Fișă de lucru

Flori de mucigai de Tudor Arghezi

Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o gheară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Tema poeziei o constituie condița artistului nevoit să creeze într-un mediu ostil,care lasă urme adânci asupra
acestuia. Astfel urâtul lumii reale, mucigaiul, este transformat în frumos, poezie.

Secveța textuală Receptare Interpretare

Le-am scris cu unghia pe tencuială Le- versuri Pronumele personal “le”

Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
cu unghia - nevoie de
comunicare, de a scrie ;
pe tencuială- singurul mijloc
prin care își poate exprima
trăirile ;
-am scris cu unghia pe
tencuială - sacrificiu
Pe un părete de firidă goală-
vid, lipsa ideilor
reprezintă versurile, iar
verbul la persoana I “am
scris” pune în evidență
condiția artistului care este
marcat de dorința de a crea.
Scrisul “cu unghia pe
tencuială”este o dovadă a
aspirației mistuitoare de a
scrie, de a lăsa mărturie
urmașilor, dar exprimă și un
efort imens de sacrificiu

Pe întuneric, în singurătate- Epitetul “firida goală”,

condiția de însingurat, dar și enumeraţiile “pe tencuială”,

Era întuneric. Ploaia bătea departe,
afară.
modul temporal în care creează
Ploaia – o stare de melancolie,
un moment al vieții sau adesea
fiind un sentiment de tristețe,
depresie.
Întuneric – tristețe, apăsare
sufletească.
“pe un părete”, “pe
întuneric”, “în singurătate”
sugerează ambianţa
nefavorabilă actului poetic şi
generează impresia
captivităţii spiritului.
Expresia reflectă o imagine
tristă, fiind caracterizată de
expresiile „era întuneric”
„plaoia bătea departe
afară”. Imaginea relevă
starea de spirit a eului liric
fiind de depresie și
singurătate.