Cum să ne păzim de peciata antihristului?

ortodoxia.md/2009/02/cum-s-ne-pzim-de-peciata-antihristului

Cum să ne păzim de peciata antihristului?

Sf. Efrem Sirul:

Luaţi aminte fraţii mei! Covârşirea fiarei şi meşteşugirea vicleniei ei, de la pântece începe!
Căci, după ce va fi strâmtorat cineva, lipsindu-se de bucate, va fi silit a primi pecetea lui,
dar nu peste toate mădularele trupului, ci pe mâna dreaptă şi pe frunte, va fi pus
păgânescul chip, ca să nu mai aibă stăpânire omul, să se pecetluiască cu mâna dreaptă cu
semnul Sfintei Cruci, pe frunte, nici să nu se pecetluiască în numele Domnului, nici cu
prea slăvita şi cinstita Cruce a lui Hristos, Mântuitorul nostru. Că ştie ticălosul, că dacă se
va pecetlui cineva cu Crucea Domnului îi risipeşte toată puterea lui şi pentru aceasta
pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este care pecetluieşte toate mădularele noastre.
Asemenea este şi fruntea, care, ca un sfeşnic ce poartă făclia luminei, adică semnul
Mântuitorului pe faţă.

Sf. Chiril al Ierusalimului:

Mai inainte ereticii isi marturiseau ratacirea lor pe fata; acum insa este plina Biserica de
eretici ascunsi. Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le incanta urechile. Se
graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva
folositor sufletului? Toti se indeparteaza. Cei mai multi oameni s-au lepadat de
invataturile cele drepte; este ales raul mai mult decat binele. aceasta este deci „lepadarea
de credinta” (II Tes. 2,3). Trebuie asteptat dusmanul (Antihristul), in parte a si inceput de
pe acum sa trimita pe inaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vanatoare. Ai grija de
tine, omule, si intareste-ti sufletul! Biserica iti arata acum, inaintea Dumnezeului celui viu
(I Tim. 6,13), si te invata mai dinainte cele cu privire la Antihrist, inainte de venirea lui.
Nu stim daca vine in timpul vietii tale si nici nu stim daca vine dupa trecerea ta din
aceasta viata. Este bine insa ca tu sa cunosti semnele venirii lui si sa intaresti mai
dinainte.

Sf. Nil Athonitul:

Multa grija il intuneca pe om si el se face nesimtitor si se face gatire spre pierzare la
antihrist. Iar lucrarea acestuia este multa grija a celor desarte, materia lucrurilor lumii si
castigarea metalurilor pamantului. Aceasta este capul rautatilor, povatuirea pierzarii si
stricarea mantuirii. (…) Dumnezeu S-a milostivit cu facerea chivotului ca sa se pocaiasca,
dar ei s-au dat spre cele trupesti si asa, nesimtirea lor a adus potopul. Tot astfel si astazi,
s-au dat la multa castigare si grija vietii, a indulcirii, a rapirii, a vanzarii, a minciunii, a
desfranarii, a lenevirii la cele bune, a invartosarii inimii, a pomenirii de rau, a vrajbei, a
iubirii de avere, a iubirii de argint. Precum cei iubitori de avutii inviesteresc in vasul lor
rapitor, asa si la venirea lui antihrist. Fiindca mai inainte se vor intuneca mintile
oamenilor cu nesimtirea intunericului si se vor intuneca oamenii de patimi, dupa cum zice
Sfantul Apostol Pavel: Pentru ca n-au primit adevarul Evangheliei, dand cinstea si

1/5
intaietatea patimilor, i-a dat pe dansii Dumnezeu duhului inselaciunii, ca sa se plineasca
intru dansii faradelegea (…) Atunci, pe cat vor pacatui, vor socoti ca-si lucreaza
mantuirea. Atunci o sa se defaime Sfanta Evanghelie si Biserica lui Hristos si o sa fie
multa lipsa in lume, semne si aratari de la Dumnezeu in mijlocul lipsirii si o foame
indoita: gandita si simtita. Simtita, pentru ca se va inchide cerul ca in zilele lui Ilie, din
pricina faradelegilor oamenilor, si nu va da ploaie; vor fi oamenii flamanzi si de cuvantul
lui Dumnezeu, pentru ca nu se va mai gasi nici un drept cu fapte bune care sa-i invete
cuvantul mantuirii. Se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancare si de la
bautura, pentru ca, pe cat vor manca mai mult, pe atat mai mult vor flamanzi. (…) Si se va
ridica harul lui Dumnezeu de la oameni, precum Scriptura zice: Nu va locui Duhul lui
Dumnezeu in oamenii acestia, fiindca sunt numai trupuri…
Parintele Cleopa:
Stiti dumneavoastra ce vremuri traim noi? Noi suntem cei de pe urma! Ar trebui numai sa
plangem in toata ziua, dar nu simtim! Traim in nesimtire, ca asa au trait cei dinainte de
potop

Sf. Teofan Zavoratul:

Desi (in vremurile din urma) numele de crestin va fi auzit pretutindeni si peste tot vor fi
biserici si slujbe, toate acestea nu vor fi decat parelnicie, caci intru acestea sa va salaslui o
adevarata apostazie.

Sf. Tihon din Zadonsk:

„Crestinii care traiesc fara frica de Dumnezeu, care nu fac adevarata pocainta si sunt
lipsiti de roade aduc ei, oare, jertfa lui Dumnezeu?”. Nicidecum. „Dar multi dintre ei
zidesc biserici, imbraca evangheliile in aur si argint, cos vesminte pentru biserica, aduc
lumanari si tamaie”. Cu nimic nu le folosesc acestea, fiindca ei raman neindreptati si
nepocaiti, fiindca lui Dumnezeu , deoarece este duh (v. Ioan 4, 24), nu ii bineplacem decat
prin jertfa duhovniceasca, adica prin supunerea voii noastre fata de voia Lui si prin
celelalte roade ale credintei. Iar ei, desi fac faptele aratate mai sus, nu vor sa-i aduca lui
Dumnezeu jertfa ascultarii, fara de care nimic nu Ii place lui Dumnezeu. „Dar multi merg
la biserica ca sa se roage, sa Il slaveasca, sa Ii cante si sa Ii multumeasca lui Dumnezeu!”.
Nici asta nu le foloseste, fiindca ei cu gura canta si multumesc lui Dumnezeu, insa cu
inima stau departe de El, precum spune Dumnezeu despre ei: se apropie de Mine poporul
acesta cu gurile lor si cu buzele lor Ma cinstesc, dar inima lor departe sta de Mine (Matei
15, 8) – si prin viata lor cea nelegiuita necinstesc si hulesc numele lui Dumnezeu. „Si
atunci se afla intr-o stare primejdioasa?”. Cu adevarat primejdioasa, fiindca sunt supusi
osandei vesnice dimpreuna cu inchinatorii la idoli, cu care deopotriva se afla in ratacire si
nu-L cinstesc pe singurul Dumnezeu, ci isi jertfesc vointa si sufletul pacatului si prin pacat
diavolului – daca nu se vor intoarce fara fatarnicie si nu se vor pocai. „Si ei cred in
Dumnezeu?”. Nicidecum, caci credinta adevarata face roade bune si de lucrurile rele se
departeaza – iar ei Il marturisesc pe Dumnezeu, insa cu inima si cu faptele se leapada de
El, precum invata Apostolul (Tit 1, 14).

Sf. Lavrentie de la Cernigov:

Restaurarea Bisericilor se va face pana la venirea antihristului si in toate va fi o bunastare
materiala nemaipomenita. Iar voi, cu reparatiile in biserica noastra sa mai ingaduiti, fiti

2/5
modesti si cu masura in aspectul ei exterior, ci mai bine sa va rugati mai mult si sa
umblati la biserica atat timp cat inca se mai poate…(…) Multi duhovnici si slujitori ai
Bisericii isi vor pierde sufletul in vremea antihristului! (…) Vine timpul, si nu e departe,
cand foarte multe biserici si manstiri se vor deschide in slujba Domnului si se vor repara,
le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. vor auri si acoperisurile atat ale
bisericilor, cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va mai lucra la sufletul credinciosilor,
ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cand vor termina
lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele, ca va veni vremea
imparatiei lui antihrist si el va fi pus imparat. Rugati-va ca Bunul Dumnezeu sa mai
lungeasca acest timp, ca sa ne putem intari in credinta, caci vremuri groaznice ne
asteapta. Luati aminte la ce va spun, caci totul se pregateste cu foarte mare viclenie. Toate
bisericile si manstirile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii, ca niciodata, dar
(atunci cand se va inscauna Antihrist) sa nu mergeti in ele.

Sf. Serafim de Virita:

Va veni vremea cand nu prigoana, ci banii si inselaciunile lumii acesteia ii vor indeparta
pe oameni de Dumnezeu si vor pieri mai multe suflete ca in vremea prigoanei ateiste. Pe
de o parte vor inalta cruci si vor auri cupole, iar pe de alta parte se va instaura imparatia
minciunii si a raului. Biserica adevarata totdeauna va fi prigonita, iar sa se mantuiasca
cineva va putea numai prin boli si amaraciuni, caci prigoanele vor avea un caracter cat
mai subtil si neprevazut, infricosator va fi sa ajunga cineva la acei ani.

Sf. Ioan Iacob Hozevitul:

Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi,
cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei ortodoxia, dar oarecum schimbata si
prefacuta dupa placul lumii acesteia si al stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o
hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o
mananca.

Sf. Ignatie Briancianinov:

… Necazurile si ispitele de astazi, in aparenta slabe si mai putin virulente, urmaresc
asemenea necazurilor si napastelor puternice din vechime, sa-l indeparteze pe om de
Hristos, sa distruga crestinismul adevarat de pe pamant, lasandu-i doar o pojghita subtire
pentru o foarte comoda amagire. Vom vedea ca ispitirile usoare, gandite insa si executate
cu viclenie infernala de Satana, actioneaza cu mult mai mare succes decat ispitirile grele,
vadite si directe. (…) Vietuirea dupa Dumnezeu va deveni foarte anevoioasa, din pricina
apostaziei generale. Multimea apostatilor, intitulandu-se si prezentandu-se in aparenta
drept crestini (!), ii vor prigoni cu atat mai lesne pe veritabilii crestini. Apostatii,
inmultindu-se, vor impresura pe adevaratii crestini cu nenumarate intrigi, vor pune
nenumarate piedici in calea bunelor intentii de mantuire si slujire a Domnului, dupa cum
arata Sfantul Tihon din Zadonsk. Ei vor lupta impotriva robilor lui Dumnezeu, recurgand
la forta autoritatilor de stat,prin represalii si denunturi, prin diverse uneltiri, amagiri si
prigoana feroce…(…) O, vremi nenorocite! O, stare nenorocita! O, dezastru spiritual,
nevazut oamenilor patimasi, neasemuit mai mare decat toate calamitatile naturale! O,

3/5
nenorocire, inceputa in timp si nesfarsindu-se in timp, ci trecand in vesnicie! O,
nenorocirea nenorocirilor, inteleasa numai de dreptii crestini si de adevaratii monahi,
ascunsa celor pe care-i invaluie si-i pierde!

Cuv. Seraphim Rose:

„Intr-un asemenea veac – scrie Arhiep. Averchie Tausev – pentru a fi un adevarat crestin
ortodox, gata de a-si pastra credinta in Mantuitorul Hristos chiar si in fata mortii, este
mult mai greu in zilele noastre decat in primele secole ale crestinismului” (…) Prigonirea
crestinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulata. „Sub haina unei imparatii
inselatoare, care arata minunat si ii duce pe multi in ratacire, se arata, de fapt, o prigoana
ascunsa impotriva crestinismului… Aceasta prigoana este mult mai primejdioasa si mai
infricosatoare decat prigoana fatisa, caci ameninta cu adevarat sa dea cu totul pierzarii
sufletele – ceea ce inseamna moarte duhovniceasca” (…) Ispita belsugului si a confortului
indeparteaza sufletul de la Dumnezeu, „slujitorii lui Antihrist sa straduie mai mult decat
orice sa Il scoata pe Dumnezeu din viata oamenilor, astfel incat acestia, multumiti cu
belsugul material, sa nu simta in nici un fel nevoia de a se intoarce la Dumnezeu, sa nu-si
mai aduca aminte de El, ca sa poata trai ca si cum Acesta nu ar exista defel. Asadar,
intreaga randuiala a vietii din zilele noastre, in asa numitele „tari libere”, unde nu este o
prigoana fatisa impotriva credintei (..) este o primejdie si mai mare pentru sufletul unui
crestin (decat o prigoana la aratare) caci il leaga cu desavarsire de pamant si-l face sa uite
de Rai. Intreaga „cultura” contemporana, indreptata numai catre cunostinte cu
desavarsire lumesti si intreg vartejul nebunesc al vietii legate de aceasta „cultura” il tin pe
om intr-o stare neincetata de sterpiciune si de tulburare, care nu lasa nimanui putinta de
a-si cerceta, doar putin mai adanc sufletul, in acest fel stingandu-se, incetul cu incetul,
viata duhovniceasca”. Intreaga trairea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o
pregatire pentru venirea lui Antihrist: „toate lucrurile care se intampla in zilele noastre –
la cel mai inalt nivel in religie, guvernamant si in viata publica- {…} nu sunt altceva decat
o lucrare intensa a slujitorilor lui Antihrist pentru pregatirea si instaurarea imparatiei
sale”, iar aceasta lucrare este infaptuita tot atat de mult de catre „crestini”, ca si de catre
necrestini. (…) „Toti cei care in aceste zile ravnesc sa nu-si piarda credinta in Mantuitorul
Hristos trebuie sa se pazeasca si sa stea impotriva oricarei doriri a lucrurilor materialnice
si pamantesti si impotriva amagirii care vine prin bunurile lumesti. Este peste masura de
primejdios sa se invoiasca cineva cu orice dorinta de a-si face o cariera, de a-si fauri un
nume, de a dobandi stapanire si trecere inaintea oamenilor, de a-si agonisi bogatii, de a se
inconjura de lux si confort”.

Sf. Ioan Maximovici:

El {Antihristul} va crea conditii de viata Bisericii, ii va ingadui sa slujeasca, va promite ca
va construi biserici splendide, cu conditia recunoasterii lui ca „fiinta suprema” si ca lumea
sa i se inchine. (…) va fi o apostazie generala si, pe deasupra, multi episcopi vor trada
credinta, iar ca justificare, vor arata spre starea stralucita a Bisericii. Cautarea
compromisului va fi atitudinea caracteristica a oamenilor. Fermitatea marturisirii va
disparea. Oamenii vor cauta cu asiduitate sa-si motiveze caderea, iar raul, ca o moleseala
maligna, va sustine aceasta stare generala. oamenii vor avea obisnuinta lepadarii de
dreptate, a dulcetii compromisului si a pacatului.

4/5
Fericitul Filotei Zervakos:
Satana face ultimul asalt si in acesti ani in care ne gasim, mare necaz si stramtorare vor
veni in lume…(…) Asadar, mare manie are sa vina. Multe rautati se intampla in lume,
indeosebi doua: desfraul si avortul. (…) Dumnezeu este indelung-rabdator, iar o mie de
ani sunt inaintea lui Dumnezeu ca o ora. Rabda indelung, dar si rabdarea Sa are margini.
Nu e cu putinta ca Dumnezeu, care totdeauna pedepseste pacatul, sa ingaduie a se face
atatea pacate, fara sa le pedepseasca… Numai sa fim pregatiti. S-avem credinta in
Dumnezeu, in El sa ne punem nadejdea si dragostea si El nu ne va parasi. Fie ca nimic sa
nu ne desparta de iubirea lui Hristos. Acum ne aflam in pragul marii manii; se apropie
sfarsitul sfarsitului. Sfintii Parinti ai Bisericii noastre au socotit moartea si a doua venirea
Mantuitorului necesare pentru mantuirea omului, iar cei care le-au avut intotdeauna in
minte, au fost izbaviti de chinurile vesnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din
partea mai marilor societatii si ai Bisericii, care si-au invartosat inimile mai rau decat
evreii. (…) Vai si amar de vietuitoriii acestei lumi! Cata intristare va sa vina peste oameni,
daca stapanitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului! (…) Pentru ca aceia care au fost
inrolati de Stapanul Imparatiei Cerurilor sa lupte, s-au molesit. si nu numai ca au slabit, ci
s-au adancit in somnul greu al trandaviei si al nepasarii. (…) E vremea sa va treziti din
somn. Sculati-va, aruncati departe somnul nepasarii, ca sa nu va gaseasca vrajmasul
dormind si sa va omoare. Treziti-va, caci ne indreptam spre sfarsit, spre moarte, pentru ca
ziua celei de-a doua veniri a Domnului se apropie. Treziti-va ca sa luptati in putinul timp
care v-a mai ramas, caci „vine ceasul cand nimeni nu va mai putea lucra”…

5/5