul, aspiratiile si
ambitiile partenerilor, prin imposibilitatea adaptarii acestora, unul la celalalt, din punct de vedere
sentimental ori sexual, printr-o serie de dificultati de ordin material, prin divergente legate de
distributia rolurilor in familie, de cresterea si educarea copiilor etc. Aceste familii in care apar
disfunctii ale functiei de coeziune si solidaritate familiala se confrunta cu o serie de tensiuni,
conflicte, dezechilibre psihosociale ce pot duce la aparitia, in cadrul lor, a unor conduite
delincvente.4 Procesul educarii morale a copilului este de lunga durata, desi incepe inca din
familie. Deprinderile de comportare civilizata, atitudinile copilului fata de altii exprima de fapt
atmosfera morala in care el a fost crescut in familie,sfaturile si indemnurile pe care le-a primit de
la parinti, exemplul personal pe care i l-au dat prin atitudinile si faptele lorde conduita. Unii
parinti nu inteleg ca adesea copilul este incorect nu pentru ca ar vrea sa se abata de la reguli, ci
pentru ca nu stie cum trebuie sa se comporte, nu dispune de experienta morala necesara, nu
cunoaste cerintele fata de comportarea lui. In educarea copiilor, un rol foarte mare il are
stabilirea unor relatii juste intre membrii familiei. Ceea ce trebuie sa caracterizeze relatiile dintre
parinti si copii este stima reciproca dintre membrii familiei,dragostea parinteasca rationala fata
de copii,consecventa si unitatea cerintelor pe care le formuleaza parintii si ceilalti membri ai
familiei fata de copii,exemplul personal pe care il dau cei mari prin atitudinile si faptele lor, incat
devin pentru copii un exemplu de urmat. Desigur,parintii isi iubesc copii, le poarta de
grija,muncesc pentru ei si participa la toate bucuriile si supararile lor. Dar aceasta dragoste nu
trebuie sa fie oarba.

4
https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/FUNCTIILE-FAMILIEI-SI-ROLUL-LO41177.php
6
 In concluzie, pot spune ca mediul familial exercita asupra dezvoltarii fizice si psihice a
copilului o influenta profunda, ale carei urmari vor determina masura normalitatii personalitatii
viitorului adult. Pentru ca un copil sa respecte normele morale, este inevitabil ca parintii sai sa isi
resolve problemele printr-o maniera de prietenie si intelegere. Parintele trebuie sa fie un exemplu
bun pentru copiii sai, pentru ca mai tarziu acesta sa ofere doar caldura, incredere, reactii pozitive,
un mediul ambient, onestitate, sinceritate, afectiune, etc. Am abordat si realizat scopul referatului
individual in raport cu cerintele acestuia.

SURSE BIBLIOGRAFICE:

1. Liudmila ŞUBELIC, inspector superior al Serviciului educaţie al Secţiei personal şi

educaţie a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI, doctorand. “FACTORII CE
DETERMINĂ COMPORTAMENTUL DELINCVENT AL MINORILOR”. Ştiinţe
socioumane, ediţia a X-a. p.225
2. N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă
„Şansa”, Bucureşti, 1992, p. 268.
3. M.Strulea, D.Gurev, M.Botnarenco “Delincventa juvenila” suport de curs. Chisinau
2017. CEP USM. p. 209-210.
4. https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/FUNCTIILE-FAMILIEI-SI-ROLUL-
LO41177.php