Consiliul European

— Noțiune și istoric
— Temei juridic al înființării și funcționării
— Organizare și funcționare
— Atribuții/competență
Consiliul European
Noţiune

— Consiliul European / / Consiliul UE.

— Consiliul European este o instituţie cu caracter politic,
apărută pe cale neconvenţională şi nu printr-un tratat,
datorită interesului ca mai înainte de organizarea reuniunilor
oficiale ale şefilor de stat şi de guvern în cadrul Consiliului
Uniunii Europene să exite o discuţie prealabilă şi o punere de
acord a principalilor factori de decizie de la nivelul fiecărui
stat în parte.
— Nevoia de coerență funcțională și decizională la nivelul
Consiliului (ex. Consiliul Uniunii Europene)
— Consiliul European este conferința la nivel înalt
(summit) a șefilor de stat sau de guvern ai statelor
membre ale Uniunii Europene.
Istoric
— Primul dintre „summituri europene” precursoare ale Consiliului European a avut
loc la Paris în 1961, apoi au fost mai frecvente începând din 1969.
— La summitul european de la Paris din februarie 1974 s-a hotărât că, în viitor,
reuniunile șefilor de stat sau de guvern să aibă loc în mod regulat sub denumirea
de „Consiliul European”, cu misiunea de a adopta decizii privind abordare
generală a problemelor privind integrarea europeană și garantarea coordonării
activităților UE
— Actul Unic (1986) a inclus pentru prima dată Consiliul European în corpusul
tratatelor comunitare, definindu-i componența și stabilind că se reunește de două
ori pe an.
— TUE Maastricht (1992) a formalizat rolul în cadrul procesului instituțional
— Tratatul de la Lisabona transformă Consiliul European într-o instituție a UE (art.
13 TUE)
— Consiliul European are misiunea de a „oferi Uniunii impulsurile necesare
dezvoltării acesteia și a-i defini orientările și prioritățile politice generale”
(articolul 15 din TUE).
— Ca dovadă a caracterului coordonat al activățiilor derulate de Consiliul European
și Consiliul Uniunii Europene (denumit în continuare „Consiliul”), aceste două
instituții au decis să împartă secțiunea II a bugetului UE (art.43 lit. b din
Regulamentul financiar)
 Baza normativă a funcționării Consiliului European
– izvoare primare ale dreptului UE extras

— Art. 13 TUE – enumeră Consiliul European printre instituțiile UE

— Art. 15 TUE Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării
acesteia și îi definește orientările și prioritațile politice generale. Acesta nu exercita
funcții legislative.
— Art. 26 TUE Consiliul European identifică interesele strategice ale Uniunii,
stabilește obiectivele și definește orientările generale ale politicii externe și de
securitate comune, inclusiv în ceea ce privește chestiunile având implicații în
materie de apărare.
— Art. 27 TUE Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate, care prezidează Consiliul Afaceri Externe, contribuie prin propunerile
sale la elaborarea politicii externe și de securitate comune și asigură punerea în
aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul European și Consiliu.
— Art. 42 TUE Politica de securitate și apărare comună include definirea treptată a
unei politici de apărare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o apărare
comună după ce Consiliul European hotărăște aceasta în unanimitate.
3. Organizare și funcționare

— Ședințele reunesc șefii de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre și

președintele Comisiei (art. 15 alin. 2 din TUE), cu participarea Înaltului
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a
Președintelui Parlamentului European
— Președintele este ales de membrii Consiliul European, pentru un mandat de doi
ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată, și acesta reprezintă UE pe
plan internațional.
— Consiliul European se reunește în mod normal de cel puțin patru ori pe an.
— Din 2008 s-a reunit mai des, în timpul crizei financiare, a crizei ulterioare a
datoriilor în zona euro, a crizei de emigranți cu destinația UE
— Începând din 2016, șefii de stat și de guvern s-au reunit și în configurația „UE-27”,
fără Regatul Unit (la început, informale, înainte de transmiterea de către Regatul
Unit a notificării formale de retragere din UE în baza art. 50 TUE în martie 2017).
— membrii Consiliului European se reunesc în formatul „conferințelor
interguvernamentale” (CIG), convocate pentru a dezbate și a stabili de comun
acord modificări ale tratatelor UE.
 Poziția Consiliului European în
cadrul sistemului instituțional UE
— art. 13 TUE, Consiliul European - parte din „cadrul instituțional unic” al Uniunii.
— asigură un impuls politic general și nu acționează ca un organism cu putere de
decizie în sensul juridic al cuvântului.
— Art. 7 alin. 2 TUE competența de a iniția, cu aprobarea Parlamentului, procedura
de suspendare a drepturilor unui stat membru încălcări gravă a principiilor UE.
— Relațiile cu alte instituții:
◦ Consiliul European ia decizii deplin independent și, de cele mai multe ori, nu necesită o
inițiativă din partea Comisiei sau implicarea Parlamentului.
◦ TFUE: președintele Comisiei este membru fără drept de vot al Consiliului European,
iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
participă la dezbateri. Consiliul European solicită Comisiei să prezinte rapoarte
pregătitoare pentru reuniunile sale.
◦ Art. 15 alin. 6 lit. d TUE președintele Consiliului European prezintă Parlamentului
European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European. Președintele
Consiliului European se întâlnește lunar cu președintele Parlamentului, și cu liderii
grupurilor politice și, din februarie 2011, a fost de acord să răspundă la întrebări scrise
adresate de deputați în Parlamentul European în legătură cu activitățile sale politice.
Competențe Consiliului European
1. La nivel instituțional
Consiliul European oferă UE „impulsurile necesare dezvoltării acesteia” și îi definește
„orientările și prioritățile politice generale”
2. Chestiuni de politică externă și de securitate
Consiliul European definește principiile și orientările generale ale politicii externe și
de securitate comune (PESC) și adoptă deciziile privind strategiile comune de punere
în aplicare a acesteia (art. 26 din TUE).
Acesta decide în unanimitate dacă este cazul să recomande statelor membre să
adopte măsuri vizând definirea treptată a unei politici de apărare comune a UE, în
conformitate cu art. 42 alin. 2 din TUE.
3. Guvernanța economică și cadrul financiar multianual (CFM)
Din 2009, criza datoriilor suverane a dat Consiliului European și summiturilor țărilor
din zona euro rol de actori principali privind gestionarea crizei bancare mondiale.
Acest rol este asigurat împreună cu Consiliu (ex. Consiliu UE).
Pentru a asigura o mai strânsă colaborare în planul politicii economice și financiare,
statele membre ale UE au negociat și adoptat Tratatul privind stabilitatea,
coordonarea și guvernanța (denumit și „Pact fiscal”), care permite un control mai
strict al politicilor bugetare și socioeconomice ale statelor membre.
4. Cooperarea polițienească și judiciară –
La solicitarea unui membru al Consiliului, Consiliul European decide dacă
poate fi stabilită o cooperare consolidată într-un domeniu conex cu
acesta (art. 20 din TUE).
Tratatul de la Lisabona a introdus mai multe clauze-pasarelă noi care
permit Consiliului European să schimbe formula de luare a deciziilor în
cadrul Consiliului de la unanimitate la o majoritate de voturi.

5. Orientarea strategică a activităților UE

◦ A. Politica externă și de securitate
◦ B. Extinderea UE / retragerea unor membri din UE – BREXIT
◦ C. Reforma instituțională: declarații după fiecare summit privind
propunerile de eficientizare a organizării cadrului instituțional al UE
VĂ MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIE