Subiectul 1.

Mijloace de transport

Transportul ţiţeiului şi produselor petroliere se poate face şi prin alte mijloace decât
prin conducte: transport auto, CFR şi naval:
 Transportul cu autocisterna are o capacitate redusă şi un preţ de cost ridicat. Se foloseşte
pentru transportul unor cantităţi mici de produse petroliere pe distanţe scurte, când este
necesară o rapiditate în livrare. Distanţa pe care o parcurge produsul este cu 10…15%
mai mare decât traseul dintre sursă şi beneficiar din cauza traseului impus de şosea şi
centrele urbane;
 Transportul pe calea ferată cu cisterne (50 m3) duce de asemenea la un preţ ridicat
deoarece asigură livrarea unor cantităţi mici de ţiţei sau produse pe distanţe lungi traseul,
fiind de asemenea impus. Acest mijloc de transport are şi dezavantajul că produsele sunt
descărcate în rampe de garare şi nu la beneficiar ceea ce înseamnă că din aceste puncte
terminale, transportul feroviar trebuie combinat cu alte mijloace de transport (auto,
conducte);
 Folosirea tancurilor fluviale sau maritime în transportul hidrocarburilor lichide, transferul
unor volume mari de vehiculare şi ca atare la preţuri de cost scăzute. Există şi unele
dezavantaje:
 transportul de la sursă la beneficiar necesită alte surse de transport de la staţia
terminus: auto, CFR, conducte.
 în zonele cu climă continentală, transportul pe apă are caracter sezonier ca efect al
îngheţului. Din acest motiv apare necesitatea construirii unor mari depozite (parcuri) atât
la primirea produselor, cât şi la livrarea lor către consumatori (industrie, populaţie);
 transportul maritim cu petroliere cu capacităţi de transfer din ce în ce mai mari (150
000 România, 550 000 Franţa, 1 000 000 Japonia - proiect) a fost favorizat de crizele
mondiale ale petrolului.

Subiectul 2
Din toate mijloacele de transport conducta s-a dovedit mijlocul cel mai eficace deoarece:
- asigură transportul constant şi continuu al fluidelor;
- asigură un preţ de cost foarte scăzut;
- necesită un consum redus de energie;
- prezintă siguranţă în exploatare datorită simplităţii şi comodităţii, costul de exploatare fiind
de numai 1% din investiţii;
- asigură posibilitatea automatizării complete (sisteme SCADA), astfel încât pierderile de
fluide să fie minime;
- dă posibilitatea transportului succesiv de fluide;
- transportul prin conducte este cel mai puţin poluant faţă de alte mijloace de transport.
Subiectul 4. Definiti conducta
Conducta reprezinta un spatiu de orice forma si dimensiuni prin care curge un fluid sub
presiune.
Din punct de vedere hidraulic conducta reprezintã un spaţiu de orice formã şi
dimensiuni care permite mişcarea sub presiune a unui fluid. Convenţional, conductele sunt
clasificate în trei categorii în funcţie de mărimea urmãtorilor termeni hidraulici:
2 2 2
L v v v
( )
λ
d 2g
, ( ξ ) , (1 ) ,
2g 2g (1.1)

în care
( λ dL ) reprezintã pierderea de energie (de fapt disiparea energiei cinetice, potenţiale şi
de poziţie în efecte termice şi vibraţii) proporţionalã cu lungimea, iar  coeficientul de pierderi
locale de sarcinã;  este coeficientul de rezistenţã hidraulicã proporţional cu lungimea, L –
lungimea conductei iar d – diametrul interior al acesteia.
Astfel:

 dacã parametrul
( λ dL )
> 50 conducta este considerată lungã (magistralã) din punct de
vedere hidraulic, ultimii doi termeni având valori neglijabile;
L
 dacã parametrul 0,2 <
( )
λ
d
< 50 conductele sunt considerate scurte (locale) din punct
de vedere hidraulic, termenii din (1.1) au acelaşi ordin de mãrime, luarea lor în calcul
fiind obligatorie;
L
 dacã parametrul
( )λ
d< 0,2, conductele sunt considerate scurte (orificii, duze) din
punct de vedere hidraulic, astfel încât în calcule contează numai pierderile locale.
În calculul unei conducte se pun douã probleme:

Subiectul 3 Calculul hidraulic al conductelor care transporta lichide: ETAPE

 de proiectare, când aceasta se construieşte, şi se cunosc: consumatorii (debite, presiuni),

cotele topografice ale traseului, geografia terenului (traversãri de drumuri, cãi ferate,
cursuri de apã, vãi etc.), variaţia temperaturii de-a lungul traseului ca medie multianualã,
condiţiile climatice, gradul de agresivitate al solului în vederea dimensionãrii protecţiei
catodice, parametrii regimului de transport etc.
 de verificare a unui sistem de transport aflat în funcţiune în vederea depistãrii
posibilitãţilor de mãrire a capacitãţii de transport. Vom verifica d.p.d.v mecanic rezistenta
conductei la solicitarile interioare si exterioare.
Subiectul 5 Pierderi de sarcina hidraulica
Pierderile de sarcinã prin frecare se compun din pierderi proporţionale cu lungimea (hl) şi
pierderi locale (h).Acestea fiind luate in considerare punctual, doar la momentul in care
intalnim coturi, robineti. Aşa cum s-a stabilit anterior, pentru conducte magistrale pierderile
locale se neglijeazã, in considerare se iau doar pierderile de sarcina hidraulica longitudinal, astfel
încât :
2 2
∑ h fr =h L= λ Ld 2vg ,
1
L – lungimea tronsonului de conducta
λ - coeficient de rezistenta hidraulica
d – diametrul interior al conductei
v – viteza de curgere a fluidului prin conducta
g – acceleratia gravitationala
Subiectul 6. Ce este Reynolds si cum se calculeaza?
În cãrţile de hidraulicã s-a dedus cã repartiţia vitezei într-o secţiune vie de curgere a conductei depinde de
regimul de curgere. Acesta se defineşte prin numãrul Reynolds, ca raport între forţele de inerţie şi cele de
frecare, având, dimensional expresia
vd 4 Q
Re  
 d ,
În cazul în care secţiunea vie de curgere are o altã formã, viteza medie se va obţine împãrţind
debitul la aria acestei secţiuni, iar numãrul Reynolds se defineşte, cu ajutorul razei hidraulice
A
r H =2 ,
P
în care A este aria secţiunii vii de curgere, iar P – perimetrul udat de lichid.
- Domeniul I, este domeniul laminar de mişcare în care  > , arată o variaţie liniară între viteză şi
gradientul de presiune, Re  0 - 2 300,
64
λ=
Re
- Domeniul II, corespunde regimului turbulent (deja numărul Re depăşeşte 3 000), denumită zona
conductelor netede
0 , 3164
λ= ,
( Re )0 ,25
- Domeniul III, domeniul mişcării turbulente relative,domeniul denumit conducte mixte, este
domeniul în care  < ,
1 1 ε 2 ,51
√λ
=−2 log ( +
3 ,71 d Re √ λ )
- Domeniul IV, domeniul turbulenţei absolute corespunde unor viteze medii de curgere foarte mari
astfel încât   0, iar conducta se numeşte rugoasă.
 1 1
=1, 74+2 lg
√λ ε
2
d ()
Subiectul 7.Coeficientul de rezistenta hidraulica
Pentru determinarea coeficientul de rezistenta hidraulica trebuie sa cunoastem regimul de curgere in care
ne situam in conducta respectiva.

Nikuradze, E. Moody şi alţii au ajuns la concluzia că pierderile de energie depind nu numai de valoarea
numărului Re, dar şi de mărimea rugozităţilor şi a distribuţiei lor în spaţiu, adică:
ε
(
λ=f Re,
d )
- Domeniul I, este domeniul laminar de mişcare în care  > , arată o variaţie liniară între viteză şi
gradientul de presiune, Re  0 - 2 300,
64
λ=
Re- Stokes
- Domeniul II, corespunde regimului turbulent (deja numărul Re depăşeşte 3 000), denumită zona
conductelor netede
0 , 3164
λ= ,
( Re )0 ,25 - Blasius
- Domeniul III, domeniul mişcării turbulente relative,domeniul denumit conducte mixte, este
domeniul în care  < ,
1 1 ε 2 ,51
√λ
=−2 log ( +
3 ,71 d Re √ λ ) - Colebook si White
 - Domeniul IV, domeniul turbulenţei absolute corespunde unor viteze medii de curgere foarte mari
astfel încât   0, iar conducta se numeşte rugoasă.
1 1
=1, 74+2 lg
√λ ε
2
d () Rel. Nikuradze
Subiectul 8 Relatia caderii de presiune
Din relaţia (1.17) rezultã cãderea de presiune
p1 p2 8 Q2
= + ( z 2 −z 1 ) + 2 λ 5 L
ρg ρg π g d
z2 −z 1
β=
L
p1 − p2
=i+ β
ρ gL
8 Q2
( p1 − p2 ) = λρ L+ ρg ( z 2−z 1 )
π2 d5
i – panta hidraulica
β – panta geometrica a conductei
L – lungimea conductei
d – diam interior
Q – debit
P1- pres de pompare la intrare
P2- presiunea la beneficiar ( iesire)
z- cote
Densitate
Coef de rez hidraulica
g- acceleratia gravitationala
Subiectul 9. Conducte montate in serie

Aceste conducte sunt formate dintr-un singur fir de ţevi dar de lungimi şi diametre interioare diferite,
debitul ce urmează a fi transportat având valoarea Q.
Condiţiile de calcul sunt următoarele:
 Conservarea debitului
Q = Q1 = Q2 =……= Qn (1.44)
 Conservarea energiei
hL = hL1 + hL2 +……+ hLn (1.45)
Căderea de presiune de-a lungul întregului sistem va fi egală cu suma căderilor de presiune pe
fiecare tronson în parte, adică
8 Q2
p 1− p 2= λ ρ l + ρg ( z 2 −z1 )
π 2 1 d 51 1
8 Q2
p 2− p 3= λ 2 ρ l 2 + ρg ( z 3 −z 2 )
π2 d 52
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
8 Q2
p n −p n+1= 2 λn ρ 5 l n + ρg ( z n+1 −z n ) ,
π dn
Adunând ecuaţiile de mai sus
n
8 l
p1 −p n+1 = 2
ρQ 2
∑ λ i i5 + ρg ( z n+1 −z 1 )
π i =1 di ,
rezultă următoarele:
 căderea de presiune de-a lungul întregului sistem nu depinde de cotele intermediare ci numai de cele
ale extremităţilor;
 în formula de calcul există trei necunoscute, în cazul cel mai general, diametrul interior, regimul de
curgere şi presiunea iniţială. Algoritmul de calcul este acelaşi redat în sub capitolul 1.6. Dacă se alege
diametrul problema determinării presiunii p1 se rezolvă de la sine.
 Când căderea de presiune se cunoaşte se poate determina debitul care poate fi transportat, cu
formula
0,5
π2 1
Q=

Subiectul 10. Conducte montate in paralel

{ ( p − p ) −ρg ( z n+1−z 1 ) ]
8 ρ [ 1 n+1
∑
n

1
λi l i
d5i }
Conductele montate în paralel (în derivaţie) au lungimi şi diametre diferite şi au în comun
punctele de intrare si iesire. Pierderile de sarcina hidraulica sunt egale.
Condiţiile de proiectare sunt
Q = q1 + q2 +…+ qn
hL = hL1 = hL2 =…= hLn

Pentru stabilirea căderii de presiune între cele două puncte, ţinând cont de faptul că a apărut o
nouă necunoscută, qi, debitul distribuit pe fiecare derivaţie cu diametrele di, trebuie să se scrie expresia
căderilor de presiune pe fiecare ramură în parte
q 2
8 1
p 1− p 2= 2
λ 1 ρ l 1 + ρg ( z 2 − z1 )
π d 51
q 2
8
p 1− p 2= 2 λ2 ρ 25 l 2 + ρg ( z 2 − z 1 )
π d2
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
q 2
8
p 1− p 2= 2 λn ρ n5 l n + ρg ( z 2− z 1 )
π dn
din care se explicitează expresiile pentru debitele parţiale
5
π2 d1
q1 =
√ √8 ρ λ1 l 1 [ (
5
p 1− p2 )− ρg ( z2 −z 1 ) ]
0,5

π2 d2
q 2=
√ √8 ρ λ2 l 2 [ ( p1 −p 2 ) −ρg ( z 2−z 1 ) ]
0,5

.. . .. .. . .. .. .. . .. .. . .. .. . .. .. . .. .. . .. .. . .. .. .. . .. .. . .. .. . .. .. . .
5
π2 dn
q n=
√ √ p − p −ρg ( z 2 −z 1 ) ]
8 ρ λ n ln [ ( 1 2 )
n
0,5

Q=∑ qi ,
1
 d 5i
√ [∑ √ ] [
n
π2 0,5
Q= ( p1 −p 2 ) −ρg ( z 2−z 1 ) ]
8ρ 1 λi l i

Subiectul 11. Calculul mecanic al conductei

În calculul mecanic al conductelor se urmăreşte, în principal, determinarea grosimii

peretelui ţevii astfel încât aceasta să aibă o comportare corespunzătoare în exploatare. Grosimea
de perete influenţează atât fiabilitatea conductei, cât şi aspectul economic al exploatării. Aceste
influenţe acţionează în sens contrar şi anume: o ţeavă cu grosime mare de perete influenţează
pozitiv siguranţa în exploatare a conductei dar conduce la investiţii mari, deci la un preţ de cost
al produsului transportat mai mare, şi invers.
Pentru determinarea grosimii de perete trebuie să se cunoască solicitările la care este
supusă o conductă subterană sau una supraterană.
Solicitările pot fi:
 inevitabile (permanente sau temporare);
 parţial evitabile;
accidentale (total evitabile sau parţial evitabile
Solicitările inevitabile permanente sunt: presiunea interioară din conductă, greutatea
lichidului transportat şi greutatea ţevii, a izolaţiei termice. Solicitările temporar inevitabile sunt:
variaţia de temperatură atunci când se transportă lichide calde (transport neizoterm), forţa
datorită presiunii vântului ca şi greutatea zăpezii (la conductele supraterane).
Solicitările parţial evitabile se datorează şocului hidraulic la conductele care nu sunt
prevăzute cu compensatoare, presiunii exercitate de mijloacele de transport în cazul
subtraversărilor fără manşoane de protecţie, datorate excentricităţii şi/sau ovalităţii conductelor.
Solicitările accidentale total evitabile sunt cele legate de manipularea necorespunzătoare a
ţevilor, de executarea incorectă a sudurilor etc.
Subiectul 12. Care sunt eforturile care apar intr-o conducta
 Efortul unitar axial.
Determinarea acestor eforturi datorită solicitărilor inevitabile foloseşte reprezentarea din figura
3.2.

Pentru conducte orizontale

pd pd d
σ ax =
4e
σ ax =
4e ( 4e )
+ gΔz ρ L + ρ0 L ,
;
σ ax , T =Eε =EαΔT , ;
;
ΔL d
σ ax , a =Eε=E =E
L 2R
 Efortul unitar tangential

Acest efort unitar apare numai datorită solicitării conductei la presiune interioară.
Se face distincţie între ţevi cu pereţi groşi, în secţiunea cărora eforturile unitare sunt
variabile, şi tuburi cu pereţi subţiri la care aceste eforturi au aceeaşi valoare în orice punct al
secţiunii.
În cazul tuburilor cu pereţi groşi (figura 3.4.a)
distribuţia efortului unitar tangenţial este dată de formula Lame
r 2i r 2e
σt=
r 2e −r 2i ( )
1+
r2
p,

ri şi re fiind razele interioară, respectiv exterioară a ţevii.

pD
σ t max =
2e - pereti subtiri
 Efortul unitar radial
Efortul unitar radial se datorează, de asemenea, presiunii interioare şi ca atare
r = - p
Pentru determinarea grosimii ţevii se calculează cele trei eforturi unitare reţinând semnul
algebric corespunzător şi prin intermediul teoriei de rezistenţă a energiei maxime de deformare a
formei (Huber-Mises-Hensky) se determină efortul unitar echivalent
1 0,5
σ ech = [
( σ ax −σ t )2 + ( σ t −σ r )2 + ( σ r −σ ax )2 ] ,
2 (3.19)
care se poate simplifica la
0,5
σ ech =( σ 2ax + σ 2t −σ ax σ t ) ,
(3.20)
pe motivul că
σ <σ < σ .
r ax t

Calculele efectuate se pot corecta dacă

σ
σ ech ≤σ a = c
c (3.21)
unde a este efortul unitar admisibil, c - efortul unitar corespunzător limitei inferioare de
curgere, iar c - un coeficient de siguranţă
Subiectul 13. Metode pentru marirea capacitatii de transport a conductei pt lichide.

Cea de a doua problemă care se pune în calculul conductelor de transport fluide, aceea de
verificare, se referă la studierea posibilităţilor de mărire a capacităţii (a debitului) unei conducte
deja aflată în funcţiune.
Evidenţierea acestor posibilităţi o oferă însăşi ecuaţia generală de curgere
8 Q2
( p1 − p2 ) = 2 λρ 5 L+ ρg ( z 2−z 1 )
π d
Acestea sunt, în ordinea apariţiei în ecuaţie: creşterea presiunii de pompare (p1), reducerea
rezistenţelor hidraulice (lamda) şi schimbarea pantei hidraulice prin creşterea secţiunii de
curgere.
În ordinea uzanţei, pentru toate tipurile de lichide, acestea sunt descrise mai jos.
1.5.1. Schimbarea pantei hidraulice
Schimbarea pantei hidraulice se poate realiza prin montarea unei intercalaţii sau prin
montarea unei derivaţii.
Montarea unei intercalaţii
Căderea de presiune de-a lungul unei conducte (figura 1.19.a.), de lungime L, diametru interior d
care transportă un debit Q este
p 1 − p2
=iL+ ( z 2 −z 1 )
ρg

Această cădere de presiune va fi egală cu suma căderilor de presiune pe cele trei tronsoane
p1 − p2 p1− p M p M −p N p N − p2
ρg
= (ρg
+ )(
ρg
+
ρg )( )
¿
iL+ ( z 2 −z 1 ) =i 1 l+ ( z M −z 1 ) +i1 x + ( z N −z M ) +i1 L+ ( z 2−z N ) −i1 l−i1 x ,
care după explicitare conduce la valoarea lungimii intercalaţiei cu diametru d1 > d care va
permite mărirea debitului de la valoarea Q la Q1,
 i−i 1
x= L
i¿1 −i 1

Montarea unei derivaţii

Fig. 1.20. Conducte montate în paralel

Căderea de presiune în sistem va putea fi dedusă din egalitatea

( p1 − p2 ) = ( p1 − p M ) + ( p M − p2 ) ,
8 Q2
p1 −p 2= 2 ρλ 5 L
π d
Q 2
8 1
p1 − p M = ρλ 1 ( L− x )
π2 d5

Cunoscând valoarea debitului Q1 (egal cu suma lui q cu q1) se deduce imediat

Q2
8 1
p M − p2 = 2 ρ ¿¿
π ¿¿
va rezulta
2
λ Q

x=
1−
λ1 ( )( ) Q1
¿¿
d5
λ1
1− ¿ ¿ ¿ ¿
Creşterea presiunii de pompare
Expresia căderii de presiune pentru o conductă poate fi scrisă şi sub forma
8 Q2
p1 −p 2f = 2 ρλ 5 L ,
π d (1.72)
p2 f = p2 + ρg ( z 2 −z 1 )
(1.73)
Dacă presiune de pompare creşte de la valoarea p1 la p1*, debitul va creşte de la Q la Q1;
coeficientul  va avea o altă valoare 1 iar valoarea densităţii rămâne practic constantă
Q2
8 1
p1∗− p2 f = 2
ρλ 1 L
π d5
 regim laminar de mişcare
¿
p1− p 2f
Q1 =
( p1− p 2f ) Q
(1.77)
 regim turbulent, conducte netede
rezultă
¿ 0,571
p1− p 2f
Q1 =
(
p1− p 2f ) Q
(1.79)
 regim turbulent, conducte rugoase
Deoarece
λ=λ1
¿ 0,5
p1 − p2 f
Q1 =
( p1 − p2 f )
14.Etapele calcului graficului pt conducte

Metoda grafica evidentiaza urmatoare aspecte :

- gradul de accdentare al terenului
- variatia presiunii de-a lungul conductei
- permite acolo unde este cosul, amplasarea unor statii intermediare de pompare.
Pt cazul in care panta hidraulica este constanta, algoritmul de calcul este urmatorul:
- se alege scara graficului, de obicei ordonata/abscisa, 1/100;
- se traseaza linia de referinta si linia de pozitie;
- se calculeaza panta hidraulica “i” urmarind urmatorul algoritm:
- se alege o viteza de curgere optima d p d v tehnico-economic:
(l=1….3) (amestec=0,1…0,3) (g= 10..25) m/s
- din ec de continuitate se permite determinarea unui diametru interior orientativ in
funcite de debitul de fluid si de viteza aleasa.
- se standardizeaza conducta, alegem o conducta aflata in fabricatie si luam din
STAS( D, d,e) a conductei care va fi verificata cu ajutorul calculului mechanic sau de
rezistenta.
- calculam viteza reala medie de curgere prin conducta cu ajutorul diametrului interior
standardizat.
- Se determina regimul de curgere cu ajutorul nr Reynolds in functie de proprietatile
fizice ale fluidului transportat.
- Se determina coeficientul de rezistenta hidraulica in functie de regimul de curgere
stabilit.
- Determinarea caderii de presiune pe fiecare tronson de conducta al intregului sistem.
Subiectul 15. Metode pentru transportul titeiurilor vascoase/congelate.
Transportul ţiţeiului cu ajutorul diluanţilor
Transportul ţiţeiului cu ajutorul diluanţilor se face prin amestec. Ca diluant se poate folosi benzina,
petrolul lampant, motorina, condensul lichid din zăcământul de gaz condensat sau un ţiţei cu vâscozitate
mai mică ( se pot folosi şi diluanţi mai scumpi dar nu este rentabil).
Prezenţa diluanţilor în ţiţei ameliorează proprietăţile de curgere ale acestuia prin scăderea
vâscozităţii şi reducerea considerabilă a concentraţiilor de parafină din amestec. S-a mai constatat că dacă
diluantul este ţiţei uşor, unele componente ale acestuia împiedică dezvoltarea cristalelor de parafină.
Experimentele au arătat că efectele pozitive ale diluanţilor depind de temperatura de amestecare şi
de concentraţie. Aceste efecte sunt cu atât mai mari cu cât temperatura de amestecare şi concentraţia sunt
mai mari.
Singurul dezavantaj al acestei metode apare în situaţia opririi transportului când există posibilitatea
formării reţelelor de cristale de parafină care face dificilă reluarea pompării.
Transportul ţiţeiurilor cu adaosuri
Această metodă are ca scop, de asemeni, scăderea temperaturii de congelare. Mecanismul acţiunii
acestora nu este bine cunoscut până în prezent. Se presupune că moleculele de adaosuri sunt adsorbite pe
suprafaţa cristalelor de parafină împiedicând formarea reţelelor spaţiale de cristale de parafină rezistente.
Pentru ca acest procedeu să fie eficient trebuie ca ţiţeiul să fie încălzit la temperatura care să
topească cristalele de parafină şi apoi amestecarea cu adaosuri.
Drept adaosuri pot fi folosiţi compuşi macromoleculari ca polimetil-acrilaţi, poliizobutilenă,
polimerii etilenei, propilenei etc. În funcţie de natura adaosului se recomandă ca el să se încadreze între
limitele 0,02…2 % din greutate.
Se pare că eficienţa adaosurilor se manifestă numai în regim turbulent de mişcare. În regim laminar
nu sunt eficiente iar costul este destul de ridicat.
Transportul ţiţeiului termostatat
Transportul ţiţeiului termostatat constă în încălzirea acestuia până la o anumită temperatură şi
răcirea lui cu o numită viteză. Eficienţa acestei metode depinde de caracteristicile ţiţeiului, de temperatura
de încălzire şi de viteza de răcire a acestuia.
Mecanismul de funcţionare: prin încălzire parafina din ţiţei se dizolvă, iar la răcire componentele asfalto-
răşinoase din ţiţei sunt adsorbite pe suprafeţele cristalelor de parafină împiedicând astfel formarea reţelei.
Deci procedeul este cu atât mai eficient cu cât conţinutul în aceşti componenţi este mai mare.
Marele inconvenient este lipsa unei tehnologii industriale adecvate.
Hidrotransportul
Hidrotransportul poate conduce, în anumite condiţii, la reducerea căderilor de presiune dacă ţiţeiul
vâscos sau parafinos se transportă împreună cu apa. În principiu, hidrotransportul se poate realiza în mai
multe variante:
 folosirea unei tehnologii care să asigure o curgere concentrică, ţiţeiul fiind izolat de conductă de către
un inel de apă; se obţine o scădere a căderii de presiune deoarece vâscozitatea apei este mai mică sau
 mult mai mică decât cea a ţiţeiului. Acest procedeu necesită tehnologii speciale de a realiza un şanţ
elicoidal în interiorul conductei fără a fi siguri că stabilitatea mişcării inelare este asigurată pe distanţe
mari;
realizarea unei emulsii a celor două fluide care să ofere o reducere sensibilă a vâscozităţii amestecului
faţă de apă

Transportul ţiţeiului în câmp magnetic

Aceasta metoda a fost evaluate, de unde au rezultat urmatoarele:
 Eficienţa procedeului creşte odată cu creşterea intensităţii câmpului magnetic;
 Eficienţa procedeului depinde de compoziţia ţiţeiului;
 Eficienţa procedeului scade cu creşterea temperaturii peste 25 0C;
 Ţiţeiul de Videle era magnetizat şi după 3 zile.

Folosirea energiei ultrasonice în transportul ţiţeiurilor parafinoase

In acest caz s-au folosit generatoare de ultrasunate pentru reducerea temperaturii de congelare.
In urma experimentelor putem evitentia urmatoarele concluzii :
- Reducerea temperaturii de congelare este influentata de procentul de hidrocarburi din compozitia
titeiului
- Aceasta metoda este eficenta cu conditia ca titeiul sa nu contina apa
- Depunerile de parafina au scazut proportional cu energia ultrasonica aplicata
- Eficienta tratarii ultrasonice scade in timp, efectul energiei se poate mentine 24h
- Eficienta tratamentului este cu atat mai mare cu cat vascozitatea titeiului este mai mica
Subiectul 16. Relatia variatiei temperaturii de-a lungul unei conducte.

dq=K ( πd⋅dx ) ( T x−T ext )

,
fie cu fluxul obţinut din variaţia entalpiei
dq=−c ( ρQ ) dT x
în care K este coeficientul global de schimb de căldură, iar c - căldura specifică masică.
1 dT x
dx=− ,
a T x−T ext
unde prin a s-a notat
Kπd
a=
c ( ρQ )
variaţia temperaturii de-a lungul conductei,
−ax
T x =T ext + ( T 1−T ext ) e ,
Pentru a determina lungimea tronsonului de conducte de-a lungul căreia ţiţeiul nu congelează, se
poate înlocui în relaţia (2.5) x = Lc şi Tx = Tc, rezultând
1 T −T
Lc= ln 1 ext
a T c −T ext

T1- temperatura titeiului incalzit de unde incepe pomparea.

Subiectul 17. Relatia caderii de presiune pentru trasnportul gazelor prin conducta si
precizatii termenii.

2
2 2 Q
p1 −p 2= 2 L
k
- K = modulul de debit
0,5
π T0 d5
k=
() ( )
R
4 p0 √ aer Z 1 T 1 δλ
- δ = densitatea relativa a gazelor in raport cu aerul
- λ = coef. de rezistenta hidraulica
- Raer = ct. universala a gazelor
- Z1 = coef. de abatere de la legea gazelor
- d = diametru interior
- Po/To = presiunea si temperature in cond. Normale
- T1 = temp la intrarea in conducta
- P1,P2 = presiunea la intrare, respectiv iesire din conducta
- Q =debitul volumului de gaze
- L = lungimea conductei care transporta gaz
Subiectul 18,. Conducte montate in serie/paralel pentru transportul gazelor

Conducte montate în serie

Se considerã o conductã de transport gaze formatã din n tronsoane de lungimi li şi module
de debit Ki care trebuie sã transporte un debit volumetric Q (figura 6.2).

Q l1,K1 l2,K2 ln,Kn

1 2 3 n n+1

Fig. 6.2. Conducte montate în serie

Se observã cã diferenţa de presiune între cele douã capete ale conductei este egalã cu suma cãderilor de

presiune pe cele n conducte, astfel cã:

( p21 − p2n+1)=( p 21 −p 22 )+ ( p22 − p23 ) +.. . .. .. .. .+ ( p 2n− p 2n+1 ) (6.25)

l
p21 −p 22=Q 2 1 2
K1
l
p22 −p 23=Q 2 2 2
K2
... .. .. ... .. .. ..... ...... .. ..
li
p2i −p 2i+1 =Q2 2
Ki
... .. .. ... .. .. ..... ...... .. ..
l
p2n − p2n+1=Q 2 n 2
Kn
_______________
TOTAL:
n
l
p1 −p n+1=Q ∑ i 2
2 2 2

1 Ki

Deoarece se cunosc urmãtorii parametrii: debitul volumetric, lungimile tronsoanelor de

conductã ca şi distribuţia de presiune, din ecuaţiile tip (6.26) se poate deduce modulul de debit
Ki, şi deci diametrul tronsonului i, di, pe motivul proporţionalitãţii.
 2 2 2 2
pi − pi+1 p 1− p n+1
=
li L

n
∑ li
L fiind 1 .

19. Conducte montate în paralel

Este posibil ca de-a lungul unei conducte magistrale de transportat gaze sã fie necesarã
montarea, între douã noduri, 1 si 2, a n conducte de lungimi (trasee) diferite (module de debite
diferite) si deci, debite parţiale diferite (figura 7.3).

l1, K1, q1
l1, k1, q1
l2, K2, q2
1 2

Q ln, Kn, qn

Fig. 6.3. Conducte montate în paralel

Cãderile de presiune între punctele 1 si 2, scrise pentru fiecare ramurã în parte, vor avea
formele redate mai jos; din acestea se pot deduce debitele pe fiecare ramurã (noi necunoscute în
ecuaţia generalã de curgere):
q2 p2 − p2
p21−p 22= 12 l1 ⇒ q1 =K 1 1 2
K1
q2
l1 √
p21 − p22
2 2 2
p1−p 2= 2 l2 ⇒q 2=K 2
K2 l2 √
...........................................................
q2 p21− p22
2 2 n
pi −p 2= 2 ln ⇒ qn =K n
Kn
Conform ecuaţiei de continuitate
√ ln

n
Q=∑ q1
1

rezultând expresia
 2
Q
p21 −p 22= 2
,
n
Ki
(∑ √ )
1 li
din care se poate deduce modulul de debit KI şi deci diametrul tronsonului i.

Subiectul 20. Ce tipuri de rezervoare pt depozitarea titeiului si produse petroliere

cunoasteti ?

Rezervoarele pentru depozitarea ţiţeiurilor şi a produselor petroliere sunt recipiente de

construcţie complexă şi capacităţi variabile. Ele pot fi clasificate după mai multe criterii:
 După materialele din care sunt confecţionate: rezervoare metalice, din beton armat, din
materiale plastice armate etc.
 După capacitatea de depozitare: rezervoare mici (100 m3), re-zervoare mijlocii
(100...5 000m3), rezervoare mari (30 000…. 100 000), rezervoare gigant ( 100
3
000 m );
 După presiunea interioară: rezervoare de joasă presiune (atmosferică), de medie
presiune ( 10 bar) şi de înaltă presiune;
 După calitatea produselor depozitate: ţiţei, produse albe, produse negre, uleiuri,
hidrocarburi aromatice, gaze petroliere lichefiate, produse de înaltă puritate;
 După forma constructivă: rezervoare cilindrice (verticale sau orizontale), sferoidale, de
construcţie specială;
 După amplasarea fundului rezervoarelor faţă de sol: rezervoare supraterane pe sol sau
pe apă, parţial îngropate şi subterane în roci naturale sau subacvatice;
 După poziţia capacului: cu capac fix sau cu capac flotant;

Rezervoarele cilindrice verticale şi de presiune atmosferică sunt cele mai răspândite datorită
simplităţii execuţiei şi montării.
Subiectul 21. Cum se realizeaza inmagazinarea gazelor in conductele magistrale?

Cea mai simplă metodă folosită pentru preluarea vârfurilor orare de consum o
constituie folosirea capacităţii de înmagazinare a conductelor magistrale. Ea se realizează între
perioada de consum maxim (când datorită faptului că debitul nominal al conductei este mai mare
decât debitul consumat, iar presiunea în punctul final ajunge la valoarea maximă) şi perioada de
consum minim (când necesarul de gaze este mai mare decât debitul nominal al conductei iar
presiunea în punctul final atinge valoarea minimă).
Capacitatea de înmagazinare a unei conducte este cu atât mai mare cu cât presiunea la
intrarea în conductă este mai mare şi cu cât volumul acesteia este mai mare (eficienţa maximă o
prezintă sistemele de transport interconectate). În intervalul în care se face înmagazinarea,
capacitatea de transport a conductei se diminuează pe măsură ce presiunea la capătul final al
conductei creşte.

Subiectul 22. Inmagazinarea in conducte inelare

Luam in considerare mai multe conducte magistrale care vin din zone diferite si care sunt
interconectate printr o conducta inelara cu diametrul mare . Astfel se asigura o continuitate a
livrarii de gaze de asemenea se utilizeaza efficient capacitatea de transport ale condutelor si
implicit se mareste substantiar cantitatea de gaze ce pot fi inmagazinate pe conducta .
Un astfel de sistem constituie cel mai efficient regulator de debit cand varful orar de consum este
mare.