Student: Lică Sabrina - Gabriela

Facultate de Drept şi Ştiinţe Administrative

Specializare : Drept

Grupa I , anul 2 , Semestrul I

Disciplina : Drept civil – Drepturi reale

Temă

III. Întrebări de verificare a cunoştinţelor

1.Precizaţi care sunt modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată în
reglementarea Codului civil.
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată, în reglementarea Codului civil sunt
proprietatea comună, proprietatea rezolubilă şi proprietatea anulabilă.
2. Ce este proprietatea anulabilă?
Proprietatea anulabilă este acea modalitate a dreptului de proprietate ce apare în situaţia în
care dreptul de proprietate asupra unui bun a fost dobândit printr-un act juridic translativ de
proprietate lovit de nulitate relativă (anulabil). Este o modalitate temporară, care durează până la
consolidarea dreptului de proprietate prin confirmare, tacită sau expresă (art. 1190 din Cod civil),
a actului anulabil sau până la desfiinţarea actului translativ de proprietate, ca urmare a acţiunii în
anulare promovată în justiţie de o persoană interesată.
3. Ce este proprietatea rezolubilă?
Proprietatea rezolubilă are ca izvor principal un act juridic translativ de proprietate afectat de o
condiţie rezolutorie şi durează de la data încheierii acestui act până la momentul îndeplinirii
condiţiei sau, după caz, până la momentul la care devine sigură nerealizarea condiţiei.
Neîmplinirea condiţiei rezolutorii consolidează retroactiv dreptul de proprietate al
dobânditorului, însă îndeplinirea condiţiei rezolutorii desfiinţează dreptul de proprietate al
dobânditorului. În ceea ce priveşte pe transmiţător, condiţia care afectează transferul dreptului de
proprietate se manifestă ca o condiţie suspensivă, deoarece neîmplinirea condiţiei împiedică
renaşterea dreptului de proprietate în patrimoniul transmiţătorului, iar îndeplinirea condiţiei are
un efect juridic contrar. Aşadar, proprietatea rezolubilă presupune existenţa a doi proprietari: un
proprietar sub condiţie rezolutorie (dobânditorul) şi un proprietar sub condiţie suspensivă
(transmiţătorul).
4. Caracterizaţi, în baza prevederilor Codului civil, coproprietatea obişnuită.
Coproprietatea obişnuită este acea formă de proprietate comună pe cote-părţi care poate înceta
prin partaj judiciar. Poate rezulta :
- ca urmare a deschiderii unei succesiuni, atunci când moştenirea lui de cuius este acceptată de
mai mulţi moştenitori, fiecare dintre aceştia dobândind o cotă-parte din dreptul de proprietate
asupra patrimoniului succesoral;
- dintr-un act juridic translativ de proprietate având mai mulţi dobânditori;
- dintr-o posesie exercitată în comun de mai multe persoane care să conducă la dobândirea
dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- dintr-o accesiune, în măsura în care un terţ realizează o lucrare asupra unui imobil
coproprietatea altor persoane sau mai multe persoane realizează o lucrare asupra imobilului
proprietatea altei persoane, iar aceasta din urmă solicită obligarea autorilor lucrării să cumpere
imobilul la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Titularii coproprietăţii obişnuite pot fi persoane juridice sau persoane fizice, inclusiv statul şi
unităţile administartiv-teritoriale. Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi
din dreptul de proprietate şi poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulaţie contrară.
(art. 634 alin. 1) Cotele părţi sunt prezumate a fi egale până la proba contrară. Dacă bunul a fost
dobândit prin act juridic, proba contrară se va putea face decât prin înscrisuri.
Coproprietarii vor împărţi beneficiile şi vor suporta sarcinile coproprietăţii, proporţional cu
cota lor parte din drept. Fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor,
proporţional cu cota lor parte de drept. Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin
acordul coprorietarilor, iar în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească. Actele de
conservare cu privire la bunul comun se pot face şi fără acordul celorlalţi coproprietari, iar actele
de administrare şi de depozitare cu privire la bunul comun pot fi făcue doar cu acordul celorlalţi
coproprietari. În caz de nu se respectă aceste condiţii, actele juridice sunt inopozabile
coproprietarului care nu a consimţit, expres sau tacit, la închiderea actului.
5. Arătaţi particularităţile coproporităţii forţate.
Coproprietatea forţată este acea formă de proprietate pe cote-părţi care are ca obiect un lucru
care este susceptibil să fie folosit în mod permanent de către două sau mai multe persoane, fără
posibilitatea de a fi supus partajului judiciar. Fiecare titular poate utiliza bunul respectiv fără a
avea nevoie de consimţământul expres sau tacit al celorlalţi, cu condiţia să respecte două limite
menţionate de art. 647 alin. 1 Cod civil :
-să respecte destinaţia bunului;
-să permită exercitarea folosinţei de către ceilalţi coproprietari.
În art. 646 Cod civil se menţionează că se află în corporitatea forţată:
- Părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente având proprietari diferiţi;
- Despărţiturile comune;
 - Bunurile asupra cărora există un drept de proprietate periodică;
- Bunurile care constituie amintiri de familie;
- Bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe
linia de hotar între acestea cum ar fi potecile, fântânile, drumurile şi izvoarele.
- Bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrală
termică sau alte instalaţii care deservesc două sau mai multe clădiri, un drum comun într-
un cartier de locuinţe sau alte asemenea bunuri;
- Orice alt bun comun prevăzut de lege.
6. Precizaţi care sunt drepturile şi obligaţiile coproprietarilor în cazul coproprietăţii
asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente.
Fiecare coproprietar poate folosi atât spaţiul care constituie bunul principal, cât şi părţile
comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalţi proprietari şi fără a schimba destitaţia
clădirii, dacă este cazul ţinându-se seama şi de condiţiile stabilite în acordul de asociere.
Legea permite atribuirea părţilor comune în folosinţă excesivă.
Proprietarul este obligat să asigure întreţinerea spaţiului care constituie bunul principal,
astefel încât clădirea să se păstreze în stare bună. (art. 655 Cod civil) Coproprietarii sunt
obligaţi să permită accesul în spaţiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea
lucrărilor necesare conservării clădirii şi întreţinerii părţilor comune. În cazul distrugerii unei
părţi mai mici decât jumătate din valoarea clădirii, coproprietarii vor contribui la refacerea
părţilor comune, proporţional cu cote-părţi. Dacă unul sau mai mulţi coproprietari refuză sau
nu pot să participe la refacere, ei sunt obligaţi să cedeze celorlalţi coproprietari cotele lor
părţi din dreptul de proprietate.
7. Caracterizaţi partajul prin prisma reglementării existente în Codul civil român.
Partajul sau împărţeala este operaţiunea juridică prin care se pune capăt stării de proprietate
comună, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun se împart, în materialitatea lor, între
titulari. Poate fi făcut prin bună voială sau prin hotărâre judecătorească. Partajul se clasifică în
două feluri:
-partaj voluntar – este posibil, ca regulă, în toate cazurile de proprietate comună, deci atât în
cazul coproprietăţii obişnuite cât şi în cazul celei forţate, precum şi al devălmăşiei;
-partaj judiciar – este posibil, ca regulă, numai în cazul coproprietăţii obişnuite şi a devălmăşiei,
fiind inadmisibil în cazul coproprietăţii forţate.
8. Partajul poate fi suspendat prin convenţia părţilor? Care sunt condiţiile în care
această suspendare poate interveni?
Toţi titularii se pot înţelege asupra suspendării partajului dar, potrivit art. 672 Cod civil,
convenţiile privind suspendarea partajului nu pot fi încheiate pentru o perioadă mai mare de 5
ani, iar în cazul imobilelor, asemenea convenţii trebuie încheiate în formă autentică şi sunt
supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.
9. În cazul în care printre coproprietari se află şi un coproprietar lipsit de capacitate de
exerciţiu, partajul se poate realiza pe cale convenţională? Argumentaţi.
 În cazul în care un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu partajul va putea fi făcut
prin bună învoială numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum, şi, dacă este cazul, a
ocrotitorului legal.

IV. Teste grilă

1.Modul specific de încetare a coproprietăţii obişnuite şi temporare este:
b. împărţeala sau partajul.
2.Încetarea proprietăţii comune devălmaşe are loc:
a. la încetarea căsătoriei, prin moartea sau declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi;
d. la desfacerea căsătoriei prin divorţ.
3.Sunt permise convenţiile prin care copărtaşii:
c. convin să menţină starea de indiviziune pe o perioadă de cel mult 5 ani.
4. În cazul proprietăţii comune pe cote-părţi:
b. niciunul din coproprietari nu este titular executiv al unei fracţiuni materiale din bun;
c. fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei-părţi ideale, abstracte, din dreptul de
proprietate asupra bunului.
5. Proprietatea este anulabilă:
b. atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun a fost dobândit printr-un act juridic
translativ de proprietate lovit de nulitate relativă.
6. Indiviziunea poate avea ca obiect:
a. o universalitate de bunuri.
7. Proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară este o formă:
c. a proprietăţii comune pe cote-părţi.
8. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor are ca obiect:
a. numai acele bunuri dobândite de soţi în timpul căsătoriei.
9. Împărţeala sau partajul:
c. este un act juridic constitutiv de drepturi.
10. Există proprietate comună în devălmăşie dacă:
b. soţii dobândesc un bun în timpul căsătoriei şi au ales ca regim matrimonial regimul
comunităţii legale.