Secolul XX- Între Democrație Și Totalitarism.

Ideologii Și Practici
Politice În România Și Europa

Regimuri politice:
1. Democrație
2. Comunism (totalitar- extremă stângă)
3. Fascism (totalitar-extremă dreaptă)
4. Nazism (totalitar-extremă dreaptă)
Democrație
Caracteristicile democtației:
 separarea puterilor în stat
 respectarea drepturilor omului
 egalitatea în fața legii
 pluripartidism (mai multe partide politice)
 suveranitatea poporului (alegeri/vot universal)
 economia de piață
 statul de drept (nimeni nu este mai presus de lege)
Practicile politice in democrație:
 alegeri libere
 competiția electorală
 respectarea regulilor de funcționare a statului
 garantarea libertății de exprimare
Evoluția democtației in sec XX:
Inițial, democrația predomina în V Europei (Marea Britanie, Ftanța) și în America
de N (S.U.A).
După Primul Război Mondial, democtația apare în statele noi din Europa (Letonia,
Estonia, Lituania, Finlanda, Cehoslovacia).
Unele state din Europa (Italia, Germania, Spania), renunță la democrație în perioada
interbelică.
După Cel de Al Doilea Război Mondial, democrația se menține in V Europei.
În E Europei, se revine la democrație după 1989.
 Regimuri totalitare
Cauzele apariției regimurilor totalitare:
a) frustrările provocate de tratatele încheiate după P.R.M
b) instabilitatea economică
c) crizele sociale

Comunismul

Ideologia comunistă promovează:

 preluarea puterii de către muncitorime
 lupta de clasă între muncitorime și burghezie (industriași, bancheri,
comercianți,liber-profesioniști)
 egalitatea economică și socială
Primul regim comunist este instaurat in Rusia (Revoluța din 1917) sub conducerea
lui Lenin.
Ulterior, se formează U.R.S.S iar conducerea este preluată de Stalin.
Regimul comunist introduce:
 naționalizarea
 colectivizarea
 industrializarea
 centralizarea
 planificarea economiei
 ateismul
După Cel de Al Doilea Război Mondial, comunismul se răspândește în Europa de E
(Albania, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, România, Cehoslovacia, Polonia, Republica
Dominicană Germană) în Asia (Coreea de N, Vietnam) și în America latină (Cuba)

Fascismul
Ideologia fascistă promovează:
 naționalsim extrem
 ura față de comunism și democrație
 expansiunea teritorială
Regimuri de tip fascist:
 Italia (1922- sub conducerea lui Benito Mussolini)
  Ungaria (1919- sub conducerea amiralului Horthy)
 Spania (1939- sub conducerea generalului Franco)
 Portugalia (1932- sub conducerea lui Salozar)

Nazismul
Ideologia nazistă promovează:
 naționalismul extern
 ura față de comunism și democrație
 expansiune teritorială
 rasismul
 antisemitismul (ura față de evrei)
 spațiul vital
Nazismul este o variantă a fascismului. Regimul nazist este instaurat in Germania,
sub conducerea lui Adolf Hitler (1933).

Practicile Politice Ale Regimurilor Totalitare

1. Conducător unic
2. Partid unic
3. Nu sunt respectate drepturile omului
4. Eliminarea adversarilor politici (asasinate, execuții sau închiși in lagăre)
5. Regimul este menționat cu ajutorul forțelor de represiune (poliție, armată,
poliție politică- N.K.V.D- U.R.S.S., Gestapo- Germania, O.V.R.A.- Italia)
6. Puterea este preluată prin violență(revoluție, lovituri de stat)
7. Cultul personalității (glorificarea conducătorului)
8. Cenzură (sunt interzise publicațiile, emisiunile, spectacolele care critică
regimul)
9. Demagogie (manipulare) și propagandă (efoturile făcute de in regim pentru a
atrage populația)
10. Subordonarea intereselor individului statului
11. Statul se implică în toate domeniile
 Măsurile Luate Împotriva Regimurilor Totalitare

Perioada interbelică:
1. Formarea legii naționalilor
2. Alianțe regionale (Marea Înțelegere)
3. Tratate internaționale (Pactul )
4. Izolarea diplomatică
5.

Perioada postbelică:
1. Planul Marshall (1947)
2. Alianțele politico-militare (N.A.T.O)
3. Ajutor economic si militar acordat statelor amenințate de comunism

Construcția Democrației Și Ideologia Totalitară În România

Construcția democrației începe în secolul XIX sub conducerea lui Carol I.

La construcția democrației au contribuit: monarhia, partidele politice și oamenii
politici. Democrația este limitată la începutul secolului XX de votul cenzitar
(bazat pe inprovizație) și de de rotativa guvernamentală (alternarea la P.N.L.,
Partidul Conservator).
După P.R.M, democrația evoluează prin:
 introducerea votului cenzitar
 prin eliminarea rotativei guvernamentale
 prin recunoașterea drepturilor naționale
Democtrația interbelică este amenințată de partidele de exttremă stângă (P.C.R)
și de partidele de extremă dreaptă (Legiunea Arhanghelului Mihail înființată de
Corneliu Zelea Codreanu).
În 1938, regele Carol al II-lea înlătură democrația prin instaurarea monarhiei
autoritare.
După pierderile teritoriale din 1940, Carol al II-lea este îndepărtat și este
instaurat un regim de tip fascist sub conducerea Mareșalului Ion Antonescu.
Regimul comunist se instaurează după Cel de Al Doilea Război Mondial.
 Concluzii

1. Exemplul secolului XX ne arată că experiența democratică este benefică

pentru dezvoltarea unei țări, ducând de la respectarea drepturilor omului la o
viață mai bună, în contrast cu experiența totalitară, ale cărei urmări nefaste
sunt vizibile chiar și astăzi pe continentului european.
2. Regimurile demicrației din perioada postbelică au contribuit o contrapondere
la regimurile comuniste din perioada Războiului Rece, iar după 1989 un
model viabil de organizare politică pentru forțele state comuniste, U.E.
intregand, în momentul actual al țări cu o istorie contemporană diferită care
promovează democrația.
3. Evoluția politică a României în secolul XX a înregistrat trecerea de la
democrație la autoritarism; la dictatura militară și apoi la comunism, pentru ca
la finalul secolului, în urma revoluției decembriste sa revină din nou la
democrație. Astăzi, România promoveaza valorile democrației și face eforturi
susținute pentru recuperarea decalajelor.
4. Pentru a se menține la putere, regimurile totalitare creeazăorgane de
represiune, ca polița politică cu scopul de a elimina opozanții. Se institue, în
acest mod, un regim de teroare, completat de o puternică propagandă
ideologică.
5. Scopul totalitarismului etse crearea unui om nou, supus statului si deciziilor
conducătorului. Acest fapt duce la situația nefirească în care indivizii din
societate renunță la spiritul critic, gândesc în limitele impuse. Aceia care au
opinii diferite sunt obligați să se conformeze.