Pagina |1

Simptomatologia aparatului respirator

Infectiile respiratorii sunt cele mai frecvente afectiuni ale sezonului rece si, pentru anumite
persoane, ele se pot dovedi a fi fatale.
Infectiile de tract respirator afecteaza sinusurile, gatul, caile respiratorii si plamanii. De obicei,
sunt cauzate de virusuri, dar pot fi determinate si de bacterii. Acest tip de afectiuni este cel mai
des intalnit in sezonele de tranzitie, in special in perioada rece a anului.
Exista doua categorii de infectii de tract respirator:
- infectii de tract respirator superior: afecteaza nasul, sinusurile si gatul.
- infectii de tract respirator inferior: afecteaza caile respiratorii si plamanii.
Simptomele bolilor aparatului respirator pot fi grupate în dureri, tulburări de ritm respirator, tuse,
expectorație. Durerile se manifestă diferit, în bolile pulmonare, în afecțiunile bronșice, în
pleurezii, sau pleurită (durerea este minimă), dureri costale, ori intercostale (sunt acute),
iradiante. Durerile se pot manifesta fulgerător, pot fi ascuțite, la punct fix, după un efort. După
localizarea lor durerile pot fi cutanate, musculare, osoase, ori pe nerv sau organ intern.
Aparatul respirator este examinat clinic (anamneza – discutie cu pacientul, examen fizic etc. ) dar
si paraclinic ( radiologie, explorari de laborator, spirometrie – evaluarea fluxului de aer ce intra
si iese din plamani etc.).Toate aceste metode sunt folosite pentru diagnosticarea unor boli in
urma unor acuze ale bolnavului care poarta denumirea de simptome.

Principalele simptome care atrag atentia asupra unor boli ale aparatului respirator sunt:
1. Tusea (cu sau fara expectoratie);
2. Dispneea ( respiratia dificila);
3. Hemoptizia ( eliminarea de sange prin tuse);
4. Durerea toracica;
5. Alte simptome.
Nu intotdeauna aceste simptome au o origine respiratorie, ele pot fi si rezultatul unor boli
cardio-vasculare, nervoase sau hematologice.

TUSEA
Tusea, unul dintre cele mai caracteristice simptome respiratorii sau poate cel mai caracteristic,
reprezinta o expiratie modificata, brusca si foarte rapida, care are rolul de a expulza continutul
arborelui bronsic (bronhii, bronhiole ) acest lucru subliniind rolul de aparare al arborelui
respirator pe care il are acest act reflex.
Tusea in sinea ei este un act reflex ce apare ca urmare a iritarii mucoasei arborelui respirator de
diferiti agenti exogeni (din exteriorul organismului – praf, polen, pulberi) sau endogeni (din
interiorul organismului – productia de mucus in exces la nivelul cailor respiratorii).
Un lucru important cu privire la tuse este acela ca nu este declansata doar de afectiuni la nivelul
plamanilor; afectiuni la nivelul laringelui, faringelui, nasului, limbii, amigdalelor pot de asemena
cauza reflexe de tuse.
In literatura de specialitate se discuta si de tusea de cauza centrala – care isi are originea in
afectari la nivelul structurilor nervoase de la nivelul creierului.
Tusea nu este un semn specific (nu poate pune diagnostic exact) dar datorita diferitelor forme
sub care poate fi intalnita ( seaca, productiva, nocturna, diurna, intermitenta etc.) capata de foarte
multe ori o valoare sugestiva pentru diferite afectiuni.
Caracteristicile tusei – productivitatea, intensitatea, tonaliatatea, frecventa, relatiile temporale,
factorii care insotesc sau provoaca tusea.

Voinea Cristina Anca – SEMIOLOGIE - Simptomatologia aparatului respirator

 Pagina |2

EXPECTORATIA

Expectoratia este procesul prin care se elimina substantele secretate de caile respiratorii sau
substantele care se formeaza in caile respiratorii in timpul unor procese inflamatorii (ex. Bronsita
cornica, pneumonie, bronhopneumonie etc.
Produsul rezultat in urma expectoratiei poarta numele de sputa. Examenul sputei este un
instrument adjuvant in diagnosticarea diverselor boli respiratorii.
Prin examenul sputei se poate determina agentul cauzator al unei boli inflamatorii pulmonare (de
ex: pneumonie, TBC, etc.) dar si evolutia sub tratament a diferitelor boli pulmonare. In functie
de caracteristicile sputei diagnosticul poate fi ghidat spre anumite boli pulmonare.
Caracteristicile sputei: cantitate, consistenta, culoare, miros si gust.

DISPNEE
Dispneea poate fi definita simplu prin senzatia lipsei de aer sau „foame” de aer. Este
caracterizata printr-un efort respirator constient sau mai bine spus pacientul realizeaza actul
respirator cu dificultate. Forta necesara ventilarii plamanilor este crescuta la pacientii dispneici.

Aceasta forta poate creste datorita mai multor factori rezultand in final dispneea:
a) Cutia toracica devine rigida (normal cutia toracica este caracterizata printr-o elasticitate care
favorizeaza inspirul si expirul);
b) Cavitatea pleurala (spatiul anatomic unde se gasesc cei doi plamani) este plina cu lichid sau
ser, comprimand astfel cei doi plamani;
c) Apare o obstructie in caile respiratorii;
d) Elasticitatea plamanilor scade (de exemplu in fibrozele pulmonare).
Toti acesti factori sunt factori de ordin mecanic; Dispneea poate sa apara si datorita unor
necesitati crescute de oxigenare ale organismului in diverse conditii, de exemplu:
Hipoxie – reprezinta scaderea cantitatii de oxigen in organism;
Anemie – reprezinta scaderea globulelor rosii; ele avand rolul de a transporta oxigenul la tesuturi
Acidoza – pH-ul sangelui este acid (normal trebuie sa fie neutru)
Alti factori care duc la aparitia dispeei sunt factori de ordin muscular (afectarea muschilor
respiratori) sau nervos ( afectarea nervilor care stimuleaza muschii respiratori )
Principalele cauze ale dispneei sunt:
a) Afectarea aparatului respirator si a cutiei toracice;
b) Insuficienta cardiaca;
c) Modificari chimice ale sangelui (scade oxigenul din sange, creste dioxidul de carbon etc.);
d) Cauze psihogene (tulburari la nivelul encefalului ).

HEMOPTIZIA - expectoratia cu sange

Hemoptizia reprezinta fenomenul de eliminare a sangelui prin expectoratie (tuse cu sange) din
aparatul respirator. Sputa rezultata in urma expectoratiei este spumoasa, de culoare rosu aprins
fiind prezenta, din punct de vedere temporal, mai multe zile.
De obicei hemoptizia este manifestarea primara a unei boli pulmonare (de ex. Cancerul
pulmonar). In functie de cantitatea de sange expectorata hemoptiziile se clasifica in: hemoptizii
mici (sunt prezente cateva striuri de sange in sputa, vascoase – ridica suspiciuni de TBC dar nu
pun diagnosticul), hemoptizii mijlocii (100-200 mL) si hemoptizii mari (500 – 1000 mL – au un

Voinea Cristina Anca – SEMIOLOGIE - Simptomatologia aparatului respirator

 Pagina |3

deput brusc si de cele mai multe ori dramatic. Originea sangelui din hemoptizie este in vasele de
sange pulmonare.
De retinut este faptul ca sangele eliminat prin cavitatea bucala (gura) nu isi are originea doar in
aparatul respirator; termenul de hemoptizie este rezervat doar sangelui cu origine pulmonara;
Cum sangele eliminat nu provine doar din plaman se face diferentierea cu alte organe si alte
surse de sangerare (de ex: faringe, gura, esofag, stomac).

DUREREA TORACICA
Este foarte important de retinut faptul ca plamanul in sine NU doare; durerea perceputa la nivelul
toracelui isi are originea in structurile vecine plamanului.
Astfel ca durerea cu origine in mediastin, cord, vase de sange, muschi poate avea drept cauza
afectari ale organelor enumerate sau se poate datora unor procese pulmonare care afecteaza
organele din jur cauzand durere.
Cand intr-o boala pulmonara este prinsa si pleura (foita care imbraca plamanul), deoarece aceasta
are terminatii nervoase, apare durerea; in aceasta situatie durerea devine un element dominant
care insoteste manifestarea bolii de fond.
De retinut este faptul ca indiferent de boala de fond, in momentul in care este prinsa pleura
durerea are acelasi caracteristici si distributie. Durerea toracica in afectarile pulmonare are
caracter de junghi, este strapungatoare sau sfasietoare si de intensitate crescuta.

Alte simptome
Bolile pulmonare se pot insoti si de simptome mai putin specifice denumite simptome generale;
Acestea pot fi: febra, lipsa poftei de mancare, slabire etc.
De retinut este faptul ca bolile pulmonare pot produce si manifestari la distanta de tipul:
a) fenomene constitutionale (slabire, oboseala, transpiratii, afectari gastrice);
b) hipoxie (scaderea oxigenului in organism) si hipercapnie (cresterea dioxidului de carbon in
organism) in urma acestor doua fenomene apar – tulburari psihice, tremuraturi, somnolenta,
coma etc.;
c) metastaze – in cazul unui cancer pulmonar.

Metode de preventie a infectiilor respiratorii

Cel mai eficient mijloc de preventie ramane igiena personala, precum spalarea mainilor cu sapun
si apa din abundenta.
Alte recomandari:
- folosirea batistei sau a unui servetel de unica folosinta in cazul stranutului. Simptomele nu se
vor remite, dar astfel se poate preveni raspandirea infectiei;
- se va evita atingerea fetei, in special ochii si gura, pentru a preveni introducerea germenilor in
organism;
- evitarea colectivitatii – serviciu, gradinita, scoala, spatii inchise supraaglomerate;
- cresterea aportului de vitamine in alimentat ie, in special a vitaminei C – necesara fortifi carii
sistemului imunitar;
- eliminarea consumului de nicotina si alcool;
- administrarea produselor apicole (in cazul tolerantei digestive si cand nu exista alergii la aceste
produse).

Voinea Cristina Anca – SEMIOLOGIE - Simptomatologia aparatului respirator

 Pagina |4

Tipuri de infectii de tract respirator inferior

- Gripa (poate afecta atat tractul respirator superior, cat si pe cel inferior);
- Bronsita (infectia cailor respiratorii – agent cauzal Adenovirus);
- Pneumonia (infectia plamanilor – agent cauzal adenovirus, pneumococ);
- Bronsiolita (infectia cailor respiratorii mici ce afecteaza sugarii si copiii sub doi ani – agent
cauzal rhinovirusul, virusul sincitial respirator);
- Tuberculoza (infectia bacteriana persistenta a plamanilor). Tusea este principalul simptom al
afectiunilor de tract respirator inferior, cu mentiunea ca, de regula, poate fi insotita de mucus.
Alte simptome posibile sunt: senzatia de apasare la nivelul pieptului, respiratia accelerata,
dispneea (senzatia lipsei de aer), wheezing (harait ).

Investigarea infectiilor respiratorii

In afectiunile avansate, radiografi a pulmonara sau CT (com pu ter tomograf) pot fi necesare
pentru evaluarea functiei pul monare. Pulse oximetru (pulse ox) este folosit pentru a evalua
cantitatea de oxigen ce ajunge la plamani.
Vizita la medicul de familie se recomanda daca:
- starea de rau persista;
- simptomele semnaleaza o eventuala pneumonie: tuse cu expec toratie inso- tita de fi ricele de
sange in mucus si flegma;
- exista deja afectiuni ale inimii, fi catului, plamanilor sau rinichilor;
- sunt prezente afectiuni ale sistemului nervos – scleroza multipla;
- exista diagnosticul de fi broza chistica;
- sistemul imunitar este slabit;
- exista afectiuni cronice ale plamanilor precum astm sau BPOC.
Se recomanda, de asemenea, vizita la medicul de familie persoanelor cu varsta de peste 65 de ani
care intrunesc cel putin doua criterii din cele mentionate mai sus. Totodata, se recomanda
consultul medical persoanelor de peste 80 de ani care se inscriu in cel putin una din categoriile
urmatoare:
- internare in spital in ultimul an;
- diabet;
- insuficienta cardiaca;
- in prezent pe medicatie cu steroizi – glucocorticoid.

Voinea Cristina Anca – SEMIOLOGIE - Simptomatologia aparatului respirator