16.IV.

2021

Sfintele Mucenițe Fecioare: Agapia, Irina și Hionia;

Iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele – legea desăvârşită a Noului Testament

Dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele reprezintă esența Decalogului (a celor 10

porunci primite de către Sfântul Proroc Moise în Vechiul Testament pe Muntele Sinai de la
Dumnezeu). „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău,
din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e
aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Marcu 12:30-31). Iubirea adevărată se
exprimă prin fapte și izvorăşte dintr-o inimă curată. Mântuitorul Hristos spune: ,,Nu oricine Îmi
zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu
Celui din ceruri.” (Matei 7:21); și ,,întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea
mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei 25:40). Prin credinţă, iubire, post, participarea la sfintele slujbe
ale Bisericii, iertarea aproapelui devenim mai buni, mai generoşi, mai înţelegători şi mai sensibili
la suferinţele celor din jurul nostru. La Dumnezeiasca Liturghie preotul spune: „Ale Tale dintru
ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate” căci I se oferă lui Dumnezeu Cinstitele Daruri,
pâinea și vinul, care sunt pregătite pentru prefacerea în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru
Iisus Hristos (=Sfânta Împărtășanie – una dintre cele 7 Taine ale Bisericii). Sfântul Ioan Teologul
ne spune cǎ iubirea este Dumnezeu: „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu este iubire.” (I Ioan 4:8) „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă
cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de
nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,
toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13:4-8) Sfinții sunt prietenii lui
Dumnezeu. Cu ei ne putem împrieteni prin rugăciune sau prin mersul în pelerinaj la Moaștele
Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul
Bucureștilor (de la Catedrala Patriarhală), ale Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș
sau la Peștera Sfântului Andrei, Apostolul Românilor. Un model de răbdare și încredere în
Dumnezeu a fost Dreptul Iov din Vechiul Testament. Într-o perioadă plină de suferință și de
amărăciune din viața sa, în timpul suferinței, atât trupești, cât și sufletești, Iov a dat dovadă de
nesfârșită răbdare și credință puternică în Dmnezeu.. Avea foarte multe bogății și era tatăl a șapte
băieți și trei fete. Observând credința lui Iov, diavolul I-a cerut voie lui Dumnezeu să-l ispitească.
Credinţa este una din cele trei virtuţi teologice (alături de nădejde/speranță şi iubire). Creștinul
crede în Sfânta Treime (=Dumnezeu-Tatăl, Dumneze-Fiul-Iisus Hristos şi Dumnezeu-Duhul
Sfânt) și în existența îngerilor buni, respectiv a celor căzuți – demoni), în Învierea morţilor, în
Judecata de Apoi şi în raiul şi iadul care urmează după viaţa pământească. Omul credincios își
pune încrederea în Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinți, nu în forţele proprii și nici în bani.
Indiferent de păcatul săvârşit, putem fi iertați prin Spovedanie. Deci să nu deznădăjduim ca Iuda,
care s-a sinucis crezând că nu i se mai șterge păcatul de a-L fi trădat pe Mântuitorul Hristos. Însă
nici să nu credem cu îndrăzneală că putem păcătui oricât, căci Domnul e milostiv, dar e și drept.