CEA MAI PUTERNICĂ

                                    de August Strindberg

 
 
 
PERSONAJELE:
DOAMNA X – O ACTRIȚA CĂSĂTORITĂ
DOMNIȘOARA Y – O ACTRIȚA NECĂSĂTORITĂ
O CHELNERIȚĂ
 
 
DECORUL: Un colț de cafenea pentru doamne. Dra Y stă la una din
mese. Are în față o sticlă de bere pe jumătate și citește o revistă
ilustrată pe care mai târziu o va schimbă cu altele de pe masă. Intră
Dna X, care e îmbrăcâtă de iarnă cu pălărie și pelerină. Duce pe braț
un coș sau o sacoșă japoneză cu un desen delicios.
 
DOAMNA X: Bună ziua, Amelia dragă. Stai aici singură în ajunul
Crăciunului – ca o fată bătrână...
 
(Dra Y își ridică privirea din revistă, înclină din cap în direcția Dnei
X, apoi continuă să citească)
 
DOAMNA X: Știi, mă doare să văd că stai aici singură - singură într-
o cafenea - și mai ales în ajunul Crăciunului. Asta mă face să mă simt
la fel de prost ca atunci când am văzut o nuntă într-un restaurant din
Paris. Mireasa stătea și citea o revistă umoristică în vreme ce mirele
juca biliard cu invitații. Oh, mi-am spus, cu un asemenea început ce se
va alege de căsnicia asta și care-i va fi sfârșitul? El, să joace biliard în
noaptea nunții și ea să citească o revista umoristică - ce spui? Ah, dar
în cazul de față e o anumită deosebire, nu crezi?
 
(Chelnerița întră cu o ceașcă de ciocolată caldă pe care o pune pe masă
în față Dnei X. Apoi iese.)
 
DOAMNA X: ...Știi ceva, Amelia? Te-ai fi descurcat mult mai bine
dacă te-ai fi măritat cu el... Îți aduci aminte că eu te-am îndemnat de la

1
început să-l ierți. Îți aminteșți ? Acum puteai să fii soția lui și să ai
propriul tău cămin. Îți aduci aminte ce fericită ai fost de ultimul
Crăciun când ți-ai petrecut vacanța la țară cu părinții logodnicului tău?
Cum slăveai în cântece viața casnică și, literalmente, doreai din tot
sufletul să părăsești teatrul? Da, Amelia dragă, un cămin este cel mai
bun lucru – după teatru, bineînțeles. Și copiii... știi... Ei, dar tu n-ai
putea să înțelegi asta.
 
(figura Drei Y exprimă disprețul)
 
DOAMNA X: (soarbe din ciocolată, apoi scoate din sacoșă cadourile
de Crăciun) Hai să-ți arăt ce am cumpărat pentru micuții mei. (scoate
o păpușă) Privește asta. E pentru Lisa... Vezi cum închide și deschide
ochii și cum își întoarce capul? Vezi? Și aici e un pistol cu dop, pentru
Maja. (trage cu pistolul spre Dra Y care se sperie).
 
DOAMNA X: Te-am speriat? Doar nu credeai c-o să te-mpușc?
Credeai, nu-i așa? Pot să jur că, de fapt, asta credeai! Dacă tu ai fi vrut
să mă împuști pe mine, eu n-aș fi fost surprinsă. În definitiv, ți-am stat
în cale - și-mi dau seama că niciodată n-ai să-mi poți ierta asta... chiar
dacă am fost cu totul nevinovată. Tu crezi și acum că eu am pus la
cale să fii concediată de la Teatrul Mare, nu-i așa? Dar n-am fost eu!
Poți să crezi ce-ți place, dar eu, una, n-am nimic de-a face cu asta!
Totuși, îmi dau seama, că orice aș spune, tu tot vei crede că eu sunt
vinovată.
(scoate din sacoșă o pereche de papuci brodați)
Și ăștia sunt pentru scumpa mea jumătate. I-am brodat eu însămi cu
lalele. Înțelegi: eu personal urăsc lalelele, dar bărbatului meu îi place
să aibă lalele pe orice lucru...
 
(Dra Y își ridică privirea din revsita având pe față o expresie de ironie
și curiozitate)
 
DOAMNA X: (își bagă mâna în papuci) Vezi ce picioare mici are
Bob? Vezi? Și aș dori să-l poți vedea cât de elegant umblă. Nu l-ai
văzut nicioadata în papuci, nu?
 
(Dra Y râde tare)
2
 
DOAMNA X: Privește, am să-ți arăt! (Face papucii să umble pe
masă)
 
(Dra Y rade din nou tare)
 
DOAMNA X: Și când se înfurie, bate din picior așa: “La dracu!
Servitoarele astea tâmpite care nu învață niciodată să facă o cafea! Și
uită-te aici! Idioatele nu știu nici măcar să potrivească un fitil cu
lampa!”
Și când e răcoare și-i e frig la picioare: “O, Dumnezeule! E un frig de
crapă pietrele și proastele astea fără leac lasă focul să se stingă în
cămin!” (Freacă talpa unui papuc de partea de sus a celuilalt)
 
(Dra Y izbucnește într-un hohot de râs)
 
DOAMNA X: Și când vine acasă începe să-și caute papucii pe care
Maria i-a aruncat sub șifonier...
O, mare rușine să-mi bat joc de propriul meu soț în felul asta. În
definitiv, e atât de drăguț. E un bărbat bun... Ar fi trebuie să ai un soț
că el, Amelia. Ce te face să râzi, dacă-mi dai voie să te-ntreb? Ce e?
Ce s-a întâmplat?
Dar bine că-mi e credicios – da, știu. Chiar el mi-a spus-o!... De ce
zâmbeșți sarcastic? Știu, mi-a spus că Frederica a încercat să-l seducă
în timp ce eu eram plecată într-un turneu în Norvegia... Poți să-ți
imaginezi ce nerușinare din partea ei! (Pauză) I-aș fi scos ochii! Asta
i-aș fi făcut: dacă i-ar mai fi dat târcoale și după ce am venit eu acasă!
(Pauză) Am avut noroc că am auzit despre asta chiar de la Bob, înainte
să aud bârfe... (Pauză) Ei, dar lasă-mă să-ți spun: Frederica n-a fost
singură! Nu pot să înțeleg de ce, dar femeile parcă sunt absolut nebune
după bărbatul meu. Probabil că-și închipuie că are vreun cuvânt de
spus în legătură cu angajarea actorilor pentru că e în consiliul de
administrație.
N-aș fi deloc surprinsă dacă și tu ți-ai fi dat pe lângă el. Niciodată n-
am avut prea mare încredere în ține... Dar acum știu că el n-ar fi fost
interesat de ține. Și, de altfel, mi s-a părut că tu întotdeauna te-ai
comportat față de el că și cum i-ai fi purtat un fel de pică... (Pauză. Se
privesc una pe altă că și cum ar fi în încurcătură)
3
         De ce nu vii în seară asta la noi, Amelia, tocmai că să ne arăți că
nu ai niciun fel de resentimente – cel puțin nu față de mine... Eu pot
să-ți explic de ce, dar eu socotesc că e foarte neplăcut să fii în relații
proaste cu cineva și, în special, cu tine. Poate că ți-am stat în cale
atunci... (de aici înainte vorbește mai rar) Sau... nu îmi pot închipui
care să fie motivul în realitate. (Pauză)
 
(Dra Y o privește fix, cu curiozitate pe Dna X)
 
DOAMNA X: (Gânditoare) Relațiile noastre au fost atât de stranii…
Când te-am văzut prima dată, mi-a fost frică de tine. Am fost atât de
înspăimântată, încât n-am îndrăznit să te scap din vedere. Nu conta
când și unde mergeam - dar întotdeauna aveam grijă să mă aflu în
apropierea ta. N-am avut curajul să-ți fiu dușman, așa că ți-am devenit
prietenă. Dar ori de câte ori veneai acasă la noi, eu și soțul meu ne
certam. Am observat că bărbatul meu nu te suporta. Am făcut tot ce
am putut că să-l conving să-ți arate cât de puțină prietenie - dar fără
niciun rezultat. Adică, fără niciun rezultat până ți-ai anunțat logodnă!
De atunci, așa, pe neașteptate, a inflorin între voi doi o prietenie
violență.
         Și apoi... ce s-a mai întâmplat apoi...? Eu n-am simțit nicun fel
de gelozie și asta mi se pare acum foarte ciudat! Îmi amintesc exact
scena de la botez, când tu erai nașa și eu a trebuit să-l conving pe
soțul  meu să te sărute. Când a făcut-o, erați atât de încurcați și de
zăpăciți... și-ți spun cu toată sinceritatea - eu n-am observat asta, nu i-
am acordat nicio atenție... uite, până în momentul de față! (se ridică cu
violență, pătimașă) De ce nu spui nimic? N-ai scos un cuvânt toată
seară! M-ai lăsat să stau aici să să vorbesc, să tot vorbesc! Ai stat aici
și ai smuls din mine toate aceste gânduri care au zăcut în sufletul meu
că mătasea în cocon. Gândurile... bănuielile... Ia stai! De ce ai rupt tu
logodna? Și după aceea, de ce n-ai mai venit niciodată pe la noi? De
ce nu vii la noi în noaptea asta?
        
(Dra Y pare pe punctul de a rupe tăcerea)
 
DOAMNA X: Nu! Nu vorbi! Nu e nevoie să spui nicio vorba! Acum
înțeleg totul! Era din privicina asta! Acum socotelile sunt clare!
Rușine! N-am să mai stau la aceeași masă cu tine! (își mută lucrurile
4
la altă masă). Așadar, pentru asta a trebuit să brodez eu lalele pe
papucii lui  pentru că-ți plac ție lalelele... (aruncă papucii pe jos)
pentru asta! A trebuit să ne petrecem verile la lacul Malar, pentru că
ție nu-ți place marea! Pentru asta fiul meu a fost botezat Eskil, pentru
că era numele tatălui tău! Asta e motivul pentru care eu a trebuie să
port culorile tale preferate, să beau ceaiul ce-ți place ție - ciocolată, de
exemplu... Ah, Dumnezeule, e înspăimântător să te gândeșți - oribil!
Totul, totul mi-a venit de la tine - chiar și pasiunile tale! Sufletul tău s-
a strecurat în mine ca viermele într-un măr, săpându-și drumul,
sfredelind și sfredelind până n-a mai rămas nimic altceva decât
coajă. Am încercat să scap de ține, dar n-am putut! M-ai fermecat, m-
ai fascinat ca un șarpe cu ochii tăi negri!... De fiecare dată când îmi
ridicam aripile, mă simțeam trasă din nou în jos. Și acum sunt trasă în
jos de tine!
Oh, cum te mai detest! Cum te urăsc! Dar tu? Tot ce faci e să stai aici
liniștită, rece și impasibilă! Nu-ți pasă dacă e lună nouă sau plină, dacă
e Crăciunul sau Anul nou, dacă lumea din jurul tău e fericită sau
nefericită! N-ai nici măcar capacitatea de a iubi sau de a urî! Ești
incapabilă să adulmeci prada, dar știi s-o urmărești și cum să te
ascunzi în găuri și în unghere, cum să-ți sleiești victima, să-i sorbi
toată vlagă. Stai aici - presupun că știi că lumea a poreclit colțul acesta
“cursa de șoareci” în onoarea ta... Stai aici pândind victimele,
calculându-ți șansele ca un pilot într-un naufragiu. Aici îți primești
tributul! Iată, a meritat! Știi, în ciuda oricărui fapt, îmi pare rău pentru
tine, pentru că-mi dau seama că ești nefericită, ești că un animal rănit.
Mi-e greu să fiu supărată pe tine... Iar cât privește episodul cu Bob, ei
bine, n-am să-l las să mă tulbure...
În realitate, faptul acesta nu m-a păgubit cu nimic. Și dacă mi-ai impus
obiceiul să beau ciocolată, n-are prea mare importantă. Și dacă m-ai
învățat să mă îmbrac, cu atât mai bine. Rezultatul a fost că soțul meu a
devenit mult mai tandru cu mine! Un lucru pe care eu l-am câștigat și
tu l-ai pierdut! Fără îndoială, intenția ta era ca eu să-l fi părăsit – așa
cum ai făcut tu cu logodnicul tău – fapt pe care acum îl regreți. Dar
asta n-am să fac niciodatat. Pentru ce să am eu doar ce nu-și mai
dorește altcineva?
Și acum toate fiind zise și făcute, poate că în acest moment eu sunt, în
realitate, cea mai puternică... tu n-ai primit niciodatat nimic de la mine

5
– în vreme ce tu mi-ai dat ceva. Am acum aceeași experiență ca hoțul
din proverb: când te-ai trezit, aveam eu ceea ce pierduseși tu!
Și cum se face oare că orice lucru pe care l-ai atins tu a devenit sterp și
gol? Lalelele și pasiunile tale s-au dovedit insuficiente ca să păstreze
dragostea unui bărbat – în vreme ce eu, eu am fost în stare s-o
păstrez. Autorii tăi nu te-au putut învăța arta de a trăi așa cum am
învățat-o eu. Și nici nu ai purtat în pântece un mic Eskil, chiar dacă
tatăl tău a purtat acest nume.
...Și de ce ești întotdeauna tăcută? Înainte credeam că asta e un semn
de tărie, dar poate că o faci numai pentru că nu ai nimic de spus! Poate
că taci din lipsă de gânduri! (Se ridică și adună papucii de pe jos) Și
acum mă duc acasă și iau și lalelele cu mine. Lalelele tale! Ți-ai dat
seama că e greu să înveți de la alții, ai considerat că e penibil să te
pleci, să te umilești – așa că te-ai frânt că o trestie uscată – și eu am
supraviețuit! Îți mulțumesc, Amelia, pentru tot ce m-ai învățat! Și-ți
mulțumesc pentru că l-ai învățat pe bărbatul meu cum să mă iubească!
Și acum mă duc acasă – acasă la noi! Ca să-l iubesc!