CONTROLUL INFECTIEI DIN

CABINETUL DE MEDICINA DENTARA

 Introducere

 Cabinetul medical reprezinta un loc cu risc crescut de transmitere a

bolilor. De aceea controlul infectiilor in acest spatiu este una dintre
cele mai importante probleme ce trebuie luata in considerare in
activitatea zilnica. Implementarea unor proceduri realistice de
control al infectiilor implica colaborarea intregii echipe.
 1. Protectia medicului si a
pacientului
Exista anumite precautii universale care reprezinta pentru medicul
dentist punctul de plecare in controlul infectiilor in cabinetul dentar.
Acestea sunt urmatoarele:
-Se pleaca intotdeauna de la premiza ca toti pacientii sunt
purtatori ai unei boli infectioase
-Fiecarui pacient ii este aplicat acelasi protocol de control strict al
infectiei
-Orice loc de munca e indicat sa fie sigur si ferit de riscuri atat
pentru personal cat si pentru pacient
-Se recomanda intotdeauna imbracamintea si echipamentul de
protectie
 Reguli de bază în aplicarea precauţiilor universale:

1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;

2. 2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt
contaminate cu HIV, HBV, HCV;
3. 3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală
sunt contaminate.
 2. Contaminarea aerului si a
suprafetelor
 Efectul de expunere la mercur asupra personalului din cabinetele
de medicină dentară a fost mai puternic decât cel în urma
expunerii la dezinfectante, compuși acrilici sau solvenți organici. În
timpul secționării lucrărilor protetice în cursul îndepărtării lor sunt
eliberate de asemenea și alte metale care intră în compoziția
acestor lucrări, cum ar fi: crom, cobalt, cupru, zinc, paladiu, nichel,
staniu, indiu, aur, platină etc.
 Gazele anestezice (oxid de azot, halotan) se folosesc în cabinetele
de medicină dentară în care se lucrează și cu anestezie generală
sau sedare conștientă. Studiile epidemiologice efectuate asupra
personalului feminin din cabinetele de medicină dentară unde se
folosesc astfel de substanțe au găsit corelații semnificative între
manipularea acestor substanțe și riscul de avort spontan, anomalii
congenitale sau scăderea fertilității
3. Reguli de reducere a riscului de
expunere la sursele de infecție
 măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV,
HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, în
timpul actului medical;
 − sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se
consideră a fi potenţial infectate cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi
microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină);
 − toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, HBV, HCV sau
cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină,
deoarece cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV, HCV şi alţi
agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de
portaj.
 4. Sterilizarea
 Dezinfectarea si sterilizarea sunt doua notiuni diferite, de asemenea exista
instrumente care vin in contact direct cu sangele si saliva pacientului si aparate sau
intrumente care nu au contact cu fluide ce pot transmite infectii, iar protocoalele de
dezinfectare sau sterilizare sunt diferite.
 Instumentarul de lucru, frezele, acele pentru tratamente de canal sunt o categorie
speciala si trec prin mai multe etape de curatare dezinfectare si sterilizare inainte sa
fie folosite
 imediat dupa folosirea la pacient instrumentele sunt scufundate in lichide
concentrate ce contin substante similare cu cele descrise mai sus.Sterilizarea la 134
de grade celsius si cu vapori de apa sub presiune la 2 atmosfere se face cu un
aparat numite Autoclav.Foliile sigilate au indicatori chimici care isi schimba culoarea
atunci cand se ajunge la o anumita temperatura, asftfel putem sa ne asiguram ca
aparatul de sterilizare a atins temperatura de 134 de grade.Autoclavul este verificat
tehnic periodic de firme abilitate pentru a ne asigura ca se respecta parametri
normali de lucru. De asemenea autoclavul este testat si bacteriologic cu teste
bacteriene ce se verifica lunar in laborator.Atat testele bacteriologice lunare cat si
inspectia tehnica periodica o data la 3 luni sunt norme impuse de Directia Sanitara
pe care orice cabinet stomatologic trebuie sa le respecte.Data ora sterilizarii,
materialul sterilizat ca si numele persoanei ce face sterilizarea sunt consemnate intr-
un registru de sterilizare ce este verificat de Directia Sanitara.
5. Precauţiile pentru reducerea
inhalărilor.
 Aproape toate instrumentele folosite în tratamentele uzuale
generează aerosoli: piesele de mână cu viteză scăzută sau
crescută, turbinele, aparatele sonice și ultrasonice, piesele aer-apă
și aparatele ”air-polishing”. Folosirea unui sistem de aspirare de
debit mare cu un volum de aspirare mai mare de 300 l/min,
împreună cu un aspirator de salivă adecvat poate reduce eficient
formarea de aerosoli. Tratamentele stomatologice la 4 mâini permit
aspirarea optimă. Când se lucrează la 2 mâini pentru îndepărtarea
mecanică a plăcii bacteriene, o tehnică bună, împreună cu
folosirea Optragate reduc foarte mult aerosolii formați.
 6. Protectia ochilor

 Ochelarii de protecție – vor fi purtați atât de către medic cât și de

către pacienț cu scopul protejării ochilor împotriva infecțiilor care
pot rezulta prin stropirea lor cu micropicături de salivă sau sânge
contaminate. Aceștia vor fi purtați și pe durata spălării
instrumentarului contaminat.
 Caracteristicile unor ochelari de protecție ideali sunt:
-să aibă lentile transparente, cât mai late, prevăzute cu apărători
lateralesă fie realizați dintr-un plastic dur și rezistent;
-să fie ușori, confortabili, flexibili și cu margini rotunjitesă permită o
dezinfectare rapidă.
 7. Protectia zgomotului

 Limitele admisibile ale nivelurilor de zgomot în clădiri, sunt stabilite

considerându-se climatul corespunzător specific utilizării şi
activităţilor ce se desfăşoară în unităţile funcţionale respective.
 Turbina determină un zgomot de aproximativ 84 dB şi 4000 Hz, de
aceea este recomandat un timp de folosire de 15-55 minute/zi.
Aspiratorul de salivă, când nu este amplasat corect, produce
zgomote de genul „fluierat” care pot dăuna. Aparatul de detartraj
cu ultrasunete produce zgomote de aproximativ 74 dB şi 8000-16000
Hz, aşadar la utilizarea de lungă durată a acestuia este indicat să se
folosească protecţie fonică.
 Concluzii

 O bună cunoaştere a acestor factori de risc şi a mecanismelor lor

de acţiune, constituie premisele pentru conştientizarea personalului
medical şi alegerea individualizată a măsurilor de protecţie în
funcţie de fiecare tip de expunere şi de riscurile pe care aceasta le
implică.
Agentul etiologic al cariei dentare.
Teorii etiopatogenice ale cariei
 Introducere

 În etiologie cariei dentare au fost incriminați factori multipli de origine

internă sau externă organismului. Deși în anumite situații cu manifestări
clinice particulare rolul factorilor interni nu poate fi negat, în majoritatea
covîrșitoare a cazurilor caria dentară apare fără echivoc ca rezultat al
acțiunii unor factori exteriori. Explicarea mecanismului de producere al
cariei dentare a adus în discuție numeroase ipoteze. Astăzi se cunosc
circa 400 de teorii referitor la geneza cariei dentare, cele mai vechi și
cunoscute de specialiști sunt teoriile de geneză ale lui:
-Miller;
-Gottlieb;
-Eintin;
-Scharz;
-Martin.
 Însă doar un număr restrîns de teorii au înfruntat trecerea timpului, în
pofida faptului că nici una dintre ele nu oferă singură argumente
suficient de convingătoare. Studiile clinice și experimentale din
ultimele decenii acreditează însă ideea că un fenoment atît de
complex cum este caria dentară depinde de factori cauzali multipli,
care trebuie să acționeze simultan pentru declanșarea procesului
de îmbolnăvire, ceea ce conduce la ipoteza unei triade de foctori
etiologici: terenul, flora micorbiană și alimentația (Kriechevsky,
Keyes).
 Teren favorabil
 Calitatea smalțului dentar
- Rezistența smalțului dentar față de carie este, în bună parte,
condiționată de structura sa, care este determinată, la rîndul ei, pe de
o parte de influențele ce s-au exercitat asupra dintelui în perioada de
dezvoltare, iar pe de altă parte de influențele exogene și endogene
exercitate asupra dintelui adult.
- În perioada de dezvoltare dobandirea rezistenței la carie a unui dinte
reprezintă aproape în întregime, achiziția acestei perioade, fiind
tributară desfașurării normale a tuturor metabolismelor intermediare.
- Instalarea unor tulburări metabolice produse de o alimentație
nerațională, discrinii sau boli intercurente, pot avea o serie de
repercusiuni asupra germenului dentar în formare la făt, în cazul
gravidei, sau asupra dezvoltării și mineralizării dinților permanenți în
cazul copiilor.
 Consecința acestora este o structurare deficitară a țesuturilor dure
dentare în dispunerea cristalelor de hidroxiapatită din smalț și din
dentină, intr-o arhitectură modificată față de cea normală (displazii)
și cu micșorarea conținutului în saruri minerale, concomitent cu
creșterea cantității de țesut organic (hipoplazii). Displaziile și
hipoplaziile fac parte din grupul distrofiilor dentare, fiind capabile să
favorizeze apariția procesului carios sau să grăbească evoluția sa
prin acumulare de microorganisme bucale acidogene și
hirocarbonate fermentabile in defectele de structură ale smalțului.
 Graviatatea distrofiilor este în funcție directă de momentul apariției
tulburărilor metabolice în cursul forării smalțului, cu cît mai precoce
cu cît mai grav, de intensitatea și durata acestor dismetabolisme,
de cumularea mai multor factori dismetabolici, precum și de
însumaea acțiunii acestora de-a lungul mai multor etape de
dezvoltare a dintelui. Din această perspectivă, cunoscînd cît mai
bine factorii care pot perturba etapele de formare a smalțului și
anume: constituirea matricei organice, mineralizarea și maturarea
preeruptivă, cresc și posibilitățile de prevenire a cariilor dentare.
Caria dentara apare ca urmare a
actiunii a 3 categorii de factori
 1. Factorul infectios
Cavitatea bucala contine o mare varietate de bacterii, dar doar un
numar restrans din acestea sunt responsabile de aparitia cariei
dentare : Streptococcus mutans si Lactobacilul sunt cele mai
importante dintre acestea.Bacteriile se acumuleaza pe dinti sau gingii
in special in locuri unde placa dentara este mai greu de indepartat
Santurile si fosetele de pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor
 2) Factorul alimentar este reprezentat de alimentele bogate in
zaharuri sau carbohidrati. Bacteriile din cavitatea bucala transforma
aceste zaharuri in acizi printr-un proces numit fermentatie
acida.Daca sunt lasati in contact cu dintele pentru mai mult timp,
acizii vor ataca structurile dure ale dintelui (smaltul, dentina)
provocand demineralizarea acestora.
 3) Terenul sau calitatea si duritatea tesuturilor dentare. Cuvantul
"teren" se refera la calitatea si duritatea tesuturilor dentare (smalt,
dentina, cement). Anumite boli sau tulburari genetice pot afecta
calitatea smaltului sau dentinei crescand astfel riscul aparitiei
cariilor.In asemenea situatii, dintii devin mult mai vulnerabili
deoarece smaltul care ii acopera nu mai poate sa-i protejeze
eficient.Chiar daca terenul nu este cauza primordiala a aparitiei
cariilor, el poate reprezenta un element important.Dentina si
cementul sunt mult mai susceptibile la aparitia cariilor decat smaltul
pentru ca au un continut mineral mult mai scazut.
 In decursul anilor au aparut sute de teorii, nu toate cu aceeasi
pondere. O parte din ele au doar valoare istorica. Altele explica verigi
ale lantului pathogenic si devin insuficente pentru intreg sau poate
false la un moment dat. Astfel, in functie de factorii declansatori, exista
teorii endogene si exogene

Teoriile endogene pornesc, în genere, de la premisa existenţei limfei

dentinare ,asemuită unui sistem circulator de tipul celui sanguin, prin
intermediul căruia se manifestătulburări de metabolism general şi al pulpei,
cu repercusiuni asupra ţesuturilor dure.Disfuncţia neurotrofică a
odontoblaştilor ocupă un loc central în aceste teorii, care sunt:
•teoria enzimatică
•teoria neurodistrofică
•teoria reflexă
 Teoriile exogene

 Proces patologic microbian localizat posteruptiv de origine eternă

care produce o ramolirea ţesuturilor dure dentare rezultand
formarea unei cavităţi .Teoriile exogene pot fi grupate în
 Enzimatice
 Electro-fizice
 Fizico chimice
 Chimico-bacteriene.
 Concluzii

 Din studierea acestor teorii rezulta faptul ca nu exista o opiunie

acceptata in unanimitate cu privire la etiologia cariei dentare.
 Dupa ani de investigatii si investigatii a evoluat si a inpus teoria
acidogenica (teoria chimico-parazitara a lui MILLER) si in ultimul
deceniu castiga teren din ce in ce mai mult teoria placii ecologice.