• IGIENA APEI

• I. Necesarul de apa si modul de acoperire

• II. Compoziția naturală a apei
• III. Poluarea apei
• IV. Patologia infecțioasă transmisă prin apă
• V. Patologia neinfecțioasă transmisă prin apă
• VI. Condiții de potabilitate a apei
• I. Necesarul de apă și modul de acoperire
• Apa este constituientul esential al materiei vii, cu rol in desfasurarea
tuturor proceselor vitale. La omul adult apa reprezinta 60% din
greutatea corporala. Cu cat organismul este mai tânăr, cu atat
continutul de apa este mai mare.
• Repartiția apei la om la diferite vârste:
• - Embrionul (3 zile) – 97% apa;
• - Fătul (3 luni) – 91% apa;
• - Sugarul – 70 ± 5% apa;
• - Adultul – 60-65% apa.
• Diferitele tesuturi si organe contin cantitati diferite de apa. Cea mai
mare cantitate de apa este in tesutul adipos (85-90%), in muschi
(75%), in piele (60%), in plămân (80%), in ficat (85%), in plasmă
(90%).
• Rolurile apei :
• 1. Rol in absorbția intestinală;
• 2. Rol in transportul si eliminarea produsilor
metabolici;
• 3. Rol in termoreglare si in homeostazie (echilibrul
intern al organismului);
• 4. Rol in mentinerea echilibrului acido-bazic;
• 5. Rol in procesele de osmoza;
• 6. Rol in procesele de sinteza din organism.
• Necesarul de apă:
• Nevoia de apa in 24h la adult (nevoia fiziologică)
este de 2,5 litri de apă, din care 1,5 litri il constituie
apa ca atare, restul fiind apa care intra in
compozitia alimentelor (laptele contine cantitatea
cea mai mare de apa, nucile si alunele contin
cantitatea cea mai mica de apa).
• Din organism se elimina aceeasi cantitate de apa (2,5 l /zi);
=diureza repartizata astfel :
• - pe cale renala: 1,5 l
• - prin transpiratie: 0,5 l
• - prin respiratie: 0,25 l
• - prin dejecte (materii fecale): 0,25 l .
• Deci ingesta = excreta =2,5 l ; raportul dintre ingesta si excreta
de apa configureaza bilanțul hidric al organismului.
• Scaderea cantitatii de apa din organism provoaca senzația de
sete.
• OMS considera :
• - cantitatea minimă de apa pentru un individ este de 5 l /zi;
• - cantitatea optimă de apa pentru un individ este de 10 l/zi
(inclusiv activitatile gospodaresti);
• - cantitatea maximă de apa pentru un individ este de 50l/zi
(inclusiv activitatile gospodaresti).
• Necesarul de apa al unei populatii trebuie sa includa:
• 1. Nevoile gospodaresti ale populatiei:
• - Nevoia fiziologica: 2,5 l/zi;
• - Apa pentru prepararea hranei;
• - Apa pentru igiena individuala;
• - Apa pentru igiena locuintei.
• 2. Nevoile urbanistice:
• Reprezinta 30 - 80% din consumul de apa a colectivitatii. Cuprinde:

• - Necesarul de apa din institutii;

• - Necesarul de apa pentru curatenia (salubrizarea) strazilor;
• - Necesarul de apa in scopuri decorative ale orasului (fântâni
arteziene).
• 3. Nevoile industriale:
• Repezinta 40 – 80% din consumul de apa al colectivitatii. Cuprinde :
• - Consumul de apa pentru procesele industriale;
• - Nevoile igienico-sanitare ale personalului implicat.
• 4. Nevoile agrozootehnice:
• - Apa pentru cresterea animalelor;
• - Apa pentru udarea serelor si solariilor;
• - Apa pentru spalarea masinilor agricole.
• Prognoza consumului de apa in perspectiva se
face pe o perioada de 25-30 de ani, pe baza
evolutiei probabile, a numarului de locuitori si a
evolutiei dezvoltarii industriale. Alegerea
surselor de apa pentru alimentarea centrelor
populate se face pe baza criteriilor calitative,
cantitative, distanta, pret.
• II. COMPOZIȚIA NATURALĂ A APEI
• a) Elemente chimice: gazele –oxigen (O2) si hidrogen (H2);
unele mai contin si dioxid de carbon (CO2).
• mai bogate in O2 sunt apele de suprafata;
• mai bogate in CO2 sunt apele subterane.
• b) Substanțe minerale: calciu, sodiu, potasiu, magneziu,
mangan, fier, etc.- sub forma de saruri minerale (cloruri,
sulfati, azotati, carbonati, bicarbonati, ioduri, fluoruri). Ex:
apele minerale.
• Mai bogate in saruri minerale: apele subterane (apele
minerale);
• mai sarace in saruri minerale: apele de suprafata.
• c) Organisme si microorganisme acvatice: vizibile cu ochiul
liber si cu microscopul sau lupa.
• mai bogate in organise acvatice: apele de suprafata;
• mai sarace in organisme acvatice: apele subterane.
• III. POLUAREA APEI
• Poluarea apei = schimbarea calitatilor naturale ale apei; se realizeaza
ca urmare a primirii unor elemente din afara, pana cand apa nu mai
este buna pentru a servi consumului populatiei (nu mai este potabila,
ci devine apa poluata).
• Sursele de poluare ale apei:
• A. Surse organizate:
• - apele reziduale menajere;
• - apele reziduale industriale;
• - apele reziduale agrozootehnice.
• B. Surse neorganizate: sunt reprezentate de reziduurile solide
depozitate accidental pe malul lacurilor, râurilor, fluviilor, mărilor.
• Autopurificarea apei = capacitatea apei de a se debarasa singura de
diversi poluanti. La apele de suprafata, procesul de purificare este mai
mare decat la apele subterane. In autopurificarea apei intervin
urmatoarele mecanisme:
• - Procese fizice si fizico-chimice (dilutia, sedimentarea);
• - Radiatiile ultraviolete – care sunt bactericide si bacteriostatice;
• - Temperatura apei;
• - Diverse reactii chimice si fizico-chimice (oxidarea, precipitarea,
absorbtia).
• IV. PATOLOGIA INFECȚIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ
• Apa este o cale de transmitere pentru o serie de boli
infectioase. In conditiile poluarii, apa constituie un important
factor de imbolnavire.
• Bolile transmise prin apa pot avea oricare din cele trei forme de
manifestare:
• - Epidemica;
• - Endemica;
• - Sporadica.
• Forma epidemică – aparitia brusca a unui numar mare de
imbolnaviri, indiferent de varsta, sex, profesie, de cele mai
multe ori grupate in jurul unei surse de apa si cu posibilitati de
aparitie in tot cursul anului.
• Lipsa agentului patogen din apa analizata nu trebuie sa ne
conduca la eliminarea diagnosticului de epidemie hidrica,
deoarece, de multe ori, pana la aparitia imbolnavirilor
(incubatie), germenii au putut fi distrusi.
• Supravietuirea germenilor e favorizata de: apa rece, apa curata
sau ape statatoare.
• Transmiterea bolilor infectioase hidrice trebuie sa
intruneasca trei conditii:
• a) Sa existe un eliminator de germeni (om sau
animal bolnav sau purtator);
• b) Germenii patogeni sa fie viabili in apa un timp
suficient pentru a produce boala;
• c) Sa existe o populatie receptiva (care consuma
sau utilizeaza apa respectiva contaminata).
• Clasificarea bolilor infecțioase hidrice, după tipul
agentului etiologic sau patogen:
• A. Boli bacteriene hidrice sau bacterioze hidrice ;
• B. Boli virale hidrice sau viroze hidrice;
• C. Boli parazitare hidrice sau parazitoze hidrice.
• A. Bacterioze hidrice
• Cele mai importante bacterioze hidrice sunt : holera, febra tifoida,
dizenteria,
• leptospiroza, tuberculoza, bruceloza, tularemia, bolile diareice.
• 1. HOLERA – este produsa de vibrionul holeric, care rezista cateva
saptamani (10-60 zile ) in apa si se poate transmite prin apa in
proportie de 90%.
• Epidemiile de holera sunt adevarate calamitati sociale, cu mortalitate
foarte mare. Clinic, se manifesta prin: febra, scaune diareice apoase
multiple, varsaturi, deshidratare, fenomene de gastro-enterita,
alterarea starii generale.
• 2. FEBRA TIFOIDA – este produsa de bacilul tiphic, ce are o rezistenta
in apa de pana la trei saptamani.
• Boala este specific umana, germenul fiind eliberat din organism odata
cu dejectele provenite de la omul bolnav/ purtator. Patrunderea
bacilului tiphic in organism se face odata cu apa ingerata. In prezent ,
incidenta bolii in zonele endemice este in scadere datorita masurilor
de dezinfectie a apei si datorita vaccinarii antitifoidice a populatiei
zonelor endemice.
• 3. Dizenteria (Schigelloza disenteriae) – este produsa de bacilul
dizenteric sau Shigella disenteriae care rezista in apa 4-7 zile.
• In prezent, dizenteria este cea mai raspandita bacterioza hidrica
datorita receptivitatii populatiei, in lipsa unui vaccin adecvat, precum si
din cauza diseminarii masive a bacililor dizenterici in mediul extern.
• 4. Leptospiroza – este produsa de leptospirele patogene din apa,
dintre care cea mai patogena este leptospira icterohemoragica.
• Patrunderea in apa a leptospirelor se datoreaza contaminarii apei de
catre șobolanul de apa (rezervorul natural al leptospirelor) si de catre
unele animale domestice (porcine, bovine), care elimina prin dejectele
lor leptospirele in mediul extern.
• Leptospirele au o rezistenta mare in apa, de la cateva saptamani la
cateva luni (supravietuiesc 20-40 de zile). Ele pot patrunde in
organismul uman si pe cale cutanata ca in cazul imbăierii intr-o apa
contaminata cu leptospire sau in cazul muncitorilor care lucreaza
neprotejati in subsolurile blocurilor sau institutiilor.
• Se manifesta prin: mialgii, alterarea starii generale, febra mare, icter,
hemoragii.
• Este o urgenta medicala.
• 5. Tuberculoza (TBC)- are si o transmitere hidrica pe langa
cea aerogena predominanta. Bacilul Koch (BK) rezista in apa
100-120 de zile.
• Se poate transmite si indirect, prin laptele unor bovine
bolnave care au baut apa contaminata cu BK sau au pascut
pe pasuni irigate cu apa contaminata cu BK.
• 6. Bruceloza – este o bacterioza rar transmisa prin apa.
Agentii patogeni sunt brucelele, care au o rezistenta in apa de
6 – 60 de zile si rezista bine chiar si la dezinfectantele uzuale
ale apei. Pot produce cazuri sporadice de boala.
• 7. Tularemia – este produsa de Pasteurella tularensis, care
este eliminata prin dejectele sobolanilor. Rezista in apa 10 –
40 de zile.
• 8. Bolile diareice – cuprind o serie de enterocolite, produse
de germeni diversi, ca :
• E . coli, coliformi (enteropatogeni), Yersinia, Campylobacter
jejuni, Salmonella etc. Se manifesta clinic prin scaune
diareice, varsaturi, colici abdominale, deshidratare.
• B. Virozele hidrice
• 1. Poliomielita – este transmisa prin virusul
poliomielitic, care are o rezistenta de 120 – 150
de zile in apa si este sensibil la clor si alti
dezinfectanti uzuali ai apei. Datorita vaccinarii
antipoliomielitice, a scazut incidenta acestei
afectiuni.
• 2. Hepatitele virale – sunt produse de virusurile
hepatice A si E, ce se transmit prin apa. Rezista
in apa 150 – 200 de zile. Rezista la clor si la
dezinfectantii uzuali ai apei si produc adevarate
epidemii hidrice.
• C. Parazitozele hidrice
• 1. Dizenteria amoebiana – este produsa de un parazit
care isi elimina dejectele in apa sub forma de chisturi.
Chisturile rezista pana la 50 – 100 de zile in apa rece.
• Eliminatorii de paraziti in mediul extern sunt : omul
bolnav sau purtator, caini, pisici, sobolani. Infestarea
omului se produce prin ingerarea apei poluate sau
consumul fructelor si zarzavaturilor stropite cu apa
infestata.
• 2. Lambliaza ( giardioza ) – este produsa de Giardia
lamblia, care supravietuieste in apa 30 – 40 de zile.
Parazitul se elimina in mediul extern prin materii fecale
de la omul bolnav, sub forma de chisti. Chistii de lamblia
supravietuiesc luni de zile in apa. Lambliaza este
frecventa la copii.
• 3. Trichomoniaza – este o parazitoza produsa de
trichomonas vaginalis, ce se transimite si prin apa
si prin contact sexual. Agentul patogen
(trichomonas vaginalis), in apa calda, peste 30◦C,
are o rezistenta mica (cateva ore).
• Transmiterea bolii se realizeaza in bazinele de
innot, unde in acelasi timp se imbaiaza persoane
sanatoase cu persoane bolnave.
• Transmiterea bolii se mai poate face si prin contact
sexual, fiind favorizata de folosirea in comun a
prosoapelor si a obiectelor de igiena personala.
• 4. Ascaridioza – este o parazitoza produsa de
ascarizi sau viermi care se gasesc in sol si sunt
antrenati de apa, ajungand in organismul uman.
• V. PATOLOGIA NEINFECȚIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ
• Aceasta patologie e determinata de compozitia chimica a apei si anume :de
bio-elementele sau substanetele minerale prezente in apa, fie prin carenta,
fie prin exces.
• Bolile neinfectioase transmise prin apa sunt: gusa endemica, caria dentara,
fluoroza endemica, boli cardio-vasculare si intoxicatii.
• 1. GUȘA ENDEMICĂ – este o afectiune cu extindere in masa, determinata de
scaderea concentratiei de iod in apa. Iodul este constituientul natural al
glandei tiroide, fiind element esential al hormonului tiroidian. Carenta de iod
(I2) duce la gusa endemica ca urmare a stimularii hipofizare prin insuficienta
tiroidiana si astfel glanda tiroida creste in volum rezultand gusa.
• Gusa endemica apare la concentratia iodului in apa sub 5 micrograme/dm3
apa.
• La concentratii si mai mici (sub 2-3 micrograme/dm3 ) apare cretinismul si
surdomutitatea, ca forme grave a gusii endemice.
• Profilaxia gusei endemice se face prin administrarea de iod in alimente sub
forma de sare iodata sau tablete de iodura de potasiu, care se administreaza
la gravide si femeile care alapteaza.
• Normal, necesarul de iod in organism este de 1 u/kg corp. Regiunile
endemice in care populatia prezinta aceasta boala se numesc regiuni
gusogene.
• 2. Caria dentară – este produsa prin scaderea concentratiei de
calciu, fosfor si fluor in apa de baut, la care se mai adauga si
carenta de vitamine din organism.
• Factorii predispozanți: consumul exagerat de dulciuri,
masticatie defectuoasa, igiena defectuoasa a cavitatii bucale,
scaderea fluorului din apa.
• Fluorul are actiune bactericida, distrugand bacteriile de la
suprafata smaltului dentar. Fluorul nu este un factor cariogen, ci
este un factor cario-preventiv, adica intervine in prevenirea
actiunilor cariogene de la nivelul dintelui.
• Profilaxia cariei dentare: se face prin adaugarea de fluor in
urmatoarele moduri:
• Badijonari ale cavitatii bucale cu fluorura de sodiu;
• Pasta de dinti cu fluor (fluorurata);
• Tabletele de fluorura de sodiu (fluorete) administrate la copii
in perioada de dezvoltare a dentitiei definitive;
• Fluorizarea laptelui consumat de copii;
• Fluorizarea apei de baut.
• 3. Fluoroza endemica – este o afectiune mai rar raspandita,
determinata de excesul de fluor din apa de baut. Se
manifesta prin pete galben-maronii pe smaltul dentar si dinti
friabili (care se sfarama).
• Profilaxia bolii: se face prin demineralizarea apei de baut si
anume prin indepartarea excesului de fluor.
• Concentratia normala este de 2 miligrame/dm3 de apa.
• 4. Bolile cardio-vasculare – sunt raspandite in toata lumea,
fiind favorizate de consumul de apele minerale bogate in
saruri. Aceste boli cardio-vasculare sunt in legatura cu
carentele de Ca si Mg si cu gradul de duritate al apei de
baut,ceea ce creste depunerea pe vasele de sange a sarurilor
minerale, de exemplu colesterolul,provocand arteroscleroza.
• Profilaxia: - prin reducerea sarurilor minerale in alimentatie si
apa;
• prin reducerea consumului de ape minerale.
• 5. Intoxicatiile - sunt boli produse prin consumul accidental al apei ce
contine substante toxice, ca : nitriti, nitrati, mercur, plumb, cadmiu,
pesticide, cianuri, substante radioactive, detergenti, hidrocarburi.
• Intoxicația cu nitriți și/sau nitrați – mai poarta numele de cianoza
infantila sau methemoglobinopatia cianogena infantila. Nitritii si
nitratii provin din solurile si din apele bogate in azot si ajung in
fantani. Patrund in organism, intra in combinatii cu hemoglobina si
rezulta methemoglobina, care scoate din functie o parte din oxigen.
Consecinta este cianaoza si sindromul de insuficienta respiratorie.
Boala apare la copii de 0-1 ani alimentati artificial (de accea se
recomanda alaptatul la sanul mamei).
• Intoxicatia cu plumb – provenienta plumbului in apa este de la
conductele de apa invechite facute din plumb. Simptome: oboseala,
paloare, diaree, dureri articulare si musculare.
• Intoxicatia cu pesticide – pesticidele organofosforate si
organoclorurate provin din ingrasamintele care se adauga in sol.
Efectele acestei intoxicatii pot fi acute sau cronice.
• Efectele acute: cefalee, varsaturi, colici abdominale,
transpiratii, contractii musculare, dispnee, lipotimie.
• Efectele cronice: efecte hepatotoxice, efecte neurotoxice,
avort spontan sau malformatii congenitale la fatul nascut.
• Intoxicatia cu cianuri – este foarte grava deoarece se
blocheaza enzimele oxidative la nivel respirator, ducand la
asfixie si deces. Cianurile ajung in apa prin poluarea
industriala.
• Intoxicatia cu hidrocarburi – are efecte cancerigene in timp.
• Intoxicatia cu substante radioactive – nu modifica
caracteristicile organoleptice ale apei, facandu-le greu de
recunoscut. Prin cumulare, aceste substante au potential
patogen radioactiv important.
• Intoxicatia cu detergenti – au efecte indirecte asupra sanatatii
omului.
• VI. CONDIȚII DE POTABILITATE A APEI
• Pentru a fi potabila, apa trebuie sa indeplineasca un numar de
conditii, astfel:
• 1. Conditii organoleptice (gust si miros)- principala conditie ca apa sa
fie potabila este sa fie consumata cu placere, adica sa fie fara gust si
fara miros.
• Normal – apa trebuie sa fie incolora, inodora, insipida.
• Gustul apei – este rezulatatul continutului apei in elemente minerale
si gaze dizolvate. Lipsa acestora dau un gust fad, neplacut, care nu
satisface senzatia de sete.
• Oxigenul inprima caracterul de prospetime. Excesul de saruri minerale
modifica gustul apei, astfel:
• Excesul de Fe – da gust metalic;
• Excesul ce Ca – gust salciu;
• Excesul de Mg – gust amar;
• Excesul de cloruri – gust sarat.
• Excesul de CO2 da gust acrisor intepator.
• Excesul de H2S (hidrogen sulfurat) da gust gretos, respingator.
• Mirosul apei
• Este dat de prezenta unor elemente naturale sau poluante, in exces, astfel:
• Substantele organice in descompunere dau apei un miros neplacut
(datorita degajarii de H2S si NH3);
• Substantele poluante (pesticide, detergenti)- dau un miros caracteristic.
• Diferitele organisme vegetale – dau miros de iarba sau mucegai.
• 2. Condiții fizice
• Temperatura:
• - Apa rece – sub 5oC;
• - Apa calda – peste 170C si are un gust neplacut datorita pierderii gazelor;
• - Temperatura optima a apei – 7-150C.
• Turbiditatea;
• Culoarea: apa este incolora;
• Radioactivitatea: sa nu fie radioactiva.
• 3. Condiții chimice – se cerceteaza:
• - Substante cu actiune nociva (substantele toxice provenind din poluare,
peste CMA);
• - Substante indicatoare a poluarii apei (substante organice, ca: amoniac,
nitriti, CO2).
• 4. Conditii bacteriologice – se cerceteaza :
• - Germenii mezofili – sunt cei ce se
dezvolta la 370C; unii fac parte din flora
proprie, altii sunt supraadaugati, constituind
flora patogena;
• - Germenii coliformi si enterococi: sunt
indicatori ai poluarii fecale ai apei, deoarece
majoritatea bolilor transmise prin apa au ca
agenti etiologici germenii eliminati prin tubul
digestiv.
• 5. Conditii biologice – apa potabila nu
trebuie sa contina microorganisme acvatice
si nici organisme vizibile cu ochiul liber.