MUZEUL JUDEŢEAN ARGEŞ

I
_____A_R_G_E_S_l_S~,S_Ti_U_D_l_I~l_C_O_M_U_N_l_C_A_R~I,_se_r_ia_IS_T_O_R_l_E~,T_O_M_X_IV_,,_2_0_05_ _ ___.

ZUGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA

IOANA CRISTACHE-PANAIT•

Cartea tipAritll sau manuscrisă de la sud de munţi, ce i-a awt în vedere, din
începuturi, pe românii transilvAneni, a ocupat în viaţa acestora rolul covârşitor în
formarea unei culturi cu profil naţional. În domeniul artei, menirea impregnArii acesteia
cu suflul stilistic românesc revenind, în primul rând, meşterului zugrav peregrin, care
nu numai cil a împodobit lilcaşul de rugil al fraţilor, dar le-a transmis localnicilor cu har
tainele mânuirii penelului. ·
Ajuns, prin vitregia istoriei, în stăpânire strilinl, poporul român din
Transilvania bAştinaş, tntAi stAtiltor în vatra sa, a fllcut din culturi şi artll pArghii
definitorii în lupta pentru revendicllrile sale politice, lupt! de veacuri, încununatA cu
lnfllptuirea unitAţii naţionale.
Cauze voite sau întAmplătoare, năvAliri duşmane, opresiuni ·materiale şi
~pirituale, calamitaţi naturale, fireasca îMoire a aşezărilor, ·~au dus la pierderea
covârşitoarei părţi a patrimoniului de cultură şi artă creat de-a lungul secolelor. Puţinul
rftmas din acesta ingllduie aprecierea nu numai a multului risipit, dar şi al dimensiunilor
procesului cu profund sens istoric, căruia i se datora.
Vremile au mistuit, flrA milll, picturi murale, tâmple şi alte piese cultice, rodul
111Ator generaţii de artişti. S-a pierdut atât de mult, în~At putem afirma, cu temei, ci de
111 cei mai mulţi zugravi nu au ra.mas nici macar numele. Menţionarea, printr-o
lnllmplătoare ştire istorică a vreunui zugrav, dă ml\sura risipirii creaţiilor artistice.
Avem exemple numeroase, îndeosebi din Transilvania. Alegem însll, în scop generic,
unul din zona de obârşie a zugravilor pe care ne-am propus să-i urmărim, în
l'ronsilvania, prin mArturiile rămase din activitatea lor. Dupll un manuscris moldovean
ic cuprindea „moartea lui Avei", dăruit de scriitorul său arhimandritul Filaret
Bcldiman, egumenul mănAstirii Slatina, lui Iosif, episcopul Argeşului, face o copie.
Anagnosti Ioan, ce se afla „chiliaş" în sfânta Episcopie. Pe aceasta, dupa mArturia
rnpistului, din 27 ianuarie 1812: „o am dat sfuiţiei sale părintelui David zoograf, de
mi-au fllcut o icoană: sfântul Ioan Botezlltorul" 1• În bibliografia de specialitate, numele
nccstui zugrav, desigur argeşean, nu se regăseşte.
Din activitatea de zugrav a lui Şerban diacon din oraşul Câmpulung, nu
rnnoaştem nici o mArturie, ea fiind însă confirmată de fiul său Radu diacon 2• În biserica

'111~tltutulde Istoria Artei, Bucureşti.

'1 lnbricl Ştrempel, Catalogul manu.scri.sefor rom4neşti, voi. I, Bucureşti, 1978, p. IJS (mss. rom. SJJ).
' 1;1 scmncazA pe doua icoane intrate tn colecţiile Muzeului de arta al României, provenite din ctitorii
 402 IOANA CRISTACHE·PANJ\11

Înălţarea Domnului a schitului Brădet, pisania de pe icoana Sf. Nicolae consemnea1

că este tăcută de: „Radu diacon sin (fiul) Şerban diacon zug<rav> din ora~1
Câmpulung la leat J800„."3 • Am amintit aceşti zugravi argeşeni ce au lucrat in
Transilvania, începutul temei având în vedere două generaţii de zugravi „ot Dolgopak•
(din Câmpulung)".
Cronica brâncovenească relatează că orăşenii din Făgăraş au venit la Voievml
cu ruga de a le face biserică: „şi neapărându-se Măria Sa de un lucru dumnezeesc c1
acesta stătut-au bucuros după rugăciunea lor şi au trimis de au tăcut biserică mar• ~I
frumoasă întru pomenirea şi cinstirea celui mai mare făcător de minuni Sfântul
Nicolae" 4• Constantin Brâncoveanu era atunci în al 10-lea an de domnie, fapt cuprin:> I
în inscripţia ctitoriei sale din Făgăraş. Dincolo de valorosul patrimoniu de pictllf
brâncovenească pe care îl deţine, biserica Sf. Nicolae a marcat şi un moment crucial 11
evoluţia arhitecturii româneşti din Transilvania5 . Tâmpla bisericii, remarcab1 I.
capodoperă a artei brâncoveneşti, gata în văleatul 7207 (1698-1699), a fost realizată d ·
„Preda zugrav ot Dolgopale", artist de frunte al şcolii de pictură de la Hurez .
6

Fig. I. Făgăraş. Biserica Sf Nicolae. Tâmpla realizată, în 1698-1699,

de Preda zugrav din Câmpulung (după Marius Porumb).

ci1mpulungcnc, de la Biserica Domneascll şi respectiv de la biserica Sf. Ilie, cf. Inscripţiile medieval<' ri/1
Romdn/ei. Oraşul Bucureşti, I, Bucureşti, 1965, p. 754-755.
J Constantin Blllan, Inscripţii medievale §i din epoca modernd a Romdniei. Judeţul istoric Argeş (sec. ,\'/I

1848), Bucureşti, 1994, p. 136.

4
Radu logofllt Greceanu, Viaţa lui Constantin Brdncoveanu, cd. Şt. D. Greceanu, Bucureşti, t 906, p. 86
s Ioana Cristache·Panail, Eugenia Greceanu, Biserici romdneşl/ de zid din Ţara Fi1glJraşul11i, în „Mitrop11l111
Ardealului", XVI, nr.7-8, 1971, p. 567; Toana Cristache-Panait, Ctitorii ale voievozilor de la sud de 1111111/I, 111
„Arhiepiscopia Sibiului. Pagini de istorie", Sibiu, 1981, p. I76.
'' Şerban Semo, Câteva observaţii asupra unor monumente brâncoveneşti din sudul Transilvaniei, in „St111lll
muzeale", V, Bucureşti, 1971, p. 34; Vasile Dragul, Arta romdnească, Bucureşti, 1982, p. 459-460; Mt11111
Porumb, Dicţionar de pictură veche romdneasciJ, Bucureşti, I998, p. 312-313.
 /.UGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 403

Fig. 2Făgăraş. Biserica Sf Nicolae. Fig. 3. Făgăraş. Biserica Sf

Pictură murală din altar Nicolae. Pictură din naos. Detaliu
(după Marius Porumb). (după Marius Porumb).

Fiii săi Preda şi Teodosie, ucenici, desigur în vremea executării tâmplei, îi

ilevin coechipieri, peste două decenii, în realizarea picturii murale (din altar şi naos). În
nllar semnează şeful echipei „Preda zugrav ot' Dolgopale'', dar pe veşmântul Sf.
'piridon, din acelaşi spaţiu, îşi marchează contribuţia şi „Preda zugrav sin Preda
111grav ot Dolgopale". Preda, posibil fiul 1nai mare, îşi reia autograful pe peretele de
v •st al naosului, aici semnând şi fratele său: „Teodosie sin Preda", artişti cu o vrednică
1rtivitate, la sudul munţilor, în primele decenii ale secolului al XVIIJ-lea 7 • Pictura
11111rală, din altarul şi naosul bisericii Sf. Nicolae, a fost realizată, în 1721, cu plata
I ă răşenilor. Era anul în care Papa de la Roma decreta "biserica Răsăritului", ctitorită
ii onstantin Brâncoveanu, drept catedrală a Episcopiei Unite, înfiinţată la Făgăraş.
l'll tura murală, dincolo de inestimabila sa valoare artistică, o întregeşte pe cea istorică
1 bisericii-monument, ea constituindu-se în manifestul de protest al fligărăşenilor, în
8
111(11 decretului mai sus menţionat .
Studiul bisericilor de lemn din Transilvania, trecutul acestora, bunurile
l1·1lnute şi apoi irosite, află în lucrările lui Atanasie Popa o sursă neegalată de
11f ormaţii. Printre lăcaşurile descrise de acesta, în preziua dispariţiei, se numără şi cel
ll la Iernut (Mureş), cu valenţele şi patrimoniul său artistic 9• Îi datorăm, astfel,
rhrrarului mai sus numit prima atestare cunoscută a prezenţei, în Transilvania, a

~lnri us Porumb, Dicţionar, p.119-123, 312-313, 417.

l11o11111 Cristache-Panoit, Ctitorii, p.176-177.
tnnusie Popa, Bisericile de lemn din Ardeal, în ,,An. Corn. Monumentelor Istorice. Transilvania", 1930-
'JI I, Cluj, 1932, p. 256-279; Ioana Crislache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia
l/l.1 /11lia. Mărturii de contin11itate şi crearie româneascd, Alba Iulia, 1987, p. 232.
404 JOANA CRISTACHE-PANAI

zugravului David de la Curtea de Argeş, oferită de cele patru icoane împărăteşti I(

bisericii semnate, în 1740, de artistul argeşean împreună cu lacov zugravul d li
Răşinari • Va fi lucrat, desigur, David şi în alte aşezări mureşene 11 , împreună cu Iaco\
10

sau alt localnic, precum Toader, ale cărui roade artistice lasă să i se dezvăluie forma\li
sub auspiciile generoase ale zugravilor de la sudul munţilor • David se va fi adăpo ·n
12

şi lucrat în vreuna din aşezările monahale mureşene, de mult dispărute 13 , îşi va fi n<lu
aportul la înfrumuseţarea unor biserici de lemn din perimetrul larg al lemutului, a că i m
existenţă a luat stărşit 14 •
Dupa şapte ani, în 1748, David sh
surprins în preajma târgului Câmpia Tumi.
unde a fost în acest răstimp zugravul, und ·
ostenit cu meşteşugul artei sale, va fi stăruit 11 1
Mureş sau şi-a urmat calea? Nu ştim.
Biserica de lemn din Moldovencştl 1
(Cluj), sat supus deznaţionalizării, sh
înconjurată de grija şi dragostea enoria şi 1111
rămaşi în legea românească, pe spesele căro1 11
fost renovată. Nu avem certitudinea că p1
pereţi, sub tencuială, se ascund mărturi i li
activităţii lui David, pe aceasta certificând 11
însă icoanele împărăteşti, în stil brâncovenc, 1
pe care le semnează şi datează 1 6 • I' ·
reprezentarea Mariei cu Pruncul zugruv11I
notează faptul că: "această icoană o au pi I 1
satul", pe cealaltă, cu Isus Pantocrator, pl!itll
de câţiva săteni, aflându-se şi data, 171111
Atunci David a împodobit şi alte biserici d111
împrejurimi, realitate susţinută de icoan I
împărăteşti, ce-i sunt atribuite, ajunse 111
Fig. 4. David de la Curtea de colecţia arhiepiscopiei ortodoxe române d111
Argeş. Icoană de la Stejeriş, circa 17
Cluj Napoca , din parohiile de la Stejeriş (f ll'1I
1748 (după Marius Porumb). Cârcedea) şi Pietroasa (fost Ceagz), datate ci11 .1
1748, după cele de la Moldoveneşti, cu care prezintă vădite analogii 18 •

rn Zugrav consemnat, peste douii decenii, ln 1761 , la Mănăstirea Curtea de Argeş, într-o pisanie, l111prc1111n 11
fratele său Stan, fiii popii Radu din Răşinari şi ucenicul Filip, cf. C. Bălan, op. cil„ p. 235-236.
11
Al. Popa, op. cit., p. 258; Ioana Cristache-Panait, op. cit., p. 232.
12
Ioana Cristache-Panait, Toader zugr(Jll11/ (secolul al XVIII-iea), ln ,,Angustia", Sf. Gheorghe, 4, 11/<N
p.165-182
n. Ibidem , p. 165.
" Ne referim la cele din Cipliu, Lechinta, Oarba, Sălcud, cf. Ioana Cristache-Panait, Biserici de li•11111
p.232-237.
15
Fo.~t Varfalău .
11
' Ioana Cristache-Panait, Valenţele Istorice şi artistice ale btserlc//or de lemn din j11deţ11/ Cluj pl'opusr I
lista monumente/or, în „Monumente istorice şi de artă", 2, 1985 , p. 33.
17
În colccJia respectivii fiind aduse şi icoanele de la Moldoveneşti , ulterior cercetiirii, de către noi, a bis~·1 j, fi
din nnii '80.
1H Marius Porumb, Un veac de pictură românească din Transilvania. Secolul XV/II, Bucureşti , 2003, p.121
ZUGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 405

David zugravul, urmându-şi peregrinajul, trece în Bihor, unde se va statornici,

111temeindu-şi familie şi unde îşi va continua activitatea peste 36 de ani 19 • Vasile Drăguţ
leagă începuturile bihorene ale lui David de biserica din Tinăud (ctitorie din 1658 a
voievodului Constantin Basarab Cârnu), la care a fost chemat, atribuindu-i verosimil
icoanele împărăteşti păstrate aici2°. Certa prezenţă bihoreană a lui David este reţinută
de frumoasa biserică de lemn din Brădet, anul 1750, semnătura sa regăsindu-se pe
m amblul iconostasului. A pictat şi pereţii din acest veşmânt, timpul, desele reparaţii
11 ·lnsând decât unele fragmente • Este momentul în care pictura brâncovenească
21

pntrunde viguros în Bihor, păstrându-şi, pe tot parcursul deceniilor, însuşirile

trndiţionale, artistul adăugându-le cerinţele mediului, ale localnicilor, motivul floral, de
xemplu, căpătând o. exuberanţă
. deosebită.
.
Din bibliografia de specialitate se
însumează 34 de aşezări 22 în care David a
bucurat ochii şi sufletele enoriaşilor cu
produsul harului şi meşteşugului său artistic .
A lucrat, desigur, în multe alte sate,
mărturiile fiind mistuite în vreme, căci cum
am putea justifica lipsa acestora pe câţiva
ani în şir (din 1757 la 1760; de la 1761 la
1764), timp în care dintr-un singur an au
rămas mai multe dovezi ale activităţii
acestuia ( 1761, la Cornişeşti, Corbeşti,
Sitani). Pictura murală, datorată lui David, s-
a păstrat pe alocuri (Rieni, Stânceşti, Sebiş),
marea ei parte ştergându-se, curăţindu-se,
posibilă fiind şi ascunderea ei sub tencuieli.
Se conserv&, însă, în proporţie însemnată,
pictura de pe iconostase, uşi împărăteşti şi
diaconeşti, proscomidiere'23 şi icoane (uneori
revenindu-i uneia singură menirea de a
evoca un întreg ansamblu).
flg. 5. David de la Curtea de Argeş. Vom detaşa, din însemnările lui
I 11ană, din 1751, de la biserica de lemn David zugravul, pe acelea ce_ aduc ştiri
,/111 Va/ea rie Jos (după Ioan Godea). preţioase referitoare la viaţa sa, la profilul
său spiritual, la comuniunea cu obştea
1 llloricească. În biserica de lemn din Stânceşti (fost Broaşte) unde se păstrează ~j

1
I n ltmp apreciat după cea din urmă atestare păstrată din 1786 pe uşile diaconeşti de la Lugaşu de Sus.
I!! Vn\ilc Drăguţ, Pic/urile bisericii din Gurasada, în „Buletinul Monumentelor Istorice", 2, 1972, p. 66;
I• 111 , O vatră de veche cultură românească, în Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei.
'' "'nrrle de lemn, Oradea, 1978, p. 30.
' h 11111 Godca, Bisericile din Bihor, în Monumente Istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei, p. 56-57.
111 111 Godea, op. cit.; Vasile Drăguţ, Picturile bisericii din Gurasada, p. 66; Idem, O vatră de veche
"''"' , p. 30; Marius Porumb, Dicţionar, p. 99-100; Idem, Un veac de pictură, p. 121 ; Aurel Chiriac,
I 11m1 murală din Bihor in secolele al XVIII-iea şi al XIX-iea, îh „Crisia", XVI, 1986, p. 479-489; Idem,
,,.,,/ :ugrovul, Bucureşti, 1996.
Il11lftpioare ce închideau uşa proscomidiei, precum cele de la Rieni, 1755; Goila, 1764; Dumbrăveni, 1777,
I 11111 11 Godea, op. cit., p. 94, 109, 160.
406 fOAN~A CRISTACHE-PAN

fragmente din pictura murală ( 1756), aflăm dovezi ale participării zugravului nu num 1
prin muncă dar şi prin obolul cu care venea în ajutorul obştii, devenind astfel părta~ h
ctitorie. Pe un element al tâmplei artistul consemna: "Zugrăvit-am acest frunt ndt
pentru 1O florinţi,6 florinţi , au dat satul, cine cum s-au îndurat, iar 4 florinţi am I 11
pomană şi dverile amândouă, eu David zugravu, pentru sufletele morţilor, ca să lh
pomană. Broaşte". Pe uşile menţionate, artistul repetă actul de pomenire: "Aceste do11
dveri le-am flicut eu David zugrav pomană pentru sufletele morţilor" • La S h •
24

pictura bisericii de lemn, păstrată în parte, are pisania, de deasupra intrării în naos, l l
următorul cuprins: "Zugrăvitu-s-au acest sfânt lăcaş de milostivul Dumnezeu prit
îndemnarea preoţilor Vasilie, Filimon, Lupu"; "însă~I 1
dat ceva popa Filimon un galben, popa Vasilie un gnllw1
şi poporeanii din cât au putut. Anul 1764". Pomel111rn
zugravului, aşternut în altar, pe peretele de nord, in lll
participarea acestuia la cheltuielile necesare. Una J11
însemnările de aici consemnează: "Această s 111
biserică o am zugrăvit eu David din Ţara Românea~~
din oraşul Curtea de Argeş, fiind locuitor în Sichitel ·c'
26
1764" , o alta fiind: "pomelnicul lui David zugravu '
vii: pomeneşte-ne Doamne când vom veni î11t11
Împărăţia Ta + David, Tatiana27 .•• morţi: Samoil, Stoil' 1
Gheorghe, Mărie, Măriuca, Ioan Tudor, Gavril, h111
Safta . .. " • Dorinţa de a fi pomeniţi este reluatn 11
28

rugămintea către cinstitii preoţi pe care Dumnezeu îi '

învrednici a sluji în biserică29 . Regăsim printre marh111
activităţii lui David şi ştirea găzduirii la vreun locului
pentru pictarea unor piese, poate pe vreme de ia111
găzduirea fiind de pomană. La Luncasprie, unde lăcn~u
de lemn a fost pictat în 1769 (decorul putând avea urm
sub tencuială), se păstreaz.ă, pe uşile împărătcşlt
înştiinţarea: "Şi s-au ~cut în casa lui Duma Mih 11
1769" 30 . Uşile diaconeşti de la Hidişelu de Jos au ll1
zugrăvite în 1778, pe aceea cu reprezentarea lui s mnttt
Vasile, fiind notat: "şi s-au flicut la Birta Simion în c 1~ •.
31
Fig. 6. David de /a Curtea în veci pomana lor" .
de Argeş. Uşă diaconească, De la David zugravul, mesager peste mun! i li
1755, de la Sebiş oraşului Curtea de Argeş, au ajuns în arta românco' .
(după Ioan Codea). preţioase mărturii, covârşitor bihorene, dovezi th

24
Ioan Godea, op. cit., p. 179; Marius Porumb, D1cţl~nar, p. 384. .
2
iSat aflat la nord de ornşul Salonta, apmţinlltor comunei Hususllu de Tioca.
~ 1' După 24 de ani de la prezenta sa în Transilvan ia, David îşi înscrie cu hotărâre obârşia.
27
Desigur, solia sa.
l K Numele fiind ale părinţilor, din ambele pftr(i şi ale altor rude.
29
Ioan Godea, op. cit„ p.187-190. Autorul consideră că iconostasul a fost pictat în 1755, iar pereţii 9 nnl 11111
tâniu.
:io Ibidem, p.134-135.
Jt Ibidem, p.115-116 (imagini de la p.117); Marius Porumb, Dicţionar, p. 100.
/.UGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 407

vrednicei sale activităţi, pe parcursul căreia s-au format, desigur, artişti locali.
Urmând criteriul ales în elaborarea lucrării, cel cronologic, de la cea mai veche
informaţie deţinută până în prezent, ce atestă un anume artist argeşean în Transilvania,
1vem în atenţie, în continuare, un zugrav ce şi-a întregit numele, căruia i-a dat renume,
~~li cel al oraşului natal: popa Simeon din Piteşti.
Şantierul de reparaţii importante a prestigioasei biserici a mânăstirii Prislop,
Ic la sfârşitul primului deceniu al secolului XX, a prilejuit prima întâlnire · transilvană
lin văleatul 7267 (J 759) martie 13, cu popa Simeon, al treilea strat de pictură,
lntorându-i-se, conform pisaniei, ulterior dispărute, acestui fecior al popii Simeon din
'ileşti şi ucenicului său Nicolae. Straturile de pictură au fost înlăturate, din cel al
numiţilor zugravi, conservându-se, în pronaos,
scene din Acatistul Maicii Domnului şi din
ciclul Hristologic. Din pictura de pe faţada de
vest au rămas fragmente. În nişa de deasupra
intrării este reprezentarea Sf.Nicolae32 pe tron,
în stânga scene din tema Raiului, din Judecata
de Apoi, ce a fost în dreapta intrării,
observându-se urme slabe33 • O imagine
fotografică, realizată prin anii '80, pe această
suprafaţă, din dreapta, surprinde trei personagii,
în faţa unei mese, alte două fiind mai jos, de o
parte şi de alta, toţi redaţi în portul
hunedoreanului fruntaş.
Aşezarea monahală de la Prislop a
deţinut, în vreme, numeroase odoare, cele mai
multe risipindu-se34 în conflictele confesionale.
În anii de după 1960-1980 au fost strânse, la
mănăstire, un lot de icoane, printre ele
remarcându-se cele datorate lui popa Simeon 35 .
În prelipul activităţii sale36, cea de a
Fig. 7. Popa Simeon zugravu şi doua semnalare, din 1763, o punem în seama
11cenicul Nicolae. Icoana de hram, hazardului. Biserica veche din Reea (comuna
c/1• pe peretele de pe faţada vestică Toteşti) a fost demolată prin anii '30 ai
( 1759) a bisericii mănăstirii Prislop secolului trecut. De la aceasta a fost strămutat,
graţie unui gând providenţial, registrul superior
(după Marius Porumb).

I Mnrius Porumb, Dicţionar, p. 228, li idcntificA pe Sf. Ioan Bogoslavul, hramul bisericii. fn registn1I de sus
111111 orftanghelul Mihail şi respectiv Gavril.
'l/lldem.
' l'nntrc puţinele ramase, unele dovedeau activitatea aici a unui zugrav de veac XVI, din Ţara Româm.:ascll,
,, I a ultora din acelaşi spaţiu, precum Ioan de la Ocnele Mari şi ucenicul sau Mihail, realizatori, din 1752,
I kunostasului, cf. Marius Porumb, Dicţionar, p. 230.
'il1ftngcrea acestora era activai! de Uln!lrul preot al mllnilstirii, Ştefan Crişnn, mort într-un accident. Ele au
111111t, ulterior, în colecţia Ştefan Crişan din Lipova (Arad).
l '11prins!\ în studii şi lucr!iri de specialitate, precum urmează: Vasile Drilguţ, Pict11rile biseriCfi dm
•11111sada, p. 66; Idem, O vatră de veche cultură, p. 30; Marius Porumb, Dicţionar, p. 373-376; Idem, Un
,„ de pictură, p. 137; Adrian Andrei Rusu, Ctitori şi biserici din Ţara Ha/egului până la 1700, Satu Mure,
111''7, p.56, 77-80. 176. 200. 235, 267, 299, 316.
 408 IOANA CRIST.ACHE-

al iconostasului (Crucea Răstignirii şi moleniile) purtător al pisaniei: „anii Dom11ul 11

1763. Această sffintă cruce au plătit-o robului lui Dumnezeu Iorga loja i soţul , 1
Opriţa + de smeritul popa Simeon zugravu ot Piteşti" 37 • Peste doi ani este cuptl11 .
începând cu anul 1765, în şirul preoţilor de la Silvaşu de Sus38, sat în al cărui peri11w1t 1
se află şi mănăstirea Prislop. De aici pornea zugravul la împodobirea atâtor bist·tl1
haţegane, dar şi mai îndepărtate, din Pădureni sau de pe Valea Jiului şi aici se întu11111
Însemnări de pe cărţile ce au supravieţuit la Silvaşu de Sus, relevă preocuparea lui pupi
Simeon, slujitor aici peste trei decenii, pentru cartea românească pe care o cumpn1
însuşi, ajută şi îndeamnă: "pe fiii mei de duhovnicie'', cum îi numeşte, să le don 11
bisericii, scrie zapise cu anatemă pentru cei ce le vor înstreina, zapise flicute: „la l' 1 •
părintelui", cum precizează una dintre însemnări. Preţioase informaţii sunt aşternutl , h ~
1767 iulie 29, pe filele unei Cazanii (Bucureşti, 1742), în consemnarea: „Acest llli
Miniat este al meu popa Simeon zugravu sin popa Simeon protopop ot Piteşti " h
1775, zapisul unei cărţi menţiona cumpărarea acesteia de numiţi credincioşi d111 ,
„osteneala smeritului preot popa Simeon zugravu ot Piteşti" 39 • Acţiunea acestu11 di
propagare a rolului cărţilor tipărite, de ostenitor şi îndemnător, în răspândirea lor, m1
a limitat desigur numai la Silvaşu de Sus, ea extinzându-se pretutindeni unde popu '•
pentru exercitarea meşteşugitei sale arte.

Fig. 8. Prislop. Fragment din pictura faţadei vest a bisericii mănăstireşti (1759),

i Adrian Andrei Rusu, op.cit., p.267; Marius Porumb, Dicţionar, p.374; Idem, Un veac de pictură, p. I l•f
7

JK Diccez11 Lugoşului, Lugoj, 1903, p. 460.

9
l Eugen Pavel, Cărţi cu însemnări manuscrise, în „Sargeţia", XIV, I 979, p. 3 I3-314; Marius Pot 111111>
Dicţionar, p. 374.
 /.UGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 409

În 1770, popa Simeon împodobea cu pictură, împreună cu Nicolae din Piteşti,

ucenicul menţionat ca atare, în pisania de la Prislop. La Ghelari, cel dintâi zugrăveşte
naosul, altarul ca şi icoanele fiind opera lui Nicolae. Pisania din altar nord aduce ştiri,
r, mase unice, din viata lui popa Simeon. Pomelnicul înce~e cu erei Simeon, ereita
Caplea, părinţii zugravului, ermonah Ştefan, ereita Teodora4 , erei Stroe, Nicolae, erei
Simeon, ereiţa Eva, fiiră îndoială soţia sa41 • Colaboratorul Nicolae este numit, în
pomelnic, înaintea sa şi a soţiei sale, semn al consideraţiei de care se bucura fostul
ucenic. În satul vecin Ruda îşi poartă veacurile o modestă biserică cu ziduri puternice.
l'ă popa Simeon a împodobit-o şi pe aceasta stă martor icoana Sf.Nicolae , vestigii ale
42

picturii murale putând dăinui sub văruială .

43

Fig. 9. Popa Simeon zugrav. Fig. JO. Icoană: 13. Hs. învăţător de la
Icoană, circa 1770, de la biserica biserica de lemn din Vălişoara
Sf Arhangheli din Ruda (comuna Ba/şa), atribuită lui popa
(comuna Ghelari). Simeon din Pileşti.

Momentul de grea pagubă în arta românească, cel al demolării bisericii

1
ziale de la Cinciş-Cema, au restituit unele informaţii din activitatea lui Simeon din
11
P iteşti . Peste stratul picturii murale, de veac XVI, un veşmânt nou a fost realizat, în
1776, de către „smeritul popa Simeon zugrav". Din frescele extrase, în 1963, unele au
t o~t depozitate în Castelul Huniazilor din Hunedoara, câteva intrând în inventarul

'Aceştia putând fi pArinţii soţiei.

1
Morius Porumb, Dicţionar, p. 374.
' Cu certitudine opera sa. Poate or mai fi existAnd şi alte icoane, cercetarea noastră fiind rapidă . Cf. Ioana
'llMhlche-Panait, Arhitectura de lemn din judeţul Hunedoara, Bucureşti, 2000, p. 117.
' Menţionăm nici o marturie certă a activitllţii lui popa Simeon, aflat!! în biserica de lemn zărllndennă de la
n llşourn (comuna Bolşa), biserici refllcutll în 1787. Este vorba de o icoanll ce reprezint!! pe ls. Hs. înVll!ător,
nnloagl! cu multe din cele semnate de numitul zugrav.
 410 fOANA CRISTACHE-PAN/\11

Muzeului naţional de artă din Bucureşti 44 • Considerăm că acestei biserici a apar\i1111 1

icoana cu Is. Hs. şi bustul Mariei şi al lui Ioan Botezătorul , semnată şi datată: "popi
Simeon zugrav 1776"45 • Vechea biserică înălţarea Domnului din Nucşoara capătă 111
suflu tineresc prin pictura murală, din 1779, datorată lui popa Simeon din Pitc~ l l
aceasta fiind, până astăzi, cea mai bine conservată, răsplată parcă a grijei sporit
artistului faţă de opera creatiei sale46 • • , • -- „.
Înainte de 1894, în altarul 1
bisericii străbune de la Subcetate, a mai
putut fi văzută o pisanie din care rezultă
pictarea, din 1783, de către popa
Simeon 47 • Ochiul cercetătorului a putut •
observa, la ruina bisericii din cimitir,
urmele de pictură de pe peretele de vest al
naosului, posibil din Judecata de Apoi 48 •
Acelaşi arheolog a descoperit şi cele
câteva petice din fresca lăcaşului de la
Sălaşu de Sus . În colectia de bunuri
49

patrimoniale de la Orăştie au ajuns, tot de

aici, câteva icoane datorate zugravului
picturii murale, popa Simeon. Remarcăm,
din acestea, icoana "Deisis"
Rugăciunea, cu Maria şi Ioan, de o pură
tradiţie postbrâncovenească 50 •
De la bisericile bătrâne puţine
piese pictate treceau în cele ce le luau
locul, fapt deja semnalat, reamintind pe
cele de la Reea, adăugând uşile
împărăteşti din Hateg, semnate: "popa Fig. I I. Icoană "de popa Simeon zugrm•,
Simeon zugrav, 1777"51 • Piese pictate de 1776 (după ŞI. Meteş), provine posibil,/,
Simeon au provenit din colecţii şi din fa biserica dispărută, de la Cinciş-C('ma
biserici existente, precum registrul
52
împărătesc de la Sânpetru, la mănăstirea Arad-Gai , el putând fi martor nu num111 11 1
iconostasului, dar şi al unei picturi murale realizate în vechea ctitorie hategann, ii
numitul zugrav piteştean.
Preocuparea lui Simeon de a picta steaguri bisericeşti reiese prin ,.
semnalate în bibliografie. Certa regăsire a unor atari piese, în judeţul Timiş, un

••Marius Porumb, Dicţionar, p.374; Adrian Andrei Rusu, op.cit., p. 176.

•
5
Publicată de ŞI . Meteş, Zugravii biserici/or româneşti, în ,,An.Com. Monumente Istorice Transil v1111
Cluj, 1929, Jig. 43.
•• Marius Porumb, Dicţionar, p. 376.
" Ibidem.
'" Adrian Andrei Rusu, op. cit„ p. 3 I 6.
·~ Ibidem, p. 299.
Mi Văzuta în I 986, cu prilejul investigării c4J1ilor şi icoanelor depozitate aici, ca urmare a legii patrimou uit
din 1974.
~ 1 Marius Porumb, Dicţionar, p. 374, 376.
52
Horiu Medeleanu, Valori de artă veche românească, Arad, I 986, p. 50-52.
ZUGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 411

biserica de lemn din Zolt53 , cealaltă înscrisă în inventarul bisericii Coborârea Duhului
Stănt din Lugo/ 4, ambele cu însemnarea: "popa Simeon zugravu 1777"55 , ne sprijină
afirmaţia că acestea erau tlicute de zugrav la el acasă, doritorii procurându-le, eventual,
cu prilejul pelerinajului la mănăstirea Prislop, sau de prin târguri. Este posibil ca
zugravul să fi pictat câte un steag sau prapor fiecărei biserici pe care o împodobea,
recum cel de la Nucşoara56 • Un prapor, atribuit lui Simeon, ajunge, în împrejurări
ecunoscute, de la Chergheş la Muzeul Naţional de Artă al României 57 . Biserica de
lemn hunedorean de la Chergheş, monument istoric, nu mai are pictură 58 • Între icoanele
rămase se remarcă frumuseţea celei de hram, Cuv. Paraschiva, datată 1759 şi la care
însuşirile stilistice proprii lui popa Simeon sunt lesne recunoscute. La icoana cu chipul
Sf. Nicolae, semnată "Pascam zugrav 19 august 1774"59 surprindea asemănări stilistice
·i decorative cu piesa mai sus menţionată, indice că autorul se poate număra printre
il.Ugravii hunedoreni uceniciţi de popa Simeon.

Fig. 12. Nucşoara. Pictură din altar (după Marius Porumb).

~ um în Colectia Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransabeşului, cf Ion B. Mureşeanu, Colecţia de artă

1

, l11:loasă veche a Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, Timişoara, 1973, p. 57.

1
l lltcrior dispărută.
'Mnrius Porumb, op. cit„ p. 376.
lhltlem, imagine la p. 375.
1
lllf</em, p. 75 .
I' •rctii au fost c!lptuşiti cu scânduri, acoperind posibil o picturA, cf. Ioana Cristache-Pannil, Arh/lec:tura de
11111 dmj11deţ11l Hunedoara, Bucureşti, 2000, p. 122.
' III .
 412 IOANA CR!STACl-IE-PAN/\11

Fig. I 3. Nucşoara. Sf Ioan Botezătorul.

Detaliu de pictură (după Ion Miele).

Observarea recentă a unor fragmente

de frescă (Sălaşu de Sus, Subcetate)60,
semnalarea, în colecţia de bunuri
patrimoniale de la Orăştie, a unor icoane
datorate lui popa Simeon 61 , încurajează
speranţa sporirii mărturiilor rămase de la el şi
implicit a numărului aşezărilor în care s-au
păstrat. În sensul mai în urmă afirmat,
menţionăm, mai întâi, registrul împărătesc Fig. l 4. Icoană: Maria cu Pruncul,
provenit de la Cârneşti (comuna Toteşti) provenită de la Sânpetru, zugri:ivit1l
căruia aparţin icoanele: Sf. Nicolae (cu Maria
de popa Simeon zugrav.
şi Ioan); Înălţarea Domnului (în două rânduri
, reprezentată), desigur sărbătoarea de hram. Apreciem că popa Simeon a lucrat ai i 111
· preajma anului 1763 când, se ştie, împodobea biserica vecinilor din Reea. Icoanei d1
la Păucineşti (comuna Sarmisegetuza): arhanghelul Mihail; Is. Hs. învăţător sunt, ll\1
î,1doială, rămasuri din ostenelile de aici ale lui popa Simeon. Piese cultice amintesc , "
colectia respectivă, pictura de la Baru Mare, precum icoanele Sf. Nicolae, Arh. Mihull
Ioan BotezătoruL De la Râu Alb (comuna Sălaşu de Sus) au ajuns la Orăştie, 11
colecţie, icoanele împărăteşti: ls. Hs. (cu Maria şi loary); Maria cu Pruncul ce ar , I"
spatele blatului, pisania cu platnicii, scrisă de popa SirlleQn zugravul la 1770, pics 11
înscriu aşezarea în rândul celor ce au beneficiat de prezenţa zugravului semnatar. I
alătură satul Râu Bărbat (comuna Pui), pentru care depun mărturie icoanele
reprezentarea Arh. Mihail, a Mariei cu Pruncul, semnată popa Simeon zugravul
aceea cu "ls. Hs. a toate ţiitorul", purtătoarea datei 1792.

"°Adrian Andrei Rusu, op. cit„ p. 299, 316.

61
Cercetările noastre, din 1985 şi 1986, au fost lipsite de răgaz. Bunurile din această colecfie necesita 1111111 I
compcten111. ·
 ZUGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 413

Mărturiile, adunate în urmă, extind aria de activitate a zugravului, până în

zona Pădurenilor, de la Poeniţa Tomii provenind în colecţie icoanele: Arh. Mihail, Sf.
Nicolae ş.a.

Fig. 16. Biserica de lemn din Chergheş,

icoana Sf Nicolae, de Pascam zugrav,
1774, unul dintre ucenicii lui popa Simeon.

Fig. 15. Icoana Cuv. Paraschiva de la În lucrările de specialitate,

biserica de lemn din Chergheş, 1759, mărturiile
de la popa Simeon se înscriu în
atribuită lui popa Simeon zugrav.
răstimpul 1759 (Prislop), 1789 (Densuş)62 •
Reluând, pentru Ţara Haţegului, dovezile
din 1792 de la Râu Bărbat, observăm, în continuare, nesemnalarea artistului pe Valea
Jiului Superior, unde au rămas dovezi palpabile. Turcii, în 1788, au trecut aşezările de
pc această vale, prin foc şi sabia, transformând în cenuşă lăcaşuri de cult63, uneori
11npreună cu slujitorul şi credincioşii săi 64 . După pârjol au fost edificate alte biserici,
unele dintre acestea făcând dovada memoriei lui popa Simeon6s. Biserica de lemn,
monument istoric, numită "a Sânonilor" din Petroşani, are iconostasul66 alcătuit, după
tradiţie, pe patru registre, realizatorul scriindu-şi numele, dar şi data, pe icoana de hram

Marius Porumb, Dicţionar, p. 373-376; iderrt, Un veac de pictură, p. 134.

1
•
Pc cele aflate ln cale, altele aflându-şi ulterior sfârşitul , dintr-o cauzll sau alta.
1

·• Istoria a rclinut cazul bisericii din Uricani (azi oraş). În 1790 siitenii şi-au edificat o alta, aducându-şi preot
Im Râmnicu Vâlcea, pe Nicolae Popa, era şi zugrav ( 1793-1834), urmaşii acestuia, preoţi, dar poate şi
11i:rnvi, au preluat numele de Zugrav, cf. Dieceza Lugoşului, p. 506-507.
' Vasile Drllguf, Picturile bisericii din Gurasada, p. 66, trece în rândul aşezărilor în care a pictat popa
'lmeon, şi Pnroşeni (azi Jiu Paroşeni, localitate a oraşului Vulcan, n. n.).
' Biserica a avut şi picturii murală, pere1ii ei insil au fost refllcuti, cf. Ioana Cristache-Panait, Arhilec111ra de
1

/1• 11111 dinjude/11/ Hunedoara, p. 170-171.

 414 IOANA CRISTACHE-PANJ\

a Arh. Mihail, popa Simeon zugravu, 1795. Registrului "Răstignirii" (crucea

moleniile) i s-au adăugat, de o parte şi alta, fragmente de pictură provenite de I
67
biserica Sf. Gheorghe din cartierul Sălătruc , împodobită de acelaşi zugrav, în acelu
an. Din iconostasul de aici a fost salvat registrul împărătesc şi crucea-pomelnk
ctitorilor în podul catedralei din Petroşani • De la o biserică din Vulcan69 a provenit 11
68

colecţia din Orăştie registrul împărătesc al iconostasului, artistul semnându-se p

reprezentarea Deisis: "de popa Simeon zugrav, 1790"70 •

Fig. 17. Semndtura lui Pascam zugrav pe

spatele icoanei c11 Sf Nicolae de la Chergheş.

Pictura postbrâncovenească, a
artistului argeşean, succint prezentată, poate fi
admirată, apreciată71 , în mărturiile rămase •
72

Gândurile sale legate de responsabilitate

actului de creaţie artistică, starea emoţională în
faţa acestuia, sunt simţăminte lăsate posterităţii
de sine, asemeni unui testament. Le reluăm şi
noi cu respectul cuvintelor din pisania de pe
fruntrariu, de la Nucşoara, din "1779 sept. 17": Fig. 18. Icoana Sf Nicolae,
„Valuri multe ridică furtuna pe mare, mai atribuită, fără îndoială, lui popu
vârtos gându omului întru lucrare, nu atâta grija Simeon, provenită de la Cărne~·fl
şi frica începutului, cât grija şi primejdia
sfârşitului, fiece început de folos nevoinţa Ii arată iar sfărşitu a tot lucru ia plată. Llhul 11

67
B iserică renovată în 1981, peretii fiind tencuiti la exterior, dar şi la interior, peste fragmente: din pi, 111111 lui
popa Sirneon.
6
" Ioana Cristachc-Panait, op. cil., p. 170-171 .
Şi dintr-o alta din Uricani.
69
70
Celelalte icoane reprezint!l pe Arh. Mihail; Sf. Nicolae (cu ls. şi Maris); Maria cu Pruncul şi arhanshi.:11
, •.
71
Păstrând traditia, pictura farmecll prin decorul şirurilor de perle şi prin puzderia de steluţe.
72
D!hn o listă 1 desigur cu rezervele necesare, a aşezllrilor unde s-au păstrat dovezile activiUIJii tui l"'I 1
Simcon, dar şi cu speranta lmboglltirii acesteia: Baru Marc, Baru Mic, Cârneşti, Chergheş, Cinci ş-Cni111
Ciuin, Dcnsuş, Ghelari, Hateg, Lugoj, Nucşoara, Poroşeni, Pi!ucineşti, Petroşani-Sitnooilor şi StUn11111
Pocnito Tomii, Prislop, Râu Alb, Râu Bărbat, Reea, Rudi;t. Sălaşu de Sus, Sânpetru, Si)v.aşu de 1111
Subcctatc, Uricani, Viihşoara (comuna Batşa), Vulcan, Zoit. ··
 ZUGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 415

să hie a 1ui Dumnezeu putere care după începutu şi săvârşirea şi popa Simeon cu a sa
zugrăvire dă lui Hristos laudă şi mărire" 73 •
Revenim la mănăstirea Prislop pentru a-1 prelua pe Nicolae, ucenicul lui popa

Fig. 20. Icoana Arh. Mihail, atribuită

lui popa Simeon, provenită de la
Păucineşti (comuna Sarmisegetuza).

Simeon din Piteşti, la pictura din I 759,

pentru a-i urmări existenţa din prea
puţinul, dar edificatorul material
Fig. 19. Icoana Înălţarea Domnului, documentar până acum cunoscut. Dacă
provenită de la Cârneşti. pictura din naosul străvechii biserici de la
Gurasada îi confirmă maturitatea artistică,
lin pisania scrisă în întâia zi a lui octombrie 1765, îi precizează originea: "Nicolae
1.ugrav ot Piteşti" şi statutul de colaborator al lui: "ierodiacon Ioan ot Deva", ambii:
11
smeriţi între zugravi" . De la popa Ioan au rămas un număr însemnat de mărturii, cea
74

ma i veche, din 1761, fiind pictura murală a bisericii de lemn din Micăneşti , sat al
· munei Zam, de pe Valea Mureşului 75 , din preajma aceluiaşi an datând şi aceea a

11
Marius Porumb, Dicţionar, p. 286.
11
Vasile Drăgu( , Picturile bisericii din Gurasada, p. 63-66; Marius Porumb, op. cit„ p. 260-261. Pictura
I 11llci afirmându-se a fi a lui popa Ioan de la Deva.
1
lonnn Cristache-Panail, Arhllec/11ra de lemn dinj11deţu/ Hunedoarei, p. 233.
 416 !OANA CRISTACHE-PANAIT

monumentului de lemn de la Runcşor, sat de dealuri din perimetrul Gurasadei •

76

Cunoscător al satelor hunedorene pe care Ie străbătea, popa Ioan din Deva er I

părtaş la suferinţele şi necazurile
românilor. Un document i-a păstrat
următoarea mărturie: "aicea în Deva Ia
22 de robi cari cu armaşu s-or tăiat, la
petrecerea lor eu am fost rânduit şi de
rugăciune cu Tatăl nostru s-au petrecut,
alta nimica. Deva decembrie 22 de zile
77
1784, popa Ioan paroh Devii neunit" •
Colaboratori de pictură cu localnicii,
zugravii de la sudul munţilor se
resimţeau de starea transilvănenilor,
ajutându-i şi fiindu-le aproape.
Analiiând comparativ picturile de la
Gurasada"cu cele de la Leşnic (din altar
şi proscomidie), Vasile Drăguţ le
considera rodul aceleiaşi colaborări:
popa Ioan din Deva, Nicolae din
Piteşti 78 .
În 1770, Nicolae din Piteşti, cu
fostul său dascăl popa Simeon,
împodobesc biserica Sf. Arhangheli din
Ghelari. I se datorează, primului,
decoraţia altarului 79 şi a registrului pe
care semnează cu atributul de nobleţe al
ongm11 sale: "Nicolaus pictor de Fig. 21. Icoana Maria cu Pruncul, datorat
Transalpina"; "Nicolae zugrav de Ţara lui popa Simeon, provenită de la Râu Alb
Românească" •
80
. (comuna Sălaşu de Sus).
· ·~· . La , Bşru (Mare), împreună cu .
popa Simeon; a ·lucrat şi Nicolae, mărturie aducând uşile impărăteşti 81 , cu ,reprezentare
Bunei Vestiri pe un· fundal arhitectura1, uşciorul fiind crestat pe motivul alveol
dacice. De la o biserică dispărută, din Vµlcan, a;u ,provenit, tn coleqţia de bunu1·
patrimoniale de la Orăştie, nu numai mărturii de la popa Simeorl; cr'Ş i fle la Nicolae din
Piteşti: un canat de uşă împărătească; o icoană a Arh. Mihail şi . o. alta . a Mariei cu
Pruncul, semnată cu iniţialele P.N.Z. (pop·a·Nicolae zugrav), în litere.;~hirilice
82

. . „„ • Fiind,

·. ) : .·
~· .
' ,
16
- " : j~.
Ibidem, f>. 137-138, ·:;,'."· .,
11
Idem, Valori de c11/tură şi artă ce evocă răscoala condusă de Horia, Cloşca şi· Crişan, în „Monumcnl
istorice şi de artă", 2, 1984, p.14. · · · ·
78
Vasile Drăguţ, op. cit„ p. 65; Marius Porumb, Dicţionar, p. 204-205.
? În pomelnicul din·proscoinidie este lnşi.ruit penultimul, înaintea lui erei Simcon.
7

Ko Vasile Drăgut, op. cit„ p. 66; Marius Porumb, Dicţionar, p.138-139, 260-262.
Ka Aduse de·la Baru ...în Colecţia de la Orăştie.
Kl Semnarea cu inifiale am întâlnit-o şi la popa Simeon, P.S.Z. (pe o icoana, a Sf Ioan Botezlltorul, proveniln
de la Sânpetru, în Colecţia de Arad-Gai.
ZUGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 417

tî\ră îndoială, de el zugrăvite 83 , surprinde iniţiala P<opa>. Să se fi preoţit Nicolae

cândva, după 1770 şi până în 1790 (data înscrisă pe icoana "Deisis", adusă de la
Vulcan)? Nu ştim. Mărturiile şi însemnările ce-l privesc pe Nicolae sunt sărace şi la
mari răstimpuri 1759-1765-1770-1790. S-a pierdut mult. Ştirea, conform căreia
biserica de lemn din Uricani fusese împodobită de un zugrav Nicolae84 , ar putea fi
confirmată prin atenta şi competenta studiere a icoanelor ajunse de aici în colecţia de la
Orăştie.

Fig. 22. Pisania cu semnătura lui popa Simeon "zugraf" de pe spatele icoanei
Maria cu Pruncul, de la Râu Alb, 177< >, unitatea anului curăţată.

Nicolae din Piteşti, asemeni dascălului său, va fi fost adoptat de hunedoreni,

cercetări viitoare, mai norocoase, vor aduce poate la lumină informaţia edificatoare în
ncest sens.
După cum constatam, la începutul prezentului studiu, vitregiile vremurilor au
t'isip it nume de zugravi şi opera lor. Pentru cei sporadic întâlniţi, bănuiţi a fi de la sud

"' în pictura acestor icoane, ce pllstreazll decoratia ştiută, trăsăturile grafice ale figurilor, îndeosebi a ochilor,
c nccentucază prin îngroşare, fapt constatat şi la Baru.
11
Marius Porumb, Dicţionar, p. 260-262.
418 IOANA CRISTACHE-PAN I

de munţi , coroborarea stilistică între ce a semnat încoace sau dincolo, muncă destul <11
dificilă, ar putea fi însă binefăcător răsplătită.

Fig. 23. Maria cu Pruncul, icoană de Fig. 24. Icoana Sf Nicolae, de la

popa Simeon zugravu, provenită de la Poeniţa Tomii (comuna Cerbă/),
Râu Bărbat (comuna Pui). atribuită lui popa Simeon zugrav.

La biserica de lemn de la Cheţani (Mureş)ss, elemente de tâmplă86 au all'ft.

atentia prin stilul brâncovenesc. Pe peretele dedicat icoanelor împArăteşti semnează, î11
1752, Grigorie zugrav. În judeţul Argeş, biserica din Urlueşti (comuna Cepari),
păstrează la loc de cinste, în altar, o icoană provenită de la o înaintaşă. Icoana, c ''
reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, între arhangheli, poartă semnătura lui
"Grigorie zugravu 7254" (1745 sept. I - 1746 august 31 )87 • Deţine această icoan
puterea magică de a evoca din biserica dispărută o pictură murală, dar mai al
ansamblul tâmplei pictate de Grigorie zugravul, ostenelile sale nemaiavând vreo alt
semnalare. Stilul brâncovenesc, apropierea datelor (1745-1746; 1752) pot duce 111
ipoteu că este vorba de unul şi acelaşi Grigorie zugravu.

Ms Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iulia, p. 187.
"'' Uşile împărllteşti, cu decor floral, într-o compozitie de grund, sculptura „ln frânghie"; icoana ,,Deisis" ( 11
Maria şi Ioan redati în întregime, dupll model brâncoveoesc.
17
Constantin Blllan, op. cit„ p. 462.
 Z UGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANlA 419

Fig. 25. Pictură murală din naosul bisericii de la Gurasada,

· datorată lui Nicolae din Piteşti: 1765.

S-a afirmat că zugravul Pantelimon, activ în Transilvania, era de la Curtea de

Argeş 88 , afirmaţie preluată, dându-i-se o arie mai largă de provenienţă: "Din Ţara
Românească" 89 • Este întâlnit mai întâi la biserica din Tălmăcel (Sibiu), în 1780.
Semnează pe tâmpla de zid împreună cu colaboratorul său, Pantelimon zugrav şi Oprea
din Poplaca90 • În acest sfârşit de veac o a doua informaţie şi ultima este din 1782, de la

•• Vasile Drăguţ , O vatră de veche cultură, p. 30.

•v Marius Porumb, Dicţionar, p. 280. ln ceea ce priveşte această origine, autorul manifesta uneori îndoiai!!,
vorbind despre pictura de la Zllrneşti a lui Pantelimon, el adaugă „venit, probabil, de la sudul munţilor" ,
p. 458.
"'' Ibidem , p. 408-409.
 420 !OANA CRISTACHE-PANAI

Zărneşti, când pictează, împreună cu Nicolae şi Alexandru 91 , paraclisul ctitorit d

Neagoe Basarab92 • Mărturiile din primele două decenii ale secolului următor ii
dovedesc zugrăvind biserici în aşezări din fosta Ţară a Făgăraşului 93 • În pisaniile c ·
consemnează ostenelile, Pantelimon semnează simplu, fliră vreun adaos, chiar atum
când colaboratorul său de la Tălmăcel, un localnic, lega numele său cu cel al aşeză r ii
"Oprea din Poplaca" (Sibiu) .
. ţ

Fig. 27. Icoana Maria cu Pruncul.

provenită de la Vulcan, semnată '11
iniţialele chirilice, p<opa>
N<icolae> z <ugrav>.

În siguranţa sau doar 111

Fig. 26. Uşile împărăteşti, provenite de la Baru,
. . . p·r r posibilitatea de a fi din Tnr 1
datorate lui Nicolae dm ' eş '· Românească, au pledat persistent·•
elementelor de tradiţie brâncovenească, recunoscându-se pătrunderea în pictura . .1
94
după 1800, a unor influenţa occidentale • Pantelimon era din Făgăraş9 s, asemeni 1111 I
întregi pleiade de zugravi formaţi, în climatul artistic al unor localnici, precum Ionaş{ 11
şi Pană de la Făgăraş, şcoliţi, la rândul lor, de artişti de la sudul munţilor, asemeni c 1111
de la Răşinari. Ne referim acum la Pantelimon (Pandeteimon) din Ţara Româneasca, 111
al celui transilvan, fapt ce a produs confuzii. A pictat cu hărnicie, în prima jumăta lt 1
secolului al XIX-iea, în respectul tradiţiilor brâncoveneşti, anul 1800 fiind data pri1111I
atestări păstrate. În perioada de început a activităţii sale, la el "acasă" fiind, semnen1

'' Pictori locali din Săsăuşi (Sibiu), membri ai unei familii şi a unei şcoli de pictură cu renume.
1
92
Marius Porumb, Dicţionar, p. 458.
0
' Ibidem, p. 355-3 56, 455-456.
•• Ibidem, p. 280.
~' lonna Cristnche-Panait, Rolul zugravilor de la sud de Carpaţi în dezvoltarea picturii române~·// dm
Transilvania (secolul al XVIII-iea - prima jumdtate a secolului al XIX-iea} , în „S.C.l.i\.", tom J I, l'lHi!
p. 75.
 ZUGRAVI ARGEŞENI ÎN TRANSILVANIA 421

"Pantelimon zugrav ot Argeş" 96 • Mărturiile şi însemnările istorice, pe care vremea le-a

cruţat, îl memorează frecvent. Semnătura sa de la biserica Sf. Nicolae Domnesc din
Curtea de Argeş, deja semnalată, a fost din nou aflată prin cercetările recente 97 • Zugrav
performant, Panteleimon a dus mai departe tradiţiile şcolii , la care se va fi adăpat şi
David de la Curtea de Argeş, însemnările confirmându-l: "Panteleimon dascăl", la
1835: "Pandeleimon dascălu Argeşului" 98 • ·

Fig. 28. Semnătura p<opa> N<ico/ae> Z<ugrav> .

Zugravii peregrini, formaţi la şcolile de zugrăvie de la Câmpulung, Curtea de

Argeş, Piteşti ,
au dăruit fraţilor de peste munţi bucuria şi tainele harului lor,
prijinindu-i să nădăjduiască. Pe plaiurile părăsite au rămas, au crescut, numeroşi
zugravi, ce au înfrumuseţat biserici, împodobindu-le cu icoane.
Ca un arc peste Carpaţi, vom lega amintirea zugravilor argeşeni ce şi-au făcut
să laş în Transilvania, de a acelora de acasă, menţionând în acest scop pe: popa
onstantin zugrav ot Câmpulung, pe "dascălul Vlaicu ot Câmpulung", pe dascălul Niţu
t Piteşti, pe zugravii Petre şi Voicu din Piteşti, acestora şi altora asemenea, datorându-
li- e vitalitatea artei postbrâncoveneşti, până dincolo de mijlocul secolului al XIX-iea.

"' onst11ntin Biilan, op. cit„ p. 138, 364-365.

iiIbidem, p. 283 .
Ibidem, p. 106, 180.
422 IOANA CRISTACHE-PANAIT

THE HOUSE PAINTERS FROM ARGEŞ IN TRANSYLVANIA

Abstract

In the present articles are recordcd the following house painters who workcd
in Transilvania: Preda from Câmpulung, David from Curtea de Argeş, Simeon from
Piteşti, Nicolae from Piteşti.