Cuprins

1. Conceptul de sistem politic;

2. Tipologia sistemului politic;
3. Subsistemele politice;
4. Funcţiile sistemului politic;
5. Evoluţia sistemul politic din Republica Moldova.
6. bibliografie

Conceptul de sistem politic

 Sistemul politic constituie un organism politic integru, prin intermediul căruia se
înfăptuieşte conducerea, dezvoltarea politică, economică, culturală a societăţii. Temelia
sistemului politic o formează relaţiile politice ce se stabilesc între diferite clase/grupuri sociale,
determinate de puterea politică şi, mai ales, de puterea de stat.

J.W. Lapierre în lucrarea „Analiza sistemelor politice defineşte sistemul politic drept
„ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societăţi globale”.

Noţiunea „Sistemul politic” are un caracter multiplu, de aceea este explicabil faptul
existenţei mai multor definiţii. Sistemul politic reflectă multitudinea de interese ale grupurilor
sociale, care direct sau prin reprezentanţii săi, prin mişcările sociale şi alte forme şi modalităţi
influenţează într-o anumită măsură asupra puterii politice. Sistemul politic e prezent prin unele
mecanisme care îi asigură stabilitatea şi viabilitatea. Prin intermediul acestor mecanisme
sistemul politic soluţionează problemele importante ale societăţii, conflicte sociale.

Elementul principal al sistemului politic este puterea politică, care se constituie din
instituţiile politice. Elementele centrale ale oricărui sistem politic sunt: statul cu instituţiile sale,
partidul, mişcările social-politice, asociaţiile profesionale, organizaţiile non-guvernamentale,
asociaţiile de producere şi personalitatea.

Tipologia sistemului politic

La baza clasificarii sistemelor politice sunt plasate diverse criterii. In literatura
politologica occidentala este recunoscuta tipologia sistemelor politice, evidentiata de G.
Almond. El evidentiaza patru categorii de sisteme politice: anglo-american, continental-
european, preindustrial si totalitar.

Sistemul anglo-american. Sunt atribuite Marii Britanii, SUA, Canadei, Australiei şi Noii
Zeelande. Ele se axează pe principiile şi valorile liberal-democratice. Este respectat principiul
pluralismului politic şi al separării puterilor în stat.

Sistemul politic continental european. Include state europene ca Franţa, Germania,

Italia, Spania, Portugalia . În cadrul lor coexistă elementele culturii politice anglo-americane cu
vechile culturii.

Sistemele politice preindustriale. Pot fi atribuite unor state din Asia, Africa, America
Latină, precum şi din Europa de Est. Dispun de o cultura politica mixta, care este constituita din
subculturile locale, intemeiate pe valorile clasei, ale clanului, tribului, gintei. Guvernarea este
autocrată şi tinde spre autoritarism. Nu se respectă drepturile şi libertăţile fundamentale, nici
principiul separării puterilor în stat

Sistemul politic totalitar functioneaza in baza recunoasterii prioritatii intereselor de

clasa, a intereselor nationale, a valorilor religioase. In cadrul acestui sistem lipsesc organizatiile,
asociatiile benevole. Statul exercită controlul asupra tuturor sferelor vieţii sociale: economie,
cultură, religie, familie,etc. Cultura politică este unade subordonare şi nu se respectă drepturile
şi libertăţile omului. Exemple: Germania nazistă, Italia fascistă, URSS, Coreea de Nord, Cuba,
China (pînă în anii 90).

Daca urmarim atitudinea elementelor principale ale sistemului politic fata de realitate,
deosebim sistemul politic reformator, conservator, progresist si reactionar. Sistemul politic
reformator este caracterizat de institutii politice care recunosc necesitatea unor transformari
neesentiale a relatiilor politice. Reforma este un mijloc eficient de ameliorare a situatiei
grupului social. O reforma, o schimbare realizata cu rationament politic poate instaura linistea,
stabilitatea in sistemul politic. Sistemul politic conservator este intemeiat pe o cultura politica
traditionala (se pune accentul pe respectarea ritmului, al traditiilor istorice). Sistemul politic
progresist este caracterizat de acceptarea inovatiilor, a modului de functionare a institutiilor
politice (scopul lor este de a ridica nivelul de trai al intregii societati, de a ameliora conditiile de
viata a fiecarei persoane). Sistemul politic reactionar este caracteristic RM, guvernata de
partidul comunistelor. Acest sistem este orientat in trecut. (Acest sistem se deosebeste prin
activitatea institutiilor mai influente orientata spre instaurarea unor relatii, a unei culturi
politice cindva inlocuite.

Subsistemele politice
În structura sistemului politic sunt evidenţiate cinci subsisteme: instituţional, normativ,
funcţional, cultural, comunicativ. Subsistemul instituţional include statul cu organele sale
legislative, executive şi judiciare, partidele politice, grupurile de presiune, biserica şi relaţiile ce
se stabilesc între acestea.

Subsistemul normativ include normele şi valorile juridice, politice, morale, tradiţiile,

obiceiurile, simbolurile. Prin intermediu lor sistemul politic realizează o influenţă regulatorie
asupra activităţii instituţiilor politice, sociale, asupra comportamentului public al persoanei.

Subsistemul funcţional include mijloacele şi metodele realizării puterii. Printre acestea

menţionam: acordul, impunerea, violenţa, constrângerea, convingerea, autoritatea etc.
Elementele acestui subsistem al sistemului politic formeaza temelia regimului politic.

Subsistemul cultural este compus din valori, norme, mentalităţi. Subsistemul cultural
asigură stabilitatea, unitatea, înţelegerea dintre diferite pături sociale, constituind temelia
socială a puterii politice, a activităţii elitei politice.

Subsistemul comunicativ este alcatuit din atitudini, forme de comunicare, de colaborare

ce se stabilesc intre clase, paturi sociale. Subsistemul include diferite mijloace ale interactiunii
politice: conferintele de presa, declaratiile in presa, organizarea maselor rotunde, in cadrul
carora reprezentantii diferitor miscari\ partide politice isi argumenteaza punctul de vedere
asupra celor mai importante momente ale guvernarii.
 Funcţiile sistemului politic
Sub aspect functional sistemul politic are un statut de reglator al vietii sociale, de
organizare si conducator al societatii. Prin functie se subintelege orice actiune orientata spre
sustinerea si conservarea sistemului intr-o situatie stabila si asigurarea vitalitatii lui. Sintetizind
putem aprecia ca sistemul politic realizeaza in orice societate urmatoarele functii:

1) De organizare si conducere a sistemului politic. Ele reprezinta o expresie a

pluralismului intereselor sociale, a individului, a grupului, a comunitatii.

2) De autoreglare. Reglind intregul sistem social global, sistemul politic asigura

functionalitatea diverselor subsisteme ale sistemului social global.

3) De distribuire (distribuie bunurile, resursele, valorile). Aceasta distributie trebuie

facuta in concordanta cu interesele sociale globale si cu cele ale diferitelor clase si grupuri
sociale, ale intregii societatii.

Functiile sistemului politic nu se manifesta in mod izolat, ci intr-o strinsa corelatie cu

cele ale celorlalte subsisteme sociale, se intrepatrund si completeaza reciproc, asigurind astfel
reglarea, autoreglarea si functionarea sistemului social global, a societatii in ansamblul ei.

Functiile din cadrul sistemului politic difera de la o societate la alta, atit in ceea ce
priveste continutul cit si in formele si mecanismele de realizare.Toate elementele sistemului
politic: relaţiile, instituţiile şi conceptele politice se află într-o interconexiune constantă,
asigurând în ansamblu şi în parte funcţionalitatea sistemului politic.

Examinînd sistemul politic al unui sau altui stat, trebuie să ţinem cont de următorii
factori:

· Regimul politic (democratic, autoritar sau totalitar);

· Forma de guvernare a statului (republică parlamentară, prezidenţială, mixtă sau

monarhie parlamentară, dualistă, absolută);

· Organizarea teritorial-politică ( stat unitar, regional sau federal);

· Partidele şi sistemul de partide politice;

· Sistemul economic;

· Caracterul naţional sau multinaţional al statului.

Evoluţia sistemul politic din Republica Moldova.

 Schimbarea sistemului politic de la totalitar spre cel democratic cuprinde o anumită
perioadă, timp în care în societate au loc transformări radicale în sfera socială, economică şi
culturală, se schimbă forma de guvernare, perioadă pe parcursul căreia se creează statul de
drept.

În Republica Moldova problemele tranziţiei la un sistem politic democratic pot fi

rezolvate în baza promovării consecutive a reformelor democratice în toate sferele vieţii
societăţii. Reformele politice sunt orientate spre edificarea statalităţii, democratizarea integrală
a societţii, asigurarea drepturilor şi libertăţilor omului, instaurarea ordinii de drept, combaterea
sărăciei, corupţiei şi a altor fenomene social-economice.

Procesul de constituire a fundamentelor sistemului politic şi ale societăţii democratice

din Republica Moldova cunoaşte trei etape relativ distincte.

Prima etapă ( numită adesea etapa contradictorie) a fost de scurtă durată, începînd cu
1990, odată cu desfăşurarea primelor alegeri libere (25 februarie 1990), şi marcând un pas
important în procesul de democratizare a societăţii şi de edificare a statului de drept.

A doua etapă de constituire a sistemului politic începe după puciul politic din 19-21
august 1991 de la Moscova care a accelerat prăbuşirea URSS. La 27 august 1991, Parlamentul
Republicii Moldova, proclamă Republica Moldova stat suveran, independent şi democratic,
solicitînd tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale ( Guvernul
României a fost primul care a recunoscut independenţa Republicii Moldova). Acest act a
cristalizat imaginea tânărului stat pe harta politică a lumii. Pînă la adoptarea noii Constituţii a
urmat o perioadă contraversată, caracterizată de succese şi reculuri în procesul reformei
politice: consolidarea valorilor statului de drept, pregătirea primelor alegeri parlamentare
democratice, elaborarea proiectului Legii Fundamentale a statului independent.

Cea de a treia etapă a început odată cu adoptarea Constituţiei Republicii Moldova (29
iulie 1994), în baza căreia s-a trecut la edificarea statului de drept, a sistemului instituţional al
puterii. Actuala Lege Fundamentală a ţării oferă o concepţie clară despre raporturile dintre
individ şi stat. Puterea statală este limitată prin drepturi fundamentale recunoscute cetăţenilor
( Titlul II al Constituţiei). În temeiul drepturilor acordate de Constituţie, cetăţenii se pot opune
motivat puterii, cu atât mai mult că statul este şi garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Sistemul politic al Republicii Moldova poate funcţiona cu succes doar adaptîndu-se

condiţiilor transformărilor democratice, în cazul dezvoltării capacităţii de a reacţiona adecvat la
diverse situaţii provocate de forţele sociale şi politice. Este important ca reformele promovate
să fie susţinute de societate, să fie consfinţit acordul societăţii civile faţă de conţinutul şi
metodele trnsformărilor democratice din ţara noastră.
Bibliografie

1. Antonov V., Zavtur A. Terorismul şi axa perfecŃiunii islamice a lumii. În:

Moldoscopie (Probleme de analiză politică). -Chişinău: USM, n(XXXIII), 2006,
2. Borş V. Drepturile şi obligaŃiile Republicii Moldova ca subiect al dreptului
internaŃional. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea XIV.-Chişinău,
2000,
3. Brzezinski, Zb. Marea tablă de şah. SupremaŃia americană şi imperativele sale
geostrategice.- Bucureşti, 2000.
4. Burian A. Caracteristicile serviciului diplomatic al Republicii Moldova. În : Legea şi
viaŃa, nr.8, 2005
5. Buruian, A. Introducere în practica diplomatică şi procedura internaŃională.-
Chişinău, 2000.
6. Buruian, A. SubiecŃii relaŃiilor internaŃionale contemporane. În: Administrarea
publică, nr. 1, 2000
7. Cebotari S. EvoluŃia concepŃiei politicii externe a Republicii Moldova (1991-2002).
În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea XX.-Chişinău, 2002, p.15-31.
8. Cebotari S., Saca V. EvoluŃia relaŃiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană
prin prisma interesului naŃional. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică).
Partea XXIV.- Chişinău, USM, 2004
9. Cebotariov, O. Avantajele asocierii Republicii Moldova la Uniunea Europeană. În:
Economie şi Sociologie, 2002