VIAȚA DUPĂ

AUSCHWITZ

O poveste despre suferință și

supraviețuire, scrisă de sora vitregă
a Annei Frank, Eva Schloss

Nume: Stanciu Elena Andra

Profesor: Iorga Adelaida
Clasa a XI-a Uman
•    Eva Geiringer Schloss, este o memorialistă evreică
supraviețuitoare a Holocaustului și fiica vitregă a lui
Otto Frank, tatăl lui Margot și Anne Frank.

•    Schloss a susținut conferințe despre experiența

familiei ei în timpul Holocaustului la numeroase
instituții de învățământ. Pentru devotamentul ei în
promovarea valorilor umane și combaterea rasismului
și a urii, Universitatea Northumbria din Anglia i-a
acordat în anul 2001 titlul de doctor honoris causa.

•    Eva Schloss este cofondatoare a fundației Anne Frank

Trust UK. Dramaturgul american James Still a descris
experiențele sale ca tânără evreică persecutată în
piesa And Then They Came for Me – Remembering the
World of Anne Frank (2000). Schloss are trei fiice și
trăiește la Londra. Soțul ei, Zvi Schloss, un refugiat din
Germania Nazistă, a murit pe 3 iulie 2016.
•    Deși, la prima vedere pare a fi o ficțiune
istorică, această care este o biografie
cutremurătoare. Asemenea cărți precum
cea menționată, sunt adevărate lecții de
istorie, departe de a fi vreodată
enervante sau monotone. 

•   Viața evreilor din perioada celui de-Al

Doilea Război Mondial poate fi de-a
dreptul fascinantă, și nu pentru că ar fi
fost frumoasă, ci pentru că atâția oameni
au supraviețuit unor ani grei, trăiți în
condiții aproape imposibil de imaginat.
 Acțiunea cărții

•    În Viața după Auschwitz facem cunoștință cu Eva Geiringer, o fetiță cu părul

blond, încăpățânată, dar în același timp, un suflet nevinovat când Hitler a atacat
Austria și a început să vâneze toți evreii, iar ea împreună cu părinții și fratele ei
s-au văzut nevoiți să fugă din propriul cămin pentru a se salva. Din păcate,
oamenii în care s-au încrezut i-au trădat, iar fuga lor s-a încheiat la Auschwitz –
Birkenau. 
•    Adevărata luptă pentru supraviețuire de abia atunci începea pentru Eva și
familia ei, când li se va răpi și ultima fărâmă de mândrie, identitatea lor va fi din
acea clipă un număr de identificare, și vor trebui să facă tot ce le stă în putere
pentru ca acest număr să nu  ajungă pe lista celor trimiși la moarte prin gazare
sau să moară răpuși de boală din cauza condițiilor.
•    “Eram doar o adolescentă de cincisprezece ani, hăituită de naziști din țară în
țară și obligată să mă ascund în diverse adăposturi ca, în final, să sfârșesc în
închisoare. Mânia și amărăciunea îmi învolburau sufletul pustiit.”

   Poveștile Evei de la Auschwitz lasă un
impact puternic asupra cititorilor cărții, iar
ororile prin care a trebuit să treacă, au
marcat-o profund.  apropiată, dar și urme în comportamentul
   Cert este că după zeci de ani de la
   Ne povestește cât de greu îi era să-și facă
eliberarea din lagăr, Evei i-au rămas încă
prieteni, cât de greu era să intre în vorbă cu
cicatrici adânci provocate de pierderea
cineva după cele simțite la Auschwitz atunci
tatălui și al fratelui de care era foarte
când îndrăznea să întrebe sau să ceară
orice. 
acesteia. 

   Își repeta în gând discursuri și abordări pe

care nu reușea să le vorbească din cauza
„Spre groaza tuturor, am ținut un tren pe
timidității excesive. Pe lângă toate acestea,
loc, smulgând fluierul din mâna
inclusiv regulile și disciplina severă îi cauzau „Toți evreii din Europa aveau să fie
mecanicului de locomotivă și refuzând să i-l
probleme de comportament. Refuza să strămutați în lagărele din Est, unde fie vor
dau înapoi până nu l-am văzut pe Zvi
respecte multe dintre reguli cu gândul că munci până la epuizare, fie vor fi uciși”.
venind pe peron cu bagajele și urcându-se
nimic din ce i-ar putea face poliția sau
în vagon”.
oricine altcineva, nu poate depăși ce a pățit
la Auschwitz.
Lagărul Auschwitz-Birkenau – infernul pe pământ

• Lagărul Auschwitz I
•   Principalul lagăr din a fost Auschwitz .În
august 1944, aici trăiau aproximativ
16.000 de prizonieri – 10.000 de evrei,
4.000 de polonezi şi 3.000 alte etnii. Tot
aici se afla şi administraţia SS,
comandantul garnizoanei locale şi
comandantul de la Auschwitz I, care era
superior celorlalţi doi comandanţi.
•   Auschwitz I era şi sediul principal al
departamentului politic şi al
departamentului de muncă a deţinuţilor.
Aici erau instalate şi companiile SS –
DAW, DEST şi Deutsche Lebensmittel
GmbH. De asemenea, în lagărul principal
se aflau şi majoritatea magaziilor cu
provizii şi a atelierelor de muncă.
•    Lagărul Auschwitz II – Birkenau
•    Birkenau era cel mai mare dintre lagărele care
compuneau complexul de la Auschwitz. A operat timp
de trei ani, având mai multe funcţii. Construcţia sa a
început în octombrie 1941 şi s-a dorit a fi un lagăr
pentru 125.000 de prizonieri de război. S-a deschis în
martie 1942, ca o aripă a lagărului de la Auschwitz, dar
a funcţionat, concomitent, şi ca un centru de
exterminare a evreilor. În faza finală, din 1944, a
devenit şi locul unde prizonerii erau concentraţi înainte
de a fi trimişi la muncă în industria germană.
•    Aproximativ 90% dintre victimele Lagărului de
Concentrare de la Auschwitz au murit la Birkenau. Iar
nouă din zece erau evrei. De asemenea, şi peste 70.000
de polonezi şi-au găsit sfârşitul la Birkenau.
 •    Cartea „Viața după Auschwitz” cuprinde atât
viața Evei dinainte de război, timpul petrecut în
lagăr, dar și perioada după ce și-a recăpătat
libertatea. 
•    Este o carte complexă, dificilă, plină de
sensibilitate, și care te determină să reflectezi
Concluzii asupra vieții tale, și să realizezi că și atunci când
crezi că nu mai poți, tot mai poți puțin.
•    O adevărată capodoperă, ce evidențiază atât
fragilitatea, cât și puterea spiritului uman.
După 60 de ani, Eva Schloss își spune, în sfârșit,
propria poveste și merită să fie citită.
Vă mulțumesc pentru timpul
acordat!