PROIECT DE LECŢIE

Data: 02.05.2011
Student: Buric Ramona
Profesor coordonator: Daqui Herrera Marioara
Şcoala: Colegiul Naţional „Carol I", Craiova
Aria curriculară: Om şi societate
Disciplina: Sociologie
Conţinutul învăţării: „Devianţă şi infracţionalitate”
Tipul activităţii: Însuşire de noi cunoştinţe şi deprinderi, de fixare, consolidare a
cunoştinţelor şi evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor.

Competenţe generale: Identificarea unor fapte, procese şi concepte specifice domeniului

ştiinţelor sociale.

Competenţe specifice:
1. Analizarea conceptelor de devianţă şi infacţionalitate;
2. Înţelegerea şi utilizarea corectă a acestor concepte;
3. Capacitatea de a opera cu acestea în situaţii concrete.

Competenţe derivate (operaţionale), la sfârşitul lecţiei toţi elevii vor putea:

1.Să definească conceptul de devianţă;
2.Să enumere mijloacele de atingere a procesului social de devianţă;
3.Să definească conceptul de infracţionalitate;
4.Să clasifice regimurile politice în funcţie de anumite criterii;
5.Să enumere cauzele/teoriile devianţei şi infracţionalităţii.

Strategia didactică:
 Resursele procedurale: problematizarea, expunerea, conversaţia, exemplificarea.
 Resurse materiale: manualul, dicţionarul de sociologie, material Power Point,
filmuleţ documentar, videoproiectorul.
Forme de organizare a clasei: individuală şi frontală.
Evaluare: continuă şi orală.
Locul de desfăşurare: sala de clasă.
Durata: 50 min

Bibliografie:
Sociologie, Doina-Olga Ştefănescu, Alfred Bulai, editura-Humanitas Educaţional
Sociologie, Elena Lupşa, Victor Bratu, editura Corvin
Sociologie, Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, editura Economică Preuniversitaria
 Momentele Conţinutul esenţial
lecţiei
1.Moment
organizatoric
- 2 min
2.Sensibilizarea
pentru activitate
- 3 min
3.Reactualizarea Titlul lecţiei: “Prejudecăţi
unor noţiuni şi discriminare”
ancoră- 5 min
1.Definiţia prejudecatei:
Prejudecata reprezintă o
atitudine faţă de o persoană
sau un grup de personae,
care nu se bazează pe
realitate, ci doar pe
considerentul apartenenţei
persoanei sau grupului de
personae la un grup etnic
sau rasial, ori la o categorie
socială sau profesională.
2.Definiţia stereotipurilor:
Stereotipurile sunt păreri
preconcepute despre
caracteristicile şi
componentele unor
categorii de persoane sau
Activitatea Activitatea elevilor
profesorului
Profesorul notează Elevii se pregătesc
absenţii. pentru lecţie.
Face observaţii.
Profesorul comunică Elevii îşi notează în
elevilor subiectul caiet titlul lecţiei
lecţiei ,,Devianţă şi
infracţionalitate”
scriindu-1 pe tablă şi
enunţă competenţele
specifice pe care
aceştia trebuie să le
dobândească până la
finalul lecţiei.
Stârneşte curiozitatea
şi interesul elevilor în
legătură cu tema ce
urmează a fi abordată.
Profesorul solicită Elevii dau răspunsuri
elevilor să definească la întrebările ce le
termenii: prejudecată, sunt adresate, îşi
stereotip, prejudiciu şi reactualizează
discriminare, să dea cunoştinţele învăţate
exemple şi să facă anterior.
conexiuni cu propriile Fac conexiuni cu
evenimente din viaţă. conţinuturi care au
fost prelucrate în
capitolele precedente.
 grupuri. Stereotipurile pot
fi pozitive (ex.: “românul
s-a născut poet”, “nemţii
sunt oameni serioşi şi
muncitori” etc.) sau
negative (ex.: “rolul femeii
este în bucătărie” etc.). La
baza prejudecăţiilor stau
stereotipurile.

3.Definiţia prejudiciilor:
Prejudiciile sunt atitudini
şi opinii ce trădează
sentimente de profundă
antipatie şi dispreţ faţă de
membrii unui alt grup sau
unei alte categorii sociale
(ex.: persoanele de altă
religie, vârstnice, bolnave
etc.). Ele se bazează pe
zvonuri şi nu pe informaţii
concrete, directe şi de
asemenea, prejudiciile
funcţionează pe baza
stereotipurilor.

4.Definiţia discriminării:
Discriminarea reprezintă
comportamentul generat şi
ghidat de prejudiciile pe
care o persoană le are vis-
à-vis de alte persoane care
aparţin altei categorii
sociale sau altui grup
social, implicând astfel
aplicarea unui tratament
incorect acestor persoane.

4.Predarea noilor Planul temei: “Devianţă şi Profesorul defineşte Elevii ascultă

cunoştiinţe infracţionalitate”
- 30 min.
a)Devianţa
Conceptul de devianţă
descrie ansamblul
abaterilor de la normele şi
valorile acceptate la nivelul
conceptul de devianţă. explicaţiile şi îşi
Enumeră cele 5 notează în caiet
modalităţi, după definiţiile.
Merton, prin care
oamenii se adaptează
idealurilor societăţii şi
mijloacelor de
unei societăţi, de către un
individ sau un grup social.
Ea cuprinde o arie largă,
vastă de acte sau conduite
de la cele excentrice (ex.:
gesturile nonconformiste)
până la cele imorale (ex.:
atitudinile,
comportamentele obscene)
şi care de regulă nu sunt
sancţionate prin lege.
Sociologii folosesc
termenul devianţă pentru a
desemna un ansamblu de
conduite şi manifestări
dezaprobate de societate,
cum ar fi: prostituţia,
sinuciderile, consumul de
droguri, infracţiunile dar şi
orice altă încălcare a unei
norme sociale, cum ar fi
salutul atunci când intrăm
într-o încăpere etc.
atingere a lor
(conformitatea,
inovaţia, ritualismul,
evaziunea,
rebeliunea). Dau exemple şi
argumentează în
Dă definiţia funcţie de cererea
infracţionalităţii şi profesorului.
explică elevilor
cauzele devianţei şi
infracţionalităţii prin
prisma a 8 teorii.
Cere elevilor să dea
exemple concrete
ştiute de ei privind
conceptele de mai sus.

În secolul XX, Robert K.

Merton, sociolog american,
reprezentant al
funcţionalismului, preia şi
reanalizează conceptul de
anomie(starea de
dereglare a funcţionării
unui sistem sau subsistem
social) dintr-o perspectivă
nouă. Pentru el, anomia
reprezintă o caracteristică a
indivizilor, a grupurilor
sociale construind în acest
sens aşa numita
paradigmă/teorie a
tipurilor de răspuns la
situaţii anomice. Astfel,
cele 5 modalităţi de
adaptare la idealurile
societăţii conturate de
Merton sunt:
-conformitatea – tipul ideal
de adaptare a conduitei,
caracterizat prin
compatibilizarea scopurilor
propuse de sistemul social
şi a mijloacelor
instituţionalizate care
asigură buna funcţionare a
unei societăţi;
-inovaţia – acceptarea
scopurilor şi respingerea
mijloacelor legale în
vederea atingerii lor
creându-se metode noi
(nelegale);
-ritualismul – tip de
comportament în care
mijloacele de a obţine un
rezultat sunt legale, dar
scopurile nu sunt legitime
în societate;
-evaziunea – tipul de
comportament prin care
indivizii sau grupurile
sociale resping atât
scopurile culturale, cât şi
mijloacele pentru atingerea
lor;
-rebeliunea – este
caracterizată de respingerea
scopurilor şi mijloacelor
legale şi de încercarea de a
stabili o nouă ordine.

b)Definiţia
infracţionalităţii:
Infracţionalitatea,
asimilată ca semnificaţie cu
termenul de delincvenţă,
reprezintă totalitatea
actelor şi manifestărilor
care încalcă modelul
normativ al unei societăţi şi
sunt sancţionate în plan
penal.
5.Fixarea noilor Profesorul solicită Elevii răspund şi
cunoştiinţe elevilor să facă o mică recapitulează
-8 min recapitulare despre împreună cu
cele învăţate anterior profesorul lecţia.
pentru ca informaţiile
să fie mult mai uşor
acumulate şi înţelese.

6.Încheierea Profesorul remarcă Elevii îşi notează tema

lecţiei şi tema gradul de participare pentru acasă.
pentru acasă al fiecărui elev la Salută profesorul la
-2 min. lecţie. ieşirea din clasă.
Le comunică elevilor
tema pentru acasă.
Salută elevii la ieşirea
din clasă.