Ce părere aveți despre Iași?

Una destul de bună presupun având în vedere faptul că este

unul dintre centrele culturale din țara noastră. De la teatru, la muzee, la operă, la locuri
istorice cum ar fi Casa memorială Vasile Alecsandri la Espalanada Elisabeta poți face orice
ține de cultură aici.

Una peste alta, un loc

extraordinar. Dar, cu 80
de ani în urmă acesta a
reprezentat un loc al
suferinței și chinului ce
a marcat istoria acestei
țări. Deși, era și pe atunci
un loc dedicat culturii și
cunoașterii, acesta nu era
nișat pe ceea ce trebuia.
Acesta era un foarte
important punct pentru
familiile evreiești dar și
pentru viața acestora în
general, ca urmare, Iașul
era foarte bine cunoscut
penmtru tipărirea de cărți
și ziare evreiești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația evreiască ajungând la
aproximativ jumătate din populația Iașului urmând ca aceasta să ajungă la aproximativ 30%
în 1930.

« Am avut o copilărie lipsită de griji, în care mă jucam

în curte cu ceilalţi şase fraţi ai mei. Între noi vorbeam
română, dar părinţii noştri vorbeau idiş unul cu altul.
Tatăl meu deţinea un magazin în oraş, iar cel mai mare
dintre fraţii mei învăţa medicină. Nu eram foarte
religioşi, însă menţineam un mod de viaţă tradiţional.
Mergeam la şcoala locală din oraş, chiar şi în zilele de
sâmbătă. » Rozin îşi mai aminteşte că « Până la
începerea războiului, nu am simţit nici un sentiment
antisemit. Cu toate acestea, în 1940 nu mi s-a mai
permis să merg la şcoală. Profesorii evrei din Iaşi,
cărora la rândul lor li se interzisese să predea în şcolile
de stat, au început să lucreze într-o şcoală cu predarea pentru elevii evrei -
unul dintre aceşti elevi eram eu » Lazăr Rozin, supraviețuitor al holocaustului, sursa “Yad Vashem”
 Una peste alta, pe lângă faptul că era o popilație destul de mare de Evrei, totul era destul
de normal pentru acest oraș.

Din nefericire, urmează cea mai grea perioadă posibilă pentru aceștia.

 Pe 20 iunie 1941, șeful unei echipe de muncă forțată formată din 110 evrei tineri a
primit ordin să înceapă urgent săpăturile la două gropi comune în cimitirul evreiesc
 evacuarea tuturor evreilor între 18 și 60 ani din satele dintre Siret și Prut în lagărul
de la Târgu Jiu.”
 La 25 iunie a început însemnarea cu var sau vopsea a caselor locuite de români, cu
semnul crucii
 La 26 iunie s-a intensificat instigarea antisemită în presa localã, transformându-se în
instigare la pogrom.
 La 27 iunie 1941, Antonescu a comandat Siguranței să trimită un ordin special
Inspectoratului Regional de Politie din Iași

„Fiind informat că la anumiți evrei se găsesc dosite

arme și munițiuni, vă rugăm să binevoiți a dispune a se
efectua de îndată percheziționarea amănunțită și
riguroasă a locuințelor populației evreiești, pentru a se
verifica dacă nu cumva ne aflăm în fața unei acțiuni de
înarmare a populației evreiești.” Acestea fiind mai exact
vorbele sale.

Pe data de 28 iunie 1941, acest ordin a fost pus in acțiune de

serviciul român de siguranță în care au luat parte, pe lângă
soldații români și unii germani, nu de alta dar m vrut să le arătăm
că nu ne jucăm, am învățat de la cei mai buni până la urmă.

Mii de evrei au fost împușcați și omorâți în propriile case, alte

mii au fost încarcerați și duși la secția de poliție unde au fost ținuți până a doua zi, așa zisa
“Duminică Neagră” « Au intrat în casa noastră, urlând şi jefuindu-ne toate bunurile. Ne-au
poruncit să ieşim cu toţii din casă, inclusiv mama şi surorile mele. Am ajuns la secţia de
poliţie şi pe drum am văzut cum oamenii erau bătuţi şi cadavre de evrei erau înşirate pe
străzi. » Mărturisește Lazăr.

Pentru asta au fost folosite cele două gropi comunale din cimitirul evreiesc. Bine bine, dar
dacă tot au fost atât de mulți evrei uciși, cum de mai avem mărturiile lui Lazăr azi, nu? Ei
bine, nu toți au fost uciși. În urma recensămîântului din 1930 erau cam 35 000. Doar 4000
dintre aceștia au fost băgați în vagoane dintre care 2650 au murit și alții și-au pierdut mințile,
în număr foarte mic au supraviețuit ca al nostru Lazăr Rozin.

Mii de oamenin au fost uciși doar în Iași, pentru că au putut fi, aceștia au murit fiindcă au
avut tupeul de a se naște evrei și au întrăznit să fie în Europa în această perioadă.
 “ Este important ca elevii să înţeleagă că Viorica Agarici, despre care vor învăţa în lecţia
următoare, a fost o excepţie de la regulă. Holocaustul este un sumbru memento al faptului că
apatia poate deveni norma. A studia încercările câtorva oameni de a-i salva pe evrei, în
contrast cu milioanele de nepăsători, face ca această lecţie să fie cu atât mai importantă.
Elevii trebuie să fie stimulaţi să se gândească la cum poţi deveni un aliat după ce ai fost un
spectator dezinteresat şi la avantajele acestei tranziţii pentru sine, pentru cel sau cei care
sunt ajutaţi şi, în general, pentru societatea în care o asemenea schimbare are loc.”

Sursa: Yad Vashem

Informațiile au fost adunate din următoarele publicații:

Yad Vashem, Wkipedia Și cartea intitulată “Evreii din România în perioada golocaustului”