O scrisoare pierduta

Ion Luca Caragiale

Reprezentată pe scenă în 1884, comedia „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale este a
treia piesă din cele patru scrise de autor, o capodoperă a genului dramatic. Este o comedie de
moravuri în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului, fiind inspirată
din lupta electorală din anul 1883. Piesa este o comedie de moravuri in care sunt satirizate
aspecte ale societatii contemporane autorului. Piesa releva ideea unei realitati tragice
transmise prin comic, constituind un adevarat inceput de literatura dramatica nationala.
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L.
Caragiale, județul Dîmboviţa, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist,
pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine
greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți
scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind
structura compozitioana specifica, in acte si scene (piesa este structurata in 4 acte formate din
scene), dar si lista personajelor care participa la actiune, aflata la inceputul textului. Modul de
expunere principal este dialogul, construit sub forma unui schimb de replici intre personajele:
Nae Cațavencu, Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache, Ghiță Pristanda, Cetățeanul turmentat,
Agamemnon Dandanache, Tache Farfuridi, Iordache Brânzovenescu, Ștefan Tipătescu. De
asemenea apar si indicatiile scenice, numite si didascalii, scrise intre paranteze, prin care
autorul prezinta decorul, gesturile, atitudine si starile sufletesti ale personajelor, ajutand astefl
la transformarea textului dramatic in spectacol.
Comedia aparține realismului clasic. Principiile promovate de societatea culturală
„Junimea” și estetica realismului se regăsesc în critica „formelor fără fond” (Titu Maiorescu)
și a politicienilor corupți, satirizarea unor aspecte sociale, veridicitatea obținută prin tehnica
acumulării detaliilor și individualizarea „caracterelor” prin limbaj. Țin de clasicism echilibrul
compozițional, generalitatea situațiilor și a caracterelor (prostul fudul, canalia, cocheta,
încornoratul).
Tema comediei constă în satirizarea vieții publice și de familie a unor politicieni din
societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Comedia înfățișează aspecte din
viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră, șantajul, falsificarea
listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal Zoe - Trahanache - Tipătescu) a unor
politicieni corupți. Astfel se atrage atenția asupra adulterului, demagogiei, corupție și
imoralității.

Titlul operei literare ,,O scrisoare pierduta” de I.L Caragiale, este analitic, fiind alcatuit
dintr-un substantiv articulat cu articolul nehotarat ,,O” ,,O scrisoare” si un adjectiv pozitiv
,,pierduta”. Titlul evidentiaza contrastul comic dintre aparenta si esenta, lupta pentru put4ere
politica fiind defapt doar o lupta bazata pe santajul cu ,,o scriosare pierduta. Aceasta lupta
reda prtetextul dramatic al comediei.
 In expozitiune ne este prezentat timpul si locul actiunii: în capitala unui județ de munte, la
sfârșitul secolului al XIX-lea, dar intalnim si primele personaje: Stefan Tipatescu si Pristanda,
care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”.

Intriga are loc odata cu pierderea scrisorii de amor adresată lui Zoe Trahanache și semnată
de către însuși prefectul. Dorind sa ii faca pe plac prefectului Fanica, politistul Pristanda ii
povesteste o discutie auzita pe furis la un joc de carti intre dascalimea orasului si Nae
Catavencu despre o anumita scrisoare ce ii poate asigura victoria la alegeri. Un cetatean
turmentat gaseste scrisoarea insa Nae Catavencu profita de starea de ebrietate a acestuia si o
stustrage de la el, amanintand ca o va publica daca nu este propus candidat in locul lui
Farfuridi.

Desfasurarea actiunii incepe cu numararea voturilor dar cu o zi inainte de alegeri.

Farfuridi si Branzovenescu din grupul partidului de guvernare se tem de tradare. Farfuridi se
asteapta sa fie ales deputat dar isi suspecteaza gruparea politica ca sustine un candidat din
opozitie. Santajata de Catavencu, Zoe, de frica sa nu fie publicata scrisoarea, impreuna cu
Tipatescu ii face lui Catavencu diferite promisiuni, in schimbul scrisorii. Santajata Zoe face
promisiuni, iar actiunile celor doi amorezi sunt in contradictie. Neobtinand scrisoarea, Zoe si
Tipatescu decid sa-l sustina pe avocat in adunarea electorala, asigurandu-l ca va fi ales
deputat.
Punctul culminant se desfasoara in în sala mare a primăriei, unde au loc discursurile
candidaților la întâlnirea electorală. Farfuridi si Catavencu isi rostesc discursurile electorale,
incercand sa-i convinga pe alegatori de calitatile lor politice. La anutarea candidaturii lui
Dandanache, cele doua tabere electorale ajung la conflict, iar Catavencu pierde in
invalmaseala palaria, in captuseala careia tinea scrisoarea, găsită pentru a doua oară de
Cetăţeanul turmentat, care o duce destinatarei.
Deznodamant: Zoe este foarte ingrijorata ca nu il gaseste pe Catavencu, caruia sa ii
inapoieze obiectul santajului. Aceasta si Tipatescu afla de la noul noul candidat Agamemnon
Dandanache faptul ca si el a fost ales pe baza santajului cu o scrisoare. Catavencu apare, dar
nu are scrisoarea. Zoe o primeste inapoi de la cetateanul turmentat si Catavencu accepta sa
conduca festivitatea in cinstea alesului. Toti se impaca, Catavencu sperand ca va fi ales in alta
camera.
Aceasta opera se incadreaza in stilul beletristic deoarece:
 stilul beletristic este specific operelor literare in proza si in versuri (piese de teatru,
nuvele, romane, poezii, basme), aceasta opera fiind o piesa de teatru
 Autorul si a luat o libertate in raport cu normele limbii romane
 înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii
literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
 folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati,
trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
Repere critice:
 Pompiliu Constantinescu a vazut in Caragiale "cea mai lucida inteligenta satirica
romaneasca" ("Scrieri", vol.II);
 … fondul comediilor lui Caragiale este rece si cinic . Realitateace el ne zugrãveste nu
ne poate încãlzi , necum sã ne entuziasmeze ; ea erepulsivã si va deveni , din ce în ce
 mai repulsivã cu cât omenirea va înainta pe calea progresului moral . În nici o operã
clasicã nu vei gãsisituatiuni de valoare ca cele pe care dramaturgul nostru le primeste
înactiunea dramaticã - le primeste si le mentine cu seninãtatea cea maidesãvârsitã -
chiar la sfârsitul si dupã sfârsitul ei .”Mihail Dragomirescu“
 Caragiale n-a gãsit , nu l-a lãsat inima sã vadã ridicolul în viatatãrãnimii - cum n-a
gãsit , n-a vãzut , nu l-a lãsat inima sã vadã cevaomenesc în viata claselor
nouã.”G.Ibrãileanu“
 Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului naţional .Si tot dispreţul pe
care-l arunca el admiratorilor si invitaţilor sãi n-ajungeaca sã-i stirbeascã - lucru rar pe
lume - dreptul de a zice si de a faceoricui orice , de a jigni sentimentul public în orice
formã , de a sta împotriva vremii sale , si când greşea ea , si când era el greşitul .
”Nicolae Iorga"

Consider ca opera ,,O scrsiaore pierduta” de I.L Caragiale este o creatie ce isi dezvaluie frumusetea
mesajului pe masura experientei pergurgerii capitolelor, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul,
dar, in acelasi timp, atrage atentia cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”.