Concept şi realizare:Caliman Angela

2012

Cuvînt introductiv:Fiecare început are şi un sfîrşit:omul seamănă seminţe şi trebuie să strîngă

 roadele, copacul sădit trebuie să rodescă, părinţii ce au dat naştere copilului,
trebuie să-l crească, să-l educe, să-l înveţe, să-l vadă la casa lui...Învăţătorul
ia copiii în clasa I-a, îi duce pînă în clasa a IV-a şi aici e sfîrşitul, e despărţirea
Cred că nu-i învăţător de clasele primare pentru care acest moment să nu fie
dureros, pentru că sînteţi ca copiii mei.Mult am stat şi m-am gîndit:de la ce
să încep? Cum să încep? Ştiţi de la ce am început?De la fotografia de la 1 sep-
tembrie 2005, cînd aţi venit în clasa I-a, unde eraţi mici, fără dinţi şi foarte
interesanţi.

1.Dragii noştri spectatori

Mame,taţi, fraţi, verişori,
Fiţi cu noi îndurători...
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am învăţat.
3.Le-am văzut, le-am cunoscut
Hărnicia, dar şi lenea...
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă, le-am crescut..
4.Acum vi le-nfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm....
5.Fiţi cu noi îndurători –
Mame, taţi, fraţi, verişori,
Dragii noştri spectatori.

Sceneta „Lenea şi Hărnicia”

Prezentatorul:Ca avocaţi, pe Lenea o apără Delasarea, iar pe Hărnicia o apără Perseverenţa.

Lenea:Domnule judecător, Hăr...Hăr...Cum o cheamă?
Judecătorul:Hărnicia!
Lenea:Domnule judecător, Hărnicia m-a jignit, m-a făcut „cucoană mare”!Mi-a mai spus, că „n-am
de mîncare”.
Hărnicia:Recunosc,d-le judecător!I-am zis aşa cum este:adevărat
Lenea:Vedeţi, d-le judecător?Asta-i!Mi-a spus,că omul leneş e bou la mîncare şi vulpe la treabă!Ve-
deţi?M-a făcut bou, vulpe!
Hărnicia:D-le judecător!Păi...păi, cînd e vorba de mîncare nu se opreşte, iar la treabă e şmecheră
ca o vulpe.
Lenea:eu lucrez din zori şi pînă noaptea, ca ai..aii..(cască).
Hărnicia:Ha!Ha!Ha!Cine să te creadă?Ştiu eu foarte bine – munceşte din zori şi pînă seara ca băia-
tul din povestea cu pielea.

Sceneta „Un băiat leneş”

Tatăl:(copilul doarme, iar el se adresează către pielea din cui).Piele, eu mă duc la lucru.Tu să dai de mîncare
puilor, porcilor şi să ai grijă la toate lighioanele.Deseară, cînd voi veni să găsesc de-ale gurii şi toate cele ce ţi-
am spus.(Băiatul doarme în continuare, seara se întoarce tata)
Ei, băiete, te-a ascultat pielea?
Băiatul:Nu m-a ascultat, tată!
Tatăl:Las-o, că-i vai de pielea ei.Să-i arăt eu acum dacă nu te-a ascultat....Ia, scoală tu şi ajută-mă!
(Îi pune pielea pe spate şi începe s-o bată)
Băiatul:Văleu! Văleu, tată!Am înţeles eu treaba asta cu pielea.....
Judecătorul:Ei, ce ai de zis, duduie Lene?
Lenea:Păi, sărmanul băiat, îi era atît de somn!Nu avea decît să facă, pielea treaba.Doar ei i-a spus
ţăranul...
Hărnicia:Ce să mai vorbim, d-le judecător, pentru Lene, de la sobă pînă la foc e mult loc!Lenea la
toate zice, că nu poate...Şi-apoi în casa Lenei e mereu sărbătoare...
Judecătorul:Nu, nu m-ai convins nici tu, Hărnicio!Ascultaţi-mă pe mine!Eu ştiu o poveste şi mai
tristă:”Povestea unui om leneş”.Atenţie!Să povtească omul leneş, cucoana şi ţăranii.

Sceneta „Omul leneş”

Cucoana:Oameni buni!Se vede că omul din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vreo doftorie, un-
deva să se caute!
I ţăran:Ba nu, cucoană, să ierte cinstita faţa D-voastră, dar acesta e un om leneş, care nu cred să
mai fi avut pereche pe lume şi-l ducem la spînzurătoare ca să curăţăm satul de-un trîndav.
Cucoana:Alei, oameni buni!Păcat să moară ca un cîine fără lege!Mai bine duceţi-l la moşia mea.Eu
am un hambar plin cu pesmeţi, asa,pentru zile grele, doamne fereşte...A mînca la posmagi
şi a trăi şi el pe lîngă casa mea.Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alţii...
II ţăran:I-auzi, măi leneşule, spune cucoana că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi.Iaca
peste ce notoc ai dat, bată-te întunericul să te bată, urîciunea oamenilor!Sai degrabă din
car şi mulţumeşte-icucoanei că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug.
III ţăran:Noi gîndeam să-ţi dăm săpun şi frînghie, iar cucoana, cu bunătatea ei, îţi dă adăpost şi
posmagi:să tot trăieşti, să nu mori!Hai dă răspuns cucoanei,ori da, ori ba, că n-avem vre-
me să stăm de vorbă.
Leneşul:Dar muieţi-s posmagii?
Cucoana:Ce-a zis?
III ţăran:Ce să zică, milostivă cucoană, ia, întreabă dacă muieţi-s posmagii.
Cucoana:Vai de mine şi de mine!Încă asta n-am auzit!Dar el nu poate să şi-i înmoaie?
IV ţăran:Auzi, măi leneşule, te prinzi să înmoi posmagii singur ori ba?
Leneşul:Ba!Trageţi mai bine tot înainte!Ce mai atîta grijă pentru astă pustie gură.
V ţăran:Milostivă cucoană, dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gîşte.Vedeţi bine, că nu-l ducem
la spînzurătoare degeaba, de flori de cuc, să-i luăm năravul, cum chitiţi?Un sat întreg n-ar
fi pus oare mînă de la mînă ca să poată face dintr-însul ceva?Dar ai pe cine ajuta?Doar le-
nea-i împărăteasă mare.
Cucoana:Oameni buni, faceţi dar cum va lumina D-zeu.(Ei iese din sală)
Judecătorul:Ce mai zici, duduie Lene?
Lenea:Are dreptate omul din căruţă.Nu, nu poate să-şi înmoaie posmagii!E atît de greu.
Hărnicia:Ce să mai pierdem vremea, d-le judecător!Lenea spune la toate, că nu poate.
Judecătorul:Să nu pripim cu luarea hotărîrii!Dar avocaţii n-au spus nimic.Să vedem ce părere au.
Delasarea:Eu aş zice să mai lăsăm, să mai amînăm, că doar nu dă laptele-n foc şi n-au intrat zilele-n
sac.Să mai dăm un termen, că doar şi mîineva fi o zi.
Judecătorul:Nu! Astăzi e ziua mare!Vom da sentiţa!Am tot încercat s-o convingem pe Lene, dar n-
am reuşit!Dar să ascultăm ce are de zis şi avocatul Hărniciei, Perseverenţa.
Perseverenţa:Eu cred,că dacă-i mai oferim o şansă, oricum nu se va schimba nimic.De aceea zic să
luaţi hotărîrea, d-le judecător.
Judecătorul:Curtea se retrage pentru eliberarea sentinţei.Curtea judecătorească a hotărît, că Lenea
să fie închisă şi să nu i se mai dea drumulniciodată, să n-aibă ce căuta nici prin clasa
voastră, nici prin liceul „M.Berezovschi”.
Lenea:D-le judecător, vă rog să mă iertaţi.Am găsit secretul-Munca!promit în faţa instanţei judecă-
toreşti că o să urmez exemplul din povestea „Fata babei şi fata moşneagului”.
Toţi:Gîndul înţelept îl ascunde lumea în proverbe,
Şi un om deştept ştie să se ia după proverbe,
Sfatul cel mai bun îl găseşti, doar la momentul oportun.
Dacă nu amîni şi urmez o vorbă din bătrîni
Vorba dulce, mult aduce,
 Apă dacă dai la moară,
Lenea e cucoană mare,
Hărnicia e-o comoară!
1.Cînd te duci sera la culcare
Să-ţi pui o mînă sub obraz,
Să te întrebi cu-ngrigorare,
„Ce am făcut eu oare azi?”
2.O zi trecută fără fapte,
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.
3.E ca şi cum n-ar fi trăit,
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit,
Căzut în somn de dimineaţă.
4.Cît timp tu n-ai făcut nimic,
Pămîntul s-a-nvîrtit o dată,
Şi doară nu-i atît de mic
Şi-a dus în spate lumea toată.
5.Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn,
Ai vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci în semn
Că ai făcut şi tu un bine.
6.Şi de eşti vrednic cum aş vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Şi gîndul tău un monument.
7.Poezia „Învaţă”(pezie populară)
8.Întotdeauna soarele răsare,
Mereu sînt pescăruşi pe mare,
Întotdeauna fluturii coboară
Şi-n sufletul meu aduc primăvara!
9.Mereu părinţii-mi voi iubi
Şi-alături de ei mereu voi fi,
Căci patru ani cînd mi-a fost greu
Lîngă mine ei au fost mereu
Şi m-au ,înţeles, şi m-au ajutat,
Şi-n viaţă pe calea cea dreaptă.
M-au îndrumat.
10Cît cînt copil, o sărbăroare
E fiecare zi din viaţă,
Mă-alintă mama iubitoare
Bunica, dulce mă răsfaţă.
11.Mă văd în fiecare floare,
Şi-mi rîd bujorii de pe faţă.
Mă-ncîntă orice culoare
Şi-ascult cu drag orice povaţă.
12.Blînd Doamna mea învăţătoare,
Să deschid cartea mă învaţă.
Iar tata, cînd mă vede – o zare
De zîmbet are sub mustaţă.
13.De Unu septembrie, din soare,
 Vine-o mai albă dimineaţă,
Cît sînt copil, o sărbătoare,
E fiecare zi din viaţă.
14.În patru ani de zile,
Am aflat cuvîntul magic-
E cuvîntul mulţumesc.
Îl rostesc, pornit din suflet
Am ajuns să-l îndrăgesc.
15.O formulă şi mai simplă
Oamenilor e, vă rog.
De n-o spun, nu-s luat cu seamă,
Cît aş fi de pisălog.
16.Cînd te văd, spun bună ziua,
Iar cînd plec, la revedere,
Cînd vorbeşti, eu nu-ţi tai vorba.
Dacă dorm, păstrez tăcerea.
17.Nu te fac să-aştepţi vreodată,
Şi mă port frunos la masă.
Eu respect pe toată lumea,
Am cei şapte ani de-acasă.

Sceneta „Profesoarele”
I profesoară:Azi am avut o zi dintre cele mai frumoase.M-au ascultat toţi copiii, au fost cuminţi, au
scris frumos şi corect – şi le-am dat o temă destul de grea...
II profesoară:Şi clasele mele s-au comportat frumos.Ce copii inventivi sînt...Nu încetez să mă minu-
nez...Au scris niste compuneri, o dulceaţă!Plec mulţumită acasă, ca aproape în fiecare
zi...
III profesoară:Vă duc cu maşina pînă la oprire.Azi merg în centru.Îmi trebuie nişte pantofi noi.Tu
nu vii?Doar locuieşti în centru, pot să te duc pînă acasă.
Diriginta:Nu, mulţumesc, eu mai rămîn.
I profesoară:De ce nu vii cu noi?Aştepţi pe cineva?
Diriginta:Da, asta e.Aştept o mămică.
II profesoară:A cui?Tot a lui Ionuţ?
Diriginta:Da, tot pe mama lui Ionuţ.Am aşteptat-o şi ieri, dar n-a putut să ajungă.M-a sunat să se
scuze...Sper să poată veni astăzi.(sună telefonul).
I profesoară:(ridică receptorul)Da.Bună ziua.Un moment, vă rog.(Înmînă dirigintei).Da!E pentru
tine.Cred că e mama lui Ionuţ.
Diriginta:Alo!Da!Bună ziua!Bine, dar acelaşi lucru mi l-aţi spus şi ieri.V-am rugat să vă faceţi timp
pentru astăzi.
Eu ştiu că sînteţi foarte ocupată, dar vă rog să mă înţelegeţi, vreau să vă vorbesc.
Nu, îmi pare rău, lucrurile acestea nu se rezolvă prin telefon.Trebuie să vorbim faţă în
faţă.
Nu, nu vă ţin mult.Ştiţi, e vorba totuşi despre fiul D-voastră.
Nu trebuie să vă scuzaţi.
Da, vă rog, veniţi!Vă aştept aici toată ziua, dacă e nevoie.
Cum, aţi şi ajuns?Aaa!Vorbeaţi din maşină!Bine, vă aştept în cancelarie, după cum v-am
spus.La revedere!
III profesoară:Succes!Ne vedem mîine.La revedere!
Diriginta:La revedere!Spor la cumpărături.Buuuun.Să caut lucrările lui Ionuţ.
Mama:Bună ziua!Să ştiţi că am amînat o întîlnire foarte importantă.
Diriginta:Bine aţi venit, doamnă!Întîlnirea noastră e mai importantă.E foarte importantă pentru
Ionuţ.
Mama:Mi-aţi spus, că nu putem discuta la telefon.M-aţi îngrijorat foarte tare.De aceea am şi venit.
Ce poate fi atît de misterios?
Diriginta:Vă rog, luaţi loc.Priviţi...(foi goale)
Mama:Da...ce sînt acestea?
Diriginta:Proba de evaluare.
Mama:Păi, nu e scris nimic pe ele.Doar numele băiatului meu şi...un enunţ „Alcătuiţi o compunere
cu titlul Meseria preferată;”Rezolvaţi următoarele exerciţii”.....Da,şi?Pentru atîta lucru m-
aţi chemat?
Diriginta:Vi se pare puţin lucru?
Mama:Vă daţi seama că acum, în momentul acesta, aş fi putut semna un contract în valoare de
50 000 $?Ştiţi, eu credeam că Ionuţ a păţit ceva grav, că a făcut daune mari şcolii sau mai
ştiu eu ce.Iar D-voastră îmi puneţi în faţă trei coli albe de hîrtie cu numele băiatului meu pe
ele şi cu nişte teme...extreme de...
Diriginta:De simple.
Mama:De simple!Da, ăsta e cuvîntul.Simple, mult prea simple.
Diriginta:V-am arătat că fiul D-voastră nu a scris nimic pe aceste foi.Le-a lăsat, după cum vedeţi
complet albe.
Mama:Şi...bine...asta e problema şcolii, a D-voastră în special.Eu trebuie să-i asigur casă, masă, îm-
brăcăminte, medicamente, să-i plătesc meditaţiile...Să-i asigur un viitor, un apartament, o
maşină, un loc de muncă mai tîrziu.Dar cu extemporalele?Nu e treaba mea.Nu e responsa-
bilitatea mea.E a D-voastră în realitate şi în totalitate...
Ştiţi, eu acum trebuie să plec.(sună telefonul)Alo, da!Cum, cum n-a ajuns acasă?Vai de mi-
ne.Bine, stai că te sun eu mai tîrziu!Mama mea îmi spune,că n-a ajuns copilul acasă.Ştiţi ce-
va de asta?
Diriginta:Da, desigur.L-am rugat să vă aştepte!
Mama:Cum?Cu ce drept?Mi-aţi sechestrat copilul în şcoală?Directoarea e aici?
Diriginta:Staţi, doamnă, calmaţi-vă.Luaţi loc.Beţi un pahar cu apă.Am crezut că vom discuta noi
puţin şi că după aceea îl chemăm pe Ionuţ să vorbim împreună cu el.Numai că văd, că nu
vreţi să înţelegeţi problema în adaptarea şi adevărata ei lumină.
Mama:Bine.Iertaţi-mă, de fapt, nici nu prea v-am lăsat să vorbiţi.Oricum m-am liniştit, aflînd că
Ionuţ n-a păţit nimic, că e în şcoală.Lăsaţi-mă s-o sun pe mama, să-i spun şi ei, că îl iubeşte
ca pe ochii din cap.
Alo!Mama!Da, am aflat.Nu, slavă Domnului, nu-i nimic deosebit.E încă la şcoală.Îl aduc eu
acasă.Ei, ia să aibă doamna dirigintă preocupările mele şi programul meu...Pa!
Băiatul mamei, ce s-a întîmplat?Poate eşti îndrăgostit?
Ionuţ:lasă, mamă, lasă..
Diriginta:Ionuţ, te rugăm să ne spui tu la amîndouă, de ce n-ai scris?
Mama:Hai, Ionuţ, gata cu prostiile astea, doamna dirigintă poate nu se grăbeşte, dar ştii că eu am
mereu treabă multă.Hai, spune-i mai repede, de ce n-ai scris nimic în lucrări şi hai acasă!
Ionuţ:Da.
Diriginta:Şi poţi să ni-l spui şi nouă?
Mama:Hai, dragă, hai odată.Spune-i şi haide acasă.Spune-i că n-ai putut să faci lucrările.Lăsaţi, că-
mi spune el mie sau bunicii şi vă comunicăm noi motivul.(iese din clasă,dar Ionuţ se întoarce
Ionuţ:Puteţi să ţineţi un secret?
Diriginta:Da.
Ionuţ:Subiectele au fost uşoare, dar din cauza că m-am certat cu prietenul de bancă, m-am gîndit la cearta
noastră şi.....(clasa intră)
Diriginta:Linişta!Linişta!Cine-mi spune ce sărbătoare se apropie?
Toţi:Vine vacanţa mare!Terminăm clasa a IV

Învăţătoarea:Astăzi din pomul copilăriei au plesnit 22 de muguraşi şi din mijlocul lor peta-
 lele şi-au deschis îmbrăţişările pentru un buchet de flori-florile sufletului meu.
Am rugat clipa să oprească “ceasornicul timpului”.Atît de mult am rugat-o,dar
ea nu m-a ascultat.Şi,totuşi,clipa despărţirii a venit.

Cîntecul”Clipa despărţirii”
1.A sosit şi clipa despărţirii,
Despărţirea de tot ce-i mai sfînt,
Patru ani de carte şi de joacă
Vai,ce repede-au trecut la rind.
Refren:
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii nedorită niciodată.
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii neuitată niciodată.

2.Eram timizi cu toţi la-nceput,

Nu ştiam ce-i bine şi ce-i nu.
Noi împreună am intrat în clasă
Şi în faţă aveam acelaşi drum.
Refren:

3.Aveţi suflet mare ca o pîine,

Cîte-o bucăţică am rupt din ea,
Mult am vrea ca să rămîna-ntreagă,
Dar nimic nu mai putem schimba.
Refren:

4.Va veni vacanţa noastră mare,

Vom pleca-n pădure la izvor.
La revedere,dragă-nvăţătoare.
Ne-a fi bine,dar ne-a fi şi dor.
Refren:

18.Cineva – albinuţa i-a spus,

Cineva – fericire a numit-o,
Noi am numit-o – înger de sus,
Mărinimoasă am numit-o
Şi am îndrăgit-o.
19.Draga noastră dirigintă,
La şcoală ne-aţi fost părinte:
Bine-am făcut – ne-aţi lăudat,
De-am greşit – ne-aţi corectat.
20.Răbdare aţi avut un car,
Dar n-a fost totul în zadar,
Perii cărunţi, acele cute
Şi toate vorbele durute.
21.Pe toate noi le-am provocat,
 Dar n-o făceam intenţionat.
Ne-aţi modelat cu-atîta greu,
Noi vă vom mulţumi mereu.
Tot ce aţi clădit cu-atîta spor,
Vom folosi în viitor.
22.La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise.
Cînd a venit învăţătoarea mea
Şi m-a primit cu braţele deschise.
23.În ziua aceea soarele ardea
Şi toamna-n roşu frunza-şi dogora
Cînd ai venit şi-n bănci ne-ai aşezat
Şi blind ne-ai spus:
“Ei,hai,copii,să-ncepem a-nvăţa.”
24.A învăţa înseamnă veşnică-ntrebare,
Căreia răspunsuri nu-i găseşti oricînd,
A învăţa înseamnă trudă şi răbdare,
O frumoasă trudă, pentr-un frumos gînd.

Cîntecul “Amintiri”
1.Eram micuţi odată,
La şcoală mult doream,
Şi-acea întîia dată
Cu toţi o aşteptam.
Refren:
Vremea trece iute,
Rămîn doar amintiri,
Amintiri plăcute
De cînd eram copii.

2.Ne-am luat ghiozdanul,

La şcoală am plecat
Şi profesoara noastră
De toate ne-a-nvăţat.
Refren:
3.Patru ani de şcoală
Uşor s-au strecurat,
Clasele primare
Acum le-am finisat.
Refren:
4.Vom creşte mari odată,
În viţă vom păşi,
De tine,profesoară,
Cu drag ne-om aminti.
Refren:
Cuvînt introductiv:(prima învăţătoare)

Trecut-au 4 ani de-atunci

De cînd cu paşi mărunţi,
V-aţi prezentat în clasa-ntîi
Aduşi chiar de mînuţe.
Păşeaţi stîngaci,neîncrezători
Cu teamă de cei mari,
Căci erau mulţi şi toţi priveau
La voi voinici şi tari.
Acum e greu să spui “Adio!
Clase primare,bun rămas!”
La ce v-a fost mai drag pe lume,
La anii ce-n urmă au rămas.

Sînteţi la un început de nouă cale a studiilor gimnaziale.Aş vrea să vă doresc curaj.Ni-

mic nu trebuie să vă sperie,caci ceea ce aţi învăţat timp de 4 ani constituie o bază bună pen-
tru viaţă.Vreau să fiţi sănătoşi şi prin străduinţa voastră să ne bucuraţi pe noi, profesorii, cu
succese frumoase la învăţătură.Să bucuraţi părinţii şi să le mulţumiţi pentru căldura sufletu-lui,pentru
neodihna mîinilor, pentru durerile de inimă provocate de faptele voastre nechib-zuite,copilăreşti.
Aş vrea ca un colţişor mic al inimii voastre să fie oferit profesorilor şi nouă celor de la clasele
primare.Să ştiţi că vă iubim pe toţi.

1.Dragii noştri spectatori

Mame,taţi,fraţi,verişori,
Fiţi cu noi îndurători…
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am aflat.
3.Le-am văzut,le-am cunoscut,
Hărnicia,dar şi lenea…
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă,le-am crescut.
4.Acum vi le înfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm…
5.Fiţi cu noi îndurători,
Mame,taţi,fraţi verişori,
Dragii noştri spectatori…
5.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să simt că am copilărie,
Lăsaţi-mă să înfloresc
Ca floarea dulce din cîmpie.
6.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să zburd o clipă fericită,
Să simt că primăvara e
Şi pentru mine mult dorită.
7.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Lăsaţi-mă spre cer să zbor,
Deschideţi lacătul iubirii
Şi uşa spre-al meu viitor…
 Cîntecul”În grădina copilăriei”
1.În grădina copilăriei
Florile au nume,nume de copii.
În grădina copilăriei
Ai şi tu o floare,chiar dacă nu ştii.
În grădina copilăriei
Zîna cea mai bună are un palat.
În grădina copilăriei
Orice vis devine adevărat.
Refren:
Vino după mine, vino pe cărare.
Vino împreună să găsim o floare.
Floarea minunată care împlineşte
Orice dorinţă cît ai zice”peşte”.
Ştii ce aş ruga-o eu?
Să rămîn copil mereu.
2.În grădina copilăriei
Nu există iarnă,nu există frig.
În grădina copilăriei
Nimeni n-are frică,frică de nimic.
În grădina copilăriei
Soarele e darnic,vîntul e zglobiu.
În grădina copilăriei
Vreau şi eu o floare să mai fiu.
Refren:

Învăţătoarea:Astăzi din pomul copilăriei au plesnit 22 de muguraşi şi din mijlocul lor peta-
lele şi-au deschis îmbrăţişările pentru un buchet de flori-florile sufletului meu.
Am rugat clipa să oprească “ceasornicul timpului”.Atît de mult am rugat-o,dar
ea nu m-a ascultat.Şi,totuşi,clipa despărţirii a venit.

Cîntecul”Clipa despărţirii”
1.A sosit şi clipa despărţirii,
Despărţirea de tot ce-i mai sfînt,
Patru ani de carte şi de joacă
Vai,ce repede-au trecut la rind.
Refren:
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii nedorită niciodată.
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii neuitată niciodată.

2.Eram timizi cu toţi la-nceput,

Nu ştiam ce-i bine şi ce-i nu.
Noi împreună am intrat în clasă
Şi în faţă aveam acelaşi drum.
Refren:

3.Aveţi suflet mare ca o pîine,

 Cîte-o bucăţică am rupt din ea,
Mult am vrea ca să rămîna-ntreagă,
Dar nimic nu mai putem schimba.
Refren:

4.Va veni vacanţa noastră mare,

Vom pleca-n pădure la izvor.
La revedere,dragă-nvăţătoare.
Ne-a fi bine,dar ne-a fi şi dor.
Refren:

8.Cineva – albinuţa i-a spus,

Cineva – fericire a numit-o,
Noi am numit-o – înger de sus,
Mărinimoasă am numit-o
Şi am îndrăgit-o.
9.Draga noastră dirigintă,
La şcoală ne-aţi fost părinte:
Bine-am făcut – ne-aţi lăudat,
De-am greşit – ne-aţi corectat.
10.Răbdare aţi avut un car,
Dar n-a fost totul în zadar,
Perii cărunţi, acele cute
Şi toate vorbele durute.
11.Pe toate noi le-am provocat,
Dar n-o făceam intenţionat.
Ne-aţi modelat cu-atîta greu,
Noi vă vom mulţumi mereu.
Tot ce aţi clădit cu-atîta spor,
Vom folosi în viitor.
12.La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise.
Cînd a venit învăţătoarea mea
Şi m-a primit cu braţele deschise.
13.În ziua aceea soarele ardea
Şi toamna-n roşu frunza-şi dogora
Cînd ai venit şi-n bănci ne-ai aşezat
Şi blind ne-ai spus:
“Ei,hai,copii,să-ncepem a-nvăţa.”
14.A învăţa înseamnă veşnică-ntrebare,
Căreia răspunsuri nu-i găseşti oricînd,
A învăţa înseamnă trudă şi răbdare,
O frumoasă trudă, pentr-un frumos gînd.

Cîntecul “Amintiri”
1.Eram micuţi odată,
La şcoală mult doream,
Şi-acea întîia dată
Cu toţi o aşteptam.
Refren:
Vremea trece iute,
Rămîn doar amintiri,
 Amintiri plăcute
De cînd eram copii.

2.Ne-am luat ghiozdanul,

La şcoală am plecat
Şi profesoara noastră
De toate ne-a-nvăţat.
Refren:
3.Patru ani de şcoală
Uşor s-au strecurat,
Clasele primare
Acum le-am finisat.
Refren:
4.Vom creşte mari odată,
În viţă vom păşi,
De tine,profesoară,
Cu drag ne-om aminti.
Refren:

15.Patru petale furate de vînt,patru mărgăritare aruncate în izvorul nesecat al cunoştinţelor.

Multe ne-aţi învăţat,multe ne-aţi spus,dar şi noi avem multe a vă spune.Din inimă,din suflet,
pentru Dumneavoastră.
16. Dragii noştri spectatori
Mame,taţi,fraţi,verişori,
Fiţi cu noi îndurători…
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am aflat.
3.Le-am văzut,le-am cunoscut,
Hărnicia,dar şi lenea…
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă,le-am crescut.
4.Acum vi le înfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm…
5.Fiţi cu noi îndurători,
Mame,taţi,fraţi verişori,
Dragii noştri spectatori…
5.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să simt că am copilărie,
Lăsaţi-mă să înfloresc
Ca floarea dulce din cîmpie.
6.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să zburd o clipă fericită,
Să simt că primăvara e
Şi pentru mine mult dorită.
7.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Lăsaţi-mă spre cer să zbor,
Deschideţi lacătul iubirii
Şi uşa spre-al meu viitor…

Cîntecul”În grădina copilăriei”

1.În grădina copilăriei
Florile au nume,nume de copii.
În grădina copilăriei
Ai şi tu o floare,chiar dacă nu ştii.
În grădina copilăriei
Zîna cea mai bună are un palat.
În grădina copilăriei
Orice vis devine adevărat.
Refren:
Vino după mine, vino pe cărare.
Vino împreună să găsim o floare.
Floarea minunată care împlineşte
Orice dorinţă cît ai zice”peşte”.
Ştii ce aş ruga-o eu?
Să rămîn copil mereu.
2.În grădina copilăriei
Nu există iarnă,nu există frig.
În grădina copilăriei
Nimeni n-are frică,frică de nimic.
În grădina copilăriei
Soarele e darnic,vîntul e zglobiu.
În grădina copilăriei
Vreau şi eu o floare să mai fiu.
Refren:

Dragii noştri spectatori

Mame,taţi,fraţi,verişori,
Fiţi cu noi îndurători…
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am aflat.
3.Le-am văzut,le-am cunoscut,
Hărnicia,dar şi lenea…
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă,le-am crescut.
4.Acum vi le înfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm…
5.Fiţi cu noi îndurători,
Mame,taţi,fraţi verişori,
Dragii noştri spectatori…
5.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să simt că am copilărie,
Lăsaţi-mă să înfloresc
Ca floarea dulce din cîmpie.
6.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să zburd o clipă fericită,
Să simt că primăvara e
Şi pentru mine mult dorită.
7.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Lăsaţi-mă spre cer să zbor,
Deschideţi lacătul iubirii
 Şi uşa spre-al meu viitor…

Cîntecul”În grădina copilăriei”

1.În grădina copilăriei
Florile au nume,nume de copii.
În grădina copilăriei
Ai şi tu o floare,chiar dacă nu ştii.
În grădina copilăriei
Zîna cea mai bună are un palat.
În grădina copilăriei
Orice vis devine adevărat.
Refren:
Vino după mine, vino pe cărare.
Vino împreună să găsim o floare.
Floarea minunată care împlineşte
Orice dorinţă cît ai zice”peşte”.
Ştii ce aş ruga-o eu?
Să rămîn copil mereu.
2.În grădina copilăriei
Nu există iarnă,nu există frig.
În grădina copilăriei
Nimeni n-are frică,frică de nimic.
În grădina copilăriei
Soarele e darnic,vîntul e zglobiu.
În grădina copilăriei
Vreau şi eu o floare să mai fiu.
Refren:

Chiar din prima zi de şcoală

Eu am vrut să vă sărut.
Ca să nu rămîn cu împrumut
Îmi permiteţi acum să vă sărut?
17.Mereu blîndă şi duioasă,
Lucruri bune ne-nvăţat:
Să iubim a noastră clasă
Şi să fim disciplinaţi.
18.Ne explică cu răbdare
Ea probleme complicate
Exerciţii, ecuaţii
Rezolvăm şi situaţii:
Nu e pentru nătăfleţi,
Iar gramatica e grea
Căci conţine, vezi tu bine,
Predicate – mpiedicate,
Complemente încurcate.
Chiar prin somn visez ades
Substantive, mai ales,
Nu e glumă-n clasa-a patra
Ne aşteaptă grea-ncercare.
E severă-nvăţătoarea-
Scade nota la purtare.
Serioşi să fim, cuminţi
 Cum ne-nvaţă şi părinţii,
Să fim absolvenţi voioşi,
Harnici şi sîrguincioşi.
Doamna – nvăţătoare vrem să fie
Mîndră de noi,măi frăţie.
19.Mă mîndresc cu clasa mea:
Eminenţi avem în ea,
Multe fete şi băieţi-
Toţi sîntem copii deştepţi.
20.Clasa mea e foarte bună
Şi la carte,şi la glumă,
Mie-mi place clasa mea
Pentru c-am crescut în ea.
21.Te privesc la despărţire,
Vreau o rugă să-ţi vorbesc:
„Să ne rabzi şi să ne ierţi
De năzbîtii de băieţi.
Scumpa profesoara mea,
Pe noi nu te supăra!”
22.Ne-ai învăţat, ne-ai probozit
Şi ne-ai iubit de-o seamă,
Învăţătoarea noastră:
Un sfert – icoană,
Un sfert – mamă.
23Despre prima învăţătoare
Aş vorbi un an şi-o vară
Şi-ncă-o primavară, poate,
Însă timpul ne desparte.
24.Pentru trudă şi răbdare,
Suflet bun, inimă mare,
Doamna noastră, Vă iubim
Şi pentru tot, Vă mulţumim!

Cîntecul „Valsul adolescentilor”

1.Să ştiţi că iubirea-i copacul ce creşte mereu,

Să ştiţi că şi ea înfloreşte la fel ca un pom.
Cînd eşti luminos ca o floare,atunci eşti copil,
Dar numai iubind fără margini,ajungi fericit.

Refren:
Să cîntăm, să dansăm, să visăm,
Hai să fim buni colegi tu şi eu,
Să iubim, să sperăm, să iertăm,
Să răminem prieteni mereu.

2.În viţă se-ntîmplă adesea nevrînd să greşeşti,

Dar nu poţi trăda din greşeală atunci cînd iubeşti.
De-aceea păstraţi cu sfinţenie focul aprins,
Destinul înseamnă speranţă şi dor neînvins.

Refren:
25.Toţi spun:”Purtaţi-vă frumos!”
Şi noi ştim, dar ce folos?
Căci de la vorbă pîn-la faptă
E lungă calea cîteodată.
26.Să rîdem, deci, şi să zîmbim,
Căci gluma noi niţel o ştim.
Adunîndu-le pe toate
Am putea scrie o carte.

Sceneta „Păcală”
-Un-te duci, cu pasul mare, fecioras de-al lui Păcală?
-Un-se duce fiecare, cînd i-i tare dor de şcoală.
-Bre! N-o face pe-nţeleptul!Şcoala doar e-n altă parte!
-Dar eu ştiu un drum de-a dreptul, ce-nconjoară şapte sate.
-Cei de şcoală au ghiozdane, dar tu pleci cu mîna goală?
-Am şi-o geantă năzdrăvană, dar de ieri s-a dus la şcoală!
-Ore multe-s înainte, foamea încă nu te curmă?
-Mi-am luat şi trei plăcinte, însă ele vin din urmă.
-Ai şi-agende, nu mi-i spune?
-Am chiar două:una pentru note bune, alta pentru note rele.
-Vai, cît de deştept mai este cel Păcală din poveste!

27.Mama, nana, tata şi bunica,

Vor din noi sa facă vunderkinzi,
Şi ne-ndeamnă toată ziulica
Să ne comportăm ca nişte sfinţi.
Dacă vreţi să fim mai talentaţi,
Daţi-ne mai multă libertate!
Distracţii mai multe să ne daţi!
28.Daca vă interesează tare,
Noi vă zicem tot pe şleah
În aceşti 4 ani de şcoală
Multe se mai întîmplau...
29.Tare-mi este dragă şcoala,
Că m-apucă plictiseala
Vin cu chiu cu vai la lecţii,
Dar mă sprijină pereţii.
30.Eu la lecţii stau chitic,
Nu răspund, nu ştiu nimic,
Mă-nvîrtesc, de somn duc dorul,
„2” îmi pune-nvăţătorul.
31.Foişor într-un picior,
Să înveţi nu e uşor,
De cu zori şi pînă-n seară
Stau cu cartea subsuoară.
32.Mama-mi spune să citesc,
Tata ca să povestesc,
Eu răspund cu bucurie:
„Dă-o naibii de citire!”
33.Citirea nu mi-e pe plac,
Gata sînt orice să fac,
 Să alerg în fuga mare:
„Mamă, dă-mi ceva mîncare!”
34.Matematica e grea
Nu-nţeleg nimic din ea,
Cum încerc a rezolva,
Mă apucă inima...
35.Tot probleme să rezolvi
De cu zi şi pînă-n zori:
Înmulţirea, împărţirea
Pîn-te-aduc la ameţire.
Probleme n-am rezolvat
Iarăşi „2” am încasat.
36.Ce să fac, ce să fac?
Matematicii nu-i plac!
Parcă ea îmi place mie?
Ba deloc!E-o nebunie!
X şi Y să-i găsesc,
Dar nici cum nu-i potrivesc.
37.Limba-i tare-i complicată,
Cum să scrii corect ţi-arată
Enunţuri s-alcătuieşti
Pînă cînd îmbătrîneşti.
38.Ce-i acela substantiv?
N-am ştiut, nici n-am să ştiu,
Dar cunosc ce-i predicat,
Să vă spun?Iată am uitat...
39.Ochii, capul-tot mă doare
Cînd îmi dau de studiat
Cîte două teme-odată
La ştiinţe neapărat.
Însă eu nu-nvăţ şi basta,
Iarăşi m-a lovit năpasta.
Apa, solul ce mai este?
Luna unde se găseşte?
40.Muzica îmi place mult
Şi mi-e drag s-o ascult,
Însă eu nu pot cînta,
N-am auz nici n-oi avea.
41.Fac ce vreau.De vreau, eu cînt
Pîn-mă dor dinţii-n gît.
Şapte note muzicale
Cînd le-ncep a le cînta,
Fug şi mîţele din cale,
Do-re-mi şi la-la-fa.
42.La desen şi muncă noi
Facem mare tărăboi,
Modelăm şi desenăm,
Note mari doar aici avem.
43.Profesorii noştri vor să facă
Din noi nişte roboţi ce toate-ar şti,
Dar dorinţa lor nu se-mpacă
Cu esenţa noastră de copii.
 Cîntecele de glumă
1.Am o radieră,
Ştiţi ce pozne-mi face,
Şterge singurică,
Nota ce nu-mi place.
Asta-i radiera mea,
Nu mă mai despart de ea,
Da,da,da
Asta-i radiera mea.
2.Rigla îmi măsoară,
Pasul din greseală,
Să nu-l fac mai mare
Şi să trec de şcoală.
Da,da,da,
Asta-i rigla mea.
3.Mă gîndesc la cartea
Cea cu ecuaţii
De-am avea la şcoală
Numai recreaţii.
Da,da,da,
Asta este cartea mea.
4.Cartea de română,
Nu ştiu cum s-o vrăjesc
Ca să-nvăţ cititul
Fără să citesc?
Da,da,da,
Asta este cartea mea.
10.Nu vă supăraţi pe noi,
5.Am şi-un pix minune,
Prin caiete trece,
Notele mai rele
Le preface-n zece!
Da,da,da,
Asta este nota mea.
6.Of,agenda asta,
Cine a mai născocit-o?
Căci mereu îmi joacă festa,
Dacă nu sînt pregătită.
Da,da,da,
Asta e agenda mea.
7.Uite astăzi, bunăoară,
Iar un „2” am înhăţat,
Mă priveşte ca o cioară
De pe foaie.Ce să fac?
Da,da,da,
Asta este nota mea.
8.La problema de acasă
Am stat toată seara:
Mama, tata şi bunica,
Şi toată mahalaua.
Of,of,of,
Mîine mă trezesc
C-un „2”.
9.Dimineaţa, ora 7:
„Scoală,scoală,fata tatei!
În dulap eu m-am ascuns
Intră tata,dar eu nu-s.
Of,of,of,
Iară te-ai ascuns de noi?
Tot aşa aţi fost şi voi,
Mai aveţi azi de răbdat
Doar o clipă şi-am plecat.
Da,da,da,
Uite noi sîntem aşa!

44.Vă promitem că de luni,

Noi vom deveni mai buni,
Pe cuvîntul de onoare,
Mult stimată-nvăţătoare!

SURPRIZA
Azi pentru noi e mare sărbătoare
Absolvim frumoasele clasele primare.
Şi ca la orice sărbătoare
Servim oaspeţii cu o delicioasă mîncare.

- Fetelor, din bucatele ce le ştim

Spuneţi azi ce pregătim?
 - Noi am zice c-ar fi bine
Sa pregătim nişte tartine.
- În tartine nu prea sint vitamine
Da un borş delicios cu sfeclă roşie,
Morcovel, cartofele, pătrunjel....
-Şi cu varză va fi foarte gustos...
-Dac-asa am hotărît
Să pregătim cît mai curînd.
-Eu vă aduc îndată apă limpede, curată.
-O pun în cratiţă la foc
Las-să fiarbă cu noroc.
-Pînă una-alta
Eu aduc ceapa.
-Sfecla roşie poftim
Pentru borşul ce-l gătim.
-Morcovel şi pătrunjel
Pune, Adriana,-n el.
-Probabil, de cartofi aţi uitat?
-Vă aduc imediat!
-Borşu-i acru, proaspăt, bun...
-Daţi încoace ca să-l pun.
-Borşu-i gata, ce să vă spun
Ştiţi că pare foarte bun.
-Scumpi părinţi, dragi profesori şi stimaţi spectatori,
Vă servim cu borş vitaminos, pregătit de noi...

45.Doamnă învăţătoare!Doar acum am înţeles că multe şotii am făcut, că de multe ori am fost vinoveţi, dar
D-voastră ne-aţi iertat.Noi ne cerem iertare pentru tot ce am făcut.Nu vom repeta năzbîtiile din trecut.

Învăţătoarea:
În marea de doruri s-a pierdut o barcă.
Să ştiţi că totul ce-a trecut mă-neacă.
Din codrul meu de vise a căzut o floare.
Să ştiţi că ce-a trecut, mă doare.
Eu nu regret nimic din tot ce-a fost.
Nici nu aş vrea să-mi fac griji de ceva.
Fiecare clipă are-un rost.
Nu se poate-ntocmai repeta.
Şi la noapte va fi lună iar,
Mult prea sus să mi-o puteţi ptomite,
Voi să-mi puteţi promite atîta doar:
„Tot ce-a fost frumos veţi ţine minte!”

Cîntecul „Drumurile noastre”

1.Tot ce-a fost frumos în clasa noastră
Nu vom da uitării,
Ani şi luni, şi nopţi la rînd povară
Clipa despărţirii,
Ne vom aminti de doamna învăţătoare
Numai cu iubire.
Draga noastră, prima învăţătoare,
Multă fericire.
 Refren:
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
N-o să aibă alinare,
Viaţa toată, viaţa toată.
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
Plini de vise şi speranţă,
Noi păşim în lumea mare.

2.N-o să mai fim clase primare,

Chiar să vrem vreodată,
Dar mai credem însă cu speranţa-n
Cheiţa fermacată.
N-a fost greu, dar nici n-a fost uşor,
Nu vom mai regreta,
Ne rămîne doar prietenia
Pe care-o vom păstra.

Refren:

46.Jur să ţin în viaţă drumul drept!

Jur să nu m-abat de l-al meu ţal!
Jur să fiu destoinic şi-nţelept!
Dar întîi de toate să fiu Om!
Jur să nu-ţi umbresc o clipă chipul!
Jur să nu-ntinez numele tău!
Îţi mai jur, învăţătoarea mea iubită,
Că întîi de toate Om să fiu!
Jur să-ţi seamăn flori în calea vieţii,
Dar rămîi mulţi ani în preajma mea!
Jur să-ţi deschid zorii dimineţii,
Să-ţi alung din cale viaţa grea!

Cîntecul „Adio, dragă-nvăţătoare”

47.În ziua asta chipul tău,

E printre ramuri, frunze şi culori,
Mai scumpe clipe nu-s decît aceste
Reîntîlniri cu pomii-spectatorii
48.Acum cînd 4 ani s-au scurs,
Ca soarele către apus,
Vă sărutăm mîna cea dreaptă
Şi Vă aducem, doamna noastră,
Tot cerul într-o floare albastră.
49.Învăţătorii nu vor o mai dreaptă răsplată
Şi nici o cinste mai vie,
Decît conştiinţa împăca-tă
Şi lacrimă de bucurie.
50.O, cit de aproape ne sînteţi
Cu sfaturi bune şi poveţe!
 Doar cu măicuţa aveţi asemănare...
51.Fiecare ne dăm seama la un moment dat, că ascundem în noi un fragment din fiinţa das-călilor
noştri.Singura răsplată pe care le-o putem oferi, alături de recunoştinţa noastră, este cea de a căuta să fim
permanent noi înşine, cei în care au avut atîta încredere.

52.E mare meritul învăţătoarei care ne-a aşteptat şi tot atît de mare e meritul părinţilor care ne-au pornit în
fiecare dimineaţă la şcoală.

53.A avea părinţi înseamnă a fi avut.Să ne ocrotim părinţii, să-i ajutăm,să le veghem lumina şi liniştea.Iată
de ce, oricît de departe ar fi primăvara bucuriei noastre, oricît de apăsătoare ar fi tristeţea sufletului, e destul
să ne amintim de părinţi şi pe dată ne simşim pătrunşi de o lumină răscolitoare, de o căldură dogoritoare de
viaţă.

54.Stimaţii şi bunii noştri părinţi!Ne închinăm pînă la pămînt pentru grija ce ne-o purtaţi, pentru bunătatea
sufletească, pentru copilăria fericită, pentru sfaturile ce ni le daţi, pentru tot ce-aţi făcut şi faceţi pentru
noi.Să ne trăiţi ani mulţi, sănătoşi şi să auziţi numai de bine despre noi.

55.Mulţumim părinţilor care mai cred în poveşti şi în poezii şi nu obosesc niciodată să fie copii.

56.Zic adio-nvăţătoarei
Şi văd cerul se destramă,
Şi spulberător coboară
Patru stele de aramă.

57.Şi timpul veşnic se va scurge iar şi iar,

Dar pentru noi veţi fi un sfînt altar.
Alţi copii vor veni, alţi copii veţi iubi,
Dar ca noi nu vor fi, nu vor fi, nu vor fi...