TEMA 5 – UNITATEA 6

Argumentaţi efectul deficienţelor de auz asupra dezvoltării proceselor cognitive în

perioada copilărieii.

Deficiențele de auz duc de cele mai multe ori și la o întârziere a dezvoltării limbajului, a
vorbirii, a gândirii. Tocmai de aceea o depistare precoce a tulburărilor auditive este o condiție
fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului, deoarece acest lucru poate ajuta sa se
prevină instalarea mutității. Altfel spus tipul, forma de manifestare sau gradul de pierdere al
auzului nu fac deficiența auditivă să fie atât de gravă, cât mai ales prin influențele negative
asupra proceselor de percepere a sunetelor necesare pentru formarea și dezvoltarea limbajului,
vorbirii și a gândirii copilului deficient.

Auzul este unul din simțurile care ne țin în contact cu lumea înconjurătoare încă din
viața intrauterină. La bebeluși auzul este cel car îi ajută să învețe limba maternă. Oamenii se
bazeză pe auz pentru a putea comunica, pentru a se feri de pericole și chiar pentru a socializa.

Deficiența de auz este o problemă extrem de complexă, atât din punct de vedere
medical, cât și psihologic și social.

Dezvoltarea fizică a copilului este normală atâta timp cât părinții îi oferă îngrijirea și
alimentația necesară, însă dezvoltarea scrisului, a mersului, în general a componentelor
motrice, vor prezenta o oarecare întârziere. Odată ce copilăria este afectată de această
deficiență se pierde perioada optimă de însușire a limbajului verbal.

Programul de depistare și intervenție este rapid și continuu, dar ne putem întreba ”De ce
atâta grabă?”. Depistarea timpurie este importantă deoarece, precum arată datele studiilor
clinice, copiii depistați mai târziu manifestă întârzieri semnificative în dezvoltarea limbajului
verbal. Depistarea și intervenția timpurie diminuează întârzierile în dezvoltare rezultate în
urma deficienței de auz, permițând copiilor ca înainte de a împlini vârsta de 6 luni să mențină
dezvoltarea limbajului direct proporțional cu abilitățile lor cognitive până la vârsta de 5 ani.
Testele de screening care se aplică fiecărui nou-născut, sunt realizate în primele 24 de ore de
la naștere, utilizându-se măsurători ale funcției auditive prin intermediul răspunsurilor
nervului auditiv sau a otoemisiilor acustice. Screening-ul auditiv neonatal este rapid și ușor de
realizat, întrucât poate fi aplicat în timpul somnului natural, fără sedare.
 Deficiența de auz este cea mai comună anomalie întâlnită la naștere și are consecințe
uriașe asupra dezvoltării copilului. Depistarea la timp a pierderii de auz face posibilă
includerea copilului într-un program de intervenţie timpurie. Odată identificată o pierdere de
auz, în afară de intervenţia medicală, este necesară o intervenţe psihopedagogică. Rezultatele
vor fi cu atât mai bune cu cât aceasta va fi mai timpurie.