GEIS VOL. XVI.

2012

INVĂȚAREA CETĂȚENIEI ACTIVE

Angela STARÎȘ1

Abstract: Active citizenship as major objective of educational approach

represents the ability of young to engage in life and public affairs of community in
order to acquire knowledge attitudes and essential skills for life in a democratic
society.

Key Words: Active citizenship, civic attitudes, skills, active methods,

involvement.

În societatea democratică, educația civică este considerată drept

elementul-cheie și unul din stâlpii de rezistențã ai democrației, care vizează
dobîndirea de catre elevi a cunoștințelor despre societate, transmiterea
valorilor sociale, morale, abilitatea elevilor de a se raporta critic la acestea,
precum și formarea/dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor
democratice. Or, Convenţia cu privire la Drepturile copilului, art. 29 spune
că „Educaţia trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării personalităţii şi
talentelor copilului, pregătindu-l pentru viaţa activă ca adult”. (Convenţia,
1998, p.10)
Ce presupune activismul elevilor? Cum se manifestă el? Conceptul
de cetățenie activă după Crik (2000) reprezintă o caracteristică a indivizilor
care doresc, sunt capabili și dotați pentru viața publică, au un potențial critic
și capacitatea de a judeca înainte de a vorbi și a acționa sunt persoane care
iau parte la acțiuni de voluntariat și servicii publice.”
Deci, cetăţenia activă poate fi socotită drept un potenţial al
indivizilor de a se organiza într-o multitudine de forme, de a mobiliza
resurse şi a exercita puterea pe care o deţin pentru a-şi proteja sau cîştiga
anumite drepturi sau în scopul producerii unor bunuri publice.
Echivalentele cetăţeniei active sunt: implicare civică, participare şi civism.
Cel mai des este folosită în contextul democratizării, în relaţiile cu
societatea civilă, dezvoltărea comunitară şi grupurile minoritare.
Abilitatea de a se implica în viața și în problemele publice, în mod
inteligent și responsabil, se formează, din acest considerent, școala rămîne

1
Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, Republica Moldova.
 mediul principal care oferă tinerilor posibilități de a dobîndi cunoștințe,
atitudini și competențe esențiale în domeniile ce interrelaționează și se
completează reciproc: pregatirea pentru viață într-o societate democratică;
pregatirea pentru lumea muncii; pregatirea pentru viața culturală. Astăzi,
problema educaţiei cetăţeanului activ şi responsabil a devenit un vector al
demersului educaţional, aspectele căruia sunt reflectate în documentele de
politici naţionale: Legea Învăţământului din Republica Moldova, Strategia
şi Planul de Acţiuni Educaţie pentru Toţi, Strategia consolidată de
dezvoltare a învăţămîntului, Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive
pentru 2011-2020.
A-i ajuta pe elevi să se dezvolte ca cetăţeni activi înseamnă mai
mult decât a le prezenta informaţii cu privire la constituirea ţării şi la
sistemul de justiţie. În formarea atitudinilor civice se implică, de asemenea,
cunoştinţe practice şi conceptuale, un ansamblu de capacităţi, aptitudini,
atitudini şi valori.
În procesul de predare-învăţare-evaluare a istoriei și educației
civice, pot fi promovate următoarele valori, atitudini şi comportamente:
 Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune;
 Gândire critică şi flexibilă;
 Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi;
 Respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
 Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială;
 Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa
prezentă şi ca factor de predicţie a schimbărilor;
 Rezolvarea pe cale non-violentă a conflictelor;
 Acceptarea reprezentărilor multiple asupra istoriei, culturii, vieţii sociale;
 Asumarea diversităţii etnice, sociale, religioase şi culturale (Programe
școlare).
Pentru dezvoltarea competențelor specifice cetățeniei active, sunt
necesare atît metode de educație bazate pe cunostințe, cît și metode bazate
pe practică/ acțiuni. Acestea pot fi:
 Inductive – se prezintă elevilor probleme concrete de rezolvare sau asupra
cărora trebuie să ia o decizie, incurajîndu-i să formuleze situații
semnificative.
 active – elevii sunt incurajați să învețe în timp ce desfasoară o anumită
acțiune;
 relevante – conceperea unor activități de învățare în jurul unor situații reale
din viața școlii sau a comunității;
 bazate pe colaborare – se folosesc activitățile pe grupuri și învățarea prin
cooperare;
 interactive – se organizează activitatea de predare pe baza unor discuții și
dezbateri;
 critice – elevii sunt încurajați să gîndească să-și formeze opiniile și punctele
de vedere și să-și dezvolte capacitățile de argumentare;
 bazate pe participare – elevii au posibilitatea să contribuie la propria
învățare, cercetare (Manea, M., ș.a., 2006, p.227).

Metoda Pălăriilor gânditoare

Pălăria albastră – este liderul, care conduce activitatea. Este pălăria
responsabilă de controlul discuţiilor, extrage concluzii – clarifică;
Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului,
exact cum s-a întâmplat acţiunea, este neutru – informează;
Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea faţă de
personajele întîlnite, nu se justifică – spune ce simte;
Pălăria neagră – este criticul, prezintă aspectele negative a întîmplărilor,
exprimă doar judecăţi negative – identifică greşelile;
Pălăria verde – este gînditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi, dă
frîu imaginaţiei {Ce trebuie făcut?} – generează idei noi;
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gîndirii pozitive şi constructive,
explorează optimist posibilităţile, creează finalul – efortul aduce beneficii.
Exemplu: tema – Toleranţa

Metoda Ciorchinele
 Stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei
 Permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă.
Etape:
 Se scrie un cuvînt sau se desenează un obiect în mijlocul, sau în partea
de sus a tablei/foaie de hîrtie.
 Elevii, individual sau în grupuri mici, emit idei, prin cuvinte sau
desene, legate de tema dată.
 Se fac conexiuni, de la titlu la lucrarile copiilor, acestea se pot face cu
linii trasate de la nucleu la realizările copiilor sau a grupurilor școlare.
 Este bine ca tema propusă să fie cunoscută elevilor, mai ales cînd se
realizează individual.
Exemplu: tema – Virusul ca pericol pentru sănătate.
 în mijlocul tablei este scris cuvântul virus;
 li se cere elevilor să noteze toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele în
legătură cu tema respectivă în jurul cuvântului din centru, trasându-se linii
între acestea şi cuvântul iniţial.
 Formele de învățare derivă direct din scopul educației și de
măiestria profesorului. In afara de orele de curs, cetățenia activă poate fi
dezvoltată prin activități extracurriculare, cum sunt:
 Cluburi de dezbateri, prin care elevii sunt încurajați să exprime opinii și să
le susțină cu argumente, să respecte punctul de vedere al celorlalți, să
aprecieze faptul că, întotdeauna, o problemă poate fi abordată din diferite
perspective;
 Redactarea unor reviste școlare, prin care elevii pot învăța despre libertatea
și independența presei, investigarea și scrierea; folosirea bugetului (inclusiv
de timp), semnificția activității bine făcute;
 Concursurile și olimpiadele școlare; colaborarea și participarea la
activitățile organizațiilor nonguvernamentale;
 Colaborarea la realizarea unor emisiuni radio și TV cu caracter moral-civic;
 Expozițiile tematice (afise, reclame, postere, invitații la activități de
curățenie în mediul apropiat etc.);
 Vizite efectuate la instituțiile speciale: centre de plasament, instituții
rezidențiale, azilurile de batrani, spitale etc.
În acest context, noul tip de educaţie civică pune accentul pe un
nou model de predare care se bazează mai mult pe situaţiile din prezent
decît pe înţelegerea evoluţiei istorice a sistemelor, pe gândirea critică şi
dezvoltarea competenţelor în aceeaşi măsură ca şi pe transmiterea
cunoştinţelor, pe cooperare şi colaborare.

BIBLIOGRAFIE

1. Bîrzea, C., ș.a., (2005) Manual pentru asigurarea calității educației

pentru cetățenie democratică în școală. UNESCO, Consiliul Europei CEPS.
2. Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, (1998)
Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", volumul 1.
3. Manea, M.,ș.a., (2006) Predarea istoriei și educația pentru cetățenie
democratică: demersuri didactice inovative. București, Editura Educația
2000+.
4. Văideanu, G, (1988) Educaţia la frontiera dintre milenii, București,
Editura Politică.
5. www.edu.ro., Programe şcolare pentru gimnaziu, Istorie.