Romanul 

Baltagul, scrisă de Mihail Sadoveanu, a fost inspirat din balada populară

Miorița și descrie călătoria Vitoriei Lipan în căutarea soțului ei dispărut, pentru a afla
ce s-a întâmplat cu acesta și cine l-a ucis.

Acesta este un rezumat de o pagină al cărții, o scurtă recenzie cu diverse

notițe și idei menționate în carte. Este aici cu intenția să ajute cititorii să
decidă dacă să citească această carte.

Dacă ți se pare util îți recomand să cumperi cartea și să o citești toată astfel

încât să extragi propriile idei după ce o vei citi. Plus că astfel poți avea parte
de bucuria de a citi o carte bună...

Rezumatul romanului Baltagul

Baltagul este inspirat parțial din balada populară Miorița și folosește alte motive
existente în literatura populară românească. Pe scurt, acțiunea romanului descrie
moarte lui Nechifor Lipan, oier care dispare fără urmă și nu se mai întoarce la soția
lui Vitoria. Aceasta, îngrijorată de lipsa oricărui semn de la soț, pleacă în cele din
urmă în căutarea lui împreună cu fiul lor Gheorghiță.

Mama și băiatul vor parcurge tot traseul parcurs de turmele de oi ale lui Nechifor ca
să descopere că acesta a dispărut brusc în munți unde se afla cu alți doi oieri
necunoscuți cărora le vânduse o parte din oile sale.

Suspicioasă față de îmbogățirea bruscă a celor doi oieri Vitoria parcurge munții din
nou, găsește câinele lui Nechifor și cu ajutorul acestuia descoperă osemintele soțului.
Realizând ce s-a întâmplat ea organizează un praznic la care îi cheamă pe cei doi oieri
și îi confruntă, acuzându-i de uciderea soțului ei. Unul dintre oieri îl atacă pe
băiatului Vitoriei și acesta îl lovește cu un baltag, iar câinele lui Nechifor atacă și el.
Înainte de a muri oierul își recunoaște fapta și cere iertare.

În final Vitoria și Gheoghiță se întorc la casele lor și viața merge mai departe.

Citate Baltagul

Viaţa muntenilor e grea; mai ales viaţa femeilor. Uneori stau văduve înainte de
vreme, ca dânsa.

Soarele bătea de cătră amiază de pe tancul Măgurii. Ridicând ochii şi clipind,

Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei. Dar asta era o părere,
căci sub soare lunecau pâlcuri de nouri alburii. Vremea era călduţă şi abia adia
vântul, aducând în ogradă, ca pe nişte fluturi târzii, cele din urmă frunze de salcie
şi de mesteacăn.
Cânele sta cu luare-aminte pe coadă, privind văile ca un om.[…] Când coborâ la al
doilea pod al văii dinspre Sabasa, cânele se opri şi deveni neliniştit.

In zori de ziua, vineri in 10 martie, munteanca si feciorul ei au inchingat caii cei

pagi s-au incalecat. Au trecut pe la parintele Danila, si Gheorghita a adus maica-sa
tasca de la cucoana preuteasa Aglaia. Au coborat la crasma s-au trezit pe negustor.
Au cerut domnului Iordan rachiu intr-o plosca de lemn. Si cand rasarea soarele, se
aflau afara din sat, in lungul paraului, catra apa Bistritei.

Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini şi dădu şi ea un zvon.

Despre Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu a fost un romancier român, scriitor de nuvele, jurnalist și om

politic, care a ocupat de două ori funcția de șef de stat (1947–1948 și 1958).Unul
dintre cei mai prolifici scriitori români, Sadoveanu este cunoscut mai ales pentru
romanele sale istorice și de aventuri, dar și pentru scrierile sale despre natură. De
asemenea este unul dintre autorii români cu cele mai longevive cariere, cariera sa
durând cinci decenii (1904-1954).