ămolurile provenite de la epurarea apelor uzate

Definite din punct de vedere tehnologic, nămolurile se consideră ca faza finală a

epurării apelor, în care sunt înglobate produse ale activităţii metabolice şi/sau materii
prime, produşi intermediari şi produse finite ale activităţii industriale.

Clasificarea nămolurilor
Nămolurile se pot clasifica după mai multe criterii:
a)După provenienţa apei uzate, există:
-nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;
-nămoluri de la epurarea apelor industriale;
b)După treapta de epurare, se disting:
-nămol primar din decantoarele primare;
-nămol secundar din decantoarele secundare;
-nămol amestecat: nămol activ în exces sau nămol de la filtrele biologice,
combinat cu nămol primar;
c)După stadiul de prelucrare în cadrul gospodăriei de nămol, se menţionează:
-nămol proaspăt;
-nămol fermentat, stabilizat aerob, anaerob sau chimic;
d)După compoziţia chimică, se disting:
-nămoluri cu o compoziţie predominant organică, ce conţin peste 50% substanţe
volatile în substanţă uscată;
-nămoluri cu o compoziţie predominant anorganică, ce conţin peste 50% substanţe
minerale în substanţa uscată;
Cantităţile de nămoluri generate în prezent de staţiile de epurare sunt în funcţie de:

populaţia racordată la sistemul de canalizare;

aportul apelor industriale colectate prin sistemul de canalizare;

tehnologia aplicată la epurarea apelor uzate (epurare primară sau
secundară) şi randamentele obţinute în exploatare;

Cuantificarea exactă a cantităţii de nămoluri produse este dificilă, deoarece o parte se

pierd în reţelele de canalizare sau prin operaţiunile de transport.
Principalele opţiuni de valorificare a nămolului de epurare sunt următoarele:
 utilizarea în agricultură;
 compostare;
 fermentare anaerobă;
 coincinerare;
  incinerare cu recuperare de energie.

Legislaţia în domeniul gestiunii deşeurilor prevede reducerea cantităţilor de deşeuri

biodegradabile eliminate prin depozitare. Astfel nu va mai fi permisă eliminarea
nămolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de deşeuri periculoase.
Aceste nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate vor fi folosite în agricultură
(având în vedere compoziţia sa preponderent organică), dacă nu pun în pericol calitatea
solurilor şi a produselor agricole rezultate. Pentru a se putea utiliza drept fertilizant în
agricultură, nămolul generat din treapta biologică a staţiilor de epurare trebuie să
îndeplinească condiţiile prevăzute în Ordinul comun al MMGA şi al MAPDR nr.
344/708/2004 şi să obţină permisul de utilizare în agricultură.
În aplicarea Directivei 86/278/EC, privind protecţia mediului şi în particular, a solului,
atunci când nămolul provenit de la staţiile de epurare este folosit în agricultură, anual se
realizează baza de date privind cantitatea şi calitatea nămolurilor provenite de la staţiile
de epurare orăşeneşti şi a celor provenite din epurarea/preepurarea apelor reziduale din
industrie. Pentru anul precedent s-a reactualizat baza de date conform chestionarelor
transmise societăţilor comerciale deţinătoare de staţii de epurare municipale şi industriale.
Aceste societăţi au fost înştiinţate cu privire la condiţiile de eliminare a nămolurilor în
cazul în care calitatea acestora nu este pretabilă utilizării lor în agricultură (ex.
incinerarea în cuptoare de clinker ale fabricilor de ciment sau depozitarea în depozite de
deşeuri periculoase).

• Cantităţile de nămoluri generate în prezent de staţiile de epurare sunt în funcţie

de:

populaţia racordată la sistemul de canalizare;

aportul apelor industriale colectate prin sistemul de canalizare;

tehnologia aplicată la epurarea apelor uzate (epurare primară sau
secundară) şi randamentele obţinute în exploatare;
• Evidenţa cantităţilor de nămol este incertă;
• Tehnologia de procesare a nămolurilor rezultate în procesul de epurare a apelor
uzate (concentrare, stabilizare, deshidratare) şi randamentele obţinute în
exploatările orăşeneşti, sunt în mare parte depăşite din punct de vedere al
capacităţii;
• Deshidratarea nămolurilor se face prin procedee naturale, respectiv pe platforme
de uscare a nămolurilor;
• De regulă nu se face o valorificare a nămolurilor în agricultură, datorită
conţinutului de metale grele, compuşi ai azotului, etc. care le fac improprii unor
asemenea utilizări.
 Modalităţi de valorificare
Utilizarea în agricultură
Condiţia promovării nămolului ca fertilizator în agricultură este ca solul să nu fie
afectat în mod negativ de componentele acestuia. De cele mai multe ori datorită
conţinutului de metale grele, compuşi ai azotului, etc. nu se face o valorificare a
nămolurilor în agricultură.
Nămolul de epuarare poate fi utilizat în agricultură numai cu condiţia respectării
prevederilor legislative şi anume a Ordinului comun al ministerului mediului şi
gospodării apelor şi ministerul agriculturii nr. 344/2004 pentru aprobarea normelor
tehnice privind protecţia mediului şi în special a solului atunci când nămolurile de
epurare sunt utilizate în agricultură.
Astfel, conform acestui ordin, pentru ca nămolurile de epurare să fie utilizate în
agricultura trebuie respectate valorile maxim adimisibile privind:
 concentraţiile de metale grele în solurile pe care se aplică nămolurile,
 concentraţiile de metale grele din nămoluri,
 cantităţile maxime anual de metale grele care pot fi introduse în solurile cu
destinaţie agricolă.

Dacă nămolurile rezultate din epurarea apelor municipale conţin compuşi organici
şi/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea în agricultură, se poate lua în
considerare valorificarea energetică.

Limitele permise pentru ca nămolul să fie utilizat în agricultură sunt redate în tabelul
de mai jos:

Tabel nr. 1 Limite permise pentru ca nămolul să fie utilizat în agricultură

Element Limita Unitate de măsură

Plumb 900 mg/kg DS
Cadmiu 10 mg/kg DS
Crom 100 mg/kg DS
Cupru 800 mg/kg DS
Nichel 200 mg/kg DS
Mercur 8 mg/kg DS
Zinc 2500 mg/kg DS
PCB 0,2 ng/kg DS
PCDD 100 ng/kg DS

Aceasta înseamnă un continuu control al nămolului şi solului.

 Nămolul de la epurarea apelor uzate are un conţinut de 97 % apă. Prin
centrifugare sau filtrare conţinutul de apă poate fi micşorat la 70 – 80 %, din acest
considerent, procesul de deshidratare este o precondiţie pentru un transport economic şi o
posibilă depozitare / eliminare.
Cerinţele de reutilizare în agricultură presupun un nivel de uscare mai mare de 90
%, pentru a asigura faptul că nămolul nu este fermentabil şi poate fi stocat în silozuri
până la reutilizare.

Valorificarea energetică
În cazul în care calitatea nămolului de la staţia de epurare nu este pretabilă
folosirii în agricultură staţia de epurare va trebui să găsească alte modalităţi de eliminare
a nămolului. Toate tipurile de valorificări energetice precum: co-incinerarea în fabricile
de ciment, arderea combustibililor sau incinerarea în pat fluidizat necesită o putere
calorifică suficientă a nămolului. Aceasta presupune ca procesul de uscare să se producă
într-o instalaţie separată sau în combinaţie cu un incinerator.
Astfel pentru incinerare se recomandă reducerea prealabilă a umidităţii nămolului
brut şi evitarea stabilizării aerobe sau fermentării anaerobe, care diminuează puterea
calorică a materialului supus incinerării.
Nămolul rezultat de la Staţia de epurare –Sfântu Gheorghe este supus procesului
de deshidratare prin trecerea acestuia prin concentratorul de nămol umed şi producţie de
biogaz, utilizat ca sursă de energie termică.

Fig 1. Staţia de producere biogaz Sfântu Gheorghe

 Pentru staţia de epurare care deserveşte municipiul Braşov şi câteva localităţi
învecinate, în cadrul Programului de cooperare româno-daneză pentru mediu s-a demarat
împreună cu Agenţia Daneză de Protecţie a Mediului proiectul cu titlul “ Staţia de
Epurare Braşov – Tratarea şi Depozitarea Nămolului”.
În cadrul acestui proiect s-a construit o staţie de deshidratare a nămolului şi un
depozit ecologic pentru eliminarea nămolului deshidratat ceea ce a condus la diminuarea
considerabilă a poluării mediului înconjurător.
Depozitul are o capacitate de 80.000 mc fiind proiectat pentru o perioadă de
aproximativ 20 de ani. Cantitatea de nămol deshidratat depozitat anual este de
aproximativ 6500 t/an.
Un alt exemplu este societatea Lafarge, cu o experienţă internaţională, care
studiază posibilitatea de preluare şi a nămolurilor de la staţiile de epurare a apelor uzate
orăşeneşti.
În prezent nămolurile rezultate de la staţiile epurare din regiune sunt
eliminate/transportate la rampele de deşeuri existente, prin urmare nu putem vorbi de o
tratare/ valorificare, nici măcar de utilizarea acestuia ca fertilizant în agricultură
(exceptând nămolul rezultat de la Staţia de epurare –Sfântu Gheorghe).