.

INSTRUCŢIUNI PROPRII PRIVIND SECURITATEA ŞI

SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
.
Capitolul I............................................................................................................................................................. 3
1.Dispoziţii generale......................................................................................................................................... 3
Capitolul II............................................................................................................................................................ 3
2.Atribuţii şi răspunderi pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă.................................................................3
2.1. Instruirea personalului............................................................................................................................. 3
2.2 Îndatoririle personalului........................................................................................................................... 5
Capitolul III............................................................................................................................................................ 7
3.Reguli pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă specifice desfăşurării pregătirii de luptă a efectivelor...........7
3.1. Reguli de protecţia muncii specifice pregătirii de specialitate..................................................................7
3.1.1 Instrucţie tactică de specialitate............................................................................................................. 7
3.1.2. Cunoaştere şi instrucţie la tehnica de luptă.......................................................................................8
3.2. Cerinţe şi reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice pregătirii fizice 9
3.2.1. Cerinţe.............................................................................................................................................. 9
3.2.2. Pregătire fizică generală................................................................................................................. 10
3.2.3. Pregătire fizică de specialitate..................................................................................................... 11
3.3. Reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice instrucţiei de front şi instrucţiei tragerii 13
3.3.1. Instrucţie de front............................................................................................................................ 13
3.3.2. Instrucţia tragerii.............................................................................................................................. 13
Capitolul IV......................................................................................................................................................... 14
4.Reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice acţiunilor de intervenţie.............................14
4.1. Pregătirea şi folosirea autospecialelor şi utilajelor de intervenţie............................................................14
4.1.1. Autospecialele de lucru cu apă şi spumă........................................................................................ 14
4.1.2 Autospecialele de lucru cu pulberi.................................................................................................... 14
4.1.3 Autospecialele pentru evacuarea fumului, gazelor şi iluminat.........................................................15
4.1.4 Autospecialele pentru lucru Ia înălţime şi salvare.............................................................................15
4.1.5 Autospeciale de stins incendii cu jet de gaze...................................................................................17
4.1.6 Autospeciale pentru descarcerare.................................................................................................... 17
4.1.7 Utilaje de stins incendii...................................................................................................................... 18
4.2 Reguli specifice de protecţie a personalului pe timpul desfăşurării intervenţiei........................................18
4.2.1 La alertarea şi adunarea efectivelor în vederea deplasării pentru intervenţie....................................18
4.2.2 Pe timpul deplasării la locul intervenţiilor......................................................................................... 18
4.2.3 Pe timpul recunoaşterii..................................................................................................................... 19
4.2.4 La executarea operaţiunilor de salvare - evacuare..........................................................................19
4.2.5 Pe timpul stingerii incendiilor............................................................................................................ 20
4.2.6 Alimentarea cu apă........................................................................................................................... 20
4.2.7 Pe timpul descarcerării.................................................................................................................... 21
4.3 Reguli specifice de securitate a servanţilor împotriva efectelor negative ale unor agenţi.......................22
4.3.1. Degajare de căldură - flăcări........................................................................................................... 22
4.3.2 Agenţi electromagnetici.................................................................................................................... 23
4.3.3 Produşi radioactivi............................................................................................................................ 23
4.3.4 Produşi chimici................................................................................................................................. 23
4.3.5 Factori biologici................................................................................................................................. 24
Capitolul V.......................................................................................................................................................... 24
5.Reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice utilizării compresoarelor pentru aer
respirabil......................................................................................................................................................... 24
5.1. Reguli generale...................................................................................................................................... 24
5.2. Prevenirea accidentelor......................................................................................................................... 25
5.3. Echipamente individuale de protecţie (EIP)............................................................................................ 25
5.4. Norme de ridicare şi transport............................................................................................................... 26
5.5.Norme de utilizare.................................................................................................................................. 26
Capitolul VI......................................................................................................................................................... 27
6.Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice atelierelor auto............................................27
6.1 Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice activităţii de exploatare a autovehiculelor....28
6.2. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice activităţilor de remediere a defecţiunilor
autovehiculeor 29
Capitolul VII........................................................................................................................................................ 30
1
 7.Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice utilizării uneltelor de mână.........................30
7.1. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea polizoarelor.....................................30
7.2. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea aparatelor de sudură 32
7.2.1. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea aparatelor de sudură şi tăiere cu
flacără oxi-acetilenică 32
7.2.2. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea aparatelor de sudură manuală cu
arc electric 33
7.3. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea grupurilor electrogene.....................34
7.4. Norme de securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea ferăstrăului cu motor 35
7.4.1. Echipamentul individual de protecţie................................................................................................ 35
7.4.2. Combustibili şi lubrifianţi / Alimentare.............................................................................................. 36
7.4.3. Punerea în funcţiune....................................................................................................................... 36
7.4.4. Reculul............................................................................................................................................ 37
7.4.5. Metode şi tehnici de lucru................................................................................................................ 37
7.5. Norme de securitatea şi sănătatea în muncă privind descarcerarea din vehicule..................................37
7.5.1. Protecţia personalului...................................................................................................................... 37
7.5.2. Mânuirea echipamentului................................................................................................................. 38
Capitolul VIII....................................................................................................................................................... 39
8.Masuri generale de siguranţa pe timpul pregătirii si executării lucrărilor de distrugeri........................39
Capitolul IX......................................................................................................................................................... 40
9. Masuri generale de siguranţa pe timpul desfăşurării activităţilor curente.............................................40
9.1. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă în birouri....................................................................40
Capitolul X.......................................................................................................................................................... 42
10.Masuri generale de siguranţa................................................................................................................... 42
Capitolul XI......................................................................................................................................................... 43
11.Riscuri de accidentare prin electrocutare......................................................................................... 43
Capitolul XII........................................................................................................................................................ 44
12.Acordarea primului ajutor în caz de accidentare sau intoxicare cu diferite substanţe.........................44
12.1. Primul ajutor în caz de răniri............................................................................................................... 44
12.2. Primul ajutor în caz de hemoragii........................................................................................................ 45
12.3. Primul ajutor in caz de poli-traumatisme.............................................................................................. 45
12.4. Primul ajutor în caz de arsuri................................................................................................................ 45
12.5. Primul ajutor în caz de degerături....................................................................................................... 45
12.6. Primul ajutor în caz de stop respirator si cardiac..................................................................................45
12.7. Primul ajutor în caz de înec.................................................................................................................. 46
12.8. Primul ajutor în caz de electrocutare.................................................................................................... 46
12.9. Primul ajutor în caz de şoc caloric şi insolaţie......................................................................................46
12.10. Intoxicaţii acute, muşcături şi înţepături veninoase............................................................................47

2
 Capitolul I
1.Dispoziţii generale

Art. 1. Securitatea şi sănătatea în muncă constituie un ansamblu de măsuri şi activităţi stabilite în

scopul asigurării celor mai bune condiţii de muncă pentru executarea misiunilor specifice, apărarea
vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii efectivelor şi a altor persoane participante la desfăşurarea
procesului de muncă.
Art. 2. Prezentele instrucţiuni se aplică militarilor şi personalului civil din inspectorat la care se adaugă
după caz norme şi instrucţiuni suplimentare (nou apărute).
În timpul pregătirii de luptă, intervenţiilor, misiunilor de luptă şi a activităţilor de serviciu care
sunt specifice militarilor se aplică numai regulile de securitate a munci stabilite prin ordine, instrucţiuni
şi regulamente militare.
Art. 3. Pentru militarii angajaţi să efectueze diverse prestări de serviciu se aplică instrucţiunile proprii şi
normele suplimentare privind securitatea şi sănătatea în muncă stabilite de societăţile comerciale la
care se efectuează respectivele prestări de servicii.
Art. 4. În acordurile încheiate pentru efectuarea prestărilor de serviciu se va prevedea ,în mod distinct,
cine asigură efectuarea instructajului privind securitatea şi sănătatea în muncă precum şi obligativitatea
controlului asupra respectării normelor pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 5. Atribuţiunile de îndrumare şi verificare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în cadrul
unităţii, se exercită de către responsabilul pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă şi comitetul de
securitate si sănătate în munca, numită prin ordin de zi pe unitate.
Art. 6. Activitatea responsabilului pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă şi a comitetului se desfăşoară
pe baza planului de măsuri şi a graficului de control întocmite la începutul fiecărui trimestru şi
aprobate de către inspectorul sef.
Art. 7. Persoanele cu răspunderi pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă (conducătorii locurilor de
munca) au obligaţia de a nu admite la lucru nici o persoană, indiferent de funcţie sau calificare, dacă
este temporar inapt pentru muncă din punct de vedere medical sau din alte cauze, dacă din neglijenţă,
bravadă sau în mod intenţionat nu respectă normele de tehnica securităţii muncii.

Capitolul II
2.Atribuţii şi răspunderi pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă

2.1. Instruirea personalului

Art. 8. Instruirea pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă a personalului are un caracter permanent în
procesul de producţie şi constituie unul din mijloacele principale care contribuie la înlăturarea cauzelor
accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale. Obligaţia efectuării instructajului privind
securitatea şi sănătatea în muncă o au cei care organizează, controlează şi conduc procesele de muncă.
Art. 9. Instructajul privind securitatea şi sănătatea în muncă se efectuează în următoarele împrejurări:
La încadrare: - instructajul introductiv general;
- instructajul la locul de muncă.
După încadrare: - instructajul periodic;
3
 - instructajul la schimbarea locului de muncă;
- instructajul zilnic;
- instructajul ori de câte ori este necesar.
Art. 10. Instructajul introductiv general se efectuează de către persoana însărcinată cu privire la
securitatea şi sănătate în muncă pentru personalul încadrat la reşedinţa unităţii şi de către comandanţii
de subunităţi celor încadraţi în cadrul subunităţilor.
Art. 11. Instructajul introductiv general se efectuează:
- celor nou încadraţi celor mutaţi din alte unităţi;
- celor detaşaţi de la alte unităţi elevilor şcolilor militare repartizaţi pentru efectuarea stagiului.
Art. 12. La instructajul introductiv general se vor prezenta:
- specificul activităţii unităţii;
- principalele prevederi ale actelor normative care reglementează activitatea privind securitatea şi
sănătatea în muncă;
- principalele măsuri privind securitatea şi sănătatea în muncă ce trebuiesc respectate la locul de
muncă unde va fi repartizat;
- prevederile Regulamentului de ordine interioară a salariaţilor civili din Ministerul Administraţiei şi
Internelor;
- măsuri de prim ajutor în caz de accidentare.
Art. 13. Instructajul la locul de muncă se efectuează de conducătorii proceselor de muncă unde îşi
va desfăşura activitatea noul lucrător.
Scopul instructajului la locul de muncă este ca persoanele nou încadrate sau detaşate să
cunoască normele privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice meseriei sau funcţiei, precum şi
caracteristicile tehnice ale utilajelor din dotare.
Art. 14. Instructajul la locul de muncă se face numai după ce s-a efectuat instructajul introductiv
general.
Art. 15. Instructajul periodic are ca scop împrospătarea cunoştinţelor privind securitatea şi sănătatea în
muncă a lucrătorilor şi de a le prezenta unele acte normative nou apărute pe această linie.
Instructajul se efectuează de către conducătorii locurilor de muncă.
Art. 16. Periodicitatea efectuării instructajului periodic este următoarea:
a) Lunar - pentru tot efectivul încadrat în unitate (militari sau civili);
b) Săptămânal - pentru personalul care participă la activităţi de instruire a efectivelor
(instrucţie, aplicaţii, serviciul de gardă, etc.).
Acestora li se vor prelucra normele privind securitatea şi sănătatea în muncă ce trebuiesc
respectate pe timpul desfăşurării programului pregătirii militare si de specialitate în săptămâna
care urmează.
Art. 17. Durata efectuării instructajelor privind securitatea şi sănătatea în muncă va fi:
- instructajul introductiv general de cel puţin 8 ore. Atunci când situaţia impune mărirea
duratei, aceasta nu va depăşi două zile;
- instructajul la locul de muncă - 8 ore;
- instructajul periodic - 2 ore pentru personalul la care instruirea se face lunar şi o oră pentru
personalul la care instruirea se face săptămânal.
Art. 18. Instructajul la schimbarea locului de muncă are ca scop punerea la curent a lucrătorului cu
noile condiţii de lucru. Durata acestui instructaj va fi de 2 ore şi va fi efectuat de conducătorul noului
loc de muncă.
Art. 19. Instructajul zilnic se face de către conducătorul locului de muncă în limita a 15-20 min şi are
ca scop amintirea regulilor privind securitatea şi sănătatea în muncă pentru activităţile ce le au de
desfăşurat în acea zi.
Art. 20. Instructajul, ori de câte ori este nevoie, se face atunci când se constată că unii lucrători au
deprinderi greşite sau procedee periculoase de lucru. Acest instructaj se executa pentru fiecare persoana
în parte la locul de muncă.
Art. 21. Întregului personal care desfăşoară activităţi productive i se va întocmi fişe privind
securitatea şi sănătatea în muncă în care se vor consemna toate instruirile care i se fac pe această linie.
Art. 22. Atunci când personalul unităţii este pus să desfăşoare alte activităţi decât cele pentru care a
fost destinat pentru o perioadă scurtă de timp (lucrări în GAZ sau alte categorii de lucrări), acestuia i se
va efectua instructaj privind securitatea şi sănătatea în muncă specific activităţi pe care urmează să o
4
desfăşoare, iar consemnarea instruirii se va face într-o fişă colectivă de instruire. Tot în fişe colective se
va consemna şi instruirea personalului care participă la instruirea efectivelor .
Art. 23. Conducătorilor locurilor de muncă nu li se vor întocmi fişe individuale privind securitatea şi
sănătatea în muncă. Ridicarea nivelului de cunoştinţe în ceea ce priveşte securitatea şi sănătate în
muncă se va face prin autoinstruire. Anual, conducătorii locurilor de muncă vor efectua verificarea
cunoştinţelor pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 24. Cadrelor din inspecţia pentru prevenirea incendiilor nu li se vor întocmi fişe de instruire. La
intrarea în obiectivul controlat, acestea sunt obligate să ia la cunoştinţă asupra normelor ce trebuiesc
respectate în incinta obiectivului.

2.2 Îndatoririle personalului

Art. 25. La nivelul fiecărei unităţi a Ministerului Administraţiei şi Internelor, răspunderea privind
aplicarea şi respectarea prevederilor legale pe linie securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi a
prezentelor reglementări, revine comandanţilor (şefilor) acestora şi persoanelor cu atribuţii de
organizare, conducere şi control în procesul de muncă.
Comandanţii unităţilor au obligaţia să stabilească, odată cu măsurile de realizare a activităţilor
specifice, măsuri corespunzătoare în vederea asigurării celor mai bune condiţii de muncă, a prevenirii
accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Art. 26. În activitatea cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, comandantul(şeful) are
următoarele obligaţii:
a) să cunoască şi să aplice prevederile actelor normative, ordinelor şi instrucţiunilor
privind securitatea şi sănătatea în muncă şi să asigure însuşirea şi respectarea lor de către
personalul din subordine; 7
b) să adopte din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor
tehnice, precum şi la elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conform normelor de
securitate şi sănătate în muncă, prin a căror aplicare să elimine riscurile de accidentare şi de
îmbolnăvire profesională a salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
c) să stabilească măsurile tehnice, sanitare şi organizatorice privind securitatea şi sănătatea în
muncă, corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici unităţii;
d) să stabilească pentru întreg personalul din subordine, atribuţiile şi răspunderile ce îi revin pe
linia securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) să stabilească reguli proprii pentru aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă,
corespunzător condiţiilor în care se desfăşoară activitatea unităţii;
f) să asigure şi să controleze, prin compartimentele specializate sau prin personalul
desemnat în acest scop prin OZU, cunoaşterea şi aplicarea de către întregul personal, a
măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice stabilite, precum şi a prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
g) să ia măsuri pentru asigurarea materialelor necesare informării şi educării participanţilor la
procesul de muncă: acte normative, afişe, pliante, filme, diafilme şi altele asemenea cu
privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
h) să urmărească informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor
la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire
necesare;
i) să asigure instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a persoanelor cu atribuţii în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
j) să asigure specializarea şi stabilitatea responsabililor privind securitatea şi sănătatea în
muncă numiţi prin OZU şi să evite pe cât posibil, schimbarea acestora;
k) să ia măsuri pentru autorizarea personalului în exercitarea meseriilor şi profesiilor prevăzute
în normele securităţii şi sănătăţii în muncă;
l) să urmărească modul de asigurare şi de folosire corespunzătoare, la locul de muncă, a
echipamentului de protecţie, precum şi a materialelor igienico-sanitare;
m) să angajeze numai acele persoane care, în urma controlului medical şi a verificării
aptitudinilor profesionale, corespund activităţilor pe care urmează să le execute;
n) să organizeze, în cadrul unităţii, evidenţa locurilor de muncă cu condiţii deosebite,
5
 vătămătoare, grele, periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, bolilor profesionale,
accidentelor tehnice şi avariilor;
o) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a
aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive rezultate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
p) să urmărească aplicarea normelor privind securitatea şi sănătatea în muncă la depozitarea,
păstrarea, manipularea sau utilizarea surselor radioactive, a substanţelor toxice ,corozive
sau inflamabile, precum şi a muniţiilor, mijloacelor pirotehnice, chimice şi a explozivilor;
q) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de persoana desemnată pe linia
securităţii şi sănătăţii în muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării cauzelor
care au provocat accidente de muncă;
r) să asigure realizarea măsurilor stabilite de organele specializate, cu ocazia controalelor şi a
cercetării accidentelor de muncă;
s) să numească prin OZU comisia de cercetare a accidentelor de muncă;
t) să nu permită modificarea stării de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv, în afara cazurilor în care menţinerea acesteia ar genera alte accidente ori ar periclita
viaţa accidentaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.
Art. 27. Responsabilii numiţi pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă prin OZU au următoarele
atribuţii:
a) să cunoască şi să aplice prevederile actelor normative ce vizează activitatea
privind securitatea şi sănătatea în muncă;
b) să îndrume şi să verifice activitatea pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă desfăşurată în
unitate;
c) să întocmească trimestrial programe de activitate şi grafice de control, pe linia securităţii şi
sănătăţii în muncă şi să le supună aprobării comandantului;
d) să întocmească, în colaborare cu conducătorii locurilor de muncă instrucţiunile proprii de
securitate şi sănătate în muncă, care vor cuprinde toată gama de activităţi şi meserii, precum
şi misiunile specifice unităţii, ce vor constitui baza instructajului privind securitatea şi
sănătatea în muncă;
e) să întocmească note de constatare, cu planuri de măsuri cu termene şi responsabilităţi de
rezolvare a deficienţelor în urma controalelor efectuate în unitate, pe care le prezintă spre
aprobare comandantului;
f) periodic, să instruiască conducătorii locurilor de muncă asupra obligaţiilor şi
răspunderilor profesionale, pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă;
g) să efectueze instructajul introductiv general privind securitatea şi sănătatea în muncă al
personalului nou încadrat;
h) să urmărească funcţionarea dispozitivelor de protecţie a instalaţiilor de captare, reţinere
şi neutralizare a substanţelor nocive rezultate în urma proceselor tehnologice;
h) să urmărească respectarea dispoziţiilor legale referitoare la timpul de lucru, timpul de
odihnă, munca suplimentară şi de noapte, acordarea zilelor suplimentare de concediu,
acordarea sporurilor personalului care lucrează în condiţii grele, periculoase şi vătămătoare;
i) să urmărească modul de acordare a echipamentului de protecţie, de lucru, a alimentaţiei de
protecţie şi materialelor igienico-sanitare;
j) să se preocupe permanent de asigurarea materialelor de propagandă pe linia securităţii şi
sănătăţii în muncă, de prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
k) să urmărească permanent respectarea dispoziţiilor legale privind securitatea şi sănătatea în
muncă, a ordinelor, instrucţiunilor şi regulamentelor privind desfăşurarea activităţii linia
securităţii şi sănătăţii în muncă în unităţile şi subunităţile subordonate.
Art. 28. Întregul personal, în procesul de muncă, este obligat:
a) să-şi însuşească şi să respecte normele privind securitatea şi sănătatea în muncă şi măsurile
de aplicare a acestora;
b) să desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericol de accidentare (îmbolnăvire
profesională) atât propria persoană, sau alte persoane participante la procesul de muncă;
c) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune sau orice altă
situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
6
 d) să oprească lucrul, la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident;
e) să utilizeze echipamentul de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru
care a fost acordat;
f) să anunţe imediat conducătorul locului de muncă în cazul producerii accidentelor de muncă;
g) să dea relaţiile solicitate de organele de control şi de cercetare, în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.

Capitolul III

3.Reguli pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă specifice desfăşurării pregătirii de luptă a efectivelor

3.1. Reguli de protecţia muncii specifice pregătirii de specialitate

3.1.1 Instrucţie tactică de specialitate

Art. 29. La alertarea subunităţii pentru intervenţie, echiparea se execută numai în părţile laterale ale
autospecialelor.
Art. 30. Se interzice urcarea servanţilor în habitaclu înainte ca şoferul să scotă autospeciala din garaj
sau pe timpul cât aceasta se află în mişcare. Urcarea în autospecială şi ocuparea locurilor în habitaclu se
execută numai la ordinul comandantului de echipaj, fiind interzisă urcarea servanţilor care nu
încadrează maşina respectivă. Plecarea de pe loc se va face după ce s-au închis corect toate uşile,
situaţie confirmată de şeful de autovehicul.
Art. 31. Deplasarea la locul intervenţie se execută cu respectarea strictă a regulilor de circulaţie pe
drumurile publice. În habitaclu autospecialei fiecare servant îşi ocupă locul stabilit şi se interzice
cântatul, fumatul, deschiderea uşilor, coborârea geamurilor şi aruncarea de obiecte în exterior.
Art. 32. După ajungerea la obiectiv comandantul subunităţii va prezenta datele generale despre acesta,
normele specifice privind securitatea şi sănătatea în muncă şi apoi se va marca situaţia de desfăşurare
a exerciţiului (aplicaţiei) tactic(e).
Art. 33. Înainte şi pe timpul desfăşurării unui exerciţiu de tehnica folosirii mijloacelor de protecţie
individuală şi pentru lucruri în subsoluri, instructorul va face verificarea MCFG, aparatelor de respirat
cu aer comprimat sau izolante, precizând foarte clar şi semnalele pentru retragere. Echiparea
servanţilor cu mijloace individuale de protecţie şi accesorii se va face conform regulamentelor în
vigoare şi va fi verificată de instructor.
Art. 34. Pentru a prezenta tehnica deschiderii uşilor şi ferestrelor, a dezvelirii şi demolării
construcţiilor, instructorul verifică accesoriile pentru tăiat şi demolat şi marchează perimetrul de lucru.
Prezentarea demonstrativă se face de către instructor ajutat de 1-2 servanţi, ceilalţi asistând de la o
distanţă de siguranţă.
Art. 35. Exerciţiile de demolare a elementelor de construcţii se vor executa fără afectarea altor
instalaţii, utilaje şi bunuri materiale aflate în zonă, respectându-se următoarele reguli:
a) demolarea elementelor de construcţie se va efectua într-o astfel de ordine, încât înlăturarea
unei părţi să nu provoace surparea sau prăbuşirea alteia;
b) se va folosi un număr limitat de servanţi, ceilalţi fiind lăsaţi la distanţă de siguranţă;
c) aruncarea elementelor de construcţie demolate de la etajele clădirilor se va face numai după
ce s-au luat măsuri de îndepărtare a persoanelor şi pe cât posibil, pe tobogane improvizate;
d) demontarea pereţilor despărţitori nu se va face lucrându-se concomitent din ambele părţi;
e) cuiele, capetele de fier beton, cioburile, colţurile tăioase ce ies din elementele de construcţie
vor fi îndoite sau teşite.
Art. 36. Şedinţele practice executate cu A.Sp.F.G.I. nu vor începe până când autospeciala nu va fi
legată la pământ, conform cerinţelor cărţii tehnice.
Art. 37. Pe timpul exerciţiilor de tehnica întreruperii curentului electric, servanţii se vor echipa cu
mănuşi şi cizme de cauciuc şi vor folosi scule şi accesorii cu mânere izolate. Personalul din
compunerea gărzii de intervenţie va întrerupe curentul electric numai pentru instalaţiile care nu
depăşesc tensiunea de 220 V, peste această valoare apelându-se la organe specializate.
Art. 38. Servanţii care participă la instalarea electroventilatoarelor, electroexhaustorelor,
7
proiectoarelor şi celorlalte accesorii care folosesc curentul electric în funcţionare, se vor echipa
obligatoriu cu mănuşi şi cizme din cauciuc izolante.
Art. 39. Pe timpul şedinţelor de tehnica lucrului şefului de ţeava, desfăşurate la cald, instructorii vor lua
măsuri pentru:
a) protecţia servanţilor împotriva flăcărilor, degajării de căldură, fum şi gaze toxice;
b) asigurarea posibilităţii de schimb rapid a servanţilor, în caz de nevoie;
c) realizarea unei legături permanente cu şefii de ţeava;
d) asigurarea dublurii lângă şeful de ţeava pentru executarea manevrei;
e) presiunea de refulare la ţeava nu va fi mai mare de 5 atm.;
f) ţeava generatoare de spumă cu debit de 5000 l/m va fi mânuită de doi servanţi.
Art. 40. Pe timpul şedinţelor de pregătire care implică lucrul servanţilor la înălţime sau în subsoluri,
aceştia vor fi obligatoriu asiguraţi cu cordiţe şi centuri.

3.1.2. Cunoaştere şi instrucţie la tehnica de luptă

Art. 41. Pe timpul instrucţiei comandanţii şi şefii de ateliere vor urmări respectarea următoarelor reguli
de protecţie şi securitate:

a) echiparea regulamentară a participanţilor la şedinţă;

b) înainte de începerea lucrului cu accesorii şi utilaje, inclusiv a demonstrării, racordurile
se strâng cu cheile de racordat şi se execută verificarea lor;
c) atât la demonstrare cât şi la executare ulterioară, toţi militarii vor fi echipaţi conform
cerinţelor pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă specifice acelei activităţi;
d) nu se vor depăşi niciodată parametrii prevăzuţi de prescripţiile tehnice privind sarcina utilă a
diferitelor accesorii cum sunt corzile, cordiţele, centurile de siguranţă, coşurile de salvare,
scările manuale, etc.;
e) se interzice folosirea mijloacelor de protecţie individuală - mcfg, aparate de respirat,
izolante, etc. incomplete sau cu defecţiuni; presiune minimă din buteliile cu oxigen
va fi de 150 atm., masa cartuşelor absorbante nu va depăşi valoarea înscrisă pe carcasă
cu mai mult de 20 g;
f) comandantul de echipaj este obligat să ia măsuri de asigurare a militarilor când aceştia
lucrează pe utilaje, scări manuale, autoscări, elemente de construcţii sau coloane
tehnologice.
Art. 42. La prezentarea autoscărilor mecanice, instructorul va anunţa regulile de amplasare şi asigurare
a acestora, folosind ca ajutoare şoferul de pe autoscara şi comandanţii de echipaje. Pentru lucrul cu
scările manuale, se vor prezenta condiţiile ce trebuie asigurate, precum şi regulile de amplasare pentru
pătrundere - evacuare şi acţionarea la etajele superioare.
Art. 43. În vederea prezentării practice a modului de lucru cu aparatele şi accesoriile de tăiat şi sudat se
vor folosi subofiţerii autorizaţi să execute aceste operaţiuni, iar antrenamentul în lucru se va face
numai sub supravegherea acestora.
Art. 44. Pe timpul şedinţelor de instrucţie la barca pneumatică se vor respecta următoarele reguli:
a) pentru lansarea la apă a bărcii se execută următoarele operaţiuni:
- transportul bărcii la locul de lansare;
- lansarea bărcii cu prova spre larg şi legarea sa la mal;
- demontarea manometrului şi montarea capacelor;
- reglarea adâncimii elicei în funcţie de valoarea sarcinii care se transportă;
b) la îmbarcarea oamenilor şi materialelor:
- îmbarcarea se execută dinspre pupa spre prova;
- dispunerea persoanelor se realizează simetric spre ambele borduri, începând cu bordul dinspre larg,
în poziţia şezând, cu sprijin spre interiorul bărcii;
- aşezarea materialelor se va face uniform pe podea.
c) executarea navigaţiei:
- se îndepărtează barca de mal, prin împingerea cu vâslele, până când pupa se îndreaptă spre larg;
- se porneşte motorul manevrându-se schimbătorul de sens în poziţia mers înapoi;
- se continuă mersul cu spatele până când se realizează rondul necesar şi se cuplează motorul pentru
8
 mers înainte;
- accelerarea motorului se face treptat până la atingerea vitezei stabilite;
d) acostarea:
- se manevrează barca din aval în amonte reducându-se viteza până la contactul cu malul;
- coboară prima persoană din prova şi menţine barca pe loc cu ajutorul parâmei de acostare;
- se execută alternativ, debarcarea persoanelor de pe ambele rânduri, începând cu cele de la pupa
bărcii.
Art. 45. În mod obligatoriu, militarii ce se îmbracă vor fi echipaţi cu veste de salvare. Cei care refuză să
se îmbrace, nu vor fi obligaţi să o facă. Toate operaţiunile vor fi executate cu luarea măsurilor de evitare
evenimentelor şi salvare de la înec, numai după ce instructorul este convins că barca este în perfectă
stare de funcţionare. Se interzice depăşirea capacităţii de încărcare a bărcilor.
Art. 46. Pentru prezentarea demonstrativă a procedeelor de salvare se folosesc manechine, iar
autosalvările se vor executa de către MABC sau comandanţii de echipaje, militari în termen, după
luarea măsurilor de securitate.
Art. 47. Pe timpul executării autosalvărilor, servanţii vor purta încălţăminte sport, costum de protecţie
şi centură de siguranţă, interzicându-se echiparea cu cască de protecţie sau cizme. Pe tot timpul
funcţionării ventilatoarelor, se interzice atingerea lor de către persoane neautorizate. Orice intervenţie
pentru depanare se va face după scoaterea consumatorului de sub tensiune.
Art. 48. Executarea autosalvărilor se va face din poziţia indicată, 1a comandă şi numai după ce militarul
care a sărit anterior a coborât de pe pernă. Pentru asigurarea securităţii executanţilor, pe fiecare latură a
pernei de salvare, se repartizează militari, la distanţe de cel mult 2 m unul de altul.
Art. 49. Se interzice efectuarea salturilor de la înălţimi mai mari decât cele stabilite pentru fiecare
mijloc de salvare, ori din puncte care nu permit căderea în centrul pernei de salvare.
Art. 50. Intervalul de timp între două sărituri succesive se alege în aşa fel încât perna de salvare să-şi
revină la presiunea normală după săritura precedentă. Timpul de refacere a presiunii variază între 20 şi
40 secunde.
Art. 51. La folosirea tubului expandabil de salvare şi a cadrului universal se va acorda o atenţie
deosebită locului de fixare a cadrului şi asigurării acestuia cu ajutorul corzilor şi cordiţelor. Pentru
prevenirea arsurilor pe părţile descoperite ale corpului datorate frecări de ţesătura interioară a tubului
expandabil, poziţia de coborâre a persoanelor ce se salvează sau se autosalvează se recomandă să fie
cu picioarele lipite şi braţele ridicate deasupra capului. Pentru frânarea mişcării se procedează la
îndoirea genunchilor şi depărtarea lor, precum şi la îndoirea şi depărtarea coatelor. La primele sărituri
servanţii vor fi asiguraţi cu cordiţe.

3.2. Cerinţe şi reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice pregătirii fizice

3.2.1. Cerinţe

Art. 52. In vederea desfăşurării în bune condiţii a pregătirii fizice, trebuie avute în vedere următoarele
cerinţe:
a) durata şedinţei, ţinuta, traseele, distanţele de deplasare, baremele se stabilesc în funcţie de starea
vremii;
b) iarna înviorarea se execută în ritm rapid, alternând mersul şi alergarea cu exerciţii libere în doi;
c) se vor desfăşura numai acele activităţi, mişcări sau secvenţe care au o asigurare materială
completă şi prezintă gradul de siguranţă necesar;
d) pe timpul executării părţii pregătitoare a şedinţelor încălzirea organismului se va face prin
exerciţii simple şi uşoare, care să solicite mai multe grupe musculare;
e) militarii care nu pot executa o mişcare, acţiune, nu vor fi obligaţi să o execute, ci vor
fi puşi să facă suplimentar, exerciţii pregătitoare cu un grad de dificultate crescând, până ce
ajung la forma care le permite să execute, fără teamă, mişcarea sau acţiunea respectivă;
f) se va evita succedarea rapidă a eforturilor intense in timp scurt, care pot determina apariţia
oboselii premature;
g) exerciţiile de viteză se vor efectua de regulă în prima parte a şedinţei după ce organismul
militarilor a fost bine pregătit pentru efort;
9
 h) intensitatea executării exerciţiilor trebuie să fie corectă cu temperatura aerului.
Art. 53. La executarea părţii fundamentale a şedinţelor de pregătire fizică se ţine seama de următoarele
cerinţe:
a) respectarea succesiunii în executarea exerciţiilor şi procedeelor prin respectarea celor învăţate
urmate de însuşirea mişcărilor noi, prevăzute în şedinţa respectivă;
b) exerciţiile care solicită organismul la un efort intens şi cu o durată mai mare, vor alterna cu
exerciţii de relaxare.

3.2.2. Pregătire fizică generală

Art. 54. Pentru exerciţiile de alergare în teren variat, deplasare rapidă şi aruncarea grenadelor se
respectă următoarele cerinţe şi reguli:
a) alergarea în teren variat şi deplasarea rapidă se desfăşoară pe un traseu care să corespundă ca
dificultate cu gradul de pregătire a militarilor, asigurând o creştere progresivă a efortului şi
aplicarea procedeelor tehnice învăţate;
b) se vor respecta indicaţiile medicale, pentru militari cu diferite afecţiuni;
c) dozarea efortului se va face sistematic şi continu, în funcţie de gradul de antrenament al
militarilor şi de starea lor de sănătate, evitându-se efortul în stare de oboseală;
d) la şedinţele de deplasare, înainte de plecarea pe teren, se verifică echipamentul şi
armamentul militarilor şi se precizează modul de purtare a acestora pe timpul deplasării;
e) înainte de începerea şedinţelor de aruncare a grenadelor de mână, se execută mişcări de
încălzire a braţelor, prin exerciţii de rotaţie din articulaţia umerilor, a mâinilor, flotări, exerciţii
în doi;
f) aruncarea grenadelor de mână se execută în sectoare special amenajate, unde se
interzice accesul altor persoane, iar pe timpul desfăşurării instrucţiei şi antrenamentului,
grenadele se aruncă şi se strâng numai la comanda instructorului.
Art. 55. Pentru exerciţiile de luptă corp la corp se respectă următoarele cerinţe şi reguli:
a) în primele şedinţe de luptă corp la corp, instructorul face precizările necesare privind
prevenirea accidentelor, 1a învăţarea procedeelor de lovituri şi aruncări se folosesc la început
manechine;
b) cu o zi înainte de desfăşurarea şedinţei sau pe timpul studiului aplicativ va executa
pregătirea şefilor de ateliere urmărind ca aceştia să execute model exerciţiile planificate şi să
cunoască foarte bine metodologia desfăşurării exerciţiilor;
c) suprafaţa de luptă trebuie să asigure executarea fără accidente a procedeelor şi exerciţiilor;
d) când, în timpul luptei corp la corp apar situaţii periculoase sau dificile pentru
parteneri, comandantul subunităţii opreşte procedeul sau exerciţiul, iar dacă este
necesar intervine direct pentru despărţirea luptătorilor;
e) învăţarea procedeelor de bază de judo se face pe perechi de militari având aproximativ aceeaşi
înălţime, greutate şi abilitate;
f) la executarea procedeelor asupra articulaţiilor, mişcările se fac cu forţă şi viteză redusă, iar
loviturile în puncte vulnerabile şi ştrangulările se stimulează;
g) procedeele care includ căderi, secerări şi aruncări, complexe de dezarmări
combinate cu aruncări, se fac numai pe saltele de gimnastică sau de luptă, special
confecţionate;
h) militarul care este pus în situaţia de a fi accidentat, cere încetarea luptei prin
lovirea adversarului sau saltelei cu palma sau prin voce;
i) la învăţarea procedeelor cu armamentul individual se folosesc numai arme de exerciţiu,
pumnale şi lopeţi confecţionate din lemn sau cauciuc, care nu trebuie să aibă muchii sau vârfuri
ascuţite;
j) ţinuta militarilor la lupta corp la corp cu armamentul individual şi jiu-jitsu este cea de
instrucţie, dar dacă în cadrul temei se folosesc procedee, exerciţii combinate de judo cu jiu-jitsu
,se folosesc costume compuse din pantalon de postav sau doc, bluză, cordon de pânză şi ciorapi
sau pantofi de tenis.
Art. 56. Pentru exerciţiile de gimnastică, se respectă următoarele cerinţe şi reguli:
a) înaintea executării şedinţelor se verifică întreţinerea şi funcţionarea instalaţiilor şi aparatelor,
10
 existenţa şi starea gropilor cu nisip sau a saltelelor pentru aterizarea la sărituri, coborâri de pe
aparate şi exerciţii acrobatice;
b) pe timpul desfăşurării şedinţelor se vor executa numai exerciţiile prevăzute pe tema
respectivă şi numai la comandă, cu asigurarea militarilor, conform indicaţiilor regulamentare, pe
timpul lucrului la plasa elastică, pernă şi coşul de salvare.
Art. 57. Pentru instrucţia pe schiuri se respectă următoarele cerinţe şi reguli:
a) se aleg terenuri de instrucţie corespunzătoare gradului de pregătire a militarilor şi
pante ferite de viscol, evitându-se cele periculoase şi expuse avalanşelor;
b) se execută exerciţii de încălzire a organismului;
c) la prima şedinţă se învaţă căderea şi ridicarea, înainte de executarea altor procedee tehnice;
d) se stabileşte ca urcarea şi coborârea militarilor pe pantă să se facă în circuit;
e) înainte de începerea deplasării se verifică ajustarea echipamentului, în special a încălţămintei şi
legăturilor de la schiuri;
f) pe timpul antrenamentului nu se poartă armamentul individual, mcfg, lopata mică sau raniţa;
g) se atrage atenţia militarilor să nu se îndepărteze de perimetrul stabilit, să nu producă zgomote şi
să evite zgomotele puternice pentru a nu provoca avalanşe;
Art. 58. Pentru exerciţiile de înot conducătorul şedinţei trebuie să respecte următoarele cerinţe şi reguli:
a) înainte de începerea şedinţelor
- să verifice delimitarea sectorului de înot, starea fundului apei şi existenţa indicatoarelor de marcare
a adâncimii;
- să controleze existenţa şi starea mijloacelor necesare pentru salvarea de la înec;
- să verifice temperatura apei şi să execute şedinţa de înot numai în cazul când aceasta este de cel
puţin 16 grade C;
- să cunoască starea sănătăţii militarilor şi să nu permită intrarea în apă a celor scutiţi din cauza unor
afecţiuni (cardiovasculare, epilepsie, eczeme, stări virotice, etc.);
- să numească o echipă de salvare formată din 2-3 militari, buni înotători, observatori din rândul
militarilor scutiţi sau care din motive medicale nu pot intra apă;
- să cunoască efectivul militarilor care se instruiesc, să stabilească grupele de începători şi avansaţi,
instructorii şi locul de instruire pentru fiecare grupă;
- să precizeze militarilor regulile ce trebuiesc respectate pe timpul desfăşurării şedinţei de înot
- să verifice dacă militarii din grupa de salvare şi observatorii îşi cunosc atribuţiile;
- să verifice, împreună cu medicul, gradul de poluare al apei şi să permită executarea înotului numai
dacă sănătatea militarilor nu este periclitată.
b) pe timpul desfăşurării şedinţelor
- la apariţia semnelor de răcire a corpului să scoată militarii din apă şi să execute cu aceştia exerciţii
pentru revenirea la temperatura normală;
- învăţarea înotului de către grupa începătorilor se face de-a lungul peretelui
bazinului, iar când înotul se execută în apă adâncă să se folosească mijloacele de plutire speciale sau
improvizate;
- intrarea şi ieşirea din sectorul de înot se face prin locul stabilit;
- învăţarea înotului echipat şi cu arma se face la o adâncime a apei de cel mult 1,20 m, iar în apă mai
adâncă se întinde o frânghie cu plutitori pentru asigurare, când înotul se execută echipat şi cu mijloace
improvizate, în apă adâncă sau la trecerea cursurilor de apă, pe lângă cei mai puţin pregătiţi se
repartizează buni înotători pentru a-i supraveghea şi acorda ajutor, la nevoie;
- la săriturile care se execută de la trambulina de 3 m, adâncimea apei trebuie să fie de cel puţin 3,50
m, iar la înălţimea trambulinei de 5 m, adâncimea apei trebuie să fie de cel puţin 4 m;
- săriturile să se execute individual şi numai la comandă, după ce militarul care a sărit înainte a ieşit la
suprafaţa apei şi s-a depărtat cel puţin 5 m de locul intrării în apă;
- pe timpul desfăşurării şedinţelor se interzice militarilor intrarea şi ieşirea din apă fără aprobarea
comandantului şi depăşirea limitelor stabilite;
- săriturile, scufundările şi înotul sub apă sunt interzise militarilor care au avut afecţiuni la urechi, iar
înotul este permis numai dacă şi-au astupat bine urechile cu vată;
c) la încheierea şedinţelor se verifică obligatoriu prezenţa militarilor şi dacă nu prezintă
simptome care ar putea, ulterior, să le afecteze starea de sănătate.

11
 3.2.3. Pregătire fizică de specialitate

Art. 59. Înainte începerii şedinţelor de pregătire fizică de specialitate, comandanţii de subunităţi sunt
obligaţi:
a) să cunoască nivelul de antrenament a militarilor şi starea lor de sănătate;
b) să cunoască şi să aplice tehnica executării exerciţiilor şi procedeelor prevăzute în program pentru
şedinţa respectivă;
c) să verifice starea de uzură, rezistenţă şi fixarea cablurilor, frânghiilor, punţilor şi instalaţiilor;
d) să verifice starea de funcţionare şi siguranţă (inclusiv bucla si carabiniera) pentru dispozitivul de
rulare pe cablu (funicular);
e) să verifice echipa de salvare şi materialele de asigurare împotriva înecului, realizarea şi
posibilităţile de folosire a mijloacelor din dotare sau a celor improvizate pentru trecere (barca,
colaci de salvare, plutitori, frânghii, pneuri);
f) să controleze existenţa şi modul de folosire a cablului de rezervă pentru tracţiunea militarilor
care
rămân eventual suspendaţi pe cablul înclinat;
g) să verifice gropile cu nisip, existente la locurile de sărituri sau acolo unde există pericol de
cădere de pe obstacole;
h) să verifice, pe timp de iarnă sau ploaie, dacă obstacolele pe care se execută escaladări şi mers
în echilibru sunt curăţate şi au presărat nisip, iar frânghiile de căţărat şi treptele la scări sunt
curăţate şi bine şterse de gheaţă si umezeală;
i) să verifice dacă obstacolele confecţionate din lemn nu au porţiuni de aşchii şi dacă tălpile de
j) sprijin asigură stabilitatea lor.
Art. 60. Pe timpul desfăşurării de pregătire fizică de specialitate comandanţii vor lua măsuri pentru:
a) respectarea ordinii de trecere a obstacolelor stabilite, a traseului, procedeelor de trecere,
formelor şi mijloacelor de asigurare;
b) executarea procedeelor dificile, care pot cauza accidentarea militarilor, se face sub
supravegherea directă a conducătorului şedinţei;
c) trecerea militarilor pe cablurile înclinate, cablurile paralele şi punţile suspendate se face
numai individual, astfel ca următorul militar să treacă după ce instalaţia respectivă
este complet liberă (descărcata);
d) să asigure asistenţa medicală (medic sau sanitar) la instruire sau antrenament în cadrul
poligonului de călire fizică şi psihică;
e) materialele ajutătoare, care pot provoca accidentarea militarilor sau care se pot deteriora, se
vor folosi sub formă de machete, confecţionate din lemn, cauciuc, iar atunci când se foloseşte
pistolul mitralieră, nu se pune baioneta.
Art. 61. Pe timpul învăţării şi executării întrunite, cu şi fără barem, a probelor concursurilor
profesionale ale pompierilor militari, comandanţii (instructorii, şefii de lot) urmăresc ca echiparea
concurenţilor să fie cea prevăzută pentru fiecare probă în parte, iar materialele şi accesoriile folosite să
fie conform standardelor şi prevăzute din dispoziţiile tehnice privind organizarea şi desfăşurarea
concursurilor profesionale ale pompierilor militari.
Art. 62. Pentru proba Scara de fereastră, comandantul (instructorul, şeful de lot) execută
următoarele:
a) verifică starea turnului de instrucţie, a gropii cu rumeguş şi a scării de fereastră;
b) numeşte şi instruieşte militarii care asigură la baza turnului şi etajele superioare;
c) urmăreşte ca urcarea şi mânuirea scării să se execute după tehnica învăţată, iar urcarea la
etajul superior să se facă numai după ce militarul (concurentul) a executat corect mişcarea
la etajul inferior.
Art. 63. Pentru proba Desfăşurarea de luptă la motopompă (A.P.C.A.), comandantul (instructorul,
şeful de lot) alege locul de desfăşurare a probei astfel încât în perimetrul respectiv să nu se afle vreo
reţea de înaltă tensiune şi atenţionează echipa, asupra modului de racordare a furtunelor, iar pe şofer
asupra modului de lucru cu pompa (sa evite accelerările bruşte ale motorului).
Art. 64. Pentru proba Ştafeta 4X100 comandantul (instructorul, şeful de lot) va urmări ca:
a) servantul din schimbul 4 să fie echipat, obligatoriu, cu pantaloni trening mănuşi şi
cască cu vizor de protecţie;
12
 b) la turnarea şi aprinderea lichidului inflamabil în tavă se va respecta cantitatea prevăzută
şi se va ţine seama de viteza şi direcţia vântului.
Art. 65. Pentru probele Pista cu obstacole la trecerea obstacolelor, instructorii, şefii de lot vor urmări
respectarea de către toţi militarii a prevederilor prezentei norme.

3.3. Reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice instrucţiei de front şi

instrucţiei tragerii

3.3.1. Instrucţie de front

Art. 66. Înainte de începerea şedinţei, comandantul (instructorul) este obligat să verifice dacă
echipamentul este bine ajustat iar armamentul şi celelalte materiale sunt corect purtate. Pe timpul
deplasării trebuie să se ia măsuri pentru siguranţa şi protecţia militarilor, pe jos sau în autovehicule, să
urmărească respectarea vitezei şi distanţelor ordonate, precum şi normele legale privind circulaţia pe
drumurile publice, a coloanelor şi grupurilor de persoane.
Art. 67. Şedinţa va începe cu câteva exerciţii şi mişcări uşoare de încălzire, militarii nu vor executa
altceva în afară de mişcările ordonate de instructor iar în repaus vor ţine armamentul fără baionetă,
evitând joaca şi mişcările necontrolate ale armei. Învăţarea mişcărilor de punere şi scoatere a baionetei
se face numai sub conducerea comandantului subunităţii, mai întâi descompus, apoi întrunit, până la
formarea unor deprinderi corecte.
Art. 68. Înainte de îmbarcarea în autovehicule, se verifică dacă armele militarilor sunt descărcate, iar
dacă deplasarea se face cu armele încărcate, ele se verifică dacă sunt asigurate; baionetele se scot de la
arme.
Art. 69. După îmbarcare, se fixează zăvoarele de la obloanele caroseriei autovehiculelor. Pentru
supravegherea fixării zăvoarelor, pe timpul deplasării se numesc oblonieri dintre militarii care stau pe
locurile de la margine, lângă oblonul din spate.
Art. 70. Supravegherea autovehiculelor care vin din urmă, a tehnicii remorcate şi a zăvorului uşii din
spate, se face de către oblonierul dreapta.
Art. 71. În autovehicul armamentul se ţine astfel:
a) pistolul mitralieră între genunchi în poziţie verticală şi se prinde cu ambele mâini;
b) puşca mitralieră pe crăcan sau între picioare, de către trăgător, cu ambele mâini;
c) raniţele şi mantaile se scot la ordinul comandantului subunităţii şi se aşează sub banchetă.
Art. 72. Coborârea din autovehicule, pe timpul opririlor, se face la comanda comandantului şi numai
pe partea dreaptă a drumului.
Art. 73. Debarcarea şi îmbarcarea în autovehicule, când se execută pe drumurile publice circulate în
ambele sensuri, se face pe partea dreaptă şi prin spate.

3.3.2. Instrucţia tragerii

Art. 74. Pe timpul pregătirii în vederea executării şedinţelor de tragere, trebuie să se asigure militarilor
cunoştinţe şi deprinderi privind:
a) părţile componente ale armamentului, montarea şi demontarea parţială, reguli de mânuire,
întreţinere şi folosire;
b) noţiunile teoretice minime necesare despre balistica interioară şi exterioară;
c) regulile de tragere, operaţiunile de tragere şi pentru aruncarea grenadelor de mână;
d) regulile şi măsurile de siguranţă pe timpul executării şedinţelor individuale de
tragere şi de aruncare a grenadelor de mână.
Art. 75. Pe timpul şedinţelor de instrucţia tragerii se vor respecta următoarele reguli:
a) la începutul şi sfârşitul şedinţei comandanţii de subunităţi vor verifica armamentul, iar
încărcătoarele să nu aibă cartuşe în ele; se va controla dacă între cartuşele de exerciţiu sau
de manevră, nu există cartuşe de război;
b) la exerciţiile de învăţare a încărcării armamentului se vor folosi numai cartuşe de exerciţiu,
13
 iar la învăţarea pregătirii grenadelor pentru funcţionare se vor folosi focoase de exerciţiu.
Art. 76. Subunităţile ai căror militari nu şi-au însuşit regulile de mânuire a armamentului şi grenadelor
nu cunosc regulile privind regulile în poligon şi măsurile de siguranţă, precum şi subunităţile care nu au
armamentul reglat, nu sunt admise la tragere.
Art. 77. La trageri, fiecare militar va folosi arma pe care o are în primire, cu excepţia celor care nu au
în dotare categoria de armament cu care se execută tragerea.
Art. 78. Pe timpul cât subunităţile se găsesc în poligon se interzice:
a) distribuirea armamentului şi încărcarea armamentului cu muniţiei de război înainte de
primirea comenzilor de la şeful sectorului de tragere;
b) îndreptarea armenelor împotriva oamenilor, lateral şi spre spatele poligonului, indiferent
dacă arma este încărcată sau nu;
c) lăsarea armei pe aliniamentul de tragere fără ordinul şefului sectorului de tragere;
d) apropierea oricăror persoane de armamentul lăsat pe aliniamentul de tragere, pe timpul cât
militarii se găsesc la ţinte, sau la adunarea tuburilor;
e) dezasigurarea armamentului în alte locuri decât cele stabilite, precum şi lăsarea
muniţiei, chiar şi pentru intervale de timp scurte, fără pază şi supraveghere;
f) dispunerea muniţiei în alte locuri decât cele stabilite, precum şi lăsarea muniţiei,
chiar şi pentru intervale de timp scurte, fără pază şi supraveghere;
Art. 79. Pe timpul şedinţelor de aruncare a grenadelor de mână, de război şi de instrucţie, sunt interzise:
a) atingerea, ridicarea sau mişcarea grenadelor aruncate şi neexplodate, în acesta
situaţie şedinţa suspendându-se până la rezolvarea incidentului de către armurier.
b) demontarea şi remedierea defecţiunilor grenadelor şi focoaselor neexplodate.
c) eliberarea pârghiei de declanşare, după scoaterea şplintului de siguranţă, înainte
de aruncare sau reintroducerea şplintului dacă a fost extras.
Art. 80. În câmpul de tragere, înapoia subunităţilor, în afara personalului pentru conducerea tragerii, a
arbitrilor şi a persoanelor care execută controlul şi inspecţia, nu este permisă prezenţa altor persoane.

Capitolul IV
4.Reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice acţiunilor de intervenţie

4.1. Pregătirea şi folosirea autospecialelor şi utilajelor de intervenţie

4.1.1. Autospecialele de lucru cu apă şi spumă

Art. 81. Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei de lucru cu apă şi spumă, se verifică existenţa
apărătorilor de protecţie ale pieselor de cuplare, atât a pompei de apă cât şi a pompei de amorsare.
Art. 82. Se interzice repararea pompelor în timpul funcţionării.
Art. 83. Pe timpul lucrului cu instalaţiile de refulare, pompele de apă trebuie să funcţioneze fără
zgomot deosebit, să fie etanşe, iar încălzirea lagărelor să nu depăşească temperatura admisă de
constructor. Turaţia motorului va creşte treptat, fără accelerări bruşte.
Art. 84. Racordurile fixe şi de refulare vor avea ambele gheare, racordarea făcându-se prin strângere
completă cu ajutorul cheilor de racordat.
Art. 85. Presiunea de lucru trebuie să fie adaptată condiţiilor de intervenţie, iar jetul de apă să nu fie
îndreptat spre liniile de curent electric, sau spre personalul aflat la locul intervenţiei.

4.1.2. Autospecialele de lucru cu pulberi

Art. 86. Punerea în funcţiune şi mânuirea instalaţiilor speciale se face de către persoanele care au
atribuţii în acest sens şi care au fost instruite pentru lucru cu autospeciala.
Se recomandă o stabilitate cât mai mare a echipajului pe acest tip de maşină.
Art. 87. Verificarea buteliilor pentru azot şi a rezervoarelor pentru praf se execută în unităţi
(ateliere) autorizate de inspecţia pentru cazane, recipiente, sub presiune şi instalaţii de ridicat
(I.S.C.I.R.), să fabrice ori să repare recipiente pentru păstrarea fluidelor sub presiune, la termenele
14
recomandate de constructor.
Art. 88. Pentru a se evita iritarea căilor respiratorii şi a ochilor, se recomandă ca pe timpul
operaţiunilor de încărcare, servanţii să fie echipaţi cu mască având filtru împotriva aerosolilor (cartuş
polivalent).
Circulaţia pe maşină se va face numai pe axul longitudinal, iar iarna, zona de circulaţie şi treptele de
urcare trebuie să fie curăţate de zăpadă şi gheaţă.
Art. 89. Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiilor speciale dacă aparatele de măsură şi
control incomplete, defecte ori nu au fost verificate metodologic în atelierele de specialitate.
Art. 90. Pe timpul lucrului cu instalaţiile speciale se vor respecta următoarele reguli:
a) în cabina de lucru se va afla numai un operator care va fi echipat cu mască contra fumului
şi gazelor care o va utiliza în caz de avarie a instalaţiei de refulare a pulberii;
b) presiunea de lucru va fi cuprinsă între 8 şi 10 atm. la refulare şi 4-6 atm. la purjare;
c) buteliile încărcate vor fi ferite de scântei mecanice, căderi, răsturnări, precum şi de
influenţa temperaturilor mari (peste 60 grade);
d) tuburile de cauciuc să fie rezistente, neîmbătrânite, fără fisuri şi pori;
e) controlul circuitelor de gaz se va face cu instalaţia nepusă sub presiune (strângerea
armăturilor aferente), continuând apoi verificarea succesivă a fiecărui circuit pus sub
presiune nominală de lucru;
f) la verificări nu se admite prezenţa persoanelor neautorizate.
Art. 91. In cazul intervenţiilor în medii închise (încăperi) mai întâi se evacuează persoanele
existente.

4.1.3. Autospecialele pentru evacuarea fumului, gazelor şi iluminat

Art. 92. Pentru pregătirea şi utilizarea instalaţiilor şi agregatelor de pe autospeciala pentru evacuarea
fumului, gazelor şi iluminat echipajul trebuie să respecte următoarele reguli:
a) purtarea obligatorie a echipamentului de protecţie electronică;
b) utilizarea sculelor şi uneltelor cu mânere izolante, în perfectă stare de întrebuinţare;
c) asigurarea funcţionării aparatului de protecţie (siguranţe, releu protecţie, claxon, lampă
avarie);
d) după fiecare intervenţie şi săptămânal se verifică sistemele de legare la pământ (cablu,
cleme şi ţăruşi);
e) schimbarea locului de funcţionare a unui agregat se face numai după deconectarea acestuia
de la tabloul de distribuţie;
f) interzicerea accesului oricărei persoane în zona marcată a dispozitivului aflat sub tensiune.
Art. 93. Cel puţin odată pe lună, cât şi după fiecare intervenţie, la instalaţia electrică de pe maşină şi
respectiv a agregatelor din dotare se vor verifica:
a) legarea la şasiu a nulului de protecţie a generatorului, tabloului de comandă şi scheletului
tabloului
de comandă şi de distribuţie;
b) continuitatea legăturilor nulului de protecţie al agregatelor din dotare între carcasele
acestora şi
prizele sau ştecherele cu care sunt prevăzute;
c) izolaţia cablului de alimentare de pe bobine, precum şi continuitatea legăturii de nul a
acestora;
d) continuitatea legăturilor cleştelui şi electrodului de punere la pământ pe saşiul
autospecialei;
e) funcţionarea şi calibrarea, pentru fiecare circuit în parte, a prizelor, fişelor şi siguranţelor
fuzibile;
f) verificarea integrităţii carcaselor, suporţilor electroizolanţi, prizelor şi ştecherelor;
g) respectarea termenelor stabilite pentru controlul metrologic al aparatelor de măsură;
h) funcţionarea coloanei telescopice la ASpFGI Roman 8135 (circuite electrice şi hidraulice).

4.1.4. Autospecialele pentru lucru Ia înălţime şi salvare

15
Art. 94. La şi după amplasarea autoscării se vor avea în vedere următoarele:
a) amplasarea se va face cât mai aproape de obiectivul la care se intervine, pe teren solid, evitându-
se gurile de canal, căminele de cabluri electrice, capacele de hidranţi şi gropile umplute cu
pământ netasat;
b) pe străzile cu pantă de peste 6°, amplasarea se face oblic faţă de direcţia de mers, sub un unghi
de 45°;
c) după amplasare se trage frâna de parcare şi se pun cale de staţionare la roţi;
d) înainte de a se comanda retragerea reazemelor hidraulice, sub talerele acestora se pun plăcile
de sprijin, operaţiune verificată vizual de manevrant;
e) îndepărtarea persoanelor fără atribuţii din raza de lucru a autospecialei.
Art. 95. În timpul lucrului cu pachetul de scări se respectă următoarele:
a) înainte de întindere, scara va fi dirijată, pe cât posibil, în poziţia în care va fi folosită ulterior;
b) nivelarea corectă a scării şi trecerea agregatului de nevilare pe lucru automat;
c) după atingerea lungimii dorite, se comandă strângerea scării, cu viteză mică, pentru
blocarea treptelor inferioare;
d) nu este admis accesul nici unei persoane pe scară, când aceasta este în poziţia nerezemat şi
este înafara limitelor de stabilitate (aprinderea lămpii de avertizare şi emiterea semnalului
acustic);
e) pe timp de vânt scara se va asigura cu corzi de ţinere (aflate pe tamburi) care se vor fixa înainte
de întinderea ei, în urechile special prevăzute la partea frontală; tamburii pe cordiţe, ce se
găsesc la capătul inferior al rampei de ridicare, se ţine de către persoane însărcinate cu
asigurarea scării.
Art. 96. La utilizarea scărilor se vor respecta următoarele:
a) se opreşte motorul, se vor scoate scara auxiliară, se verifică vizual blocarea clicheţilor pe
trepte, urcarea făcându-se "piciorul drept, mâna stângă - piciorul stâng, mâna dreaptă";
b) se interzice urcarea pe scară înainte de asigurare, pe clicheţi, a tuturor tronsoanelor;
c) fiecare militar care se urcă pe scară trebuie să fie echipat cu cască, centură şi cârlige de
siguranţă, pe care le va folosi, obligatoriu la fiecare oprire;
d) se interzice orice manevră de întindere-strângere a pachetului de scări cu militari pe tronson;
e) accesul pe scara nerezemată este permis doar cât aceasta se găseşte in limitele de stabilitate;
f) la vârful scării, în poziţie nerezemat, sarcina maximă admisă este de 100 Kgf;
g) se va urmări, în permanenţă, ca întinderea scării să se facă în funcţie de unghiul de
ridicare conform plăcuţei de pe autoscară.
Art. 97. Pe timpul lucrului cu apa la vârful scării, se vor lua următoarele măsuri:
a) furtunul se aşează la mijlocul treptelor şi va fi asigurat, prin legare, cu cordiţe;
b) presiunea apei se va ridica/micşora progresiv;
c) utilizarea scării (în poziţie nerezemat) numai între 40° - 70° înclinare.
Art. 98. La utilizarea autospecialei ca macara:
a) autoscara mecanică va fi utilizată ca macara doar cu pachetul de scări strânse
complet respectându-se concordanţa între unghiul de ridicare şi sarcina maximă admisă, date
înscrise pe plăcuţe indicatoare de pe şasiu;
b) în raza de acţiune a acesteia nu trebuie să se găsească nici o persoana chiar dacă sarcina de
ridicat (manevrat) este foarte bine asigurată;
c) manevrarea sarcinilor de peste 400 kgf se face, în principiu, de la un nivel mai coborât la
unul ridicat sau pe orizontală;
d) coborârea unor sarcini de peste 400 kgf (fără a depăşi 1000 kgf) se face numai dacă se
utilizează un plan manual, fixat în dispozitivul de agăţare;
e) se interzice deplasarea autovehiculului având sarcină în cârlig.
Art. 99. Pentru lucrul cu autospeciala de intervenţie şi salvare de 44m (A.Sp.I.S. 44m) se vor
respecta următoarele reguli:
a) manevrarea acesteia se va face numai de către personalul autorizat şi instruit;
b) verificarea terenului de amplasare (se evită călcarea pe gurile de canal sau unde
există posibilitatea surpării);
c) la urcarea pe platformă personalul deservent trebuie să aibă mâinile libere, să nu poarte mănuşi
cu un singur deget sau încălţăminte cu talpă alunecoasă;
16
 d) pe autospecială nu se admit accesul persoanelor neautorizate;
e) pe autospecială nu trebuie să existe obiecte neasigurate, urmărindu-se totodată, să nu cadă
cablul de pe role şi tambur sau să formeze noduri;
f) pentru asigurarea comunicării între cele două posturi de comandă (operatorul de la pupitru
de comandă şi deservantul din platformă), se va utiliza obligatoriu radiotelefonul;
g) daca în raza de acţiune a braţului autospecialei se găsesc conductori electrici aerieni, fie se evită
se evită intrarea acestuia în zona periculoasă, fie se îndepărtează conductorii după
decuplarea tensiunii;
h) se interzice a se executa ungerea, curăţirea, întreţinerea, revizia sau repararea pe
timpul funcţionării;
i) pentru deplasarea pe drumurile publice, autospeciala va fi adusă în poziţia de marş, iar în curbe,
pe poduri şi viaducte viteza va fi redusă;
j) la utilizarea autospecialei ca macara se vor respecta măsurile de siguranţă şi protecţie impuse
de normele I.S.C.I.R. 87 pentru automacarale;
k) la folosirea automacaralei se va pune în funcţiune iluminatul de balizare;
l) platforma de lucru va fi rezemată de clădire înaintea începerii salvării persoanelor;
m) în platformă nu vor fi mai mult de 3-4 persoane în afara operatorului (masa total admisă este
de 500 kg); dacă platforma nu este racordată la nacelă se pot salva 5 persoane prin sistemul
clasic de coborâre la sol;
n) legătura dintre nacelă şi platformă se va efectua numai prin tobogan care se va asigura cu
cârlige de siguranţă, interzicându-se trecerea în alt mod;
o) persoana salvată prin tobogan va fi echipată cu centură de siguranţă, cârlige şi cordiţă de
salvare manevrată de operatorul din platformă;
p) toboganul va fi acoperit cu pânză de protecţie înainte de a fi utilizat la salvare;
q) în cazul defectării dispozitivului automat de orizontalizare se va acţiona manual pentru
menţinerea platformei în poziţie orizontală de către deservent;
r) se va păstra o distanţă de cel puţin 1m faţă de coloana telescopică la manevrarea nacelei;
s) nu se va depăşi sarcina maximă admisă în nacelă (4-6 persoane);
t) in platformă se va găsi o ţeava de refulare, o sursă de iluminare şi un aparat de
protecţie a respiraţiei;
u) furtunele de alimentare cu apă a ţevii din platformă vor fi asigurate de coloana telescopică şi
bine racordate;
v) raza optimă de acţiune a braţului telescopic va fi un unghi cuprins între 60-84,5 grade;
w) autospeciala nu se va folosi dacă viteza vântului este mai mare de 15m/s;
x) telescoparea coloanei nu se face la un unghi mai mic de 73 de grade;
y) orice manevră de rotire a coloanei telescopice se face progresiv.

4.1.5. Autospeciale de stins incendii cu jet de gaze

Art. 100. Manevrele specifice pornirii şi funcţionării motorului turboreactor se vor executa numai de
către personalul specializat în acest sens.
Art. 101. Pe timpul intervenţiei, aplicaţiilor şi pornirilor periodice, personalul care deserveşte
autospeciala de stins incendii cu jet de gaze se va purta, obligatoriu, cască de protecţie auditivă.
Art. 102. Pe timpul funcţionării motorului turboreactor autospeciala se va asigura prin cale la roţi şi
cu frâna de parcare.
Art. 103. Se interzice prezenţa oricărei persoane sau a obiectelor uşoare în raza de bătaie a jeturilor de
gaze, apă sau pulberi.
Art. 104. Se vor respecta toate regulile şi normele de protecţie prevăzute la capitolul „Autospeciale de
lucru cu pulberi", pct. 4.1.2..

4.1.6. Autospeciale pentru descarcerare

Art. 105. Pentru menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiilor electrice, a consumatorilor din
dotare (utilaje şi accesorii), fără a pune în pericol viaţa celor care le deservesc, este obligatorie
respectarea regulilor de exploatare stabilite de constructor.
17
Art. 106. Cel puţin odată pe lună şi după fiecare intervenţie se verifică instalaţiile electrice si
hidraulice de pe autospecială, precum şi ale agregatelor din dotare (a se vedea art.82).
Art. 107. Personalul care lucrează cu instalaţiile electrice şi hidraulice de pe autospecială sau ale
agregatelor trebuie să respecte următoarele reguli:
a) purtarea obligatorie a echipamentului de protecţie adecvat;
b) utilizarea numai a sculelor şi uneltelor cu mânere izolate în perfectă stare;
c) asigurarea funcţionării permanente la parametrii stabiliţi de constructor, a agregatelor, utilajelor
şi accesoriilor din dotare;
d) executarea corectă a legăturilor de protecţie, îmbinărilor şi racordărilor la instalaţiile
electrice, respectiv hidraulice;
e) evitarea purtării de căşti metalice de protecţie şi în general de obiecte metalice;
f) executarea operaţiunilor de descarcerare în stricta conformitate cu procedurile de acţiune.
Art. 108. Pentru asigurarea imobilităţii agregatelor, utilajelor şi accesoriilor din dotare în timpul
deplasărilor, acestea trebuie plasate, de regulă, pe suporţi speciali, fixate de podeaua
compartimentărilor sau pe pereţii acestora, pe rafturi, în cuşete exterioare sau în sertarele unor dulapuri.

4.1.7. Utilaje de stins incendii

Art. 109. La folosirea tunurilor de stins incendii:

a) în timpul deschiderii sau închiderii robinetelor cu clapete, cadrul tunului se va ţine cu o
mână şi nu va fi lăsat liber atât timp cât se refulează apă;
b) în poziţie de repaus tunul se blochează cu bolţul special prevăzut;
c) operatorul care manevrează tunul trebuie să fie amplasat astfel încât să nu aibă contact cu
mânerul dispozitivului de manevrare în plan vertical;
d) când se lucrează la incendii de amploare se va pune în funcţie dispozitivul de autoprotecţie
(perdea de apă).
Art. 110. La folosirea stingătorului remorcabil cu pulbere si bioxid de carbon P250:
a) transportul acestuia se face de două persoane, cu evitarea şocurilor mecanice;
b) buteliile cu CO2 şi recipientul pentru pulbere se vor verifica la termenele stabilite de fabricant;
c) înainte de începerea refulării se va dirija furtunul sau ţeava pe direcţia focarului.

Art. 111. Pe timpul exploatării motopompelor de stins incendii:

a) este interzisă alimentarea rezervorului cu carburanţi, dacă motorul este în funcţiune;
b) pentru a se evita accidentele prin agăţare, echipajul motopompei trebuie să poarte echipament
ajustat pe corp, cu mâneci strâmte;
c) la transportul motopompei, targa trebuie să fie fixată pe cărucior.
Art. 112. La utilizarea stingătoarelor cu spumă chimică se va verifica modul de îmbinare
(înfiletare) a buteliilor cu soluţie acidă, corpul aparatului.
Art. 113. Percuţia la stingătoarelor cu pulberi şi dioxid de carbon se va face prin lovire cu podul
palmei, operatorul aflându-se în lateral prevenind efectul unei desprinderi accidentale a buteliei.

4.2. Reguli specifice de protecţie a personalului pe timpul desfăşurării intervenţiei

4.2.1. La alertarea şi adunarea efectivelor în vederea deplasării pentru intervenţie

Art. 114. Se interzice servanţilor, care nu fac parte din echipajele autospecialelor ca la anunţul de
alertă sa se deplaseze la locul de echipare si să se ocupe locuri în cabine sau banchete.
Art. 115. Se interzice urcarea servanţilor în cabină sau pe banchete înainte ca şoferul să scoată maşina
din garaj sau pe timpul cât aceasta se găseşte în mişcare.

4.2.2. Pe timpul deplasării la locul intervenţiilor

Art. 116. Înainte de a da ordinul de deplasare, comandantul intervenţiei (gărzii de intervenţie) este
obligat să se asigure că şefii de echipaje au verificat prezenţa, modul de echipare şi locul servanţilor în
formaţia de marş.
18
Art. 117. Responsabilitatea deplasării la locul intervenţiei revine şoferului. Membrilor echipajului li se
interzice să facă aprecieri cu privire la anumite situaţii (deplasarea la locul acţiunii, itinerariul ordonat,
respectarea regulilor de circulaţie, folosirea mijloacelor de avertizare sonoră şi optică etc.).
Art. 118. Se interzice coborârea servanţilor din cabină sau de pe banchete, pe timpul cât autospeciala se
găseşte în mişcare.
Prevederile art. 17-18 se aplică în mod corespunzător.

4.2.3. Pe timpul recunoaşterii

Art. 119. Este interzis accesul în încăperi cu fum şi toxicitate ridicată (fum de culoare albastră, albă
sau roşie) dacă aparatele de protecţie a căilor respiratorii sunt defecte, iar servanţii nu sunt asiguraţi cu
cordiţa de salvare.
Art. 120. Pătrunderea şi înaintarea în încăperile incendiate, cu fum dens şi pericol de prăbuşire a
planşeelor se realizează în zona de protecţie a stâlpilor şi grinzilor, târâş şi cât mai aproape de podea.
Art. 121. În încăperile cu pericol de explozie nu se vor folosi, pentru iluminat sau pentru
asigurat cordiţile de întoarcere (marcarea înaintării în încăpere), aparatele de iluminat cu flacără
deschisă.
Art. 122. Pătrunderea în încăperi în care există fum în cantităţi mari şi/sau care sunt situate deasupra
etajelor incendiat, se face numai după ce s-a constatat că elementele de construcţie (susţinere) nu
prezintă pericol de prăbuşire şi s-au stabilit procedee şi reguli de autosalvare în cazul în care drumul
de înapoiere a fost blocat de incendiu, dărâmături etc.
Art. 123. Când uşile şi ferestrele sunt încuiate şi nu se poate pătrunde în interior, indiferent de tipul
acestora şi procedeul de deschidere adoptat, servanţii sunt obligaţi să respecte următoarele:
a) la deschiderea spre interior, corpul trebuie să fie aplecat cu spatele spre intrare, din poziţie
laterală şi adăpostit, folosindu-se mişcări şi lovituri scurte;
b) la deschiderea spre exterior, se va sta tot timpul la adăpostul peretelui, lateral faţă de uşă
sau fereastră.

4.2.4. La executarea operaţiunilor de salvare - evacuare

Art. 124. Este interzisă începerea operaţiunilor de evacuare-salvare înainte de a se stabili numărul
optim de persoane care alcătuiesc echipa şi dacă acestea sunt în măsură să mânuiască corect aparatele,
echipamentele şi accesoriile necesare.
Art. 125. Acţiunile de evacuare-salvare sunt conduse nemijlocit de comandantul de intervenţie sau de
şeful echipei de salvare, când s-a stabilit aşa prin ordine anterioare.
Art. 126. Dacă se constată că utilizarea aparatelor şi utilajelor pe timpul operaţiunilor de evacuare-
salvare pune în pericol vieţi omeneşti sau bunuri materiale se opreşte funcţionarea acestora de către cei
care le utilizează.
Art. 127.. In cazul operaţiunilor de salvare din subsoluri, de sub dărâmături şi din alte spaţii înguste, se
vor lua următoarele măsuri de protecţie:
a) oprirea circulaţiei vehiculelor de mare tonaj în zona de acţiune;
b) întreruperea curentului electric, a apei şi a gazelor în zona respectivă;
c) operaţiile de tăiere şi spargere executate în pereţi şi cele de demolare se vor realiza
numai după consolidarea elementelor de construcţie;
d) golurile practicate vor avea formă de „V", cu vârful în jos, ocolindu-se conductele de
gaze, apă şi cabluri electrice.
Art. 128. Operaţiunile de salvare a persoanelor electrocutate vor fi executate de şeful echipei de salvare
(sau un alt membru specializat al echipei) care este obligat să folosească echipamentul şi accesoriile
corespunzătoare.
Art. 129. La salvarea persoanelor căzute în puţuri, canale, gropi etc. se folosesc aparatele izolante cu
aer comprimat, începerea operaţiunilor făcându-se numai după ce sau stabilit procedeele şi regulile de
salvare şi autosalvare, precum şi un cod de semnale pentru menţinerea legăturii între şeful de echipă şi
salvatori.
Art. 130. Din echipa de salvare a persoanelor aflate în pericol de înec este obligatoriu să facă parte
numai servanţi care ştiu să înoate foarte bine, cu o mare rezistenţă la efort şi stare de sănătate
19
corespunzătoare.
Art. 131. Se interzic operaţiuni de intervenţie pe malurile abrupte ale cursurilor de apă, fără a purta
vestă de salvare dacă adâncimea acestora este mai mare de 1 m, ori dacă viteza de curgere este mai
mare de l m/s la o adâncime mai mare de 50 cm.
Art. 132. Pentru a reduce pericolul ca cei care intervin de pe malurile cursurilor de ape, se vor folosi
cordiţe de asigurare cât mai scurte.

4.2.5. Pe timpul stingerii incendiilor

Art. 133. Comandantul intervenţiei trebuie să aibă în vedere intervalul de timp scurs până la
realizarea dispozitivului, urmărind ca întreaga durată a acţiunii de intervenţie să fie mai mică decât
valoarea estimată a stabilităţii la foc a construcţiei (exprimată în unităţi de timp), astfel încât servanţii
să nu fie surprinşi sub dărâmături în cazul prăbuşirii construcţiei.
Art. 134. Comandantul intervenţiei stabileşte măsuri de supraveghere permanentă a stării
elementelor structurale ale construcţiei incendiate pentru a decide în timp util retragerea servanţilor în
funcţie de evoluţia situaţiei.
Art. 135. Pe timpul lucrului în încăperile inundate cu fum, vapori şi gaze toxice aparatele de
protecţie a căilor respiratorii trebuie să funcţioneze la parametrii normali.
Art. 136. Este interzis lucrul şefilor de ţeava fără a fi protejaţi împotriva acţiunii flăcărilor şi
degajării de căldură, a sulfului şi schijelor (când lucrează la stingerea incendiilor de substanţe explozive
şi muniţii) cu costume anti-calorice şi jeturi de apă pulverizată respectiv scuturi panouri sau alte
sisteme de protecţie.
Art. 137. Servanţii care lucrează pe scări se vor asigura în mod obligatoriu cu ajutorul cârligului de
siguranţă, iar liniile de furtun ridicate la înălţimi vor fi fixate prin coliere de susţinere.
Art. 138. Intervenţia în locuri întunecoase ale clădirii (poduri, subsoluri) şi pe timp de noapte se va face
numai cu asigurarea iluminatului.
Art. 139. Servanţii care lucrează în interior sau pe acoperişuri sunt obligaţi să supravegheze în
permanenţă starea şi comportarea elementelor de rezistenţă a construcţiilor şi sa-şi stabilească căi de
retragere în spaţii de refugiu sau alte adăposturi dinainte stabilite.
Art. 140. Manevrarea instalaţiilor de la locul incendiului se va face numai cu consultarea
persoanelor din obiectiv.
Art. 141. Se interzice ca un servant să lucreze fără a fi schimbat mai mult de 6 ore. In cadrul
lucrului în condiţii grele (fum, apă, gaze toxice, temperaturi ridicate, ger etc.) comandantul
intervenţiei este obligat să fixeze timpul de lucru, iar comandantul de echipaj urmăreşte, efectiv,
respectarea acestuia, realizând rulajul servanţilor la intervalele stabilite.
Art. 142. Pe timpul executării lucrărilor de dezvelire şi demolare, este obligatoriu ca servanţii să se
asigure cu cordiţe de salvare, ancorate pe puncte solide de sprijin ( coşuri, grinzi neafectate de
incendiu, schelării metalice fixe etc.) sau ţinute de alţi servanţi.
Art. 143. Deplasarea servanţilor dea lungul acoperişului se face numai pe coama clădirilor, iar în
cazul instalaţiilor, numai pe scările de acces ale acestora, evitându-se contactul cu conductorii electrici
şi conductele tehnologice.
Art. 144. Dacă numai o parte din învelitoare este încălzită până la incandescenţă, deplasarea pe
acoperiş nu se face mai aproape de 2-3 m de marginea locurilor incandescente cu reducerea la
minimum posibil a nr. servanţilor.
Art. 145. Întreruperea curentului de la reţeaua de înaltă tensiune se va executa numai de către
specialişti; scoaterea de sub curent a reţelei de joasă tensiune se face de către servanţi echipaţi cu cizme
şi mănuşi de cauciuc.
Art. 146. Se interzice accesul şi intervenţia la instalaţiile electrice de înaltă tensiune - peste 100W
(cabinele de transformator, în staţii şi sub staţii electrice) înainte de întreruperea alimentării cu energie
electrică. Pentru acţiunile asupra aparatelor si instalaţiilor de joasa tensiune se interzice folosirea
substanţelor de stingere bune conducătoare de electricitate si fară a se tine seama de indicaţiile
personalului de specialitate.
Art. 147. Poziţiile de lucru ale servanţilor cele mai sigure (pe acoperişurile înalte, înclinate şi în alte
situaţii asemănătoare, poziţiile de lucru sunt în „genunchi" sau „culcat") sunt clădirile sau instalaţiile
vecine celei incendiate.
20
 4.2.6. Alimentarea cu apă

Art. 148. Alimentarea din lacuri se poate face numai dacă există rampă amenajată sau malul este
solid.
Art. 149. Alimentarea din râuri, se poate face din vad, de pe rampa de alimentare sau de pe
poduri, cu condiţia ca sorbul să se găsească la cel puţin 20 cm sub oglinda apei.
Art. 150. La alimentarea din vad maşina de luptă se va opri la cel puţin 2 m de malul apei.

4.2.7. Pe timpul descarcerării

Art. 151. Conducerea operaţiunilor va fi asigurată de către comandantul echipajului pentru

descarcerare, indiferent de gradul celorlalte persoane asistente.
Art. 152. Pentru ca operaţiunile de descarcerare, evacuare şi transport să se desfăşoare în deplină
siguranţă, comandantul de echipaj este obligat să asigure protecţia personalului din momentul sosirii
autospecialei la locul intervenţiei.
Înaintea începerii operaţiunilor pentru descarcerare, pe timpul recunoaşterii el este obligat să ia
măsuri pentru protejarea personalului propriu privind prevenirea electrocutării, intoxicări cu gaze sau
substanţe chimice, alunecării sau răsturnării autovehiculului sau a altor obiecte, prăbuşirii unor
elemente de construcţii sau instalaţii, surpării de teren, producerii incendiilor şi/sau exploziilor,
inundării cu apă a spaţiului de lucru etc.
Art. 153. În sensul celor prevăzute la articolul anterior, asigurarea protecţiei personalului care
realizează intervenţia, presupune - în funcţie de natura şi tipul evenimentului - executarea următoarelor
activităţi:
a) stingerea eventualelor incendii (cu mijloacele tehnice de care dispun);
b) întreruperea instalaţiilor electrice din zona în care se lucrează (decuplarea de la tablourile
electrice, tăierea conductorilor de alimentare, decuplarea bateriei de acumulator, la
autovehicule);
c) oprirea instalaţiilor termice, de canalizare şi de apă din zonă (închiderea ventilelor,
obturarea conductelor);
d) întreruperea scurgerilor din instalaţii sau recipienţi, a substanţelor inflamabile sau toxice
(evacuarea recipienţilor, executarea unor bazine de retenţie şi şanţuri pentru dirijarea
scurgerilor, neutralizarea substanţelor, interzicerea focului deschis în zonă);
e) consolidarea elementelor construcţiilor şi/sau instalaţiilor (cele instabile vor fi demolate);
f) asigurarea stabilităţii vehiculului prin fixarea acestuia cu cale şi pene de fixare (la asigurarea
stabilităţii mijloacelor feroviare se vor folosi specialiştii din domeniu);
g) evacuarea materialelor transportate din vehiculul accidentat (dacă mărimea acestora
permite) sau fixarea lor în interiorul caroseriei;
h) consolidarea terenului (terasamentului) atunci când este posibil sau scoaterea vehiculului din
zona periculoasă;
i) teşirea părţilor tăioase rezultate în urma evenimentului şi acoperirea acestora cu prelate sau
pături dacă se face prin acele locuri scoaterea accidentaţilor;
j) interzicerea traficului greu pentru suprimarea vibraţiilor în zona de lucru.
Art. 154. În cazul intervenţiilor la evenimente complexe (avarii tehnologice, calamităţi, accidente
feroviare, navale etc.) aceste activităţi vor fi efectuate numai în prezenţa specialiştilor din domeniu.
Art. 155. La locul intervenţiei comandantul de echipaj este obligat:
a) să verifice dacă personalul deservent este echipat cu costume de protecţie speciale bine
ajustate;
b) să se asigure că servanţii nu lucrează decât in zona asigurată şi numai asupra vehiculelor care
au fost stabilizate;
c) să urmărească echiparea completă şi corectă a servanţilor, precum şi protecţia acestora
cu ajutorul scutului (din lemn sau alte materiale dure dar uşoare) pe timpul lucrului.
Art. 156. Când se lucrează la descarcerare în urma unor accidente auto sau feroviare, servanţii sunt
obligaţi:
a) la manipularea cioburilor, a obiectelor tăioase, etc. să poarte mănuşi de protecţie, iar
21
 marginile tăioase trebuie teşite/îndoite;
b) să interzică fixarea dispozitivelor de tăiere (foarfecă hidraulică), strângere-depărtare
(distanţatorul hidraulic), de mărire a distanţei (depărtătorii hidraulici) când agregatele sunt în
funcţiune;
c) accesoriile speciale se vor utiliza fără a se depăşi limitele prevăzute în prescripţiile tehnice;
d) să scoată din zona de lucru bucăţile de geam (sticlă), precum şi celelalte materiale tăioase găsite
la locul intervenţiei;
e) înainte de executarea unor lucrări de tăiere cu utilaje care produc scântei să îndepărteze
pericolul producerii unor incendii sau explozii în zona respectivă;
f) să evite atingerea conductorilor electrici sub tensiune, căzuţi în zona de intervenţie;
g) să raporteze comandantului de echipaj orice rănire produsă în timpul lucrului;
h) după fiecare operaţiune de tăiere să verifice stabilitatea vehiculului sau vagonului;
i) dacă starea fizică sau psihică nu-i permite unui servant să participe la intervenţie
raportează comandantului şi cu permisiunea acestuia, părăseşte zona de lucru.
Art. 157. În prezenţa emanaţiilor de oxid/dioxid de carbon sau a altor gaze toxice se interzice
lucrul în zona respectivă fără a se folosi aparatul izolant sau cel de respiraţie cu aer comprimat.
Art. 158. Când se execută operaţiunile de descarcerare ca urmare a unor dărâmături (prăbuşiri
construcţii şi instalaţii), servanţii sunt obligaţi:
a) să circule cât mai aproape de pereţi acolo unde acoperişurile sau planşeele sunt parţial distruse
sau acoperite şi la cel mult 1-2 m faţă de marginile râpelor, lacurilor, râurilor după caz;
b) pentru a se evita producerea unor noi prăbuşiri, să nu atingă pe cât posibil grămezi, să nu scoată
din dărâmături grinzile sau bucăţile mari din elementele de construcţie;
c) pătrunderea în locurile periculoase (cu acumulări de gaze, unde există pericolul de incendii),
se face după echiparea cu mijloacele de protecţie adecvate şi stabilirea modalităţilor de
comunicare cu comandantul de echipaj;
Art. 159. Se interzice folosirea uneltelor de mână, acţionate electric sau pneumatic, care nu au
dispozitive sigure de fixare a uneltei, de protecţie a servantului împotriva atingerii pânzelor de
fierăstrău, discurilor abrazive şi pietrelor de polizor, cu tuburile flexibile de aer comprimat
nefixate prin colier metalic pe racorduri, care prezintă deformaţii permanente, fisuri sau
desprinderi de aşchii şi ale căror cozi de mânere nu sunt netede şi foarte bine împănate.
Art. 160. Pe timpul lucrului pentru descarcerare la înălţimi, se vor avea în vedere prevederile art.
126 si 128.
Art. 161. În prezenţa instalaţiilor .electrice sau utilajelor aflate sub tensiune se vor respecta
prevederile art. 145-146.
Art. 162. Se interzice folosirea motogeneratoarelor care nu au prize fixe pentru racordare a
consumatorilor (în cazul în care consumatorii sunt utilaje mobile, conductorii de alimentare trebuie să
fie flexibili şi protejaţi în manta de cauciuc).
Art. 163. Generatoarele aflate în funcţiune, se leagă, în mod obligatoriu la pământ.

4.3. Reguli specifice de securitate a servanţilor împotriva efectelor negative ale unor agenţi

4.3.1. Degajare de căldură - flăcări

Art. 164. Pentru protecţia personalului împotriva degajării de căldură (flăcări) se vor respecta
obligatoriu, următoarele reguli:
a) stabilirea zonei (limitei) radiaţie de căldură;
b) folosirea costumelor de protecţie aluminizate sau anticalorice;
c) folosirea unor scuturi de protecţie (speciale/improvizate, fixe sau mobile);
d) protejarea celor care lucrează în zona radiaţiei de căldură cu ajutorul ţevilor de refulare cu
perdele de apă;
e) asigurarea unor căi de retragere pentru cei care lucrează în încăperi incendiate.
Art. 165. În cazul în care se constată degajări de fum, gaze şi alte produse nocive, se interzice:
a) începerea acţiunii înainte de a se stabili natura, concentraţia şi zona posibilă de răspândire
a acestora, zonele în care pot avea loc deversări de lichide combustibile precum şi
locurile de retragere în cazul scurgerilor sau exploziilor;
22
 b) folosirea unor mijloace de protecţie individuală improvizate, cu defecţiuni sau care nu
corespund pericolului existent;
c) executarea operaţiunilor de iluminat, evacuarea fumului, a gazelor şi ventilarea spaţiilor
închise de către alt personal decât cel specializat;
d) manevrarea instalaţiilor tehnologice fără avizul organelor de specialitate.

4.3.2. Agenţi electromagnetici

Art. 166. Pe timpul lucrului în prezenţa unor agenţi electromagnetici se vor respecta regulile
prevăzute la art. 146- 147.

4.3.3. Produşi radioactivi

Art. 167. Dacă situaţia impune intervenţia pompierilor militari, aceştia vor fi întâmpinaţi
obligatoriu şi însoţiţi, până la locul acţiunii, de către un specialist dinainte stabilit.
Art. 168. La locul acţiunii, comandantul intervenţiei, se va informa de la coordonatorul intervenţiei
despre măsurile întreprinse până la sosirea pompierilor militari şi urmările posibile ale acestora,
potenţialele pericole ce se pot manifesta asupra servanţilor, tipul de substanţe, stingătoare ce trebuie
utilizate, precum şi alte probleme impuse de situaţie şi locul de izbucnire al incendiului.
Art. 169. Este interzisă folosirea pentru acţiune a servanţilor care au răni ale epidermei, iar cei care
au suferit vătămări chiar uşoare vor fi scoşi imediat din zonă şi îndrumaţi spre punctul de control
medical.
Art. 170. Este obligatoriu ca în cadrul echipei de recunoaştere sau grupei operative să fie numit un
responsabil cu controlul dozimetric şi consemnarea dozelor radiaţiilor.
Art. 171. Pentru aplicarea procedurilor de intervenţie în zona periculoasă se concentrează numai
forţele şi mijloacele strict necesare acţiunii. Se interzice în mod categoric staţionarea personalului care
nu are legătură directă cu acţiunea de intervenţie în zona periculoasă.
Art. 172. În vederea prevenirii vătămării personalului, prin efectul substanţelor radioactive,
comandantul intervenţiei este obligat să urmărească permanent efectuarea operaţiunilor şi lucrărilor de
înlăturare a acestora de pe suprafeţele pe care sa depus.

4.3.4. Produşi chimici

Art. 173. Respectarea limitelor stabilite prin concentraţii admisibile de substanţe toxice şi pulberi în
atmosfera zonelor de intervenţie este obligatorie pentru prevenirea accidentelor. In acest sens,
intervenţia se va desfăşura numai în prezenţa specialiştilor.
Art. 174. Pentru aprecierea gradului de nocivitate în zonele de intervenţie în care se găsesc
substanţe cu toxicităţi diferite şi pentru care nu există metode de determinare separată a acestora se va
lua în considerare substanţa cu toxicitatea cea mai mare.
Art. 175. Expunerea la substanţele cu indicativele p.c. (potenţial cancerigene), C (au acţiune
cancerigenă), F.p. (foarte periculoase) se face numai în urma unor măsuri speciale de protecţie
(recomandate de specialişti) sau trebuie, practic exclusă.
Art. 176. Când se acţionează în prezenţa substanţelor care au indicativul P(piele) - indicativ care nu
se referă la substanţele care au numai o acţiune locală de tip iritativ - pentru a se preveni intoxicaţiile
cronice, cunoaşterea şi respectarea concentraţiilor admisibile trebuie asociate cu măsuri speciale de
protecţie a pielii şi mucoaselor, recomandate de specialişti.
Art. 177. Pe timpul recunoaşterii comandantul intervenţiei este obligat să stabilească dacă
mijloacele tehnice (automatizări, etanşeizări, umezirea pulberilor cu apă sub diferite forme sau cu alte
substanţe umectante sau neutralizante chiar la locul de producere, echipament individual de protecţie
etc.) destinate pentru menţinerea substanţelor toxice şi a pulberilor sub limita concentraţiilor admise,
precum şi pentru evitarea contactului direct dintre acestea şi organismul uman, funcţionează eficient.
In lipsa acestora propune şi ia măsuri, împreună cu specialiştii desemnaţi, pentru evacuarea
substanţelor nocive de la punctele de producere sau din apropiere prin sisteme de ventilare eficace.
In funcţie de particularităţile proceselor tehnologice se vor stabili şi alte măsuri specifice
23
suplimentare pentru protecţia personalului.
Art. 178. În vederea cunoaşterii riscurilor profesionale şi prevenirii unor accidente pe timpul
intervenţiilor, comandanţii de unităţi sunt obligaţi:
a) sa ia in evidenţă ariile din zonele de competenţă, în care este posibil ca limitele concentraţiilor
admisibile de substanţe toxice şi pulberi în atmosferă, să fie depăşite;
b) să instruiască periodic personalul din subordine cu sprijinul de specialitate al medicilor de la
medicina muncii, asupra acestor riscuri si a măsurilor de protecţie ce se impun.

4.3.5. Factori biologici

Art. 179. Personalul destinat intervenţiei este obligat să cunoască efectele factorilor biologici cum
sunt:
a) agenţi contaminaţi: virusuri, ciuperci, paraziţi, etc., cei rezultaţi din manipularea probelor
patologice (sânge, spută, salivă) sau a unor materiale contaminate ori care se pot transmite direct
de la bolnavii care sunt îngrijiţi sau de la animale;
b) animalele cu care se vine în contact, care pot ataca omul producându-i traumatisme;
c) substanţele sau produsele biologice care prin manipulare pot produce efecte negative
asupra organismului uman (hormoni, toxine, secreţii, etc.).
Art. 180. Este strict interzisă pătrunderea pentru intervenţie în locurile în care se manipulează
agenţi contaminaţi sau produse contaminate fără echipamentul de protecţie adecvat şi în absenţa
specialiştilor care trebuie sa furnizeze datele şi informaţiile necesare.
Art. 181. Personalul care acţionează în interior ( încăperi care, de regulă sunt separate de alte
activităţi) este obligat să respecte indicatoarele şi regulile stabilite pentru zona sau încăperea
respectivă.
Art. 182. Pe durata intervenţiei, personalul este obligat să poarte echipamentele de lucru şi
protecţie specifice, prevăzute pentru locul de muncă respectiv şi recomandate de conducătorul
acestuia.
Art. 183. Personalul care, pe timpul intervenţiei vine în contact cu agenţi contaminaţi sau produse
contaminate va avea grijă ca, prin tehnicile, operaţiunile sau manevrele organizate să evite ingestia,
inocularea, inhalarea ori contactul tegumentelor cu aceştia.
Art. 184. După terminarea intervenţiei, utilajele, accesoriile, echipamentul de lucru sau de
protecţie, alte materiale folosite în spaţiile în care se lucrează cu agenţi contaminaţi sau produse
contaminate se vor curăţa, spăla şi dezinfecta, sub directa supraveghere a specialiştilor, în spaţiile
amenajate cu această destinaţie.
Art. 185. Regulile privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice acţiunilor de intervenţie se
completează cu cele din capitolul II al prezentelor norme referitoare la securitatea şi sănătatea în
muncă pe timpul activităţilor de pregătire pentru luptă a efectivelor.

Capitolul V
5.Reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice utilizării compresoarelor pentru aer
respirabil

5.1. Reguli generale

Art. 186. Compresorul pentru aer respirabil (denumit in continuare instalaţie) va fi exploatată numai de
către personal calificat, având cunoştinţe specifice referitoare la produsul utilizat.
Art. 187. Când intervenţia nu este specificată sau când depăşeşte cunoştinţele operatorului, atunci
aceasta este considerată "intervenţie calificată" şi deci ea nu poate fi executată decât de un tehnician
calificat desemnat de producător sau împuternicitul acestuia.
Art. 188. Înainte de a începe lucrul pe maşină, fiecare operator trebuie să cunoască perfect funcţionarea
şi comenzile maşinii, să fi citit şi să fi înţeles toate informaţiile conţinute în acest manualul de utilizare.
Art. 189. Conexiunea maşinii va trebui să fie obligatoriu prevăzută cu împământare.
Art. 190. Este absolut interzisă depozitarea de material combustibil în preajma maşinii.
24
Art. 191. Este absolut interzis să se intervină asupra vreunei părţi a maşinii fără a opri complet maşina.
Intervenţiile nu trebuie să se facă decât după întreruperea generală a alimentării electrice, deconectarea
maşinii de la alimentare şi purjarea presiunilor reziduale. Doar după aceste operaţiuni, mecanicii şi
muncitorii pot începe operaţiile de întreţinere şi de reparare.
Art. 192. Maşina nu trebuie să fie pornită niciodată când:
- cablul electric este deteriorat;
- ea este căzută şi pagubele sunt evidente;
- nu există apărătorile de protecţie.
Art. 193. Fişa de alimentare electrică trebuie să fie debranşată:
- în caz de defectare în timpul utilizării;
- înainte de orice operaţie de curăţare sau întreţinere;
- după utilizare.
Art. 194. Nu extrageţi niciodată fişa trăgând de cablu. Faceţi în aşa fel încât cablul să nu fie îndoit sau
să fie înşirat de-a lungul unor colţuri cu muchii ascuţite. Se recomandă utilizarea prelungitoarelor
Art. 195. Nu dezactivaţi niciodată dispozitivele de protecţie şi nu neglijaţi niciodată semnalizatoarele,
alarmele şi avertismentele, fie că ele sunt comunicate automat sau prin pancarde plasate pe maşină.
Art. 196. Nu porniţi niciodată maşina fără dispozitivele de siguranţă şi protecţie.
Art. 197. Reziduurile de uzinale, grăsime, fier vechi, etc. trebuie să fie tratate după legile în vigoare
referitoare la tratamentul rezidurilor şi protecţia mediului. Scurgerea de uleiuri sau grăsimi în râuri sau
puţuri este interzisă.
Art. 198. Niciodată nu apropiaţi mâinile şi nici nu introduceţi şurubelniţe, chei sau alte scule în piesele
în mişcare.

5.2. Prevenirea accidentelor

Art. 199. Este imperativ interzis tuturor operatorilor sau persoanelor străine să se apropie de maşină
când aceasta se află în mişcare;
Este de asemenea interzisă curăţarea, ungerea sau degresarea cu mâna a organelor şi elementelor, sau
executarea asupra acestora de operaţii de reglare, întreţinere sau reparare. Despre aceste interdicţii
responsabilul punctului de lucru trebuie să informeze muncitorii, prin, intermediul unor afişe foarte
vizibile.
Art. 200. Verificaţi periodic starea plăcuţelor de avertizare şi la nevoie, înlocuiţi-le.
Art. 201. Maşinile nu trebuie puse în funcţiune decât sub supravegherea unui responsabil numit de
către comandantul subunităţii şi instruit corespunzător, înainte de pornire, acesta trebuie să se asigure
că nu există persoane în jurul instalaţiei şi că toate dispozitivele de protecţie referitoare la organele în
mişcare sunt instalate; el trebuie de asemenea să verifice eficacitatea tuturor dispozitivelor de alarmă.
Art. 202. Intrarea sau traversarea zonelor operaţionale este absolut interzisă persoanelor străine.
Despre aceste interdicţii operatorul trebuie să atenţioneze pe toţi muncitorii prin mijloace şi
semnalizări corespunzător amplasate, astfel încât să înconjoare practic toate zonele periculoase.
Art. 203. În timpul funcţionarii instalaţiei, penele şi defectele nu pot fi eliminate decât dacă operatorii
nu sunt în pericol.
Art. 204. Personalul care este autorizat să se apropie de maşina în mişcare trebuie să îmbrace un
echipament adecvat pentru ai proteja corpul.
Art. 205. Înainte, de a efectua orice sarcină de întreţinere, trebuie izolată maşina de alimentarea electrică.
Pentru a evita orice pericol de introducere accidentală sub tensiune ce poate cauza vătămări atât
operatorului cât şi instalaţiei, este bine să se aplice deasupra întrerupătorului general de alimentare la
reţea un afiş de avertizare purtând inscripţia "Nu cupla! Se lucrează".
Art. 206. Controlaţi periodic, nelăsând să treacă mai mult de doi ani, starea împământării maşinii.
Art. 207. Înainte de a conecta motorul la linia de alimentare, verificaţi dacă tensiunea de linie
corespunde celei pentru care a fost proiectat motorul.
Art. 208. Înainte dea executa lucrări la instalaţie, personalul însărcinat să muncească trebuie supus unui
control medical.
Art. 209. Operatorii sau responsabilii însărcinaţi cu întreţinerea şi care sunt pasibili de a leşina nu au
voie să muncească la maşină.
Art. 210. Furtunul de încărcare trebuie să fie în bună stare, mai ales în zonele de racordare.
25
Art. 211. Învelişul din plastic care acoperă furtunul nu trebuie să fie rupt, altfel umiditatea ce se
infiltrează ar putea coroda tresa din oţel şi i-ar putea diminua rezistenţa.

5.3. Echipamente individuale de protecţie (EIP)

Art. 212. În timpul operaţiilor de exploatare şi întreţinere a maşinii, este indispensabil să fie folosite
echipamente individuale de protecţie (EIP) adecvate.
Art. 213. Dacă o analiză a mediului din zona de lucru relevă o emisie de praf superioară celei prevăzute
în reglementările locale, va trebui să se apeleze la o mască de protecţie a căilor respiratorii adecvată.
Art. 214. Operatorii, responsabilii însărcinaţi cu întreţinerea şi tot personalul care munceşte şi/sau
tranzitează zona maşinii trebuie să fie atenţionată asupra riscului de a-şi agăţa hainele.
Art. 215. Operatorul trebuie să poarte încălţăminte cu tălpi de cauciuc şi şireturi bine strânse.
Art. 216. În cazul în care presiunea acustică (zgomotul) emis de maşină este superior nivelului
minimal de securitate tolerat (vezi manualul de exploatare) trebuie să se folosească obligatoriu căşti de
protecţie pentru urechi.

5.4. Norme de ridicare şi transport

Art. 217. Pentru ridicarea maşinii folosiţi utilaje adecvate greutăţii maşinii.
Art. 218. Înainte de a ridica orice sarcină, asiguraţi-vă că secţiunea corzilor de prindere este adecvată.
Asiguraţi-vă că corzile sunt în perfectă stare şi perfect fixate.
Art. 219. Nu utilizaţi niciodată părţi ascuţite ca puncte de sprijin.
Art. 220. Verificaţi dacă în zona de acţiune nu există nici persoane, nici corpuri străine.
Art. 221. În timpul deplasării fiţi atenţi la coborâre şi la viteza admisă. Nu ciocniţi sarcina.
Art. 222. Nu puneţi niciodată alte materiale pe maşină sau pe ambalaje.

5.5.Norme de utilizare

Art. 223. Muncitorii care, din cauza activităţii sau a condiţiilor mediului înconjurător, sunt supuşi la
riscuri de accidentare la ochi, urechi şi membre, trebuie să poarte ochelari de protecţie, căşti acustice,
mănuşi şi încălţăminte speciale contra accidentelor şi cască de protecţie.
Art. 224. Operatorii trebuie să evite operaţiunile mai puţin sigure sau din poziţii nu foarte comode, care
le pot compromite echilibrul.
Art. 225. Este interzis de a se urca pe maşină.
Art. 226. Postul de lucru trebuie să fie iluminat corect pentru personalul prevăzut să lucreze. O
iluminare insuficientă sau excesivă poate comporta riscuri.
Art. 227. Dispozitivele de siguranţă şi cele de protecţie precum şi orice alte mijloace de securitate nu
trebuie să fie niciodată deplasate sau modificate în nici un fel fără autorizaţie prealabilă.
Dacă vreodată este absolut necesar ca acestea să fie deplasate sau modificate, va trebui ca responsabilul
cu întreţinerea şi buna funcţionare precum şi responsabilul cu privire la securitatea şi sănătatea în
muncă să-şi dea avizul la sensul adoptării de măsuri apte să pună în evidenţă şi să diminueze la
minimum posibil pericolele ce decurg.
Repunerea în funcţiune a dispozitivelor de protecţie şi de siguranţă trebuie să se facă de îndată ce au
încetat motivele pentru care a avut loc o deplasare temporară.
Art. 228. Dacă vor trebui făcute intervenţii la maşină, vor trebui împiedicate trecerile altor persoane pe
lângă maşini prin aplicarea de măsuri oportune de semnalizare şi împrejmuire adecvate.
Art. 229. Nici un muncitor nu trebuie să treacă sau să staţioneze în zonele semnalizate sau
împrejmuite; înaintea efectuării de lucrări în aceste zone, trebuie obţinut acordul precis de la personalul
responsabil cu aceste instalaţii.
Art. 230. Dat fiind că trebuie întrerupt curentul maşinilor şi/sau instalaţiilor pentru a executa lucrări de
reparare, asiguraţi-vă că lucrătorul a efectuat bine operaţia.
Va trebui în egală măsură să verificaţi dacă există un sistem de blocare care împiedică pornirea maşinii
de către alte persoane. Operaţia va trebui să fie semnalizată cu pancarde speciale. Vor trebui în plus
respectate normele şi pancardele de semnalizare în interiorul atelierului.
Art. 231. Nu executaţi niciodată din proprie iniţiativă operaţii sau manevre care să nu fie de
26
competenţa dumneavoastră şi care v-ar putea compromite propria securitate, ca şi pe a celorlalţi.
Art. 232. În apropierea maşinilor este interzisă aglomerarea trecerilor cu materiale de orice natură.
Art. 233. Este interzisă executarea pe organe în mişcare a oricăror lucrări de reparare şi reglare.
Operaţiile trebuie să fie executate când maşina este oprită, deci când întrerupătorul de comandă
principal este declanşat şi blocat pentru imobilizarea maşinii. Aplicaţi pe întrerupător un afiş cu
inscripţia: "NU CUPLA! SE LUCREAZĂ".
Art. 234. Nu vă puneţi niciodată haine sau echipamente de lucru care, datorită naturii operaţiilor
prezintă pericole pentru persoane. În consecinţă, hainele de lucru nu trebuie să aibă părţi mobile, care să
se prindă în maşină. Utilizaţi în permanenţă mijloacele de protecţie şi hainele indicate.
Art. 235. Odată ce s-a executat curăţarea maşinii, verificaţi dacă nu există vreo piesă uzată, stricată sau
nefixată solid; dacă este nevoie, faceţi apel la un tehnician de întreţinere.
Art. 236. Compresorul este conceput în vederea obţinerii de aer respirabil de foarte bună calitate,
absorbit din apropierea maşinii, fără fum toxic, traversând un filtru de aspiraţie special, introdus în
butelii de aer sub presiune înaltă, după un ciclu de filtrare. '
Art. 237. În timpul încărcării buteliilor, este imperativ necesar ca persoanele neautorizate să stea la o
distanţă de cel puţin trei metri.
Art. 238. Utilizaţi doar butelii testate şi nu depăşiţi presiunea maximă de lucru poansonată pe ele.
Art. 239. Este recomandabil ca în timpul încărcării să se scufunde butelia în apă rece pentru a reduce
scăderea presiunii în momentul răcirii buteliei.
Fiţi foarte atenţi în timpul acestor operaţii la pericolele reziduale puse în evidenţă în manualul de
instrucţiuni.
Art. 240. Nu debranşaţi niciodată furtunul de umplere, nici de la robinetul buteliei, nici de la
compresor, când este sub presiune.
Art. 241. Verificaţi, înaintea fiecărei utilizări zilnice, supapa de suprapresiune punând în funcţiune
compresorul şi închizând robinetele finale, astfel încât presiunea să poată creşte rapid în circuit şi
supapa să poată intra în funcţiune la presiunea stabilită.
Art. 242. Este recomandată înlăturarea condensului o dată la 15/20 minute de încărcare. Scurgerea de
vapori de apă şi emulsie cu ulei de ungere este normală în cursul încărcării, cantitatea sa fiind în
funcţie de procentul de umiditate prezent în aer. Înainte şi după fiecare încărcare, faceţi o drenare a
eventualului condens rezidual făcând să funcţioneze compresorul în gol timp de câteva secunde, cu
robinetele de scurgere deschise.
Art. 243. Urmăriţi ca furtunul de cuplare să nu aibă o curbură cu o rază mai mică de 250 mm.
Art. 244. O atenţie specială trebuie acordată stării furtunelor flexibile sau altor organe expuse la uzură.
Trebuie să se verifice în plus dacă nu există scurgeri de ulei sau de alte substanţe periculoase.
Este absolut interzis ca operatorul să repună în funcţiune maşina înainte de a o remedia.
Art. 245. Dacă operatorul sau magazionerul remarcă anomalii la maşină (după o încărcare, de
exemplu), înainte de a se îndepărta, acesta va trebui să aplice o pancartă pe maşină, avertizând că sunt
necesare lucrări de întreţinere care interzic repunerea în funcţiune a maşinii.
Art. 246. Este interzis să se utilizeze maşina în alte condiţii decât cele indicate în manual.
Art. 247. Reziduurile de ulei, grăsime, fier vechi, etc. trebuie să fie tratate după legile în vigoare
referitoare la tratamentul rezidurilor şi protecţia mediului. Scurgerea de uleiuri sau grăsimi în râuri sau
puţuri este interzisă.

Capitolul VI
6.Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice atelierelor auto

Art. 248. Compresorul de aer va fi utilizat numai de către cei in drept. Este interzis a se umbla la
supapa de reglare automată, iar când aceasta sa defectat folosirea compresorului se va face numai după
repararea şi punerea în funcţiune de către un specialist. în timpul funcţionării se va verifica permanent
manometrul care indică presiunea din butelie, acesta se va instala într-un loc cât mai ferit şi mai puţin
umblat.
Art. 249. Redresorul de încărcat acumulatori va fi montat înafara încăperilor în care se lucrează, iar

27
manipularea lui se va face numai de către electricianul şi specialistul în acumulatoare. Bateriile se vor
ţine la încărcat cu buşoanele orificiilor deschise, iar manipularea electrolitului se va face numai cu vase
de ebonită de sticlă, folosind echipamentul şi măsurile de protecţie. O atenţie deosebită se va acorda la
prepararea electrolitului, în nici un caz nu se va turna apă distilată în acid sulfuric concentrat, doar
acid in apă distilată. Redresorul va fi montat separat de locul în care se încarcă acumulatorii, iar în
camera de încărcare nu se va staţiona.

6.1 Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice activităţii de exploatare a

autovehiculelor

Art. 250. Conducătorul subunităţii precum şi înlocuitorii vor urmări starea sănătăţii şi starea de fapt a
şoferilor şi vor interzice plecarea în cursă a celor bolnavi, obosiţi sau care au consumat băuturi
alcoolice. În acest caz, vor lua măsuri, pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de instrucţiunile în
vigoare.
Art. 251. La transporturile de noapte vor fi utilizaţi numai şoferii care declară pe propria răspundere că
sunt odihniţi corespunzător conducerii autovehiculelor.
Art. 252. Conducătorul subunităţii va instrui pe şoferi asupra particularităţilor de conducere a
autovehiculelor în caz de polei, ceaţă etc. în cazul când transportul şi manevrările urmează a se efectua
în zone periculoase acestea se vor menţiona în foaia de parcurs.
Art. 253. Pentru asigurarea stării tehnice corespunzătoare a parcului de autovehicule conducătorul
subunităţii, precum şi organele tehnice ale acestora vor lua următoarele măsuri:
- vor asigura şi controla efectuarea lucrărilor de întreţinere (reparaţii curente şi capitale) a
autovehiculelor în conformitate cu normativele în vigoare pentru întreţinerea autovehiculelor şi la
termene prevăzute de acestea;
- vor organiza baza tehnico - materială pentru efectuarea în bune condiţii a lucrărilor de întreţinere
zilnică a parcului de autovehicule, precum şi pentru asigurarea sculelor şi a dispozitivelor din
inventarul autovehiculelor;
- vor asigura condiţii corespunzătoare de lucru pentru şoferi;
- vor supraveghea operaţiile de întreţinere zilnică a autovehiculelor si a autospecialelor;
- vor asigura luarea măsurilor de prevenire şi de combatere a incendiilor la autovehicule, la staţiile de
alimentare, la depozite şi magazii, precum şi controlul respectării regulilor de acces in parcul auto;
- vor verifica starea tehnică la plecarea şi la înapoierea din cursă a autovehiculelor .
Art. 254. Se interzice trimiterea în cursă a autovehiculelor murdare, nevopsite corespunzător cu aripile
turtite, fără amortizoare de zgomot produse la evacuarea gazelor, fără extinctoare, fără oglinzi
retrovizoare şi fără claxon.
Art. 255. Pentru a asigura buna funcţionare a autovehiculelor în parcurs şi pentru a evita penele şi
accidentele, autovehiculele trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în Regulamentele
privind circulaţia pe drumurile publice şi în special următoarele:
- dispozitivul de pornire automată să fie în bună stare de funcţionare;
- volanul să nu aibă joc mai mare de 15%;
- bara de direcţie, caseta de direcţie şi volanul să fie bine fixate;
- axul din faţă să nu prezinte deformări iar bridele arcurilor din faţă şi din spate să fie bine strânse şi
arcurile bine fixate, fără să prezinte foi rupte sau fisurate;
- rulmenţii roţilor să nu aibă jocuri care depăşesc limitele fixate în prescripţiile tehnice de funcţionare;
- sistemul de alimentare a autovehiculului să nu aibă scurgeri de combustibil;
- pompa de benzină să fie bine fixată, iar sitele de filtrare a benzinei să fie curate;
- rezervorul de benzină să fie prevăzut cu capac bine fixat şi asigurat pentru a nu se deschide în
timpul mersului;
- instalaţia electrică a autovehiculului să fie în perfectă stare, se interzic legăturile improvizate;
- bateria de acumulatori să fie în perfectă stare, bine fixată şi cu legături corespunzătoare;
- releele regulatoare de tensiune şi de curent să fie bine reglate şi izolate faţă de exterior, pentru a se
evita scurtcircuitele;
- cele două sisteme de frânare vor fi perfect reglate şi vor acţiona independent unul faţă de celălalt;
- compresorul de aer să fie în perfectă stare de funcţionare, astfel încât să asigure presiunea şi debitul
28
 corespunzător, potrivit prescripţiilor tehnice ale autovehiculelor;
- anvelopele să fie de aceeaşi dimensiune conform indicaţiilor uzinei constructoare şi să nu prezinte
deformaţii, iar presiunea în camere să fie cea prescrisă în instrucţiuni:
- gentile şi cercurile nu trebuie să prezinte deformaţii ca urmare a uzurii şi a loviturilor, vor fi bine
fixate şi vor avea toate prezoanele, iar piuliţele vor fi strânse în aşa fel încât să se obţină o
echilibrare cât mai buna a întregii roţi;
- ţeava de eşapament va fi în bună stare fără fisuri sau garnituri defecte şi prevăzută cu amortizor de
zgomot (tobă de eşapament);
- parbrizul şi celelalte geamuri ale autovehiculelor vor fi în perfectă stare şi curate; se interzice
înlocuirea geamurilor cu alte materiale sau chiar cu geamuri care nu sunt corect fixate sau nu au
vizibilitatea corespunzătoare, parbrizul va fi prevăzut cu ştergătoare în perfectă stare de
funcţionare acţionate mecanic;
- butucii de lemn (penele) pentru suspendarea (evitarea deplasării) autovehiculului pe timpul
depanărilor trebuie sa fie din esenţa tare si dispuse pe un teren neted si cu rezistenta
corespunzătoare;
- bara metalică rigidă pentru remorcarea autovehiculului trebuie sa aibă lungimea corespunzătoare,
potrivit regulamentului de circulaţie si sa fie in buna stare de funcţionare.

6.2. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice activităţilor de remediere a

defecţiunilor autovehiculelor

Art. 256. Este interzisă remedierea defecţiunilor în timpul mersului autovehiculului, stând pe aripi, pe
capotă, pe scări sau pe bara din faţă.
Art. 257. Este interzisă remedierea penelor de cauciuc şi a defecţiunilor ivite la instalaţii sau reparaţia
la părţile caroseriei, cu ridicarea de pe roţi şi aşezarea pe butuci în timp ce pasagerii se găsesc în
caroseria autovehiculului.
Art. 258. La lucrul sub autovehicule, şoferii sunt obligaţi să folosească pături speciale de protecţie,
confecţionate în acest scop.
Art. 259. La remedierea defecţiunilor, şoferii vor folosi numai scule bune şi chei de dimensiuni
corespunzătoare.
Art. 260. Se interzice deşurubarea cu dalta şi cu ciocanul a piuliţelor şi a prezoanelor sau lovirea
anumitor piese prin batere cu ciocanul.
Art. 261. Pentru ridicarea autovehiculului pe cric se va alege cel mai indicat punct al cadrului, iar
cricul sau vinciul se va aşeza pe teren neted. Pentru stabilitate,sub vinci sau sub cric se vor aşeza
scânduri rezistente şi perfect netede. Dacă vinciul nu ajunge în punctul de ridicare se aşează între
aceasta şi cadru un butuc de lemn din esenţa tare,cu laturi regulate. Este interzis să se folosească
cricuri sau vinciuri defecte şi de asemenea este interzisă utilizarea acestora înainte de a fi verificate. La
coborârea autovehiculului ridicat de vinci, se va învârti încet manivela vinciului în sensul coborârii.
Art. 262. Este interzisă sprijinirea obiectelor sau a persoanelor de caroserie în timpul ridicării şi
suspendării autovehiculului.
Art. 263. La ridicarea pe cric a părţii din faţa autovehiculului pentru schimbarea roţilor, controlul
direcţiei, etc. şoferul va acţiona frâna de mână şi va cupla viteza.
Art. 264. La ridicarea părţii din spate a autovehiculului pentru schimbarea roţilor controlul
diferenţialului se vor bloca roţile din faţă, punându-se pene în ambele sensuri de deplasare a acestora.
Art. 265. Se interzice lucrul sub autovehicule când acesta se afla ridicat pe vinci sau cric.
După ridicarea autovehiculului cu vinciul, se vor introduce sub cadru butuci de lemn, suficient de înalţi
şi de rezistenţi, aşezaţi stabil pe teren bătătorit, pe care se va sprijini autovehiculul;numai după aceea
se va scoate vinciul şi se va putea lucra.
Art. 266. La remedierea defecţiunilor în parcurs, când piesele trebuie degresate, se vor respecta
următoarele:
a) este interzisă folosirea benzinei, degresarea se va efectua numai cu motorină, cu petrol si cu
apă cu sodă sau cu săpun pastă;
b) la degresarea pieselor, fără demontarea lor de pe autovehicul (când nu este posibilă demontarea
lor în parcurs) se vor scoate în mod obligatoriu bornele de la bateria de acumulatoare;

29
 c) în timpul degresării pieselor nu este permisă împrăştierea uleiului, a petrolului şi a motorinei,
fiind pericol de incendiu sau de alunecări.
Art. 267. Turnarea apei în radiator sau evacuarea ei se va face cu motorul oprit. Când motorul este
încălzit, şoferul nu va desface buşonul radiatorului cu mâna liberă, ci cu o lavetă şi nu se va aşeza cu
faţa în sensul opus direcţiei vântului pentru a nu fi opărit de aburul fierbinte ce iese din radiator.
Art. 268. Pietrele prinse între roţile duble din spate vor fi scoase numai prin slăbirea roţii exterioare, în
scopul de a nu se produce accidente sau degradarea cauciucurilor. Se interzice depărtarea lor prin
lovire cu ciocanul sau prin forţarea cu levierul.
Art. 269. Şoferii vor efectua demontarea anvelopelor numai după evacuarea completă a aerului din
camerele pneurilor. Pentru a evita accidentele şi reducerea eforturilor fizice la demontare, vor folosi
dispozitive special confecţionate în acest scop.
Art. 270. Umflarea cauciucurilor în timp ce roţile sunt montate se poate face numai dacă presiunea
aerului nu a scăzut cu mai mult de 50 %. În acest sens, în faţa roţii se va monta un dispozitiv de
protecţie (grilaj) pentru a feri de accidentare prin sărirea segmentului sau prin explozia cauciucului pe
cel ce execută umflarea. În cazul pierderii aerului în proporţie mai mare de 50% şoferul va demonta
mai întâi roata şi numai după aceea va proceda la umflarea cauciucului. Pentru a evita sărirea
segmentului în timpul umflării cauciucului,se va utiliza dispozitivul de protecţie special confecţionat în
acest sens sau în lipsa acestuia se va introduce transversal prin tăieturile jantei un levier suficient de
lung şi de rezistent.
După montarea cauciucului pe janta la roţi cu cerc, odată cu introducerea aerului în cameră, şoferul va
urmări ca cercul să fie bine fixat în locaşul respectiv.
Umflarea cu aer a cauciucurilor se va face până la limita prescrisă de instrucţiuni, controlul făcându-se
cu manometrul de presiune.
Art. 271. La remedierea în parcurs a defecţiunilor survenite la instalaţia electrică a autovehiculului se
vor respecta următoarele instrucţiuni:
a) este interzisă încercarea scânteii obţinute de la bujii prin producerea unei scântei între fişa şi
electrodul acesteia, dacă mâinile şi hainele sunt stropite sau îmbibate cu benzină;
b) este interzisă curăţirea cu benzină a colectorului dinamului în timpul funcţionării motorului.
Art. 272. Defecţiunile care se produc la carburator se vor remedia pe loc, fără a se recurge la
improvizaţii.
Art. 273. Când se sparg conductele de benzină din cauza trepidaţiilor mari sau din cauza montării lor
greşite, această defecţiune se remediază numai prin înlocuirea conductelor sparte, fiind interzise
improvizaţiile.
Art. 274. La defectarea pompei de benzină este interzisă înlocuirea acesteia cu sisteme improvizate de
alimentare (prin cădere turnarea benzinei în carburator, etc.).
Art. 275. Este interzisă aspirarea benzinei cu gura sau folosirea ei la spălarea pe mâini. Pentru a
desfunda conductele de combustibil ale autovehiculului, şoferii vor folosi pompa.
Art. 276. Când se face proba motorului la diferite acceleraţii cu capota ridicată este interzisă
staţionarea în dreptul ventilatorului, deoarece la trepidaţii mari paletele ventilatorului se pot desprinde,
provocând răniri.
Art. 277. Este interzisă orice lucrare la ventilator, fără oprirea prealabilă a motorului. Este interzisă
punerea în funcţiune a ventilatorului prin tragerea de curea a acestuia.
Art. 278. La înlocuirea geamurilor sparte ale farurilor,cel care demontează şi montează geamul nu va
sta aplecat cu faţa deasupra ramei, deoarece există pericolul ca arcul de fixare a geamului să-i sară în
faţă.

Capitolul VII
7.Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă specifice utilizării uneltelor de mână

7.1. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea polizoarelor

Art. 279. Maşina se va folosi pentru tăierea, polizarea şi şlefuirea metalului şi a pietrei, fără a se folosi
30
apă.
Art. 280. Maşina se va conecta numai la o sursă de tensiune alternativă monofazată cu valoarea
conformă înscrisă pe plăcuţa de identificare a maşinii.
Art. 281. Pentru lucru în siguranţă:
a) Păstraţi locul de muncă curat – dezordinea favorizează producerea de accidente;
b) Lucraţi în condiţii corespunzătoare – nu expuneţi maşina în ploaie, nu folosiţi maşina în locuri
cu umiditate mare, nu folosiţi maşina în prezenţa lichidelor sau gazelor inflamabile;
c) Protejaţi-vă împotriva electrocutării – evitaţi contactul cu corpuri metalice (ţevi calorifere,
frigidere);
d) Nu permiteţi accesul copiilor sau a altor persoane în zona de lucru – nu lăsaţi vizitatorii să
atingă maşina sau cablul electric. Toţi vizitatorii trebuie să rămână in afara zonei de lucru;
e) Păstraţi corespunzător maşina – atunci când nu utilizaţi maşina păstraţi-o în locuri uscate şi
ferite de accesul copiilor;
f) Nu forţaţi maşina – folosiţi maşina numai în scopul pentru care este destinată;
g) Folosiţi maşini adecvate – nu utilizaţi maşini mici pentru lucrări grele şi nici nu folosiţi
accesorii supradimensionate. Nu utilizaţi, de exemplu, fierăstrău circular de mână pentru
tăierea trunchiurilor de copac;
h) Purtaţi haine corespunzătoare – nu purtaţi haine largi sau bijuterii. Acestea pot fi agăţate de
părţile rotative ale maşinii. Mănuşile de lucru şi încălţămintea cu talpă antiderapantă se
recomandă atunci când lucraţi afară. Purtaţi cască de protecţie şi părul strâns în timpul lucrului;
i) Purtaţi ochelari de protecţie şi antifoane – folosiţi o mască dacă se produce praf în timpul
lucrului;
j) Folosiţi accesoriile de absorbţie a prafului – dacă maşina este prevăzută cu dispozitiv de
absorbţie asiguraţi-vă că acesta este montat şi funcţionează corespunzător;
k) Nu trageţi de cordonul de alimentare – nu transportaţi niciodată maşina de cordon. Feriţi
cordonul de alimentare de căldură uleiuri sau muchii tăioase;
l) Asiguraţi piesele – folosiţi un dispozitiv de strângere sau o menghină pentru a fixa piesa. În
felul acesta ea va fi fixată mai sigur decât dacă o ţineţi în mană şi în plus, veţi avea ambele
mâini libere pentru a manevra maşina;
m) Evitaţi poziţiile de lucru obositoare – aveţi grijă să vă menţineţi în permanenţă echilibrul;
n) Utilizaţi maşina cu grijă – ţineţi maşina curată pentru performanţe mai bune şi creşterea
siguranţei în exploatare. Urmaţi instrucţiunile pentru ungere şi schimbarea accesoriilor.
Inspectaţi periodic cablul de alimentare şi în caz de defecţiune contactaţi un service pentru
reparaţie/înlocuire. Inspectaţi periodic cablurile prelungitoare şi înlocuiţi-le în caz de
defecţiune. Manipulaţi maşina în condiţii uscate şi curate, fără uleiuri grăsimi;
o) Decupaţi maşina de la reţea – în caz de neutilizare, înainte de a se trece la operaţiuni de
întreţinere, sau la schimbarea accesoriilor, etc.;
p) Scoateţi cheile de scule – înainte de a porni maşina, asiguraţi-vă că au fost îndepărtate cheile şi
alte scule de reglare;
q) Evitaţi pornirea accidentală – nu transportaţi maşini conectate la reţea cu degetul pe butonul de
pornire. Asiguraţi-vă ca butonul este în poziţia oprit înainte de a conecta maşina la reţea;
r) Cablu prelungitor pentru exterior – în exterior nu folosiţi decât cabluri prelungitoare omologate
cu marcaj corespunzător;
s) Atenţie! – fiţi întotdeauna atenţi la ce lucraţi. Acţionaţi cu simţul răspunderi. Nu folosiţi
niciodată maşina când sunteţi obosit;
t) Verificaţi părţile defecte ale maşini – periodic verificaţi cu grija perfecta funcţionare a
dispozitivelor de securitate sau a pieselor uşor defectabile. Verificaţi daca funcţionarea pieselor
în mişcare este corectă, daca ele nu se gripează sau dacă şi alte piese nu sunt defecte. Toate
componentele trebuie montate corect şi îndeplinite toate condiţiile de funcţionare impecabilă a
maşini. Toate dispozitivele şi piesele defecte trebuie reparate sau înlocuite de un atelier de
service autorizat dacă nu sunt date alte instrucţiuni în cartea tehnica a maşinii. Toate
întrerupătoarele defecte trebuie înlocuite de un service autorizat. Nu folosiţi niciodată o maşină
la care întrerupătorul nu porneşte şi opreşte maşina corect;
u) Atenţie! – pentru securitatea dumneavoastră nu utilizaţi decât dispozitive si accesorii adaptabile

31
 menţionate în cartea tehnica a maşini sau recomandate de fabricant. Utilizarea altor accesorii şi
dispozitive decât cele menţionate prezintă pericol de rănire;
v) Reparaţi-vă maşina numai la un specialist –toate reparaţiile trebuie făcute de un specialist şi cu
piese originale, altfel pot exista riscuri pentru securitatea utilizatorului.
Art. 282. Reguli suplimentare de siguranţă
a) Purtaţi antifoane şi ochelari de protecţie. Este recomandat să purtaţi alte echipamente personale
de protecţie cum ar fi o masca de praf, mănuşi, cască şi şort dacă este necesar;
b) Asiguraţi-vă că maşina este oprită şi decuplată de la reţea înainte de a lucra la ea;
c) Păstraţi dispozitivele de siguranţă la locul lor;
d) Folosiţi numai discuri cu dimensiunea corectă şi discuri a căror viteză maximă de funcţionare
este de cel puţin la fel de mare ca viteza de turaţie în gol înscrisă pe plăcuţa de identificare a
maşini. Când folosiţi discuri cu centru deplasat, asiguraţi-vă că folosiţi discuri de fibră de sticla
ranforsată;
e) Verificaţi cu grijă ca discul să nu fie fisurat nici deteriorat înainte de utilizare. Înlocuiţi imediat
discurile deteriorate şi fisurate;
f) Respectaţi instrucţiunile producătorului pentru a monta corect discurile. Manevraţi şi depozitaţi
discurile cu atenţie;
g) Nu folosiţi bucşe de reducţie sau adaptoare pentru a ajusta discurile abrazive cu orificii mari;
h) Folosiţi doar flanşele specificate pentru această maşină;
i) Nu deterioraţi axul, flanşa sau piuliţa de blocare. Dacă deterioraţi aceste piese se poate
deteriora discul;
j) Pentru maşinile care trebuie să fie folosite cu disc sau orificiu filetat asiguraţi-vă ca filetul
discului are o dimensiune suficient de mare pentru a corespunde lungimii axului;
k) Înainte de a folosi maşina pentru o piesă obişnuită testaţi-o la cea mai mare turaţie în gol timp
de cel puţin 30 sec. într-o poziţie sigură. Opriţi imediat maşina daca există vibraţi sau fulare
care ar putea indica o proastă instalare sau un disc care nu a fost bine echilibrat. Verificaţi
maşina pentru a stabili cauza;
l) Verificaţi dacă piesa de prelucrat este bine fixată;
m) Ţineţi bine maşina;
n) Nu atingeţi piesele în mişcare;
o) Discul nu trebuie sa intre în contact înainte de a porni maşina;
p) Folosiţi suprafaţa indicată a discului pentru a efectua polizarea;
q) Nu folosiţi un disc de taiere pentru a poliza lateral;
r) Fiţi atenţi la scânteile rezultate în urma polizării. Ţineţi maşina în aşa fel încât scânteile să nu
vă atingă nici pe dumneavoastră nici alte persoane sau materiale inflamabile;
s) Aveţi grijă deoarece discul continuă să se rotească şi după ce opriţi maşina;
t) Nu atingeţi piesa imediat după polizare; ea poate fi supraîncălzită şi vă poate produce arsuri;
u) În timpul lucrului, plasaţi maşina în aşa fel încât cablul de alimentare sa fie întotdeauna în
spatele maşini;
v) Dacă punctul de lucru este intr-un mediu excesiv de cald şi umed sau foarte poluat cu praf bun
conducător de curent, utilizaţi un disjunctor (30mA) pentru a garanta securitatea operatorului;
w) Nu folosiţi maşina la polizarea materialelor care conţin azbest;
x) Nu folosiţi apă sau lubrifiant pentru polizare;
y) Asiguraţi-vă ca fantele de ventilaţie sunt curate atunci când lucraţi în condiţii de praf. Dacă
trebuie să îndepărtaţi praful deconectaţi mai întâi maşina de la sursa de alimentare şi evitaţi
deteriorarea pieselor interne;
z) Atunci când utilizaţi discuri de taiere folosiţi întotdeauna apărătoarea de protecţie conform
normelor de securitate şi sănătate în muncă; Nu exercitaţi o presiune laterală asupra discurilor
de tăiere.

7.2. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea aparatelor de

sudură

7.2.1. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea

32
aparatelor de sudură şi tăiere cu flacără oxi-acetilenică

Art. 283. Trusa de sudare se utilizează la sudarea şi tăierea cu flacără oxi-acetilenică. De asemenea, ea
poate fi utilizată în procesele de lipire sau alte procese tehnologice care implică flacără oxi-acetilenică.
Alimentarea cu acetilenă a brenelor de sudare, respectiv tăiere existentă se face de la o butelie de
acetilenă sau de la un generator de acetilenă de înaltă presiune, echipate cu regulator de presiune şi
opritor de flacără. Presiunea oxigenului necesar proceselor cu flacără oxi-acetilenică va fi reglată tot
prin intermediul unui regulator de presiune.
Art. 284. Trusa de sudare poate fi folosită doar de către sudori autorizaţi doar cu respectarea
instrucţiunilor de utilizare existente.
Art. 285. În vederea utilizării aparatului de sudură şi taiere cu flacără oxi-acetilenică trebuie să se ţină
cont de următoarele:
- oxigenul provoacă explozii în contact cu uleiurile şi grăsimile;
- este interzis lucrul cu accesorii defecte sau cu furtune fisurate;
- racordarea furtunelor de alimentare se va face numai cu coliere;
- se va verifica etanşeitatea îmbinărilor înaintea de începerea lucrului folosind un spray spumant sau o
soluţie de apă şi săpun. Este interzisă utilizarea flăcării deschise în acest scop;
- montare unui opritor de flacără pe racordul de acetilenă şi oxigen este obligatorie. Aceste poate fi
montat fie pe ieşirea racordului, fie pe mânerul brenerului (arzător).

7.2.2. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea

aparatelor de sudură manuală cu arc electric

Art. 286. La punctele fixe de sudură, întreaga instalaţie electrică se va lega de reţea printr-un
întrerupător de protecţie iar împământarea va fi obligatorie pentru prevenirea electrocutării.
Art. 287. Toate elementele metalice care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru (carcasa, miezul
transformatorului etc.) şi masa de lucru se vor lega la instalaţia de protecţie prin legarea la pământ sau
nul, conform normelor tehnice în vigoare.
Art. 288. Transformatorul de sudură va fi prevăzut cu dispozitive care să deconecteze automat
transformatorul de reţea la încetarea operaţiei propriu-zise de sudare, astfel încât înlocuirea
electrodului să se facă fără pericol.
Art. 289. Conductele electrice vor fi bine izolate şi vor avea lungimea necesară, pentru ca locul de
sudură să fie la cel puţin 3 metri de transformator.
Art. 290. Aparatele de sudură (convertoarele şi transformatoarele) vor fi prevăzute cu bornă de legare
la pământ (buloane de cel puţin 10 mm) fixată pe carcasă, vopsită cu roşu şi prevăzută cu inscripţia
„PĂMÂNT".
Art. 291. Înainte de începerea lucrului, S.S.P.A. va revizui starea izolaţiei, atât pentru bobine faţă de
carcasă, cât şi pe cea dintre înfăşurarea primară şi cea secundara de la transformatoare.
Art. 292. Plăcile de borne vor fi protejate împotriva atingerii accidentale. Bornele vor fi bine fixate pe o
placă izolată. Se vor controla permanent buloanele şi piuliţele de fixare. In apropierea bornelor de
alimentare la reţea, se va fixa o bornă în plus pentru protecţie, în afara celei fixate pe carcasă.
Art. 293. Înainte de începerea lucrului se va verifica mânerul cleştelui port-electrod care va trebui să
excludă orice posibilitate de atingere cu mâna a părţilor metalice.
Art. 294. Înainte de începerea lucrului se va controla cu atenţie starea izolaţiei cablurilor.
Art. 295. Lungimea cablului de legătură de la tabloul electric la maşina de sudat va fi de cel puţin 2 m,
iar de la maşina (transformator, generator, etc.) la cleştele port electrod, de cel puţin 10 m.
Art. 296. Tabloul de distribuţie va fi prevăzut cu siguranţe calibrate.
Art. 297. Întrerupătorul cu pârghie va fi prevăzut cu capac de protecţie pentru a se evita atingerea
părţilor metalice, aflate sub tensiune.
Art. 298. Înainte de începerea lucrului, se va controla legarea la pământ a piesei sudate.
Art. 299. La terminarea lucrului şi chiar în cazul întreruperilor temporare, se va opri alimentarea cu
curent electric, nelăsând astfel aparatele sub tensiune.
Art. 300. Instalaţiile de sudură electrică vor fi prevăzute în mod obligatoriu cu scheme de conexiuni şi
instrucţiuni de exploatare.
Art. 301. Bornele de legătură pentru tensiunea din primar şi cele pentru ieşirea din secundar se vor
33
marca vizibil pentru a nu se face conectări greşite.
Art. 302. Sudorul nu are voie să facă reparaţii sau modificări în instalaţia electrică. în cazul apariţiei
unei defecţiuni, doar personalul autorizat va remedia problema..
Art. 303. Sudorul trebuie să aibă grijă să nu se îmbrace cu haine umede sau murdare şi îmbinate cu praf
metalic, deoarece se va expune pericolului de electrocutare.
Art. 304. Sudorul în timpul lucrului trebuie să folosească echipamentul de protecţie adecvat (sort din
piele, mănuşi din piele si ochelari de protecţie), pentru a fi protejat împotriva stropilor de metal topit, ce
rezulta în timpul lucrului.
Art. 305. Norme de siguranţă în vederea utilizării aparatului de sudură manuală cu arc electric:
- evitaţi contactul direct cu circuitul de sudură, tensiunea furnizată de aparat la mers în gol, poate fi
periculoasă;
- deconectaţi aparatul de la priza electrică înainte de instalare şi înaintea efectuării tuturor
operaţiunilor de verificare sau reparaţii;
- efectuaţi conexiunile electrice conform regulilor şi regulamentelor de securitate şi sănătate în
muncă. Asiguraţi-vă că priza de alimentare este conectată la instalaţia de împământare;
- nu utilizaţi aparatul în locuri umede sau în ploaie;
- nu utilizaţi cabluri cu izolaţia sau conectori deteriorate;
- nu sudaţi în rezervoare, containere sau ţevi care au conţinut materiale inflamabile, lichide sau
gazoase;
- evitaţi să lucraţi pe materiale curăţate cu solvenţi cloruraţi sau în apropierea acestor substanţe;
- nu sudaţi în rezervoare sub presiune. Îndepărtaţi din zona de lucru toate materialele
inflamabile(lemn,hârtie);
- asiguraţi o aerisire adecvată sau folosiţi ventilatoare pentru a îndepărta fumul produs prin sudare;
- protejaţi-vă ochi cu căşti sau măşti de sudură;
- folosiţi îmbrăcăminte şi mănuşi de protecţie pentru a evita expunerea pielii la razele ultraviolete
produse de arcul electric. Nu utilizaţi aparatul pentru dezgheţarea conductelor;
- aşezaţi aparatul pe o suprafaţă plană pentru a preveni răsturnarea;
- câmpul electromagnetic generat în procesul de sudură poate interfera cu echipamentele electrice şi
electronice;
- purtătorii de stimulatoare cardiace sau respiratorii trebuie să consulte doctorul înainte de a staţiona
în vecinătatea unde se utilizează aparatul;

7.3. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea grupurilor

electrogene

Art. 306. Cel mai important factor de siguranţă este respectarea operaţiilor de întreţinere periodică. Nu
încercaţi să efectuaţi reparaţii sau operaţii de întreţinere dacă nu aveţi experienţa sau uneltele necesare,
pentru aceasta adresaţi-vă unităţii service.
Art. 307. Grupurile electrogene produc în timpul funcţionării curent electric şi trebuie avute în vedere
următoarele:
- se va folosi mănuşi de protecţie şi cizme de cauciuc la exploatarea grupului electrogen;
- nu atingeţi niciodată cablurile neizolate sau conexiunile nebranşate;
- nu manipulaţi niciodată un grup electrogen cu mâinile ude;
- nu expuneţi niciodată un grup electrogen la intemperii; nu vărsaţi lichide pe grupul electrogen;
- menţineţi cablurile electrice şi conexiunile în stare bună; utilizarea de cabluri neizolate poate
provoca electrocutarea dvs. sau deteriorarea grupului electrogen;
- instalaţi un dispozitiv de protecţie diferenţială intre grupul electrogen si consumatori daca
lungimea cablurilor de legătură este mai mare de 1m;
- utilizaţi cabluri rezistente, cu izolaţia din cauciuc;
- grupul electrogen nu trebuie conectat la alte surse de putere (reţeaua de distribuţie publică). În
cazul în care este prevăzută conexiunea de rezervă la reţeaua publică de distribuţie, acesta
trebuie realizată numai de un electrician calificat care trebuie să ia în consideraţie diferenţele de
funcţionare dintre reţeaua publică şi generator;
- protecţia împotriva şocurilor electrice depinde de disjunctoarele special prevăzute pentru

34
 grupurile electrogene. Dacă acestea trebuie înlocuite se vor înlocui cu altele care trebuie să aibă
valori nominale şi caracteristici identice;
Art. 308. Nu umpleţi rezervorul cu carburant în timpul funcţionării generatorului sau atât timp cât
motorul este fierbinte; ştergeţi urmele de carburant.
Art. 309. Carburanţi sunt foarte inflamabili iar vaporii lor sunt explozivi. Este interzis fumatul,
apropierea cu flacără sau provocarea de scântei în timpul umplerii rezervorului.
Art. 310. Îndepărtaţi orice produs inflamabil sau exploziv(carburanţi, uleiuri, cârpe) în timpul
funcţionării grupului.
Art. 311. Amplasaţi întotdeauna grupul pe suprafeţe plane, drepte pentru a evita vărsarea
combustibilului din rezervor. Depozitarea şi transportul produselor petroliere se va efectua conform
normelor legale.
Art. 312. Gazele de eşapament conţin un compus chimic foarte toxic: oxidul de carbon. Acest gaz
poate provoca moartea prin asfixiere dacă este inhalat. Din acest motiv, utilizaţi întotdeauna grupul
electrogen într-un loc aerisit unde gazele nu se pot acumula,mai mult, o bună ventilaţie este necesară
pentru buna funcţionare a grupului electrogen. Fără această ventilaţie temperatura motorului va creşte
foarte repede putând apărea defecţiuni.
Dacă este necesară utilizarea grupului în clădiri prevedeţi un sistem de aerisire astfel încât
persoanele sau animalele prezente să nu fie afectate.
Art. 313. Nu atingeţi niciodată motorul sau toba de eşapament în timpul funcţionării grupului sau la
câteva minute după oprire.
Art. 314. Unele uleiuri de conservare sunt inflamabile; mai mult unele sunt periculoase în cazul
inhalării lor; purtaţi o mască de protecţie şi asiguraţi o aerisire corespunzătoare; uleiul fierbinte poate
provoca arsuri. Evitaţi contactul pielii cu uleiul fierbinte. Asiguraţi-vă că sistemul nu este sub presiune
înainte de orice intervenţie. Nu porniţi niciodată motorul cu buşonul de umplere ulei desfăcut; riscaţi
stropirea cu ulei.
Art. 315. Motorul nu trebuie pornit niciodată în locuri cu produse explozive, pentru că se pot produce
scântei. Înlocuirea filtrului de carburant se va efectua numai cu motorul rece pentru a preveni apariţia
unui incendiu datorită scurgerilor de carburant.

7.4. Norme de securitatea şi sănătatea în muncă privind utilizarea ferăstrăului cu

motor

Art. 316. Ferăstrăul cu motor se va utiliza numai pentru tăierea lemnului în aer liber. În funcţie de clasa
de ferăstraie din care face parte este indicat pentru următoarele aplicaţii:
- clasa medie si profi: indicat pentru lemn subţire, mediu şi gros, doborâre, tăierea crengilor,
debitare, rănire.
- clasa hobby: pentru utilizarea ocazională în lemn subţire, îngrijirea pomilor fructiferi, curmare,
tăiere crengilor, debitare.
Art. 317. Pentru a garanta folosirea în siguranţă a maşinii, lucrătorul trebuie să citească obligatoriu
prezentele instrucţiuni, în felul acesta putând să înveţe modul de lucru cu ferăstrăul mecanic. Lucrătorii
insuficient informaţi se pot pune în pericol atât pe sine cat şi alte persoane, în cazul folosirii
necorespunzătoare a ferăstrăului.
Art. 318. Nu împrumutaţi ferăstrăul mecanic decât persoanele care au experienţa necesară.
Art. 319. Lucrul cu ferăstrăul mecanic necesită o atenţie deosebită.

7.4.1. Echipamentul individual de protecţie

Art. 320. Pentru a evita accidentarea lucrătorului la cap, ochi, mană şi picioare, sau apariţia unor
tulburări al aparatului auditiv, se va purta echipament de protecţie.
Art. 321. Echipamentul trebuie să fie corespunzător de strâmt, dar să nu deranjeze în timpul lucrului.
Nu purtaţi bijuterii sau o îmbrăcăminte care sar putea agăţa în desiş sau de crengi. Folosiţi obligatoriu
o plasă de păr dacă aveţi părul lung.

35
Art. 322. Toate lucrările în pădure se vor executa cu cască de protecţie, aceasta vă oferă protecţie
împotriva crengilor care cad. Verificaţi periodic casca de protecţie şi schimbaţi-o cel puţin odată la 5
ani. Nu folosiţi decât căşti de protecţie testate.
Art. 323. Masca de faţă montată la cască vă apără de aşchii si bucăţi de lemn desprinse. Pentru a
evita accidentele la ochi purtaţi ochelari sau mască de protecţie întotdeauna în timpul lucrului cu
ferăstrăul mecanic.
Art. 324. Pentru a evita tulburările aparatului auditiv purtaţi căşti antifonice corespunzătoare
(tampoane antifon,capsule,dopuri de vată).
Art. 325. Salopeta de protecţie este confecţionată din 22 de straturi de ţesut din nailon, oferind
protecţie împotriva tăieturilor. Se recomandă stringent folosirea acesteia.
Art. 326. Mănuşile de protecţie confecţionate din piele rezistentă fac parte din echipamentul
obligatoriu de protecţie şi se vor purta permanent în timpul lucrului cu ferăstrăul mecanic.
Art. 327. Purtaţi în timpul lucrului cu ferăstrăul mecanic bocanci de protecţie respectiv cizme de
protecţie, cu talpă antiderapantă, calotă de talpă si genunchieră. Încălţămintea de siguranţa prevăzută
cu o calotă de tablă vă oferă protecţie împotriva tăieturilor şi vă asigură o poziţie stabilă în timpul
lucrului.

7.4.2. Combustibili şi lubrifianţi / Alimentare

Art. 328. Opriţi motorul înainte de alimentarea ferăstrăului mecanic. Fumatul şi focul deschis sunt
interzise. Lăsaţi ferăstrăul să se răcească înainte de alimentare. Combustibilii pot conţine substanţe
asemănătoare diluanţilor.
Art. 329. Evitaţi contactul produselor petroliere cu ochii şi pielea. Purtaţi mănuşi în timp ce umpleţi
rezervorul. Schimbaţi şi curăţaţi frecvent echipamentul de protecţie. Nu inspiraţi vaporii de
combustibil degajaţi. Prin inspirarea vaporilor de combustibil vă puteţi vătăma grav sănătatea
dumneavoastră. Feriţi îmbrăcămintea de contactul cu combustibili. Dacă sa vărsat combustibil pe
îmbrăcăminte schimbaţi-o imediat.
Art. 330. Nu alimentaţi în spaţii închise. Vaporii de combustibil se adună la sol(pericol de explozie).
Închideţi bine capacul de la rezervorul de combustibil şi de la rezervorul de ulei. Porniţi motorul într-
un alt loc(cel puţin 3 m depărtare de locul de care aţi alimentat).

7.4.3. Punerea în funcţiune

Art. 331. Pentru punerea în funcţiune a ferăstrăului cu lanţ trebuie avute în vedere următoarele:
- nu lucraţi niciodată singur, în caz de accident trebuie să fie cineva în apropiere;
- verificaţi dacă pe raza de acţiune a ferăstrăului şi în apropierea cablului nu se află alte persoane;
- verificaţi înainte de începerea lucrului dacă ferăstrăul mecanic funcţionează corespunzător şi este în
stare regulamentară de siguranţă. Verificaţi dacă mai ales frâna de lanţ funcţionează, şina este corect
montată, lanţul este ascuţit şi întins regulamentar, pinionul de lanţ este montat şi fixat, dacă maneta
de gaz merge uşor si dacă butonul de blocare a manetei de gaz funcţionează, cablul de alimentare şi
ştecherul nu sunt defecte, mânerele sunt curate şi uscate şi dacă butonul de start/stop funcţionează;
- nu puneţi în funcţiune ferăstrăul mecanic decât după asamblare şi verificarea sa completă. Maşina se
va folosi întotdeauna numai în stare complet asamblată;
- înainte de pornirea ferăstrăului lucrătorul trebuie să ia o poziţie stabilă;
- nu porniţi ferăstrăul mecanic decât în modul descris în aceste instrucţiuni. Este interzisă orice altă
metodă de demarare a motorului;
- înainte de pornire maşina se va sprijini şi fixa corespunzător. Nu atingeţi nimic cu şina şi lanţul;
- ţineţi ferăstrăul mecanic strâns cu ambele mâini în momentul pornirii. Mâna dreaptă de mânerul din
spate, cea stângă de mânerul din faţă. Ţineţi strâns mânerele cu degetul mare;
- folosiţi ferăstrăul fără a inspira gazele de ardere. Nu lucraţi în spaţii închise;
- opriţi imediat ferăstrăul în cazul în care observaţi că nu funcţionează corespunzător;
- opriţi întotdeauna motorul înainte de a verifica întinderea lanţului, unul a-l reîntinde, îl înlocui sau
înainte de a remedia orice alte defecţiuni;

36
- în cazul în care dispozitivul de tăiere a atins pietre, cuie sau alte obiecte dure opriţi motorul imediat
şi verificaţi ferăstrăul.
- în timpul pauzelor de lucru şi la părăsirea locului de muncă ferăstrăul se va opri şi aşeza in aşa fel
încât să nu fie pusă în pericol nici o persoană;
- nu aşezaţi ferăstrăul încins pe iarbă uscată sau pe alte obiecte inflamabile. Amortizorul de zgomot
radiază căldură extrem de mare;

7.4.4. Reculul

Art. 332. În timpul lucrului cu ferăstrăului cu lanţ poate apărea un recul periculos. Acest recul se
produce atunci când partea de sus a şinei atinge din greşeală un lemn sau un alt material solid.
Ferăstrăul mecanic va fi proiectat în mod necontrolat şi cu mare energie în direcţia lucrătorului.
Art. 333. Pentru a evita producerea reculului ţineţi cont de următoarele :
- metoda înţepării se va folosi numai de persoane special instruite în această privinţă;
- atenţie întotdeauna la vârful şinei. Atenţie când continuaţi o tăietură deja începută;
- începeţi să tăiaţi când lanţul se află deja în mişcare;
- ascuţiţi întotdeauna corect lanţul ferăstrăului. Atenţie la înălţimea corectă a limitatorului de
adâncime;
- nu tăiaţi mai multe crengi deodată! În timpul cepuiri, atenţie ca şina ferăstrăului să nu atingă şi alte
crengi;
- în timpul secţionării, atenţie la buştenii aflaţi în apropiere.

7.4.5. Metode şi tehnici de lucru

Art. 334. Nu lucraţi decât în bune condiţii de vizibilitate. Atenţie la suprafeţele umede. Acoperite de
gheaţă sau zăpadă(pericol de alunecare). Pericol mare de alunecare şi pe suprafeţele acoperite cu
rumeguş proaspăt(coji de copac).
Art. 335. Nu lucraţi niciodată pe o suprafaţă instabilă. Atenţie la obstacolele existente în cale, pericol de
împiedicare. Ţineţi-vă mereu într-o poziţie stabilă.
Art. 336. Nu lucraţi niciodată peste umăr.
Art. 337. Nu tăiaţi de pe scară.
Art. 338. Nu urcaţi cu ferăstrăul în copac şi nu lucraţi din această poziţie.
Art. 339. Manevraţi ferăstrăul mecanic în aşa fel încât corpul să nu se afle în prelungirea zonei de
pendulare a acestuia.
Art. 340. Nu tăiaţi cu ferăstrăul decât în lemn.
Art. 341. Nu atingeţi pământul cu lanţul aflat în mişcare.
Art. 342. Nu folosiţi ferăstrăul mecanic la ridicarea sau îndepărtarea unor bucăţi de lemn sau a altor
obiecte.
Art. 343. Atenţie la tăierea lemnului rupt. În cazul acesta pot sări bucăţi de lemn desprinse.
Art. 344. Atenţie obligatoriu la crengile încărcate. Nu tăiaţi de jos în sus crengile liber atârnate.
Art. 345. Înainte de a începe lucrările de doborâre verificaţi dacă:
a) nu se află nici o persoană în zona de cădere a copacului, în afară de cei care se ocupă de acesta;
b) pentru persoanele prezente este asigurată o zonă de retragere fără obstacole(într-un unghi
simetric de 45 grade în spatele copacului care urmează a fi doborât);
c) piciorul arborelui a fost debarasat de corpuri străine, desiş, crengi. Atenţie la poziţie stabilă
(pericol de împiedicare);
d) următorul loc de muncă trebuie să se afle la o depărtare de 2 ori si jumătate lungimea copacului.
Înainte de doborârea copacului trebuie să verificaţi dacă nu se află persoane sau obiecte pe rază
de 2 ori si jumătate mai mare decât lungimea copacului.

7.5. Norme de securitatea şi sănătatea în muncă privind descarcerarea din vehicule

37
 7.5.1. Protecţia personalului

Art. 346. Întreg personalul de salvare trebuie să poarte echipament de protecţie complet aşa cum se
specifică în procedurile dumneavoastră de operare. Cerinţele minime de protecţie precizate în manualul
de utilizare al uneltei de salvare trebuie urmate întotdeauna cu stricteţe.
Art. 347. Recomandări minimale:
- este esenţială purtarea permanentă a căştii de protecţie;
- trebuie asigurată protecţia ochilor în directa legătură cu protecţia întregii fete;
- mănuşile de protecţie trebuie purtate tot timpul;
- hainele de protecţie trebuie să acopere întreg corpul şi să protejeze împotriva obiectelor ascuţite.
Este de preferat ca aceste haine de protecţie să aibă proprietăţi ignifuge şi să aibă încorporate benzi
reflectorizante;
- cizmele de protecţie trebuie să asigure o bună susţinere a gleznelor şi o protecţie corespunzătoare
degetelor de la picioare;
- bucăţile de geam spart şi unele materiale compozite pot cauza eliberarea de particule fine care sunt
extrem de periculoase dacă sunt inhalate. Este recomandată folosirea unei măşti de filtrare atunci
când se lucrează cu astfel de materiale.

7.5.2. Mânuirea echipamentului

Art. 348. Înainte de a folosi orice echipament este extrem de important să citiţi şi să înţelegeţi manualul
de operare. Subliniem câteva reguli de bază:
- când lucraţi cu o unealtă, nu va aşezaţi între ea si vehicul;
- furtunurile se pot deteriora uşor (prin tăiere, abraziune, ardere, contaminare chimică, etc.) şi de
aceea trebuie folosite cu grijă. Furtunurile deteriorate pot ceda oricând şi de aceea trebuie scoase
imediat din serviciu;
- nu folosiţi furtunurile pentru a transporta, trage sau mişca unelte;
- nu călcaţi niciodată pe furtunul hidraulic;
- părţile componente ale vehiculului care se degajează prin tăiere sau depărtare, trebuie sa fie
întotdeauna ţinute şi sprijinite;
- uneltele care nu sunt folosite în timpul intervenţiei trebuie aduse în zona de depozitare a uneltelor şi
lăsate în poziţia „de siguranţă”(vezi întreţinerea echipamentului);
- uneltele trebuie ţinute întotdeauna de mânere atunci când sunt transportate sau folosite.
Art. 349. Depărtătorul este o unealtă puternică şi poate fi foarte eficientă în procesul de descarcerare.
Depărtătoarele reprezintă un pericol semnificativ atunci când nu sunt folosite cu grijă.
Atunci când se foloseşte un depărtător, trebuie avute în vedere câteva aspecte importante. Primul
aspect este corecta plasare pe o platformă stabilă. De îndată ce unealta începe acţiunea de depărtare, ea
î-şi va susţine o parte sau chiar toată greutatea proprie. De aceea, în procesul lucrului, este necesar doar
să o sprijiniţi ţinând-o de mâner şi manşonul de comandă.
De reţinut:
- încercaţi să folosiţi întreaga suprafaţă a vârfului fălcilor;
- la pierderea prizei fălcilor, opriţi unealta şi repoziţionaţi-o;
- în timpul lucrului, mişcarea naturală a uneltei nu poate fi prevenită; de aceea, asiguraţi-vă că o puteţi
opri şi repoziţiona, înainte ca ea sau părţi din corpul dumneavoastră să fie prinse de vehicul;
- nu ţineţi niciodată mâinile sau braţele pe fălcile depărtătorului;
- după ce încheiaţi lucrul cu depărtătorul este important să-l puneţi în poziţia sa de siguranţă;
Art. 350. În prezent, foarfecile sunt mult mai importante la locul de desfăşurare al acţiuni de
descarcerare decât în trecut. Acest lucru se datorează, pe de o parte tehnologiei avansate în conceperea
şi construcţia vehiculelor şi pe de altă parte îmbunătăţirii tehnicilor de tăiere. Imensa lor putere le
permite, atunci când sunt folosite adecvat, o taiere sau chiar o zdrobire deosebit de eficienta.
De reţinut:
- încercaţi întotdeauna să poziţionaţi foarfeca astfel încât să facă un unghi de 90 grade fată de

38
 suprafaţa de tăiat;
- asiguraţi-vă că materialele care trebuie tăiate sunt poziţionate cât mai în interiorul deschiderii
fălcilor. Evitaţi tăierea cu vârfurile acestora;
- dacă foarfeca începe sa se răsucească sau observaţi depărtarea fălcilor, opriţi tăierea şi repoziţionaţi
foarfeca;
- evitaţi tăierea buteliilor mascate aferente airbagu-uri sau zonele în care bănuiţi că există potenţiale
pericole;
- nu puneţi niciodată mâinile pe fălcile foarfecilor;
- deplasarea uneltei în procesul operaţiunii de tăiere nu poate fi prevăzută. Asiguraţi-vă că puteţi oprii
şi repoziţiona foarfeca înainte ca aceasta sau părţi din corpul dumneavoastră sa fie prinse între
părţile componente ale vehiculului.
Art. 351. Cilindri sunt o parte importanta a setului hidraulic. Folosirea lor, spre deosebire de foarfeci
sau depărtătoare, nu este necesară în toate cazurile, dar ei sunt indispensabili în situaţiile în care
victimele sunt prinse în partea din fata a vehiculului. Un prim pericol în timpul folosirii lor, este
scăparea bruscă dintre părţile pe care le ţin îndepărtate, când, ca urmare a forţei mari de împingere pe
care o dezvoltă, suprafeţele de fixare pot aluneca.
De reţinut:
- poziţionaţi întotdeauna cilindrul hidraulic astfel încât manşonul de comandă să poată fi uşor acţionat
şi în acelaşi timp, să nu incomodeze operaţiunile ulterioare de descarcerare;
- atunci când reluaţi operarea cu un cilindru deja fixat sub presiune, aveţi deosebită grijă asupra
sensului în care rotiţi manşonul de comandă. Dacă nu sunteţi atent puteţi comanda uneltei o acţiune
inversă decât cea dorita de dumneavoastră. Nu măriţi sau micşoraţi, fără a gândi asupra
consecinţelor, presiunea exercitată de cilindru.
- când operaţi cilindrul urmăriţi cu atenţie ambele puncte de sprijin ale acestuia. Dacă este necesar,
pentru asigurarea unei bune fixări a cilindrului pe platforma, folosiţi suportul special dedicat acestui
lucru;
- înainte de a începe operarea cu cilindrul, asiguraţi-vă ca punctul de aşezare este bine stabilizat.

Capitolul VIII
8.Masuri generale de siguranţa pe timpul pregătirii si executării lucrărilor de distrugeri

Art. 352. Executarea oricăror lucrări de distrugeri trebuie respectate cu stricteţe următoarele reguli si
masuri generale de siguranţă:
- organizarea perfectă, ordinea desăvârşită, aplicarea prevederilor instrucţiunilor specifice
domeniului genistic, precum si executarea cu precizie a indicaţiilor şefului de lucrări;
- toate persoanele numite pentru executarea lucrărilor de distrugeri trebuie sa posede cunoştinţe
temeinice privind folosirea explozivilor, a mijloacelor de aprindere a aparatelor de măsura şi
control, şi sa aibă formate priceperile si deprinderile necesare privind modul şi ordinea de lucru, cu
respectarea stricta a masurilor de siguranţa generale şi speciale;
- pentru fiecare lucrare de distrugeri se numeşte un sef (ofiţer, subofiţer), numit prin OZU, care
răspunde de: organizarea lucrului, executarea corecta a operaţiunilor de lucru, controlul
dispozitivului de aprindere şi excluderea posibilităţii rateului;
- fiecare militar din echipa trebuie să cunoască cu precizie ce anume trebuie să facă şi în ce
succesiune;
- întregul personal care participa la distrugeri trebuie să poarte casca;
- trebuie să respecte cu stricteţe distantele regulamentare pentru adăpostire;
- zona exploziei trebuie păzită de jur împrejur de santinele, instalate la o distanta de siguranţa de la
locul exploziei. instalarea şi ridicarea santinelelor se va face doar de către şeful lucrării;
- toate operaţiile se executa numai la comenzile verbale, date de şeful lucrării, dublate printr-un
semnal dat prin goarna, racheta de semnalizare, etc., conform unui cod de semnale stabilit de acesta
şi cunoscut în întregime de toţi participanţii;
- accesul persoanelor străine, precum şi al celor neangajate direct în executarea lucrărilor de
distrugeri,
39
- la locul unde acestea se desfăşoară , este interzis;
- explozivul, mijloacele de aprindere şi încărcăturile confecţionate, s-au aduse în punctul de pregătire
a lucrărilor de distrugere trebuie păzite de santinele;
- capsele pirotehnice, amorsele şi capsele electrice se păstrează separat de explozivi, de fitilul
detonant şi de încărcăturile confecţionate;
- depozitarea, manipularea şi transportul explozivului şi a mijloacelor de aprindere se fac
respectându-se întocmai dispoziţiunile tehnice în vigoare;
- păstrarea şi transportul în buzunar (vestimentaţie), spre locul de lucru a capselor şi a amorselor este
interzisa;
- capsele pirotehnice (electrice) se introduc în încărcăturile exterioare numai după fixarea acestora la
piese şi numai cu puţin timp înainte de aprindere, la ordin;
- se interzice manipularea explozivului în locuinţe. Fumatul şi aprinderea focului pe timpul
manipulării explozivului şi a mijloacelor de aprindere, precum şi la o distanta mai mica de 100
metrii de acestea;
- apropierea de o încărcătura care a dat rateu este permisa numai unui singur militar şi numai după
expirarea timpului regulamentar;
- pe tot timpul desfăşurării lucrărilor de distrugeri , trebuie asigurată asigurarea medicala (primul
ajutor);
- la plecarea de la locul execuţiei lucrării tot explozivul şi materialele ramase neconsumate se predau
la depozit iar cele care nu se mai pot folosi se distrug pe locul de execuţie, conform măsurilor de
siguranţă stabilite.

Capitolul IX
9. Masuri generale de siguranţa pe timpul desfăşurării activităţilor curente

Art. 353. Pentru evitarea accidentelor pe timpul desfăşurării activităţilor curente este necesară
respectarea următoarelor norme generale privind securitatea şi sănătate în muncă:
- orice deplasare dintr-o încăpere în alta se va efectua atent, cu fata înainte;
- deschiderea uşii se va efectua lent pentru a nu accidenta persoana aflata în încăperea alăturata, în
imediata apropiere a ei;
- circulaţia pe scări se va efectua respectându-se următoarele norme:
- se va circula pe partea dreapta;
- se va merge încet, unul după altul, în coloana;
- se va sprijini cu mâna de bara, nu se va citi în timp ce se urcă sau coboară pe scări, nu se va aprinde
ţigara, nu se vor număra bani, nu se va merge distrat, sărind câte doua, trei trepte, deodată etc.;
- vor fi îndepărtate de pe trepte toate obiectele care ar putea provoca alunecare (creioane, coji de
fructe etc.);
- când trebuie luat un obiect aflat la înălţime, obligatoriu se va folosi o scară sigură;
- este interzis sa se improvizeze podeţe formate din scaune, cutii, sertare, aşezate unele peste altele,
deoarece nefiind stabile, se pot răsturna;
- uşile cu geamuri trebuie manevrate atent, fiind interzis a se sprijini sau a împinge partea de sticlă a
uşilor;
- la ieşirea din clădiri, orice persoana se va asigura în toate direcţiile pentru a nu fi surprinsă de vreun
mijloc de transport;
- la intersecţii trebuie sa se circule pe partea dreapta, mergându-se încet, pentru a se evita coliziunea
cu o persoana sau un mijloc de transport, care ar putea veni din sens opus sau de după coltul
clădirii;
- totdeauna trebuie să se privească în direcţia de mers, iar atunci când se transporta pachete în braţe,
acestea nu trebuie sa împiedice vizibilitatea;
- pardoselile din încăperi trebuie să fie întreţinute iar urmele de ulei şi apă trebuie înlăturate pentru a
se evita alunecările. Trebuie semnalată orice defecţiune în pardoseli (spărturi sau rupturi de
linoleum, covoare etc.);
- pentru protecţia personalului care face curăţenie, cioburile de sticla trebuie învelite şi depuse astfel
40
 încât să poată fi uşor identificate de acest personal, de preferat fiind să se lase la vedere, pe birou;
- pentru ridicarea obiectelor, efortul trebuie făcut cu muşchii picioarelor şi nu cu muşchii spatelui;
- se vor evita întinderile rapide ale braţelor şi întoarcerile bruşte.

9.1. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă în birouri

Art. 354. Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi de natură tehnică sau organizatorică, ele pot
proveni fie din condiţiile de muncă fie datorate angajatului.
Pentru eliminarea accidentelor de muncă, mai exact a cauzelor care le-au generat, se folosesc câteva
metode:
Metoda statistică - această metodă are la bază calculul a trei indicatori: coeficientul de frecvenţă,
coeficientul de gravitate, coeficientul de incapacitate temporară de muncă. Cu ajutorul lor se
determină numărul accidentelor de muncă într-o anumită perioadă sau numărul mediu al zilelor
de incapacitate de muncă dintr-o anumită perioadă;
Metoda topografică - constă în reprezentarea pe planul unei structuri (uzină, atelier) prin semne
convenţionale a locurilor unde s-au produs accidente într-o anumită perioadă de timp în scopul
determinării cauzelor care le-au generat;
Metoda monografică constă în studierea tehnologiilor, a echipamentelor şi mobilierului, a
condiţiilor de mediu în scopul stabilirii locurilor de muncă periculoase şi a cauzelor care le-au
provocat, în vederea elaborării măsurilor necesare. Este considerată metoda cea mai eficientă.
Art. 355. În munca de birou, odată cu creşterea numărului echipamentelor moderne (calculatoare,
maşini electrice de scris, copiatoare), cel mai mare pericol de vătămare corporală îl reprezintă
electrocutarea. De aceea, alegerea locului pentru instalarea echipamentelor, precum şi realizarea unor
instalaţii electrice corespunzătoare sunt esenţiale. Chiar înainte de instalarea unor astfel de echipamente
(unele calculatoare au nevoie de prize trifazice, 380 V), trebuie efectuate lucrări corespunzătoare la
instalaţiile electrice cu electricieni autorizaţi.
De asemenea, trebuie rezolvată problema instalaţiei de împământare. Aceasta se va efectua de către
tehnicienii care vor instala noile echipamente în strânsă cooperare cu electricienii autorizaţi ai
instituţiei.
Art. 356. Pentru prevenirea accidentelor în birouri este necesar un mobilier adecvat care să permită
încorporarea cablurilor astfel încât să fie împiedicată agăţarea sau smulgerea acestora.
Art. 357. Atenţie sporită din partea angajaţilor necesită şi utilizarea unor echipamente precum maşina
de tăiat hârtie sau copiatorul (raza laser poate provoca orbirea iar unele componente sunt fierbinţi).
Art. 358. Menţinerea condiţiilor sănătoase şi sigure de muncă în birouri impune angajaţilor respectarea
următoarele cerinţe:
a) să păstreze ordinea în aria de lucru;
b) să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;
c) să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, complet şi clar, în concordanţă cu procedurile
stabilite ;
d) să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipamentele şi pentru accesoriile din birou;
e) să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicarea şi pentru manevrarea obiectelor grele şi
voluminoase;
f) să studieze regulamentele şi regulile directoare pentru posturile ce implică expunerea la un
monitor al calculatorului.
Măsurile de securitate se extind şi dincolo de birou, deoarece uneori cei care lucrează în birouri trebuie
să se deplaseze în alte locuri cum ar fi depozite sau secţii de lucru. Faptul că personalul de birou nu
vizitează frecvent aceste spaţii de lucru măreşte riscul producerii accidentelor, dacă aceştia nu sunt
atenţi şi conştienţi de eventualele pericole.
Art. 359. Personalul din birouri care se deplasează în locurile (atelierele) de activitate trebuie sa se
respecte următoarele norme obligatorii:
- să folosească îmbrăcămintea cât mai strânsa pe corp;
- nu are voie să circule printre maşini, ci numai pe căile de acces ale remizelor;
- se va evita călcarea pe cabluri, pe porţiuni uleiate sau alunecoase şi pe oricare obiecte care ar putea
provoca alunecări;
- este interzisă atingerea maşinilor în funcţiune sau a oricărui loc periculos din atelier; nu se vor purta
41
 discuţii prelungite cu personalul care lucrează la maşini;
- se va sesiza conducătorul locului de munca în cazul când se constată situaţii ce pot duce
la accidente de muncă;
- nu are voie să îndepărteze neautorizat dispozitivele de protecţie în timpul funcţionarii
maşinilor;
- în locurile unde sunt afişate semnele convenţionale de avertizare, va intra numai în prezenta serului
de atelier, care va lua masurile corespunzătoare de securitate;
- nu are voie să aprindă ţigara, sa fumeze sau sa folosească flacăra deschisa în încăperile unde se
găsesc materiale inflamabile sau explozive;
- înainte de folosirea unui scaun, trebuie controlata starea lui, după care se potriveşte într-o poziţie
stabilă evitându-se aşezarea pe marginea lui;
- înainte de îndepărtarea unui scaun de birou, trebuie sa se asigure ca nu exista pericol de a se răsturna
sau lovi alta persoana;
- este interzisă mişcarea de legănare pe doua din picioarele scaunului sau de răsturnare pe spate;
- pentru evitarea împiedicărilor sertarele birourilor, fişetelor sau ale dulapurilor trebuie ţinute închise;
- pentru a se evita prinderea degetelor, trebuie apucate bine mânerele atunci când se închid sertarele
birourilor;
- trebuie adus la cunoştinţa personalului din birou orice piesă de mobilier ale cărei margini nu sunt
netede sau sunt crăpate, se mişcă sau prezintă defecţiuni.

Capitolul X
10.Masuri generale de siguranţa pe timpul utilizării echipamentelor pentru prelucrarea automata
a datelor (calculatoare de birou)

Art. 360. Normele specifice de securitate şi sănătate în muncă pentru prelucrarea automată a datelor
cuprind măsuri de prevenire a accidentării şi îmbolnăvirii profesionale, luând în considerare riscurile
specifice la care este expus personalul lucrător în cadrul acestor activităţi.
Lucrătorii care urmează să desfăşoare activităţi la echipamente de calcul, vor fi încadraţi şi repartizaţi la
posturile de lucru numai după efectuarea examenelor medicale obligatorii, inclusiv a examenului
medical oftalmologie.
Lucrătorii vor fi instruiţi în utilizarea echipamentului de calcul înainte de începerea activităţii şi ori de
câte ori se modifică organizarea sau dotarea locurilor de muncă.
Lucrătorii vor fi instruiţi asupra necesităţii amenajării ergonomice a locului de muncă şi asupra
poziţiilor corecte pe care trebuie să le adopte în timpul lucrului.
Amenajarea locului de muncă trebuie astfel realizată încât să ofere utilizatorilor confort şi libertate de
mişcare şi să diminueze în măsură maximă posibilă riscurile de natura vizuală, mentală şi posturală.
Locul de muncă trebuie să permită o bună corelare între caracteristicile antropofuncţionale ale
utilizatorilor şi munca lor prin asigurarea posibilităţilor de reglare a diferitelor elemente componente ale
acestuia.
Art. 361. Pentru a păstra o poziţie de lucru confortabilă şi pentru a evita reflexiile şi efectul de orbire
utilizatorul trebuie să încline, să basculeze sau să rotească ecranul oricare ar fi înălţimea ochilor
deasupra planului de lucru. înălţimea optima a ecranului trebuie sa corespunda unei direcţii de privire
înclinate între 10 şi 20 grade sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor.
Înălţimea tastaturii trebuie să asigure în timpul utilizării un unghi între braţ şi antebraţ de minimum 90
grade.
În poziţie aşezat distanta dintre planul de lucru şi suprafaţa de şedere trebuie să fie cuprinsa între 200 şi
260 mm.
Ecranul, suportul de documente şi tastatura trebuie amplasate la distante aproximativ egale fată de ochii
utilizatorului, respectiv 600 +/-, 150 mm.
Video terminalele vor fi astfel amplasate încât direcţia de privire să fie paralela cu sursele de lumină
(naturală şi artificială).
42
Art. 362. Conductorii electrici şi cablurile trebuie să respecte următoarele cerinţe:
- să nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru sau pe sol;
- să aibă o lungime suficientă a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale utilizatorilor, inclusiv în
cazul unei reamenajări a încăperii;
- să asigure accesul uşor iar întreţinerea să se efectueze fără întreruperea activităţii;
- cablajul trebuie să corespundă întregului domeniu de reglare a planurilor de lucru;
- conductorii electrici nu vor traversa căile de acces fără a fi protejaţi împotriva deteriorărilor mecanice.

Capitolul XI
11.Riscuri de accidentare prin electrocutare

Art. 363. Prin electrocutare înţelegem totalitatea tulburărilor provocate de trecerea curentului electric
prin corp, datorită contactului direct sau indirect cu un conductor electric.
Se foloseşte termenul de " electrocuţie " în cazul leziunilor mortale şi de electrizare pentru leziunile de
arsură compatibile cu viata.
Art. 364. Accidentele se produc fie prin atingeri directe de tip bifazic (bipolar) corpul devenind
astfel un sunt, fie de tip monofazic (unipolar) când corpul se interpune între 2 conductori electrici sau
între un conductor electric şi pământ.
Accidentele se pot produce şi prin atingeri indirecte, ca în cazul inducţiei, când un conductor
electric cu potenţial ridicat prezintă un curent de autoinducţie (contactul cu accidentatul, atingerea apei
în care au căzut fire electrice etc.).
Art. 365. Efectele curentului electric depind de: factori fizici şi factori biologici.
Factori fizici:
- pentru producerea unei electrocutări este necesară existenţa unui circuit închis, o diferenţă de
potenţial între cele două puncte ale circuitului şi o anumită intensitate;
- intensitatea curentului electric produce primele semne la 9 mA;
- limita de toleranta a omului este de 30 mA;
- la 40 mA se pierde cunoştinţa iar la 100 mA survine decesul;
- -80% dintre electrocutări se produc la tensiuni de 220 V.
Factori biologici:
- traseul circuitului electric;
- rezistenta ţesăturilor - rezistenta globala a organismului este de circa 5000 ohmi;
- durata contactului - peste 3 secunde exista riscul opririi cordului;
- existenta anemiei, a hipertiroidei, a debilitaţii fizice.
Art. 366. Efectele curentului electric sunt de natură calorică, cu producerea consecutivă de arsuri
electrice, de natură electromagnetică şi de natură chimică (electrolitică ).
Art. 367. Măsuri de prim ajutor şi tratament - se disting 2 etape:
- degajarea victimei;
- primul ajutor propriu-zis;

a) Degajarea victimei
Se vor lua măsuri pentru izolarea de curent electric a electrocutatului prin:
- îndepărtarea sursei de curent;
- îndepărtarea victimei de sursă;
- desprinderea pentru căderea la sol a victimei dacă electrocutatul a rămas suspendat;
- aşezarea victimei pe pământ în vederea descărcării unei eventuale sarcini electrice restante.

b) Primul ajutor propriu-zis

- dacă victima nu respiră se va face respiraţie artificială;
- dacă victima nu are semne de activitate cardiaca, se va efectua şi masaj cardiac extern.
Art. 368. Pentru prevenirea accidentării prin electrocutare se va urmări respectarea următoarelor
43
norme generale de securitate şi sănătate în muncă:
- toate echipamentele şi instalaţiile electrice trebuie să fie protejate împotriva electrocutării prin
atingere directă a pieselor aflate normal sub tensiune;
- protecţia principala împotriva atingerilor indirecte la echipamentele şi instalaţiile electrice de înaltă
tensiune trebuie să fie legarea la pământ;
- la executarea lucrărilor sub tensiune trebuie să se utilizeze obligatoriu mănuşi, cizme si covoare
electroizolante, ochelari de protecţie, scule şi dispozitive speciale pentru lucrul sub tensiune;
- persoana care execută lucrarea trebuie să fie calificată, autorizată şi instruită pentru astfel de lucrări
şi să fie asistată de un supraveghetor, instruit pentru supravegherea lucrării şi intervenţiei urgente
în caz de accident;
- în încăperile unde sunt instalate tablouri electrice, accesul oricăror persoane, altele decât cele
însărcinate cu supravegherea lucrărilor, este strict interzisă. Uşile şi locurile periculoase vor avea
tăbliţe avertizoare de interdicţie.

Capitolul XII
12.Acordarea primului ajutor în caz de accidentare sau intoxicare cu diferite substanţe

12.1. Primul ajutor în caz de răniri

Art. 369. Măsurile de prim ajutor se pot grupa astfel:

a) examinarea plăgii;
b) combaterea şocului;
c) oprirea hemoragiei;curăţirea,
d) dezinfecţia şi pansarea plăgii;

a) Examinarea plăgii poate furniza date despre natura agentului vulnerant, forma, extinderea în
suprafaţa şi profunzimea plăgii, ţesuturile şi organele afectate, gradul de infectare şi existenta
corpilor străini.
b) Combaterea şocului se face prin înlăturarea (diminuarea) durerii, oprirea hemoragiei,
asigurarea respiraţiei şi prevenirea stării de panică.
c) Pentru oprirea unei hemoragii (hemostaza) capilare (când sângele musteşte din rană sau se
prelinge uşor) se foloseşte de regula un pansament compresiv. Când sângele ţâşneşte sau curge
abundent se procedează la apăsarea (compresiunea) cu mâna pe un plan osos a arterei zonei
rănite, sau se aplica un garou.
d) Pansarea plăgii (rănii).
Art. 370. Curăţirea, dezinfecţia şi pansarea plăgii se execută luând toate măsurile de asepsie şi
antisepsie. Asepsia = totalitatea măsurilor prin care se împiedica pătrunderea microbilor în plagă.
Tehnica aplicării unui pansament corect are următorii timpi:
- curăţirea şi dezinfecţia plăgii;
- aplicarea pansamentului;
- fixarea pansamentului cu leucoplast sau prin înfăşare cu faşă de tifon;
- imobilizarea regiunii raniţe.
Curăţarea şi dezinfecţia plăgii de resturi de îmbrăcăminte, noroi, pietriş, aşchii de lemn, schije etc. se
face folosind pense sterile. Apoi se curăţă cu soluţii antiseptice (antisepsie = totalitatea mijloacelor prin
care se îndepărtează şi se distrug germenii patogeni din rană) soluţie de cloramina 10%, soluţie de
bromocet 1%, apă oxigenată 3%.
Art. 371. Aplicarea pansamentului.
După ce s-a curăţat si aseptizat plaga, se aplică comprese sterile. Peste comprese se aplică un strat de
vată de asemenea steril. Stratul va fi mai subţire sau mai gros după cantitatea de secreţii din plagă.
Art. 372. Fixarea pansamentului.
Pansamentul trebuie bine fixat, altfel toate precauţiile luate pentru aseptizarea plăgii devin zadarnice.
Fixarea se poate face cu benzi de leucoplast pentru unele răni mici sau situate în anumite regiuni ale
corpului, dar cel mai bun şi mai sigur mijloc de fixare rămâne înfăşarea.
44
Art. 373. Imobilizarea regiunii rănite.
După fixarea pansamentului prin bandajare se procedează la imobilizarea regiunii raniţe. Imobilizarea,
făcută în condiţiile de prim ajutor rămâne o măsură improvizată urmând să fie perfecţionată sau
suprimată la eşalonul medical superior la care va fi îndrumat sau transportat rănitul. Când nu mai sunt
faşe, pentru pansarea şi bandajarea unei răni se pot folosi bucăţi de pânză albă, sterilizate prin fierbere,
provenite din cearceafuri, cămăşi etc.. Acestea sunt tăiate în fâşii lungi cu lăţimi diferite, realizând în
acest mod faşe de diferite mărimi.

12.2. Primul ajutor în caz de hemoragii

Art. 374. Măsurile de prim ajutor diferă după felul hemoragiei (externă sau internă), după cantitatea si
viteza cu care curge sângele. Indiferent de felul hemoragiei sunt indicate unele măsuri de prim ajutor
cu caracter general, care trebuie să fie cunoscute de cel care acordă primul ajutor. Rănitul cu o
hemoragie însemnată trebuie aşezat întins (culcat) pe o pătură, jos, pe pat, pe masă etc., în aşa fel
încât capul să fie aşezat mai jos decât restul corpului. Trebuie îndepărtate persoanele din jurul rănitului,
pentru a avea aer şi pentru a nu se crea panică. Se va administra oxigen (prin sonda nazală sau bucală)
sau prin aerisirea încăperii. Se vor administra lichide: apa, limonada, îndulcite şi cât se poate de reci.
Aplicarea compresiunii circulare cu ajutorul garoului se va efectua pentru membre sau coapse. Durata
maximă de utilizare va fi de 1 ora, cu ataşarea unui bilet ce va cuprinde ora si minutul aplicării.

12.3. Primul ajutor in caz de poli-traumatisme

Art. 375. În cazul unui rănit cu o fractură este necesar:

- să se constate dacă este o singură fractură sau mai multe;
- masurile de prim ajutor trebuiesc acordate cu mare atenţie, cu blândeţe, fără mişcări bruşte, pentru a
nu transforma o fractură incompletă în fractură completă sau o fractură închisă în fractură deschisă.
În cazul unei fracturi deschise cu hemoragie se procedează ca în faţa unei plăgi sau hemoragii. Se
opreşte hemoragia şi se aplică un pansament steril care să prevină infectarea plăgii, apoi se procedează la
imobilizarea provizorie a focarului de fractură.
Imobilizarea se face cu ajutorul atelelor confecţionate în acest scop sau cu mijloace improvizate
(scândură, crengi, pistolul mitralieră).
Rolul oricărui mijloc de imobilizare provizorie este de a înlocui scheletul (osul) rupt al regiunii
respective pentru a nu permite mişcări în focarul de fractură.

12.4. Primul ajutor în caz de arsuri

Art. 376. Masurile de prim ajutor în arsuri constau în scoaterea rănitului de sub acţiunea cauzei care a
produs arsura. în situaţia când mantaua, vestonul, pantalonii rănitului ars, cel mai indicat este sa fie
acoperit cu o pătură, foaie de cort, iar pe timp de iarnă să fie rostogolit prin zăpadă. La arsurile de
gradul 1 se spală pielea înroşită cu apă rece apoi se şterge cu un tampon de vată muiat în alcool.
În arsurile provocate de substanţele chimice (acizi, baze) sau de armele incendiare (napalm, fosfor) se
impune spălarea imediată şi abundentă cu apă rece sau uşor călduţă, pentru a dilua şi îndepărta
substanţa chimică iritantă. Nu se recomandă utilizarea substanţelor neutralizante, deoarece soluţiile
folosite pentru o neutralizare corespunzătoare devin iritante pentru organism, în aceasta situaţie .

12.5. Primul ajutor în caz de degerături

Art. 377. Constă în încălzirea treptată a regiunii respective cu reactivarea circulaţiei periferice în
primele faze ( frecţionare cu alcool, ingerarea a 50-100 grame rom, coniac sau ceaiuri calde). În
situaţia când au apărut băşici se aplica un pansament steril uscat. Atunci când degerătura este înaintată
trebuie să se intervină cu mare prudentă, întrucât degetele de la mâini, picioare (când ţesuturile au
devenit dure, casante) sunt fragile şi se pot rupe cu uşurinţă. Măsurile de prim ajutor luate trebuie sa fie
continuate şi pe timpul transportului şi evacuării unui rănit cu degerături sau îngheţat, prin asigurarea
menţinerii condiţiilor de încălzire( acoperire cu paturi, şube, saci etc.).
45
 12.6. Primul ajutor în caz de stop respirator si cardiac

Art. 378. Măsurile de prim ajutor care se acordă trebuie să ţină seama de cauzele care au produs
tulburarea sau oprirea respiraţiei (insuficienţa respiratorie acută parţială sau totală). Indiferent de
cauza care a produs insuficienţa respiratorie acută atunci când apar semnele lipsei de oxigen la nivelul
ţesuturilor, sunt necesare măsurile de prim ajutor care vizează:
- înlăturarea eventualelor-obstacole de la nivelul căilor respiratorii (corpi străini, secreţii, căderea
limbii în fundul gâtului la răniţii care şi-au pierdut cunoştinţa şi stau întinşi pe spate );
- asigurarea unei bune funcţionări a pereţilor toracici şi a diafragmei;
- administrarea de oxigen;
- respiraţie artificială pentru suplinirea mişcărilor ventilatorii normale.

12.7. Primul ajutor în caz de înec

Art. 379. Măsurile de prim ajutor încep cu scoaterea din apă cât mai urgent ,eliberarea căilor
respiratorii şi apoi efectuarea respiraţiei artificiale şi masajul cardiac extern. La scoaterea din apă a
victimei salvatorul trebuie să fie atent pentru că înecatul are tendinţa de a-şi încleşta reflex mâinile pe
tot ce întâlneşte şi poate apuca gâtul sau capul salvatorului, trăgându-l şi pe acesta la fund. De aceea
este necesar ca salvatorul să se apropie pe la spatele celui care se îneacă, apucându-l de subsuori sau de
păr, trăgându-l apoi spre mal. Dacă înecatul respiră se va căuta pe cât posibil să fie ţinut cu gura la
suprafaţa apei , chiar pe timpul manevrelor de salvare din apă. Ajuns la mal sau într-o barcă se va
controla dacă are puls, dacă respiră, în caz că nu se va proceda la eliberarea căilor respiratorii de apă,
alge, noroi, nisip şi se va face respiraţie artificială (gură la gură sau gură la nas) şi masaj cardiac extern.

12.8. Primul ajutor în caz de electrocutare

Art. 380. În primul rând se impune scoaterea de sub influenţa curentului electric, prin
întreruperea circuitului. Acest lucru este uneori foarte greu deoarece accidentatul însuşi a devenit
parte din circuitul electric (organismul este bun conducător de electricitate); de aceea nu trebuie să i se
atingă părţile descoperite ale corpului (mâini, picioare, păr), ci atingerea să se facă prin intermediul
hainelor şi numai daca acestea sunt uscate. În plus, datorita contracturii musculare care are loc în
organismul electrocutatului, acesta poate strânge puternic cu degetele conductorul electric.
Când este posibil, cea mai bună metodă este întreruperea curentului de la reţea sau tăierea
conductorului (firelor) cu un topor cu mâner de lemn sau alta unealtă (cleşte) bine izolată electric.
Trebuie să se aibă de asemenea în vedere luarea măsurilor de protejare a electrocutatului, când acesta
se afla la înălţime (stâlp) într-un echilibru instabil, din cauza că în momentul întreruperii curentului
electric are loc relaxarea muşchilor contractaţi (nu se mai ţine cu mâinile) şi poate cădea de la înălţime.
Art. 381. Salvatorul este bine să aibă hainele uscate, mănuşi din cauciuc, să stea pe scândură sau pe
cauciuc uscat, luând toate măsurile necesare izolării curentului electric pentru a nu se electrocuta la
rândul lui, încercând să acorde măsuri de salvare.
Art. 382. Măsurile de prim ajutor care se vor acorda în continuare, se vor lua în funcţie de starea celui
electrocutat. Dacă acesta şi-a pierdut cunoştinţa însă î-şi menţine respiraţia proprie şi inima continuă să
batăr se v-a supraveghea eliberarea căilor respiratorii prin susţinerea maxilarului inferior, împingerea
capului pe spate şi aşezarea pe partea laterală pentru a favoriza scurgerea eventualelor secreţii
(mucozităţi) şi a preveni căderea (înghiţirea) limbii. în situaţia când acesta nu respiră, inima nu bate, se
recurge imediat si cât mai energic la respiraţie artificiala (de preferat prin insuflaţie "gură la gură"
sau "gură la nas"), la masaj cardiac extern, administrare de oxigen.

12.9. Primul ajutor în caz de şoc caloric şi insolaţie

Art. 383. Primul ajutor în aceste situaţii constă în:

- punerea imediată în repaus, lungit pe cât posibil la umbră, într-un loc răcoros, ventilat, stropit cu apă
rece, compresie rece, cearşafuri umede, reci, care să se schimbe cât mai des, pungă cu gheată la cap,
daca este posibil masaj sub apă într-o baie rece;
- administrarea de apă rece (când domină setea), cu sare atunci când domină greţurile,
46
 vărsăturile sau crampele musculare;
- respiraţie artificială când mişcările respiratorii sunt oprite, asociate cu masaj cardiac extern
(când se opresc bătăile inimii);
- injecţii intravenoase cu ser gluconic concentrat (30-50%, 75-100 ml) care măreşte puterea de
contracţie a muşchiului cardiac, îmbunătăţind în acelaşi fel circulaţia sângelui şi diminuarea
edemului cerebral;
- injecţii intravenoase cu sulfat de magneziu, soluţie de 25% sau clisme repetate de mai multe ori pe
zi cu sulfat de magneziu 30 g în 120 ml de apă.

12.10. Intoxicaţii acute, muşcături şi înţepături veninoase

Art. 384. Intoxicaţia organismului cu oxid de carbon.

Primul ajutor constă în:
- scoaterea militarului din atmosfera cu oxid de carbon;
- efectuarea respiraţiei artificiale şi a masajului cardiac extern atunci când se constată oprirea
respiraţiei şi a bătăilor cardiace (absenta pulsului);
- administrarea de oxigen 100% (se interzicerea administrarea oxigenului în amestec cu dioxid de
carbon);
- aşezarea intoxicatului pe targă sau pe o pătură, până ce este transportat la spital.
Art. 385. Intoxicaţii cu ciuperci
Se caracterizează prin măsuri pentru eliminarea toxicului, neutralizarea chimică sau biologică şi
de contracarare a efectelor produse.
Măsurile de prim ajutor constau în:
- provocare de vărsături, spălaturi gastrice cu apă simplă sau cu permanganat de potasiu soluţie
5000;
- transportarea de urgentă la infirmerie sau cel mai apropiat spital;
- administrarea de antidot universal (cărbune activat 2 părţi cu tanin si oxid de magneziu - câte o
parte (se pun 4 - 6 linguriţe la un pahar de apă caldă care se ia treptat, în cursul orelor care
urmează;
- se poate administra antidot organoterapic "Limousin" care se administrează oral imediat;
- hidratare intensivă masivă pe măsura manifestărilor de deshidratare, cu ser glucozat şi soluţie
clorurosodică izotonică (1000 - 5000 ml);
- -algocalmin (comprimate sau fiole) pentru combaterea durerilor sau în caz de febră (semn de
infecţie) se instituie tratament cu antibiotice.
Art. 386. Primul ajutor în muşcăturile de şerpi veninoşi sau înţepături de scorpioni.
Primul ajutor se impune a se acorda chiar la locul producerii accidentului astfel:
- se aplică imediat o legătură strânsă (garou) deasupra locului muşcăturii, pentru a întârzia
difuziunea otrăvii în corp. Legătura nu poate fi menţinută mai mult de o oră (riscul apariţiei
cangrenei prin oprirea circulaţiei sângelui în membrul respectiv);
- se face incizia plăgii (cu lama de briceag sau cuţit) trecută prin flacără (flambată) şi se desfac
- marginile plăgii;
- se face absorbţia plăgii prin intermediul unei ventuze de cauciuc sau prin sugerea cu gura (cel care
acorda ajutorul nu are răni sau ulceraţii la nivelul mucoasei gurii);
- se spală plaga cu apă curată (fiartă) şi se dezinfectează cu o soluţie antiseptica (permanganat de
potasiu sau hipoclorit de calciu soluţie 1% sau alcool, acid boric, apă cu săpun);
- se aplică local comprese reci, gheata sau se introduce membrul respectiv într-o baie cu apă rece.
În situaţia când se dispune de ser antiviperin sau serantiveninos se injectează (după testarea
sensibilităţii) câte 10 ml în plina reacţie edematoasă în jurul zonei edematoase apoi către
extremitatea proximală a membrului, în final se injectează intravenos, crescând cantitatea de
administrare şi în funcţie de gravitatea fenomenelor locale şi generale şi de timpul care a trecut de la
accidentare.
Imediat ce s-a constatat muşcătura şarpelui, bolnavul este culcat liniştit, pentru ca circulaţia
sângelui să se reducă la minim, reducând astfel absorbţia din focarul muşcăturii şi difuziunea
toxinelor din venin în organism.
Art. 387. Măsuri de prim ajutor în caz de înţepătură de scorpion:
47
- se aplică garoul deasupra înţepăturii spre rădăcina membrului înţepat (împiedicarea difuziunii
veninului în circulaţia generală);
- se face deschiderea plăgii prin incizie în formă de cruce şi aspiraţia lichidului din plagă cu o ventuză
de cauciuc sau cu gura;
- se spală plaga cu o soluţie de permenganat de potasiu sau de hipoclorit de calciu 1% sau apă (fiartă)
cu săpun;
- injectarea în zona cu edem şi în jurul zonei de procaină soluţie 1% cu sau fără andrenalină;
- tratamentul de bază rămâne administrarea cu ser antiveninos, când se dispune de acesta;
- transportarea în cele mai bune condiţii la spital.
Art. 388. Măsuri de prim ajutor în caz de înţepături de albine, viespi:
- se scot acele lăsate de insectă,
- se aplică alcool, amoniac, tinctură de iod, apă oxigenată sau apă rece, gheaţă;
- pentru diminuarea şi înlăturarea fenomenelor toxice alergice generale, în caz de apariţie se
administrează calciu gluconic sau clorură de calciu intravenos, oral 1-2 comprimate de Nilfan
Feramin, Romergan sau forma injectabilă.

"■■>■

VERIFICAT ÎNTOCMIT
Şef Serviciu logistic Lucrător desemnat
Col. Slt.
Rusu Nicolae Degetar Nelu

48