Legislativul UE

2. Consiliul

1. Noţiune şi delimitări conceptuale

2. Structura şi principalele funcţii ale Consiliului (ex
Consiliul Uniunii Europene)
3 Atribuţiile Consiliului
LEGISLATIVUL Uniunii Europene

Procesul legislativ
in Uniunea Europeana

Parlamentul Consiliul
UE (ex Consiliul
Uniunii
Europene)
 Noţiune şi delimitări conceptuale

Consiliul (ex
Consiliul
Consiliul Uniunii
European
Europene)

Consiliul Europei
Structura şi principalele funcţii ale Consiliului (Uniunii Europene)

— reprezentanţii guvernelor statelor membre; structura sa diferă funcţie de

domeniul concret vizat prin ordinea de zi, fiecare stat fiind reprezentat
prin membrul de guvern care este responsabil cu domeniul în discuţie
(afaceri externe, finanţe, probleme sociale, transport, agricultură etc.).
— Consiliu general/Consiliu specializat/Consiliu conjunct;
— 27 de membri iar sediul său este la Strasbourg
— Lucrările Consiliului sunt pregătite de un comitet format din
reprezentanţii permanenţi ai statelor membre (COREPER)
— Preşedinţia Consiliului este exercitată pe rând de fiecare stat membru
pentru o perioadă de 6 luni, după un calendar fixat de Consiliu.
— 3 modalităţi de vot în cadrul consiliului:
– majoritatea simplă,
– majoritatea calificată: majoritatea statelor membre si măcar 2/3 din
populaţia Uniunii trebuie să voteze în favoarea proiectului
respectiv; Pentru celelalte state ponderea voturilor este
neschimbată, România are 14 voturi iar Bulgaria 10.
– unanimitatea.
Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene

— Consiliul (ex Consiliul Uniunii Europene) a reprezentat veritabilul

legislativ al comunităţilor, însă actualmente puterea sa în acest domeniu
este partajată cu Parlamentul European.
— Într-o exprimare cât mai sintetică, consiliul are şase atribuţii
fundamentale:
1. pe baza propunerilor înaintate de Comisie, Consiliul adoptă
legislaţia UE; în numeroase domenii, Consiliul partajează putere
legislativă cu Parlamentul European;
2. asigură coodonarea politicilor economice generale ale statelor
membre;
3. încheie în numele Uniunii Europene acorduri internaţionale
cu state sau organizaţii internaţionale;
4. stabileşte bugetul Uniunii Europene, împreună cu Parlamentul
European;
5. defineşte politica externă şi de securitate comună a Uniunii
europene, pe baza liniilor directoare trasate de Consiliul European;
6. coordonează cooperarea între instanţele judiciare şi forţele
politice naţionale în materie penală.
Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene

Tratatul de la Lisabona îi conferă personalitate juridică Uniunii Europene,

care înlocuiește Comunitatea Europeană. În plus, noul tratat a renunțat la
vechea structură a Uniunii Europene conturată prin tratatul de la
Maastricht pe trei piloni.
Justiția și afacerile interne au devenit politici UE complet integrate, pentru
care se aplică în general procedura legislativă ordinară. Cu toate acestea,
în materie de politică externă și de securitate, Consiliul continuă să
acționeze conform unor norme speciale atunci când adoptă pozițiile și
acțiunile comune sau atunci când elaborează convenții.

Politica externă și de securitate comună

Vechea formulă utilizată a fost înlocuită cu un sistem nou: sub președinția
permanentă a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate, Consiliul are acum o colaborare strânsă cu Comisia.
Consiliul este asistat de Secretariatul General al Consiliului și de Serviciul
European de Acțiune Externă.
Atribuţiile Consiliului (ex Consiliul Uniunii Europene)

Consiliul coordonează politicile economice ale statelor membre

(articolul 121 din TFUE) și, fără a aduce atingere competențelor Băncii
Centrale Europene, ia decizii politice în domeniul monetar. Statelor
membre ale Eurogrupului li se aplică norme speciale, grupul alegându-și un
președinte pentru un mandat de doi ani și jumătate (articolele 136 și 137
din TFUE). În general, miniștrii de finanțe ai țărilor din Eurogrup se
reunesc în ajunul ședinței Consiliului Afaceri Economice și Financiare.
Consiliul exercită un anumit număr de funcții de guvernanță economică
în cadrul Semestrului european. La începutul toamnei, Consiliul analizează
recomandările specifice destinate zonei euro pe baza analizei anuale a
creșterii economice, apoi, în iunie și iulie, adoptă recomandările specifice
fiecărei țări, după ce au fost aprobate de Consiliul European.
Articolul 136 din TFUE a fost modificat prin Decizia 2011/199/UE a
Consiliului European și a intrat în vigoare la data de 1 mai 2013, în urma
ratificării de către toate statele membre. În prezent, acest articol asigură
temeiul juridic pentru atribuțiile Consiliului în domeniul folosirii
mecanismelor de intervenție, cum este Mecanismul european
de stabilitate.
VĂ MULŢUMESC