Curs 5 SFP 5.11.

2021
Introducere in functia publica si statutul functiei publice
Functionarul public este o categorie de personal care isi desfasoara activitatea in cadrul
autoritatilor si insitutiilor publice care se deosebeste de personalul contractual al
acestora. De esenta functionarilor publici este faptul ca ei exercita prerogative de putere
publice care se concretizeaza prin activitati de natura celor prevazute in mod expres de
lege, in prezent, art 370 din Codul Administrativ.
Constitutia inca de la adoptarea sa a rezervat printre domeniile legilor organice si
reglementarea statutului functionarului public care a fost insa amanata pana la
adoptarea legii 188/1999, care la randul sau a fost incorporata in continutul Codului
Administrativ, apropbat prin O.U.G 57/2019 si implicit abrogata, fiind reglementata in
partea a VI –ea a acestuia. Un element de noutate ca si viziune pe care il reflecta
Codul Administrativ este ca in partea a VI a sa regasim reglementate atat statutul
functionarului public in Titlul II, cat si situatia juridica a personalului contractual, in Titlul
III al acestei parti.
Ratiunea pentru care s a procedat astfel are la baza faptul ca intreg personalul care isi
desfasoara activitatea in sectorul public prezinta anumite particularitati dincolo de
elementele specifice care caracterizeaza situatia juridica a fiecaruia, particularitati care
rezulta din faptul ca ei transpun prin activitatea pe care o desfasoara misiunea
administratiei si a statului in ansamblul sau care este aceia de a satisface nevoi sociale
de interes public prin activitati de punere in executare a legii sau de prestare in limitele
legii a unor servicii publice.
Functionarii publici au o situatie juridica statutara,care deriva din statutul lor juridic
aprobat prin lege, de aceea in ceea ce ii priveste pe ei si functia pe care o exercita, in
doctrina se vorbeste despre constitutionalitatea si legalitatea functiei publice, care
semnifica faptul ca ei reprezinta o institutie de rang constitutional ale carei dimensiuni
sunt dezvoltate prin lege, insitutie care apartin traditional dreptului public( administrativ).
Personalul contractual are, dupa cum rezulta si din denumirea lui, o situatie juridica
contractuala, izvorata dintr-un contract incheiat intr autoritatea sau instiutia publica in
calitate de angajator si persoana incadrata, fie in baza unui contract individual de
munca, fie in baza unui contract de management. In cazul functionarului public, statutul
lui izvoraste mai intai din lege, si apoi in baza legii, dintr-un act de numire in functia
publica, acesta fiind un act administrativ unilateral, care atasat si face parte integranta
din el, un document numit fisa postului in care se regasesc atributiile specifice postului
pe care functionarul il ocupa. Functionarul public nu-si poate negocia situatia juridica,
asa cum se intampla in cazul personalului contractual, in baza contractelor incheiate cu
autoritatile sau institutiile publice in conditiile legii. Spunem” in conditiile legii”, pentru ca
nici in cazul personalului contractual nu gasim o lobertate absoluta de negociere,
legiuitorul trasand prin lege limitele acetei negoicieri. Exemplu: Salariul, indifernet ca
este vorba de sistemul privat sau public nu poate fi plasat sub limitele minime
dprevazute de lege, iar in ceea ce priveste personalul contractual din sistemul bugetar,
cuantulum acestui salariu este cel prevazut de lege, respectiv legea 153/2017, care
reprezinta legea cadru privind salarizarea persolaului din sectorul bugetar.
Intre functionarul public si salariatul din sectorul public exista astfel si unele similitudini,
insa in acelasi timp exista si diferentieri care le confera identitate distincta. In acelsi
timp, in spiritul legislatiei, al transformarilor care au loc in planul relatiilor de serviciu
pentru functionari si al relatiilor de munca pentru salariati, in doctrina se recunoaste, o
tendinta de apropiere a situatiei juridice, a functionarului public si implici a salariatului
determinata de nevoia de flexibilixare pe care o resimte sectorul public. Spunem
aceasta deoarece, de esenta functinarului public, este stabilitatea acestuia in functie si
recunoasterea dreptului la cariera, care sunt percepute uneori ca o frana impotriva
schimbarilor mai mult sau mai putin legitime .
In sistemul Romanesc, in aceasta perspectiva a apropierii situatiei juridice a celor 2
categorii putem invoca introducerea pentru functioanrii publici a acordurilor colective
care sunt corespondentul contracteor colective ale salariatilor. Exista insa o diferenta de
esenta intre acestea, in sensul ca acordurile colectiva care sunt niste intelegeri
incheiate intre autoritatile publice, pe de o parte, si functionarii publici prin sindicate, pe
de alta parte, nu pot sa vizeze decat acele aspecte pe care legiuitorul le-a vazut limitativ
si care vizeaza modul de folosire al fondurilor pentru imbunatatirea conditiilor de munca;
modul de folosire a fondurilor pt imbunatatilor cond de munca; sanatatea si securitatea
in munca; iar perfectionarea profesionala, precum si alte masuri decat cele prevazute
de lege pentru protejarea functionarilor care au fost alesi in functii de conducere
sindicala.
Din punct de vedere al regulilor juridice care le sunt aplicabile, exista 2 mari categorii:
A) functioanrii publici care se supun statutului general-reprezentat in prezent de Codul
Administrativ
B) functionari publici care se supun unui statut special-se pot adopta potrivit art 380 CA,
pentru functionarii din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului Romaniei,
Administratiei prezidentiale, Consiliului Administrativ, Serviciile diplomatice si consulare,
serviciul de ordine publica si securitate nationala, structurile vamale precum si alte
servicii publice stabilite prin lege al caror personal exercita prerogative de putere
publica astfel cum sunt acestea determinate de art 370 din CA.
Spre deorsebire de vechea reglementare, Codul administrativ vine cu un element de
noutate in sensul ca imparte preorgativele de putere publica in 2 categorii, unele prin
cae se exercita activitati cu caracter general, cum ar fi elaborarea de proiecte de acte
normative, de politici publice etc., si altele prin care se exercita prerogative de putere
publica avand caracter special care se circumscriu activitatilor desfasurate de
functionarii publici cu statut special( activitati din cadrul Parlamentului, externe, etc).
Foarte important este faptul ca statutele speciale nu pot sa reprezinte niste reglementari
pralalele statutului general, delimitandu-se prin lege materiile care pot sa faca obiectul
de reglementare al statutelor speciale. Este vorba despre drepturi, indatoriri si
incompatibilitati specifice, altele decta cele prevazute de cod, precum si functii publice
specifice, iar in cazul functionarilor din cadrul sistemului Ministerului de Externe si al
celui de Ordine Publica si Sigurnata Nationala, statutele pot sa reglementeze si aspecte
care privesc cariera, regimul raspunderii, gestiunea functiei publice si altele prestabilite
de legiuitor in art 380 alin(5).
Pe langa clasificarea anterior mentionata, legea instituie si alte criterii de clasificare,
cum ar fi:
-continutul activitatii care determina functii generale si functii specifice
-nivelul autoritatii in care se constituie in functie de care se identifica: functia publica de
stat(la nivel central), functia teritoriala( la nivelul inst prefectului si la nivelul serviciilor
publice deconcentrate), functia publica locala (la niv adm publice locale)
-dupa criteriul studiilor, dupa care se identifica 3 clase de functionari: clasa I (studii
superioare de lunga durata); clasa a II a(studii superioare de scurta durata, anterioare
aplicarii sistemului de la Bologna-cele 3 cicluri); clasa aIII a (studii liceale)
-dupa criteriul mivelului atributiilor, in care regasim: inaltii functionari publici, numai in
sitsemul central; functionarii de conducere si functionarii de executie
-dupa criteriul experientei si vechimii: functionari definitivi si stagiari, CA aducand ca
element de noutate faptul ca stabileste aceiasi durata de un stagiu pentru toti
functionarii(iniante era diferita 6/8 si 1 an in functie de clasa)