Colesterolul 

(C27H46O) este un lipid, având la bază sterol, identificat în membrana celulară și în țesuturile

organismului și transportat în sânge. Termenul provine din grecescul chole (bilă) și stereos (solis) plus
sufixul „ol”, fiind identificat în calculii colesterolici în anul 1784. De regulă, el nu se absoarbe prin
alimentație, ci se sintetizează în organismul animal. Se concentrează la nivelul ficatului, măduvei spinării,
a creierului dar și la nivelul plăcii de aterom, conducând la ateroscleroză. Colesterolul are un rol
important în organism, numeroase procese biochimice avându-l drept precursor. Hiperproducerea de
colesterol (cel din lipoproteine de mică densitate) este asociată cu afecțiuni vasculare: accidente
vasculare cerebrale, cardiace, oculare ș.a., periclitante pentru viață.

Termenul tradițional de colesterol sanguin se referă de fapt la 2 tipuri de lipide:

 LDL (low density lipoprotein) lipoproteine cu densitate mică așa numitul colesterol “rău”

 HDL (high density lipoprotein) lipoproteine cu densitate mare

Este important de menționat că LDL și HDL nu reprezintă colesterolul în sine, ci proteina care transportă
colesterolul. De asemenea, 80% din celule sunt produse din colesterol. Încă un lucru important, celor cu
arsuri grave le este dat sa mănânce pana la 20 de oua fierte tari. Numai colesterolul poate genera și
reconstrui într-un timp foarte scurt celule foarte sănătoase.

Rol fiziologic[modificare | modificare sursă]

Colesterolul este necesar pentru:

 menținerea integrității celulare; de asemenea are rol în reglarea vâscozității fluidelor celulare
(sînge). Datorită grupării hidroxil, interacționează cu restul fosfat al membranei celulare, iar
steroizii cu moleculă mare și lanțul hidrocarburic sunt introduse în membrană.

 sinteza bilei (acizi biliari)

 metabolismul vitaminelor liposolubile: A, D, K, E; este precursor major al vitaminei D.

 precursor al reacțiilor de sinteză a

o hormonilor steroidici (cortisol și aldosteronă în glandele suprarenale)

o hormonilor sexuali progesteron, estrogen și testosteron.

 intervine la nivelul sinapselor nervilor;

 intervine în sistemul imunitar, inclusiv împotriva cancerului.

Recent colesterolul a făcut obiectul unui studiu desfășurat în 2001 de Haines[necesită  citare], experiment care
a scos la iveală faptul că ar reduce permeabilitatea pentru ionii de sodiu și protonilor.

Proprietăți fizico - chimice[modificare | modificare sursă]

Este aproape insolubil în apă, din această cauză transportul său se realizează prin intermediul
lipoproteinelor („cărăuși” ai colesterolului), care sunt hidrosolubile și transportă colesterolul și grăsimile
în interiorul organismului. Proteinele formate la suprafața particulelor lipoproteice determină zona de
unde colesterolul va fi extras și unde va fi transportat. Prima cale de transport o constituie chilomicronii,
niște lipoproteine mari care, încărcate cu trigliceride și colesterol de la nivelul mucoasei intestinale, se
îndreaptă către ficat. Aici are loc conversia trigliceridelor și a colesterolului în LDL, proteine care
transportă mai departe trigliceridele și colesterolul către alte celule ale corpului. La persoanele
sănătoase LDL sunt în număr mic, în timp ce numărul crescut al LDL este asociat cu incipiența
ateromatozei arteriale. HDL sunt particule de transport al colesterolului înapoi la ficat pentru excreție,
dar sunt numeroase semne de întrebare asupra capacității lor de a efectua acest transport. Numărul lor
mare este un semn de sănătate a organismului, iar numărul lor scăzut indică o accentuare a plăcii
ateromatoase la nivelul arterelor. De asemenea, concentrația lor nu indică și numărul de HDL aflate în
organism, la fel cum se întâmplă și în cazul LDL, acest lucru influențând în mod negativ testele de
laborator.