Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV

Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei
legiuni moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele
aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele
auxiliare că alae și cohortele, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare
că mauri, palmireni, asturi.

Condițiile păcii au fost următoarele: predarea armelor, mașinilor de război,

constructorilor, dezertorilor, distrugerea zidurilor cetăților, retragerea trupelor
dacice de pe teritoriul cucerit de romani (Banat, Oltenia), Decebal să devină rege
clientelar al Romei, se pierdea politică externă independenta.

La 25 martie 101, împăratul Traian a părăsit Roma și s-a îndreptat cu forțele

romane spre Moesia Superior, ce reprezenta baza de pornire a operațiilor militare,
după pregătiri de trei ani.

Armata dacilor era alcătuită din 50 000 de soldați, din călăreți ce luptau cu
arcuri și pedestrași înarmați cu paloșe curbe - siccae, săbii drepte sau curbe -
falces, și aveau că stindard balaurul-draco.

Armata romană a traversat un pod de vase pe Dunăre după ce au ieșit din poartă
cetății Viminacium, traversând Banatul spre Tibiscum. Armata dacă, împreună cu
roxolanii și iazigii, a traversat Dunărea înghețată, dar, deoarece nu era destul de
frig, gheața s-a rupt sub greutatea lor și mulți au murit în apa înghețată.

Decebal s-a coalizat cu bastarnii și sarmatii, ba chiar a trimis în dar un sclav

regelui Parthiei, Pacorus al II-lea.

Bătălia s-a desfășurat la Adamclisi pe locul unde împăratul va fonda "Orașul

Victoriei", purtând numele de Nicopolis ad Istrum. A trimis soli la regele
parților, precum și la marcomani, cvazi, carpi și costoboci, bastarni, sarmați și
roxolani, cerând sprijin. , iar Decebal s-a decis să-i aștepte într-un loc
prielnic, la Tapae, unde dacii și-au stabilit tabăra. În acea perioadă, Roma avea
de luptat cu problemele financiare provocate de campaniile de cucerire din Europa,
în parte datorate conținutului redus de aur din monedele romane stabilit de
împăratul Nero. Dacii au rezistat în față ofensivei romane, dar, la izbucnirea unei
furtuni, aceștia, considerând-o un semn de la zei, au hotărât să se retragă. Dacii
sunt copleșiți de armata romană, mai numeroasă și dotată cu o tehnică militară
adecvată pentru asedierea cetăților.

Armata romană înainta fără incidente A trimis trupe dacice împreună cu sarmați,
roxolani și burii germanici asupra Dobrogei. Adevărata intenție a lui Traian era să
transforme Dacia într-o provincie, și astfel, i-a ordonat arhitectului Apollodor
din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre, intre Drobeta și Pontes,
două castre. A trimis soli la nord de Marea Neagră, la sarmați, roxolani și alani
pentru a le cere sprijinul. Traian și-a staționat o oaste romană la Sarmizegetusa,
precum și în castre din Banat, Țara Hațegului, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei și
în sud-estul Transilvaniei. Traian a ocupat munții intăriți și a găsit armele,
mașinile de război romane și stindardul lui Fuscus. strategia politicii romane
dicta că amenințările din partea statelor vecine Imperiului să fie eliminate cât
mai repede. Ca urmare, noul împărat Traian, el însuși un soldat și tactician
experimentat, a început pregătirile pentru un război decisiv împotriva Daciei.
Pentru a ușura legăturile pe Dunăre, împiedicate de cataractele de la Porțile de
Fier, a ordonat săparea unui canal de-a lungul malului drept, între localitățile
Șip și Carâtaș din Serbia. Decebal se retrage spre un cuib de vulturi din munți și
rezistă în cetățile întărite cu ziduri de piatră.

În iarna 101-102, Decebal a organizat o diversiune. Decebal se pregătea în taină

pentru revanșă, inarmandu-și forțele și reconstruindu-și cetățile. În total,
numărul celor care participau la forța de invazie era de 150 000 de oameni.