Capitolul 24

Genetica dezvoltării. Imunogenetica

1. CS Citokineza parţială a spermatocitelor I şi II asigură, cu excepţia:

a) reglarea diferenţierii spermatozoizilor cu genom diploid;
b) condiţii identice de dezvoltare la spermatozoizi cu X şi Y;
c) reglarea identică a diferenţierii spermatozoizilor cu X şi Y;
d) diferenţierea spermatozoizilor cu genom haploid;
e) dezvoltarea şi maturizarea spermatozoizilor ce deţin diferite
mutaţii.

2. CS Spermatocitele II ce deţin mutaţii diferenţiază în spermatozoizi,

deoarece:
a) conţin set haploid de cromozomi;
b) se află în perioada Go;
c) punţile citoplasmatice permit utilizarea produselor setului diploid
de cromozomi;
d) seturile lor haploide sunt inactive;
e) spermatocitele II cu mutaţii nu se diferenţiază în spermatozoizi.

3. CS Diferite tipuri de celule ale unui organism conţin:

a) seturi diferite de gene;
b) seturi identice de gene active;
c) diferite gene active din seturi identice;
d) doar proteine identice;
e) doar proteine specifice.

4. CS Genele homeotice:
a) au o structură simplă;
b) codifică proteine structurale ale citoplasmei;
c) mutaţia lor se manifestă prin substituţia unei părţi a corpului cu alta;
d) efectul mutaţiilor lor nu se cunoaşte la om;
e) se transcriu în etapa spermatogenezei.

5. CS Memoria citoplasmatică este condiţionată de:

a) inactivarea genelor în ovogeneză;
b) moleculele citoplasmei, ce activează genele pe care le codifică;

273
 c) inactivarea genelor în spermatogeneză;
d) metilarea nucleotidelor ce conţin citozina;
e) formarea genelor noi.

6. CM Posibilele consecinţe negative ale ovogenezei de lunga durată:

a) expresia genelor efectului matern;
b) dereglări în meioză;
c) sinteza moleculelor reglatoare ale etapei timpurii de dezvoltare;
d) acumularea efectelor factorilor de mediu;
e) sinteza moleculelor de histone.

7. CM Consecinţe ale localizării polocitului sub o anvelopă comună cu

ovulul pot fi:
a) contopirea polocitului cu spermatozoidul;
b) formarea himerelor;
c) dereglarea fecundaţiei;
d) formarea gameţilor haploizi;
e) consecinţe negative lipsesc.

8. CM Particularităţile ovogenezei la om:

a) asimetria citokinezei I şi II;
b) durata lungă a procesului;
c) dispunerea polocitului şi ovocitului sub aceeaşi anvelopă;
d) durata diferită a procesului pentru fiecare ovocit;
e) aceeaşi durată a procesului la toate ovocitele.

9. CM Cauzele dereglării fecundaţiei:

a) dereglarea mitozei;
b) participarea polocitului;
c) dispermia;
d) participarea gameţilor cu anomalii;
e) participarea celulelor somatice.

10. CM Particularităţile spermatogenezei la om:

a) se stabileşte în perioada maturizării sexuale (perioada pubertăţii);
b) se caracterizează prin citokineza I şi II parţială;
c) se încheie la vârsta de ~50 ani a bărbatului;

274
 d) numărul spermatozoizilor maturi atinge cîteva milioane;
e) ciclul întreg de dezvoltare a spermatozoizilor durează 74 zile.

11. CM Caracteristica imprintingului în gametogeneza la om:

a) inactivarea unor gene prin metilarea promotorilor;
b) este dependent de spermatogeneză;
c) este dependent de ovogeneză;
d) este identic pentru cromozomii de origine maternă şi paternă;
e) se manifestă prin procese patologice în cazul disomiilor
uniparentale.

12. CM Diviziunea embrionului uman din care rezultă gemenii

monozigoţi poate fi însoţită de formarea a:
a) doi blastocişti şi două placente cu două organisme de acelaşi sex;
b) doi noduli embrionali într-un blastocist şi a unei placente cu
amnioni separaţi;
c) doi noduli embrionari cu un amnion şi corion comun;
d) doi noduli embrionari cu un corion comun şi a două organisme de
sex diferit;
e) nici un răspuns nu este corect.

13. CM Neuronii şi celulele epidermului uman conţin:

a) gene comune şi gene diferite;
b) proteine identice ce asigură activitatea vitală;
c) proteine specifice;
d) o parte din genele specifice pentru fiecare tip de celule;
e) gene cu activitate diferită din seturi identice.

14. CM Viteza înaltă de diviziune în perioada embrionară se datorează:

a) rezervelor de molecule din ovul;
b) sintezei intensive a proteinelor reglatoare;
c) sintezei rapide, sincronizate a moleculelor de ADN;
d) sintezei rapide, asincrone a moleculelor de ADN;
e) creşterii rapide a celulelor.

15. CM Mecanisme celulare de dezvoltare a organismelor pluricelulare

sunt:

275
 a) creşterea şi diviziunea celulară;
b) migrarea celulară;
c) sortarea şi adeziunea celulară;
d) diferenţierea şi moartea celulară;
e) reînnoirea celulelor.

16. CM Genele efectului matern:

a) se transcriu la stadiul de zigot;
b) se numesc gene ale polarităţii ovulului;
c) sunt genele active ale spermatozoidului;
d) sunt genele active ale ovulului;
e) participă la organizarea spaţială în direcţia axului anterio-posterior.

17. CM Genele efectului matern:

a) se transcriu în etapa ovogenezei;
b) ARNm şi proteinele acestor gene se activează după fecundare;
c) se referă la genele tardive ale dezvoltării;
d) influienţează fenotipul embrionului;
e) ARNm şi proteinele acestor gene se activează la stadiul de ovul.

18. CM Genele homeotice:

a) codifică proteine reglatoare esenţiale pentru dezvoltarea normală;
b) la om nu s-au depistat;
c) sunt autoreglatoare;
d) conţin homeoboxa;
e) codifică proteinele citoplasmatice.

19. CM Genele segmentării:

a) se realizează la etapele timpurii de dezvoltare;
b) asigură împărţirea embrionul în segmente;
c) se referă numai la genele efectului matern;
d) majoritatea mutaţiilor acestor gene sunt letale;
e) se referă la genele efectului zigotului.

20. CM Celulele determinate:

a) se caracterizează prin modificări biochimice stabile;
b) gena principală reglatoare specifică este activă;

276
 c) au un program particular de dezvoltare;
d) se caracterizează prin caractere externe de diferenţiere;
e) nu au caractere externe de diferenţiere.

21. CM Determinarea celulelor este:

a) proprietatea de a menţine activitatea anumitor grupuri de gene,
chiar şi după dispariţia acţiunii activatorilor;
b) asigurată doar de memoria nucleară;
c) alegerea unor gene active, care îşi păstrează activitatea de-a lungul
generaţiilor celulare;
d) menţinerea activităţii genelor de către moleculele citoplasmatice
codificate;
e) asigurată doar de memoria citoplasmatică.

22. CM Memoria nucleară reprezintă alegerea grupelor de gene active:

a) prin inactivarea anumitor gene în spermatogeneză;
b) prin inactivarea anumitor gene în ovogeneză;
c) care se caracterizează prin expresia monoalelică;
d) care nu-şi păstrează activitatea la celulele descendente;
e) care îşi păstrează activitatea la celulele descendente.

23. CS O particularitate unică a limfocitelor immature este:

a) capacitatea de recunoaştere a celulelor proprii;
b) sinteza anticorpilor specifici antigenilor pătrunşi în organism;
c) recunoaşterea celulelor proprii modificate;
d) sinteza anticorpilor specifici pentru fiecare antigen până la
întâlnirea cu el;
e) distrugerea celulelor proprii transformate în celule canceroase.

24. CS Anticorpii sunt molecule:

a) purtătoare de caractere genetice străine;
b) proteice genetic străine;
c) sintetizate ca răspuns la antigen şi care interacţionează cu el;
d) polizaharidice;
e) lipidice.

25. CS Antigenul:

277
 a) este o imunoglobulină;
b) determină sinteza anticorpilor specifici;
c) este o fosfolipidă;
d) este sintetizat ca răspuns la anticorp, interacţionând cu el;
e) nu posedă caractere genetic străine.

26. CM Sistemul imun realizează:

a) reglarea homeostaziei celulare în ţesuturi şi organe;
b) supravegherea stabilităţii genetice a celulelor somatice;
c) lupta cu factorii patogeni pătrunşi în organism;
d) sinteza anticorpilor;
e) prevenirea pătrunderii informaţiei străine.

27. CM Antigenii sunt:

a) molecule de proteine alogene (străine);
b) molecule de la suprafaţa virusurilor, bacteriilor;
c) molecule de ADN;
d) lipide;
e) codificaţi de genele imunoglobulinelor.

28. CM Genele imunoglobulinelor sunt:

a) active în celulele somatice, cu excepţia celulelor sistemului imun;
b) moştenite de la părinţi în stare inactivă;
c) active şi diferite, formându-se pe parcursul diferenţierii fiecărui
limfocit după naşterea copilului;
d) moştenite de la părinţi în stare activă;
e) cu localizare necunoscută.

29. CM Diversitatea nelimitată a anticorpilor este asigurată de:

a) formarea de novo a diferitor gene active în fiecare limfocit;
b) formarea genelor active în rezultatul crossingoverului somatic;
c) crossingoverul somatic între cromatidele surori ale cromozomilor;
d) crossingoverul somatic între cromatidele nesurori ale
cromozomilor omologi;
e) splaicingul alternativ al moleculei de ARN – transcript primar al
genelor active pentru lanţurile H şi L ale imunoglobulinelor.

278
30. CM Limfocitele B şi T la om se deosebesc prin:
a) structură;
b) locul de diferenţiere;
c) origine;
d) funcţie;
e) setul de receptori.

31. CM Imunoglobulinele:
a) sunt constituite din lanţuri grele şi uşoare;
b) fiecare lanţ e format din regiuni variabile şi constante;
c) sunt codificate de genele unei familiei, dispuse pe un cromozom;
d) există în două forme: secretate şi legate de membrană;
e) fiecare lanţ este codificat de gene localizate pe un cromozom.

32. CM Mecanismele genetice de sinteză a sute de milioane de tipuri de

anticorpi în organismul uman:
a) formarea genelor active în cromozomii de origine maternă sau
paternă;
b) mutaţii punctiforme în segmentele hipervariabile ale genelor;
c) formarea diverselor gene active într-o celulă B şi sinteza mai
multor tipuri de anticorpi de aceeaşi celulă;
d) precizia înaltă de unire a genelor – segmente;
e) combinarea lanţurilor L şi H la asamblarea moleculelor de
anticorpi.

279