New Orleans

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți New Orleans (dezambiguizare).

New Orleans (pronunțat /njuː ˈɔrlɪnz/,[4][5] New Orleans

/njuː ˈɔrliənz/, /njuː ɔrˈliːnz/ sau /ˈnjɔrlənz/;
—  Oraș  —
în franceză La Nouvelle-Orléans Pronunție în
franceză: /la nuvɛlɔʁleɑ̃/) este un oraș din City of New Orleans
statul Louisiana, Statele Unite ale Americii.
Conform datelor recensământului din 2010,
New Orleans avea o populație de 343.829 de
locuitori.[6][7]

Cu ajutorul a numeroase pompe mari, în anii

1910 compania Albert Baldwin Wood a reușit
să usuce terenul orașului, care era înconjurat
de mlaștini.

New Orleans (inițial Nouvelle-Orléans) a fost

numit după Orléans, un oraș situat pe malul
Râului Loara, în centrul Franței. New Orleans
este cunoscut pentru cartierul vechi French
Quarter (Cartierul francez), cu arhitectura din

perioada de colonizare spaniolă și franceză,

precum și pentru bucătăria creolă, și este
considerat leagănul jazzului. New Orleans
este, de asemenea, renumit pentru festivaluri,
mai ales Mardi Gras. Orașul este adesea
menționat ca unul aparte din America.

New Orleans este situat în sud estul

Louisianei, transzonale râului Mississippi.
Orașului și Orleans parohie (franceză:
paroisse d'Orléans) sunt limitrofe. Orașului și
parohia sunt delimitate de parohiile Sf.
Tammany la nord, Sf. Bernard la est,
Plaquemines la sud și Jefferson la sud și vest.
Lacul Pontchartrain, din care o parte este
inclusă în limitele orașului, se află la nord și
Lacul Borgne se află la est.

Drapel
Cuprins Sigiliu

Istoric
Începuturile - secolul al XIX-lea
Bătălia de la New Orleans (1815)
În secolul al XX-lea
 În secolul al XXI-lea
Uraganul Katrina

Clima
Demografie
Orașe înfrățite Stemă
Înfrățire și parteneriat
Poreclă: The Crescent City; The Big Easy; The City
Note That Care Forgot; Nawlins; NOLA
Referințe
Lectură suplimentară
Legături externe

Istoric
New Orleans

Începuturile - secolul al XIX-lea

New Orleans (the US)
Vezi de asemenea: Războiul Civil American Poziția geografică
Coordonate: 29°57′N 90°4′V
Nouvelle-Orléans (New Orleans) a fost fondat
pe 7 mai 1718, de către Compania de
Mississippi franceză, sub conducerea lui Jean- Țară Statele Unite ale Americii
Baptiste Le Moyne de Bienville, pe terenul Stat  Louisiana
locuit de indienii Chitimacha. A fost numit în Parohie Orleans
onoarea ducelui Philippe d'Orléans, care a fost Fondat 7 mai 1718
regent al Franței la timpul respectiv. Colonia
Numit după Filip al II-lea, Duce de Orléans
franceză a fost cedată Imperiului spaniol în
Tratatul de la Paris (1763). În timpul
American Revolutionary War, New Orleans a Guvernare
fost un important port de contrabandă, ajutor  - Primar LaToya Cantrell[*] (Partidul
pentru rebeli, transportul echipamentelor Democrat)
militare și livrările până la fluviul Mississippi.
Bernardo de Gálvez y Madrid, Contele Gálvez
lansat cu succes campania Sudului împotriva Suprafață[3]
britanicilor din oraș în 1779. New Orleans a  - Total 907,043811 km²
rămas sub control spaniol până în 1801, când
a revenit la controlul francez. Aproape toate Populație (2014)[1]
de supraviețuitor al XVIII-lea arhitectura
Vieux Carré (Cartierul francez) datează din  - Oraș 384,32 locuitori
această perioadă spaniolă. Excepția cea mai  - Densitate 858 loc./km²
notabilă este vechea mănăstire a ursulinelor.  - Metropolitană 1.240.977 locuitori
Napoleon a vândut teritoriul Statelor Unite în
Louisiana Purchase în 1803. După aceea
Fus orar CST (-6)
orașul a crescut rapid cu fluxuri de americani,
francezi, creoli, irlandezi, germani și africani.  - Ora de vară (DST) CDT (-5)
Culturile majore de zahăr și de bumbac erau Cod poștal 70000
cultivate cu sclavi, pe plantațiile mari situate
Prefix telefonic 504
în afara orașului.

Localități înfrățite
Bătălia de la New Orleans (1815)  - 21 orașe înfrățite listă
Revoluția haitiană s-a încheiat în 1804 și a
stabilit Republicii al doilea în emisfera vestică Prezență online
și primul condus de negri. Acesta ar fi avut loc nola.gov (http://www.nola.gov)

pe mai mulți ani în care a fost apoi Colonia GeoNames (https://www.geonames.org/4335045)

franceză din Saint-Domingue. Mii de refugiați Facebook Places (https://www.facebook.com/pages/-/1

de la revoluție, albii și de oameni liberi de 06566059380422)
culoare (affranchis sau gens de couleur
libres), a ajuns în New Orleans, adesea
aducerea de sclavi din Africa cu ei. În timp ce
guvernatorul Claiborne și alți oficiali ai vrut să
păstreze mai mult oameni liberi negre, Creolii
franceză vrut să crească populație vorbitoare
de limbă franceză. Ca mai mult de refugiați au
fost permise în Louisiana, emigranții haitieni
care au plecat mai întâi în Cuba, de asemenea,
a sosit. Multe dintre francophones alb au fost
deportați de oficialii în Cuba ca răspuns la
Bonapartist scheme în Spania.

Aproape 90 la sută din imigranți noi s-a

stabilit în New Orleans. Migrarea 1809 a adus
2,731 albi; 3,102 gratuit persoane de origine
africană; și 3,226 persoane de origine Localizare în statul Louisiana
africană, dublarea populația orașului
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=New_Or
vorbitoare de limbă franceză. Orașul a devenit
leans&action=edit&section=0)
63 la sută negru în populație, o proporție mai
 
mare decât Charleston, Carolina de Sud 53 la
sută.

În timpul ultima campanie de războiul din 1812, britanic a

trimis o forță de 11.000 de soldați în încercarea de a capta
New Orleans. În ciuda provocărilor de mare, tineri
Andrew Jackson cu succes pietruite împreună un echipaj
pestriță de miliție locale, gratuit negrii, US Army
obisnuitii, Kentucky letoni și locale privateers pentru a
învinge decisiv trupele britanice, condus de Sir Edward
Pakenham, în Bătălia de la New Orleans la 8 ianuarie
Harta orașului din anul 1880
1815. Armatele au avut cunoștință că Tratatul din Ghent
au încheiat deja Războiul pe 24 decembrie 1814.

Ca principalul port, New Orleans a jucat un rol important

în timpul epocii antebellum în Oceanul Atlantic de comerț
cu sclavi. Portul său, de asemenea, manipulate uriașe
cantități de mărfuri pentru export de bunuri interne și
importate din alte țări, care au fost depozitate și apoi
transferat în New Orleans vase mai mici și distribuite
lungimea și lățimea de vasta cumpăna apelor Râul
Mississippi . Râul în fața orașului a fost umplut cu
steamboats, flatboats, și nave de navigatie. În ciuda
relațiile sale cu comerțul cu sclavi, New Orleans în același
Loyola University
timp a avut cel mai mare și cea mai prosperă comunitate
gratuit persoanelor de culoare în națiune, care au fost
adesea educați și clasa de mijloc de proprietari.
Piticul populației în alte orașe în antebellum Sud, New Orleans a avut cea mai mare piață de sclav
în comerțul cu sclavi interne, care a extins după încetarea Statelor Unite comerțului internațional
în 1808. Două-treimi din mai mult de un milion sclavi adus în Deep de Sud a ajuns prin migrație
forțată a intern comerțul cu sclavi. Banii generată de vânzările de sclavi din sudul superior a fost
estimat la cincisprezece la sută din valoarea economiei discontinue culturilor. Sclavii reprezentat
jumătate un miliard de dolari în proprietate, precum și o economie auxiliare a crescut în jurul
comerțului cu sclavi — pentru transport, locuințe și îmbrăcăminte, taxe, etc, estimate la 13,5% din
prețul per persoană. Toate acestea s-au ridicat la zeci de miliarde de dolari (dolari 2005, ajustate la
inflație) în timpul perioadei antebellum, cu New Orleans ca prim beneficiar.

Potrivit istoricului Paul Lachance, "adăugarea de imigranți alb la alb populația creolă activat
vorbitori de franceză să rămână o majoritate de populația albă până la aproape 1830. În cazul în
care o parte substanțială a gratuit persoanelor de culoare și sclavi a vorbit, de asemenea, franceză,
cu toate acestea, Comunitatea galic ar fi devenit o minoritate din totalul populației cât mai
devreme ca 1820." Un număr mare de imigranți germani și irlandez au început să sosească în acest
moment. Populația orașului dublat în anii 1830 și 1840, New Orleans a devenit mai bogate și
treilea cel mai populat oraș în națiunii. În anii 1850, alb Francophones a rămas o comunitate intact
și vibrante; au menținut instrucțiuni în limba franceză în două din cele patru scoala districte.

Deoarece elita creol că, în timpul războiului, a schimbat lumea lor. În 1862, Uniunii generale Ben
Butler abolit francez de instruire in scolile și măsurile statewide în 1864 și 1868 multă politica.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, franceză de utilizare în oraș a stins în mod semnificativ. Cu
toate acestea, abia în 1902 "un sfert din populația orașului a vorbit franceză în relațiile obișnuite
zilnic, în timp ce un alt două sferturi a fost capabil să înțeleagă limba perfect," și abia în 1945, unul
întâlnit încă vârstnici femeile Creole, care vorbea limba engleză nu. Ultimul ziar majore limba
franceză în New Orleans, L'Abeille de la Nouvelle-Orléans, încetat publicarea pe 27 decembrie
1923, după nouăzeci și șase de ani; după unele surse Le Courrier de la Nouvelle Orleans a
continuat până în 1955.

În timpul Războiului Civil American, Uniunea capturat New Orleans timpurii; orașul a fost cruțată
distrugerea suferit de multe alte orașe din America de Sud.

În timpul reconstrucției, New Orleans, a fost în Al cincilea District Militar al Statelor Unite.
Louisiana a fost readmise în Uniune în 1868, și său Constituția din 1868 acordat sufragiu
universale bărbăția. Ambele negru și alb au fost aleși pentru birouri locale și de stat. În 1872, apoi-
guvernator PBS Pinchback a reușit Henry Clay Warmouth ca guvernator al Louisiana, devenind
primul non-alb guvernator al unui stat al SUA, și ultima afro-americani să conducă un stat SUA
până Douglas Wilderalegeri în Virginia, 117 ani mai târziu. În New Orleans, reconstrucție a fost
marcat de Institutul de mecanica cursa riot (1866). Orașul operat cu succes o rasial integrat sistem
de școală publică. Deteriorarea grindurile și orașe de-a lungul fluviului Mississippi afectate
culturilor Sud și Comerțului pentru orașul-port de ceva timp, ca guvernul a încercat să restabilirea
infrastructurii. La nivel national panica din 1873 , de asemenea, încetinit de redresare economică.

Reconstructia s-a încheiat în Louisiana în 1877. Din 1874, White League, un grup paramilitar
insurgente, care a sprijinit Partidul Democrat, au reușit să perturba și suprimarea voturi negru în
mai multe alegeri și fugi de republicani officeholders. Cu ajutorul lor, alb democrați, așa-numitele
Redeemers, a recâștigat controlul asupra legislativul statului. Ele impuse Jim Crow legile,
impunerea segregării rasiale și, cu noi legi și Constituția și alegerea la sfârșitul secolului,
disfranchising negrilor. Imposibilitatea de a vota, afro-americani nu ar putea servi jurii sau în
biroul local, și au fost închise din politica de mai multe generații în statul. Scolile publice au fost
separate rasial și a rămas astfel până în 1960.

New Orleans mare comunitate de bine educat, adesea francofone gratuit persoanelor de culoare
(gens de couleur libres), care nu au fost înrobit înainte de Războiul Civil, a încercat să riposteze
împotriva Jim Crow. Ca parte a campaniei lor, au recrutat-unul din propria lor, Plessy de Homer,
pentru a testa dacă Louisiana a adoptat recent Separate Car Act a fost constituționale. Plessy au
urcat la bordul unui tren de navetiști pleacă New Orleans pentru Covington, Louisiana, așezat în
mașină rezervate pentru albi numai, și a fost arestat. Cazul care rezultă din acest incident, Plessy v.
Ferguson, a fost audiat de către Curtea Supremă a SUA în 1896. Instanței, în a găsi că "separate,
dar egali" spațiile de cazare au fost constituționale, a admis în mod eficient Jim Crow măsuri. În
practică, afro-american școlile publice și spații de cazare au fost în general subfinanțate.
Guvernământ a contribuit la această perioadă ca negura relațiilor cursa atins în această perioadă.

În secolul al XX-lea

New Orleans a atins sale cele mai consecvente poziția ca un economice și centrul de populație în
alte orașe americane în decenii înainte de 1860; cât mai târziu în acel an, a fost națiunii-al cincilea
cel mai mare oraș și de departe cea mai mare din America de Sud. Deși New Orleans a continuat să
crească în dimensiune, din secolul al XIX-lea incoace, primul emergente industriale si cai ferate
hub-uri din Midwest preluat oraș în populație, apoi metropolele creștere rapidă de pe coasta
Pacificului în zeci de ani înainte și după rândul său, a secolului 20, atunci alte orașe Sun centura în
sud și vest în perioada de al doilea război mondial postbelică a depasit New Orleans în populație.
Construcții de căi ferate și autostrăzi a scăzut de râul trafic, bunuri coridoare de transport și alte
piețe de redirecționare. La sfârșitul anilor 1800, majoritatea 10 ani recensăminte descris New
Orleans alunecare în jos lista de orașe americane. Mi-a amintit la fiecare zece ani de importanța sa
relativă în declin, New Orleans ar monta periodic încercări de a recâștiga sale economice vigoarea
și întâietate, cu diferite grade de succes. În 1950, Census Bureau raportat populației New Orleans
ca 68% alb și 31,9% negru.

De la mijlocul secolului 20, noua Orleanians a văzut că orașul lor a fost fiind depășit ca zona
urbana lider în Sud. 1950, Houston, Dallas , si Atlanta depășit New Orleans în mărime și în 1960
Miami eclipsat New Orleans, chiar ca populația acesteia a ajuns la ceea ce ar fi său istoric de vârf în
acel an. Ca cele mai vechi orașe americane în perioada postbelică, Autostradă construcție și
dezvoltare suburbane a atras rezidenți din centrul orașului, deși în New Orleans zona
metropolitană a continuat extinderea în populație – nu doar ca rapid și alte orașe importante din
Sun centura. În timp ce portul a rămas unul dintre cele mai mari în națiune, automatizare și
containerizarea dus la pierderi semnificative de locuri de muncă. Scădere relativă a orașului
statura a însemnat că rolul fostului bancher la sud inexorabil a fost înlocuit de companii
concurente în orașele mai mari de la egal la egal. New Orleans economiei au întotdeauna fost mai
se bazează pe comerț și servicii financiare decât pe fabricație, dar sectorul de productie relativ mic
al orașului, de asemenea, s-au redus în perioada de al doilea război mondial postbelică. În ciuda
unor succese de dezvoltare economica sub administrația DeLesseps "Ovidiu" Morrison (1946–
1961) și Vic Schiro (1961–1970), rata de creștere metropolitane New Orleans în mod constant a
rămas în urmă orașe mai viguroase.

În timpul ani mai târziu, administrației lui Morrison, și pentru toate elementele de Schiro pe,
orașul a fost la centrul de a lupta pentru drepturile civile. Sudul Christian Leadership conferinta a
fost fondată în oraș, prânz contra sit-in au avut loc în Canal Street magazine, precum și o serie
foarte proeminente și violente de confruntări a avut loc când orașul a încercat desegregarea școală,
în 1960. Acest episod a asistat la prima ocazie a unui copil negru, participarea la o școală
elementară de albi din sud, când șase-an-vechi Ruby poduri integrată William DDE Elementary
School din oraș Al nouălea Ward. Mișcarea drepturilor civile de succes în obținerea trecerea
Federală Legea drepturilor civile din 1964 și vot legea drepturilor de 1965 furnizate de aplicare a
drepturilor constituționale, inclusiv de vot pentru negri. Împreună, acestea au dus la cele mai
profunde modificări din New Orleans istoria secolului XX. Deși egalitatea juridice și civile au fost
restabilite la sfârșitul anilor 1960, un mare decalaj în nivelurile de venit și studii persistente între
orașului alb și afro-american comunități. Ca membrii clasei de mijloc și mai bogate de ambele
curse stânga centrul city, a scăzut nivelul de veniturilor populației sale și a devenit proporțional
mai multe African American. Din 1980, majoritatea afro-american a funcționarii aleși din propria
comunitate. Ei au luptat pentru a restrânge golul prin crearea condițiilor propice pentru ridicarea
economică din comunitatea afro-american.

New Orleans a devenit tot mai dependentă de turism ca un stâlp economice, prin administrațiile
de Sidney Barthelemy (1986–1994) și Marc Morial (1994–2002). Un nivel relativ scăzut de studii,
rate ridicate de uz casnic sărăciei și creșterea criminalității amenințat prosperitatea orașului în
ultimele decenii mai târziu de secolul al. Efectele negative ale acestor condiții socio-economice în
contrast cu modificări la economia Statelor Unite, care s-au bazat pe o paradigmă post-industrială,
bazată pe cunoaștere, în cazul în care creierul au fost mult mai important pentru avansarea decât
brawn.

New Orleans guvernul și liderii de afaceri crede că au nevoie să se scurgă zonele periferice, să se
prevadă extinderea orașului. Dezvoltarea cele mai ambițioase în această perioadă a fost un plan de
drenaj, conceput de către inginer și inventator A. Baldwin lemn și conceput pentru a sparge
mlaștină înconjurătoare stranglehold pe extinderea geografică a orașului. Până atunci, dezvoltare
urbană în New Orleans a fost în mare parte limitată la sol mai mare de-a lungul râului naturale
grindurile și Bayou. Sistem de pompe de lemn pe permis orașului să imens tracts de mlaștină și
mlaștina de scurgere și extinde în zonele joase. În secolul XX, rapidă tasarea, atât naturale și
induse de om, a lăsat aceste zone nou populate cativa metri sub nivelul mării.

New Orleans a fost vulnerabile la inundații, chiar înainte de a orașului amprenta a plecat la sol
mare naturale lângă Râul Mississippi. În secolul XX-lea, cu toate acestea, oamenii de știință și New
Orleans rezidenți treptat a devenit conștient de vulnerabilitate sporită a orașului. În 1965,
Uraganul Betsy ucis zeci de locuitori, deși cea mai mare parte a orașului a rămas uscat. Induse de
ploaie de inundații din 8 mai 1995 demonstrează slăbiciune a sistemului de pompare. După acest
eveniment, au fost luate măsuri pentru a face upgrade dramatic capacitatea de pompare. Prin anii
1980 și 1990, oamenii de stiinta a observat că extinse, rapid și în curs de desfășurare eroziunii de
mlaștini și mlaștina din jurul New Orleans, în special cele legate de fluviul Mississippi – Canal de
evacuare din Golf, au părăsit orașul mai expuși la Uraganul induse catastrofică furtuni decât
înainte în istoria sa.

În secolul al XXI-lea

Uraganul Katrina

Vezi de asemenea: Uraganul Katrina

New Orleans a fost catastrofal afectate de ce Universitatea din California-Berkeley pe Dr. Raymond
B. Seed numit "cel mai rău inginerie dezastru în lumea de la Chernobyl," când sistemul Federal dig
nu a reușit în timpul Uraganului Katrina în 2005. În momentul de uragan abordat orașul la
sfarsitul lunii August 2005, majoritatea locuitorilor a evacuat. Așa cum Uraganul trecut prin Gulf
Coast regiune, oraș de protecție împotriva inundațiilor federale sistemul nu a reușit, care rezultă în
caz de dezastru mai grave de inginerie civilă în istoria americană. Floodwalls și grindurile
construite de Armata corpului de ingineri de Statele Unite nu a reușit mai jos specificațiile de
proiectare și 80% din orasul inundat. Zeci de mii de locuitori care au rămas în oraș au fost salvat
sau altfel făcute modul lor de a adăposturi de ultimă la Louisiana Superdome sau New Orleans și
Convention Center. Mai mult de 1.500 de persoane au fost înregistrate ca au murit în Louisiana,
iar altele sunt încă inventar pentru. Înainte de uraganul Katrina, orașul numit pentru prima
obligatorie evacuarea în istoria sa, să fie urmat de un alt evacuarea obligatorie trei ani mai târziu,
cu Uraganul Gustav.
Clima
Date climatice pentru New Orleans (New Orleans Int'l), normale 1981–2010, extreme [arată]
1893–prezent[a]

Demografie
Evoluția numărului
Orașe înfrățite populației
An Pop.   ±%  
Orașe înfrățite cu New Orleans:[17] 1769 3.190 —    
1785 4.980 +56.1%
Caracas, Venezuela 1788 5.331 +7.0%
Durban, Africa de Sud[18] 1797 8.056 +51.1%
Innsbruck, Austria 1810 17.242 +114.0%
Juan-les-Pins, Franța 1820 27.176 +57.6%
1830 46.082 +69.6%
Maracaibo, Venezuela
1840 102.193 +121.8%
Matsue, Japonia 1850 116.375 +13.9%
Mérida, Mexic 1860 168.675 +44.9%
Pointe-Noire, Republica Congo 1870 191.418 +13.5%
San Miguel de Tucumán, Argentina 1880 216.090 +12.9%
Tegucigalpa, Honduras 1890 242.039 +12.0%
1900 287.104 +18.6%
1910 339.075 +18.1%
Înfrățire și parteneriat 1920 387.219 +14.2%
1930 458.762 +18.5%
Batumi, Georgia[19] 1940 494.537 +7.8%
1950 570.445 +15.3%
Note 1960 627.525 +10.0%
1970 593.471 −5.4%
a. ^ Extremes are combined from Audubon Park, with 1980 557.515 −6.1%
records back to 1893, and New Orleans Int'l, the official 1990 496.938 −10.9%
climatology station for New Orleans since 1 May 1946. For 2000 484.674 −2.5%
more information, see Threadex (http://threadex.rcc-acis.or
2010 343.829 −29.1%
g)
2014 384.320 +11.8%
b. ^ Sunshine normals are based on only 20 to 22 years of Population given for the City of New
data Orleans, not for Orleans Parish, before
 New Orleans absorbed suburbs and
Referințe rural areas of Orleans Parish in 1874.

Population for Orleans Parish was

1. ^ a b „County Totals Datasets: Population Estimates” (http 41,351 in 1820; 49,826 in 1830;
s://www.census.gov/popest/data/counties/totals/2014/CO- 102,193 in 1840; 119,460 in 1850;
174,491 in 1860; and 191,418 in 1870.
EST2014-alldata.html).
2. ^ 2016 U.S. Gazetteer Files (https://www.census.gov/geog Historical Population
raphies/reference-files/time-series/geo/gazetteer-files.201 Figures[1][11][12]
6.html)
3. ^ 2010 U.S. Gazetteer Files (https://www.census.gov/geog U.S. Decennial Census[13]

raphies/reference-files/time-series/geo/gazetteer-files.201 1790-1960[14] 1900-1990[15]

0.html), accesat în 9 iulie 2020 1990-2000[16] 2010-2013[7]

4. ^ Romer, Megan. „How to Say 'New Orleans' Correctly” (ht
tp://goneworleans.about.com/od/NewOrleansBasics/fl/How
-To-Say-New-Orleans-Correctly.htm). About Travel.
about.com. Accesat în 31 ianuarie 2015.
5. ^ „Merriam-Webster Pronunciation” (http://www.merriam-w
ebster.com/audio.php?file=ggnewo01&word=New%20Orle
ans&text=\%CB%88o%CC%87r-l%C4%93-%C9%99nz%2
C%20%CB%88o%CC%87r-l%C9%99nz%2C%20%CB%8
8o%CC%87rl-y%C9%99nz%2C%20%28%CB%8C%29o%
CC%87r-%CB%88l%C4%93nz\). Merriam-Webster.
Merriam-Webster, Inc. Accesat în 31 ianuarie 2015.
6. ^ "Largest U.S. Cities by Population, 1850-2010", U.S
Census Bureau, in World Almanac and Book of Facts
2012, p. 613.
7. ^ a b „State & County QuickFacts” (http://quickfacts.censu
s.gov/qfd/states/22/22071.html). United States Census
Bureau. Accesat în 20 august 2014.
8. ^ „NOWData - NOAA Online Weather Data” (http://www.n
ws.noaa.gov/climate/xmacis.php?wfo=lix). National
Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat în 11
februarie 2013.
9. ^ „Station Name: LA NEW ORLEANS INTL AP” (ftp://ftp.nc
dc.noaa.gov/pub/data/normals/1981-2010/products/statio
n/USW00012916.normals.txt). National Oceanic and
Atmospheric Administration. Accesat în 27 martie 2014.
10. ^ „WMO Climate Normals for NEW ORLEANS, LA 1961–
1990” (ftp://ftp.atdd.noaa.gov/pub/GCOS/WMO-Normals/T
ABLES/REG_IV/US/GROUP3/72231.TXT). National
Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat în 27
martie 2014.
11. ^ "New Orleans' population estimate was low by 25,000,
Census says", The Times-Picayune, 8 ianuarie 2010.
12. ^ Gibson, Campbell (iunie 1998). „Population Of The 100
Largest Cities And Other Urban Places In The United
States: 1790 To 1990” (http://www.census.gov/population/
www/documentation/twps0027.html). Population Division,
U.S. Bureau of the Census. Accesat în 2 mai 2006.
13. ^ „U.S. Decennial Census” (http://www.census.gov/prod/w
ww/decennial.html). United States Census Bureau.
Accesat în 20 august 2014.
14. ^ „Historical Census Browser” (http://mapserver.lib.virginia.
edu). University of Virginia Library. Accesat în 20 august
2014.
15. ^ „Population of Counties by Decennial Census: 1900 to
1990” (http://www.census.gov/population/cencounts/la190
090.txt). United States Census Bureau. Accesat în 20
august 2014.
16. ^ „Census 2000 PHC-T-4. Ranking Tables for Counties:
1990 and 2000” (http://www.census.gov/population/www/c
en2000/briefs/phc-t4/tables/tab02.pdf) (PDF). United States
Census Bureau. Accesat în 20 august 2014.
17. ^ Sister Cities designated by Sister Cities International,
Inc. (SCI) (http://www.sister-cities.org/sci/whatsnew/Press
Stories/DonationsassistHurricane). Retrieved 22 martie
2008.
18. ^ Hammer, David (16 septembrie 2007). „Marconi
Meadows is fertile ground to replant a festival that
celebrates diversity” (http://www.nola.com/news/t-p/metro/i
ndex.ssf?/base/news-24/1189923023135210.xml&coll=1).
The Times-Picayune. Accesat în 25 septembrie 2008.
19. ^ „Batumi - Twin Towns & Sister Cities” (https://web.archiv
e.org/web/20120504220350/http://www.batumi.ge/en/?pag
e=show&sec=5). Batumi City Hall. Arhivat din original (htt
p://www.batumi.ge/en/?page=show&sec=5) la 4 mai 2012.
Accesat în 10 august 2013.

Lectură suplimentară
Thomas J. Adams and Steve Striffler (eds.), Working in the Big Easy: The History and Politics
of Labor in New Orleans. Lafayette, LA: University of Louisiana at Lafayette Press, 2014.
Scott P. Marler, The Merchants' Capital: New Orleans and the Political Economy of the
Nineteenth-Century South. New York: Cambridge University Press, 2013.
Lawrence N. Powell, The Accidental City: Improvising New Orleans. Cambridge, MA: Harvard
University Press, 2012.
Rebecca Solnit and Rebecca Snedeker: Unfathomable City: A New Orleans Atlas. Berkeley,
CA: University of California Press, 2013.

Legături externe
Official Website of the City of New Orleans (http://www.nola.gov)
Imagini de satelit al regiunii New Orleans (http://earthobservatory.nasa.gov/IOTD/view.php?id=
5806)
Harta regiunii New Orleans (http://media.washingtonpost.com/wp-dyn/content/graphic/2005/0
8/29/GR2005082900046.jpg)
en Who’s Killing New Orleans? (http://www.city-journal.org/html/15_4_new_orleans.html)
en Listen to the voices that are rebuilding New Orleans (http://www.neworleanspodcasting.co
m/)
en Guide to the New Orleans Collection (http://dlib.nyu.edu/findingaids/html/nyhs/neworleans.
html)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=New_Orleans&oldid=14650203

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 noiembrie 2021, ora 18:29.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.