Socialismul este un sistem economic în care mijloacele de producție, cum ar fi banii și

alte forme de capital, aparțin statului sau publicului. Sub un sistem socialist, toată
lumea lucrează pentru bogăție, care la rândul ei este distribuită tuturor. Sub capitalism,
lucrați pentru averea voastră. Un sistem economic socialist funcționează pe baza
premiselor că ceea ce este bine pentru unul este bun pentru toți. Toată lumea lucrează
pentru binele lor și pentru binele tuturor celorlalți. Guvernul decide cum este distribuită
bogăția între oameni.

Într-o economie pur socialistă, nu există o piață liberă cum o vedem într-o națiune
capitalistă. Guvernul le oferă oamenilor. Impozitele sunt de obicei mai mari decât într-un
sistem capitalist. S-ar putea să existe îngrijire medicală guvernamentală și un sistem
complet de educație guvernamentală. Este o concepție greșită că oamenii nu plătesc
pentru aceste servicii. Ei plătesc pentru ei prin impozite mai mari. Sistemele socialiste
pun accentul pe distribuirea egală a bogăției printre oameni.

Dacă nu există proprietate privată asupra mijloacelor de producție – adică terenuri,

clădiri, mijloace de transport, unelte, resurse naturale, semifabricate etc. – atunci nu există
schimburi între proprietari de astfel de bunuri și proprietari de monedă, deci nu există
piață pentru astfel de bunuri economice.
Dacă nu există piață pentru factori de producție, atunci nu există nici prețuri monetare.
Or, în termeni economici, prețurile monetare ale factorilor de producție sunt tocmai costurile
de producție.
Așadar, în socialism nu există o expresie monetară a costurilor de producție și implicit,
imposibilitatea de a da o expresie monetară rezultatului, sau profitului/pierderii.
Absența posibilității de a da o expresie monetară profiturilor și pierderilor (atât istoric
înregistrare, cât și celor anticipate) este echivalentă cu imposibilitatea de a face o selecție
rațională (non-arbitrară) din punct de vedere economic între posibilitățile (nenumărate) de a
aloca resursele. Deci, în socialism toate resursele vor fi alocate din punct de vedere
economic la întâmplare, arbitrar, fără criterii.
Bineînțeles că în contextul lipsei criteriilor economice vidul este ocupat rapid de alte
criterii utopice de tipul „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi” dar care sfârșesc
destul de repede, de cinic și inevitabil prin a fi în favoarea/defavoarea diverselor grupuri de
interese: nomenclatura de partid, membrii familiilor dictatorilor sau oligarhilor aflați la cârma
statului, clasa muncitoare etc.
Socialismul avea la baza etatizarea economiei (trecerea in proprietatea statului a tuturor intreprinderilor
,mijloace de transport si institutii financiare) economia nu functiona in functie de cerere si oferta si era
una planificata de un organism cu astfel de atributii.Astfel ,productia nu era una eficienta deoarece de
cele mai multe ori costurile acesteia erau mai mari decat valoarea obtinuta in urma tranzactiilor
comericale.

De asemenea,agricultura era colectivizata (proprietarii de pamant au fost obligati sa cedeze statului

toate terenurile) astfel,fostii proprietari de pamant au devenit colectivisti ce lucrau pamanturile aflate
,acum, in proprietatea statului in schimbul unei mici parti din productie.Este evident ca ei nu erau
interesati sa obtina o buna productie atata timp cat beneficiarul era statul.