Mediul pădurilor

ecuatoriale
Nume: Stanciu Elena Andra
Clasa a XI-a Uman
Profesor: Bogzoiu Gladiola
Localizare
• Pădurile ecuatoriale se întind pe
ambele părţi ale Ecuatorului (0-5°
latitudine).
• În America de Sud acestea ocupă
bazinul Amazonului (selva), Podişul
Guyanelor, nordul Podişului
Brazilian; în Africa – bazinul fluviului
Congo, litoralul Golfului Guineei,
estul Madagascarului; în Asia de Est
–Malaysia.
 Caracteristicile
factorilor de mediu
• Dintre toate componentele acestui tip de mediu
rolul principal îi revine climei, care se
caracterizează printr-un singur anotimp, cu valori
termice pozitive de 25-28°C, umiditatea anului de
peste 85%, cantitatea de precipitaţii 2000-3000 mm.
Debitele râurilor sunt mari pe tot parcursul anului. În
condiţiile de căldură şi umezeală mare au loc
dezagregarea intensivă şi alterarea chimică a
rocilor, ceea ce a determinat formarea unei scoarţe
groase de alterare (100-150 m), bogate în oxizi de fier.
 • Căldura şi umezeala sporită au favorizat dezvoltarea elementului definitoriu al acestui tip de mediu – vegetaţia
luxuriantă cu o abundenţă mare de specii (peste 100 000). Unii arbori şi arbuşti din pădurile ecuatoriale (arborele de
cauciuc. arborele de cacao, palmierul de vin, pal mierul de ulei, acajuul, abanosul, palisandrul, arborele de cafea,
arborele de mango, arborele de scorţişoară, bambusul etc.) au o importanţă economică semnificativă. Componenta
biotică este deosebit de bogată, atât în specii, cât şi în populaţii. Pădurile ecuatoriale cuprind, pe verticală, cinci etaje:
Vegetația și fauna arbori înalţi (40-50 m), medii (25- 38 m), mici (18 m), pitici (6-10 m) şi învelişul ierbos. Lumea mamiferelor este
reprezentată, în special, de cele adaptate la viaţa arboricolă: maimuţe de talie mică (pavianul, babuinul) şi de talie
mare (cimpanzeul, gorila, urangutanul). La periferiile pădurilor se întâlnesc jaguarul, puma, furnicarul etc. Aceste animale
au gheare bine dezvoltate, cozi lungi, care ajută la căţărat. Se găsesc şi mamifere adaptate la zbor (veveriţa zburătoare,
câinele zburător) (explică aceste adaptări). Este bogată şi fauna reptilelor (pitonul, boa, anaconda). Extrem de numeroase
sunt speciile de păsări, care au un penaj viu colorat (papagali, colibri). Speciile de insecte sunt şi ele variate, inclusiv cu
dimensiuni mari {păianjenul uriaş, termitele, musca tse-tse etc.)
Solurile

• Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la

nisipuri, deşi jumatate din totalul zonei ecuatoriale este compusă
din soluri roşii. Clima caldă şi precipitaţiile copioase în
zonele ecuatoriale umede duce la o puternică acţiune a climei
asupra solulilor. Mineralele din sol sunt dizolvate în continu de
apa de ploaie. Solurile roşii sunt foarte sărace în minerale, deşi
siliciul, aluminiul, şi fierul devin concentrate pentru că în mare
parte nu sunt dizolvate de apa de ploaie. Solurile de lut, deşi
sărace în minerale, conţin destul de multă apă şi pădurea
ecuatorială a evoluat astfel încât să se folosească de acest
avantaj. Solurile podzolice, care pot fi foarte răspândite
local, cum ar fi în bazinul Río Negro din Amazon, conţin
predominant sulf. Ele sunt sărace în lut, au un orizont albit sub
stratul de humus, şi un orizont B care acumulează materia
organică descompusă incomplet. Cum aceşti compuşi organici se
strecoară în râuri au produs aşa numitele râuri cu apă neagră
(cum ar fi Río Negro). Solurile aluvionale dealungul râurilor sunt
de obicei bogate în minerale în comparaţie cu solurile roşii. Cel
mai bun exemplu este bazinul hidrografic al Amazonului care are
o întindere de peste 3,500 km.
Flora
Importanța
pădurilor
ecuatoriale
Impactul uman
• Sunt un mare număr de factori naturali şi introduşi
de oameni care afectează pădurile ecuatoriale.
• Ciclonii, focurile forestiere, bolile, alunecările de
teren, şi alţi factori naturali au acum o influenţă
minimă în comparaţie cu defrişările, cum ar fi cele
cauzate de prelucrarea lemnului, construirea de
drumuri, minărit, obţinerea păşunulor şi a
recoltelor. Societăţile tradiţionale au practicat
cultivările “taie-şi-arde” unde au fost defrişate mici
zone pentru a cultiva plante. Când mineralele din sol
s-au consumat după doi sau trei ani, terenul a fost
abandonat şi altul a fost defrişat. Pentru că terenurile
erau mici erau repede recolonizate de pădurea
înconjurătoare după ce erau abandonate. Zonele
defrişate sunt atât de mari încât ar trebui sute de ani
de recuperare naturală pentru a reface vegetaţia
originală.
Vă mulțumesc pentru timpul
acordat!
 • https://www.google.com/imghp?
hl=ro-md

Bibliografie: • ttps://pdfcoffee.com/mediul-
padurilor-ecuatoriale-pdf-
free.html