Drept execuțional- Suport curs I.

Prezenta lucrare în materia Dreptului execuțional penal se adresează studenților de

la învățământul la distanță din cadrul Facultății de Drept -Universitatea București și
urmărește dispozițiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal1, coroborate
cu prevederile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal2 .

I. ASPECTE GENERALE

I.1.Noțiuni introductive
Dreptul execuțional penal a fost definit ca fiind acea ramură de drept alcătuită din
totalitatea normelor juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind executarea
sancţiunilor penale în scopul asigurării unei influenţări educative eficiente al acelor
persoane supuse executării în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi a apărării
ordinii de drept3 .
Dreptul execuțional penal prezintă stânse legături cu ramura dreptului penal și
ramura dreptului procesual penal.

I.2.Scopul și funcțiile dreptului execuțional penal

Dreptul execuțional penal este instrumentul care configurează politica penală a
statului în lupta societății împotriva fenomenului infracționalității.
Scopul dreptului execuțional penal este prevăzut de disp.art. 3 din Legea 254/2013
privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal si anume formarea unei atitudini corecte faţă de
ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea
reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate si prevenirii săvârşirii de
noi infracţiuni.

I.3.Funcțiile dreptului executional penal

1 Publicată în M.Of. nr. 514 din 14.8.2013, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2014 -
pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative

2 Regulament din 10 martie 2016 de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicat în M.Of nr.
271 din 11.04.2016

3 Ion Oancea, Drept execuțional penal, Editura All Educational, Bucureşti, 1998, p. 8
1
 Instrument al politicii penale, dreptul execuțional penal prezintă următoarele funcții
în realizarea scopului său:
- realizarea scopului procesului penal
- respectarea principiilor fundamentale ale dreptului execuțional penal
- reeducarea condamnaților
-pregătirea pentru reintegrare în muncă şi societate a celor condamnați şi liberaţi definitiv4 . 


I.4 Raportul juridic execuțional penal

I.4.1.Noțiune
Raporturile juridice de drept executional penal sunt acele raporturi juridice care
apar în timpul executării sancțiunilor penale.

I.4.2.Elementele raportului juridic execuţional penal

a)Subiecţii raportului juridic execuţional penal

Raportul juridic execuţional penal are ca subiect activ statul prin organele sale
specializate-in funcție de sancțiunea la care ne raportăm și condamnatul, pe de altă parte,
care are calitatea de subiect pasiv.

b) Conţinutul raportului juridic execuţional penal.

Conţinutul raportului juridic execuţional penal este alcătuit din drepturile şi

obligaţiile corelative conferite sau instituie în sarcina subiecților acestuia. Astfel organul de
executare are dreptul să solicite condamnatului să execute obligațiile care care îi incumbă
proprii pedeapsei aplicate(închisoarea, amenda), acest drept manifestându-se și in ceea ce
privește executarea unei măsuri educative sau a unei măsuri de siguranţă. Astfel,
condamnatul are obligaţia de a respecta regimul de penitenciar și de a se supune
regulamentelor de ordine interioară, normelor de igienă sanitară şi ordinii și disciplinei
muncii. 

Corelativ în cadrul raporturilor de drept execuțional penal, corespunzător
drepturilor statului, în sarcina acestuia sunt instituite și obligații, precum obligația
respectării dreptului la odihnă și repaus săptămânal,dreptul la muncă, dreptul la asistență
medicală.

Drepturile condamnatului sunt atent reglementate de Lege și detaliate în normele
de aplicare ale acesteia și vor face obiectul unui capitol separat din cadrul prezentei
lucrări. 


4 Ioan Marcel Rusu, Drept execuțional, Ed.Hamangiu,București,2007 , p 6-7

2
c) Obiectul raportului juridic execuţional penal îl constituie pedeapsa sau măsurile de
siguranţă ce trebuie executate.

1.4.3 Caracterele raporturilor juridice de drept execuțional penal :

Raporturile juridice de drept execuțional penal au mai multe caractere proprii

ramuri de drept din care fac parte. Astfel acestea sunt:

-raporturi de putere;

-de regulă iau naștere peste voința subiectului pasiv;

-în cadrul acestora de regulă subiectul activ este un organ al statului;

1.5.Faptele juridice de drept execuțional penal

Faptele juridice de drept execuțional penal sunt acele fapte care dau naștere,
modifica, sting sau împiedică nașterea raportului juridic de drept execuțional penal. Astfel
acestea pot fi:

i) constitutive (care dau naștere la raportul juridic de drept executional penal): o hotărâre
judecătorească definitivă de condamnare, actul de punere în executare şi mandatul de
executare;

ii) modificatoare(care modifică conținutul raportul juridic de drept executional penal) :
amnistia, graţierea; săvârşirea unei noi infracţiuni.

iii) extinctive (care sting raportul juridic de drept executional penal): executarea pedepsei,
amnistia, graţierea personală, toate acestea ducând la încetarea executării pedepsei

II. PRINCIPIILE DREPTULUI EXECUŢIONAL PENAL

Dreptul execuțional penal are la bază o suită de principii de drept care direcționează
activitatea de executare a sancțiunilor penale.

1.Principiul legalităţii executării pedepselor

Principiul legalităţii în această materie reprezintă o transpunere în plan particular a

principiului general consacrat de dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituţie conform cărora
„ În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Potrivit principiului legalităţii executării pedepselor, executarea pedepselor se

efectuează în conformitate cu normele din Codul Penal, Codul de procedură penală şi
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
3
 Astfel în conformitate cu disp.art. 2 din Legea 254/2013:

-pedepsele şi măsurile educative privative de libertate se execută numai în temeiul

hotărârilor judecătoreşti definitive.

- reţinerea se execută numai în temeiul ordonanţei prin care s-a dispus această măsură,
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

- arestul la domiciliu se execută numai în temeiul încheierii dispuse de judecătorul de

drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de instanţa de
judecată, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.Arestarea preventivă se
execută numai în baza mandatului de arestare preventivă, emis potrivit dispoziţiilor
Codului de procedură penală.

Respectarea principiului legalității executării pedepselor impune ca activitatea de

executare a pedepselor să se efectueze numai de către organele statului prevăzute de lege
şi în limitele atribuţiilor conferite prin lege. De asemenea, organele statului trebuie să
respecte drepturile celor condamnaţi şi să asigure condiţii normale de încarcerare în
penitenciare potrivit legii.



2. Principiul individualizării executării pedepselor 

Principiul individualizării executării pedepselor are în vedere necesitatea adaptării
executării pedepselor şi a celorlalte sancţiuni penale prin raportare la gravitatea
faptei,periculozitatea infractorului, precum și la personalitatea și necesităţile de îndreptare
a acestuia, fiind obiectivat prin disp.art.30 şi urm. din Legea nr. 254/2013.

Din ansamblul normelor juridice care consacră acest principiu, reiese că

individualizarea executării pedepselor se organizează de organele administrative de
executare a pedepsei şi poate privi regimul de executare şi durata executării efective a
pedepsei 


3. Principiul umanismului şi al respectării demnităţii umane

Principiul umanismului şi al respectării demnităţii umane face obiect de

reglementare a dispozițiilor art. 4-5 din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora:

Art. 4 - ”Pedepsele şi măsurile privative de libertate se execută în condiţii care să asigure

respectarea demnităţii umane. ”

Art. 5 - ”(1) Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse sau a unei
alte măsuri privative de libertate la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele
tratamente.

4
 (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale. ”

Acest principiu are la bază ideea că nucleul activității în materie executional penală
îl reprezintă Omul, respectiv reeducarea si resocializarea sa, întregul cadrul legal trebuind
a fi caracterizat de echilibru și centrat pe persoana condanatului.

Astfel, ca element esențial, executarea pedepsei, implicând prin ea însăși un anumit

grad de constrângere și suferinţă, nu trebuie să cauzeze suferinţe suplimentare
condamnatului.

Garație a respectării acestui principiu, au fost incriminate ca infracţiuni distincte:

-tortura (norma de incriminare - art.282 C.pen. : Fapta de a provoca unei persoane puternice
suferinţe fizice ori psihic în scopul obţinerii de informaţii, declaraţii;în scopul pedepsirii ei;
în scopul de intimidare sau presiuni ori pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare)

- supunerea la rele tratamente.( Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de
siguranţă sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale, incriminată
prin disp.art. 281 C.pen.)

4. Principiul jurisdicţionaliţăţii

Principiul jurisdicţionaliţăţii impune ca punerea în executare a hotărârilor penale şi

desfăşurarea executării sancţiunilor penale să se facă sub supravegherea şi controlul unei
instanţe de judecată.

Acesta vine să garanteze respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, prin

asigurarea imparţialităţii organelor cu atribuții în această materie precum și a înlăturării
oricăror aspecte ce ţin de arbitrar.

5. Principiul obligativităţii

Principiul obligativităţii exprimă însăși conţinutul raportului juridic execuţional

penal, care conferă fiecărei părţi drepturi şi obligaţii specifice.

Potrivit acestuia, punerea în executare şi executarea unei hotărâri penale, în care se

cuprinde o condamnare la o sancţiune penală, devine definitivă şi executorie, este
obligatorie pentru organele de stat şi pentru condamnaţi.

6. Principiul executabilităţii

Principiul executabilității exprimă exigența ca orice hotărâre, nineînțeles definitivă,a

instanței penale care conține o condamnare la o sancțiune penală trebuie pusă în executare.

5
 Dispozițiile legii procesual penale care reglementează când o hotărâre de
condamnare penală devine definitivă și dobândește forță executorie trebuie avute în verer,
în cadrul aplicării acestui principiu.

Acest principiu aduce fermitate și continuitte activității judiciare și procesului penal

conferind finalitate acestora prin punerea în executare și executarea sancțiunilor penale,
fără de care hotărârea instanței penale ar fi lipsită de eficiență


7. Principiul continuităţii

Acest principiu este strâns legat de principiul executabilităţii.

Principiul continuității impune ca executarea sancțiunii penale să aibă un caracter

continuu pana la epuizarea ei.   Astfel, se consideră că nu este suficient ca o sancțiune
penală să fie pusă în executare, fiind necesar ca aceasta să se continue pană la o completă
executare.

Cazurile de amânare a pedpepsei sau de întreruperere a acesteia sunt admise de

lege numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege și trebuie tratate ca situații
excepționale.

În niciun alt caz decât cele reglementate exhaustiv de dipozițiile legale nu sunt
permise amânări sau întreruperi în executarea pedepsei, în caz contrar fiind stirbită
autoritatea horărârilor penale și executării pedepselor pronunțate de instanța de judecată. 


III. ORGANIZAREA PENITENCIARELOR

Penitenciarul reprezintă instituţia de executare a pedepsei privative de libertate,

reliefându-se ca loc de deţinere special amenajat cu o împrejmuire și pază speciale,
dispunând de camere speciale denumite celule.

În conformitate cu disp.art.11 alin. 1 din Legea nr. 254/2013, pedeapsa detenţiunii

pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi

sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat

prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare, în raport cu

6
regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane
condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de deţinuţi.

Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate

se stabileşte de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se
are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei
condamnate, ţinându-se seama şi de regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie
luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă.

1. Categorii de închisoare

a. De scurtă durată – închisoarea mai mică de un an.


b. De medie durată – închisoarea cuprinsă între un an şi treisprezece ani, căreia îi
corespunde, în planul regimurilor de executare, regimul închis şi semi-deschis.

c. De lungă durată – închisoarea mai mare de 13 ani sau detenţiunea pe viaţă, cărora le
corespunde, în planul regimurilor de executare, regimul de maximă siguranţă. Astfel, la
momentul actual, pentru considerarea închisorii ca fiind de lungă durată, unicul criteriu
este reprezentat de durata acesteia.

2. Categorii de deţinuţi

a. În funcție de vârstă:

- tineri – persoane cu varsta cuprinsă între 18 și 21 de ani

-  majori – persoanele cu varsta peste 21 de ani

- vârstnici - persoanele care au împlinit vârsta de 60 de ani

În conformitate cu disp.art. 42 din Legea nr. 254/2013 care au ca obiect de

reglementare individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate
în cazul tinerilor :

”(1) Tinerii condamnaţi sunt incluşi, pe durata executării pedepsei, în programe speciale
educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, în funcţie de vârsta şi de personalitatea
fiecăruia. În sensul prezentei legi, se consideră tineri persoanele condamnate care nu au împlinit
vârsta de 21 de ani.

(2) La mutarea într-un penitenciar de adulţi a tinerilor condamnaţi, sunt reevaluate nevoile de
educaţie şi asistenţă psihosocială ale persoanei condamnate.

(3) Programele speciale prevăzute la alin. (1) sunt realizate de personalul serviciilor de educaţie şi
asistenţă psihosocială din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de probaţiune, a
voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile.

7
(4) Dispoziţiile art. 57 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor condamnate prevăzute
la alin. (1). ”

b. În funcție de sex:

- femei

- bărbaţi

c. În funcție de starea de sănătate:

- sănătoşi

- bolnavi

• cu psihoze - termen generic pentru bolile mintale; stare morbidă caracterizată prin
reacţii neadecvate la mediu, prin ciudăţenii în comportare, de care bolnavul este
constient

• cu psihopatii - boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului,

gândirii şi afectivităţii, de care bolnavul nu este conştient și violenţă

d. În funcție de trecutul infracţional:

- primari

- recidivişti


3. Categorii de penitenciare

-  locale

-  centrale

-  maximă siguranţă – 11 in Romania

De asemenea, în conformitate cu art. 12 din Legea 254/2013 , pentru anumite

categorii de deţinuţi se pot înfiinţa penitenciare speciale.

Penitenciarele speciale sunt:


a) penitenciare pentru tineri - în număr de 2, PMT Craiova şi Tichileşti;

b) penitenciare pentru femei - Penitenciarul Targsor și 6 secţii în celelalte penitenciare

c) penitenciare-spital - în număr de 6

În funcție de capacitatea lor, există :

8
- penitenciare mici (200-500 locuri),

- penitenciare mijlocii (500 -1000 locuri),

- penitenciare mari şi foarte mari (1000-2000, 3000 locuri).




4. Funcţiile penitenciarelor:

-  pază şi ordine

-  cazare

-  loc pentru hrană

-  loc de desfăşurare a activităţilor sociale

-  loc de muncă

-  infirmerie 


5. Regimuri de deţinere

-   în comun - condamnatii sunt ţinuti împreună ziua şi noaptea, activitățile fiind

desfășurate în comun (luatul mesei, dormit, lucrat în ateliere comune), femeile fiind
ţinute separat de bărbați.

-  celular – condamnaţii sunt închişi în celule separate atat ziua cât şi noaptea (mănâncă,
dorm,lucreaza în celulă). Acest regim este alicabil celor condamnaţi la o pedeapsă de
lungă durată, pentru infractiuni grave)

-  mixt – se caracterizează prin comunitate ziua, iar noaptea condamnatul fiind izolat în
celulă

-   progresiv - inițial în deţinerea în regim celular urmând, în cazul îndreptării şi

comportării bune a condamnatului, schimbarea progresiva în deţinerea în comun, apoi
într-o fază intermediară (regim de„semilibertate”) și finalizându-se cu libertatea
condiţionată. 


IV.DREPTURILE PERSOANELOR CONDAMNATE

1.1.Considerații generale
Sediul materiei îl constituie Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în

9
cadrul căreia sunt tratate pe larg, în cadrul Titlului III, Capitolul V, art. 56-80, drepturile
persoanelor condamnate, coroborate cu prevederile Regulamentului de aplicare a acestei
legi, Titlul III, Capitolul V, art. 123-172.
Nu mai puțin, referindu-ne la drepturile pe care condamnatii le au pe durata
executarii pedepselor, este necesar să precizăm că acestea sunt limitate nu numai de
prevederile legale anterior menționate cât și de natura pedepsei aplicate de instanta de
judecată precum și de regimul de executare a pedepsei, aspecte asupra cărora ne vom opri
în dezbaterile ulterioare.
Persoanei condamnate îi sunt conferite, prin dispozițiile legale, următoarele
drepturi:
1. Libertatea conştiinţei, a opiniilor şi libertatea credinţelor religioase(art.58)
2.Dreptul la informaţie(art.59)
3.Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal(art.60)
4.Dreptul de petiţionare şi dreptul la corespondenţă(art.63)
5.Dreptul la convorbiri telefonice(art.65)
6.Dreptul la comunicări on-line(art.66)
7.Dreptul la plimbare zilnică(art.67)
8.Dreptul de a primi vizite şi dreptul de a fi informat cu privire la situaţiile familiale
deosebite(art.68)
9.Dreptul la vizită intimă(art.69)
10.Dreptul de a primi, cumpăra şi a deţine bunuri (art.70)
11.Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri (art. 71)
12.Dreptul la asistenţă diplomatică(art.74)
13.Dreptul la încheierea căsătoriei (art. 75)
14.Dreptul de a vota( art. 76)
15.Dreptul la odihnă şi repausul săptămânal (art. 77)
16.Dreptul la muncă (art. 78)
17.Dreptul la învăţământ ( art. 79)
18. Dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii minime de cazare (art. 80)

1.2. Exercitarea și asigurarea drepturilor persoanelor condamnate

Numai reglementarea prin lege a drepturilor persoanelor condamnate nu este însă
pe deplin suficientă, fiind necesară completarea acesteia cu un sistem de garantii legale
care să aibă ca beneficiar persoana condamnată și care să urmăreasă valorificarea deplină a
drepturilor acesteia pe durata executării pedepsei precum și sancționarea abuzurilor
săvârșite prin neacordarea, restrângerea ori acordarea cu întârziere a drepturilor conferite
de lege .
10
 Astfel de garanții sunt instituite prin disp.art. 56 și 57 din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal.
În acest sens, disp.art. 56 alin.(1) din Lege prevăd că, exercitarea drepturilor
persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de
Constituţie şi lege. Respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele
condamnate este asigurată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate (art. 57
alin.1)
De asemenea, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, care desfăşoară
activităţi în domeniul protecţiei drepturilor omului, pot vizita penitenciarele şi pot lua
contact cu persoanele condamnate, cu acordul directorului general al Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor, iar aceste întrevederi dintre reprezentanţii organizaţiilor
neguvernamentale şi persoanele condamnate se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate,
sub supraveghere vizuală.

Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de lege, luate de

către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au
luat cunoştinţă de măsura luată.
Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a
privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea
drepturilor.( art. 56 alin.8 )
Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de
judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
În cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar,
judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în
condiţiile art. 29 din Lege ( privind audierile prin videoconferinţă) sau poate solicita
ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul
loc de deţinere, care înaintează declaraţia luată.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea
oricărei altei persoane din sistemul penitenciar, în vederea aflării adevărului.
Conform disp.art. 56 alin.(6) din Lege, plângerea se soluționează de judecătorul de
supraveghere a privării de libertate, prin încheiere motivată, în termen de 15 zile de la
primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea, în tot sau în parte, şi dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către
administraţia penitenciarului ori obligă administraţia penitenciarului să ia măsurile legale care se
impun;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă,
după caz;

11
c) ia act de retragerea plângerii.
Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică
persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data
pronunţării acesteia.
Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana
condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a
cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii,
care se depune la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat
încheierea. Contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen
de două zile de la primirea acestora.

2.Drepturile persoanelor condamnate pe durata executării pedepselor privative

de libertate.
2.1. Libertatea conştiinţei, a opiniilor şi libertatea credinţelor religioase (art.58 din
Lege)
Libertatea conştiinţei şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale
persoanelor condamnate nu pot fi îngrădite.
Persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinţelor religioase, fără a aduce
atingere libertăţii credinţelor religioase ale celorlalte persoane condamnate.
Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii
sau întruniri religioase organizate în penitenciare, pot primi vizite ale reprezentanţilor
cultului respectiv şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte
de cult.

2.2. Dreptul la informaţie (art. 59 din Lege)

Dreptul persoanelor condamnate de a avea acces la informaţiile de interes public nu
poate fi îngrădit.
Accesul persoanelor condamnate la informaţiile de interes public se realizează în
condiţiile legii.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au
obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale
privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele condamnate.
Dreptul persoanelor condamnate la informaţii de interes public este asigurat şi prin
publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau prin orice alte mijloace autorizate.
Persoanelor condamnate li se va permite să comunice cu mass-media, cu
respectarea măsurilor de siguranţă din penitenciar şi doar dacă nu există motive
întemeiate care să interzică acest lucru din raţiuni ce ţin de protecţia părţii vătămate, a
altor persoane condamnate sau a personalului penitenciarului.

12
 De asemenea, de interes sunt si disp.art. 61 din Lege denumit marginal ”Măsuri
pentru asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor”
care stabilesc că prevederile Codului penal și ale Codului de procedură penală referitoare
la executarea pedepselor privative de libertate, Legea nr. 254/ 2013, regulamentul de
aplicare a dispoziţiilor acesteia, ordinele şi deciziile emise în temeiul prezentei legi,
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările
şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi regulamentul de ordine
interioară a penitenciarului sunt puse la dispoziţie persoanelor condamnate, în perioada
de carantină şi observare după primirea în penitenciar.
În cazul în care persoana condamnată nu vorbeşte sau nu înţelege limba română,
nu se poate exprima ori are deficienţe de comunicare, administraţia penitenciarului
dispune măsurile necesare aducerii la cunoştinţă a acestor informaţii, prin intermediul
unei persoane care poate comunica cu persoana condamnată.
Textele prevederilor legale la care am făcut anterior referire se pun la dispoziţie
persoanelor condamnate, în penitenciare, în locuri accesibile. Acestea, potrivit art. 125 din
Regulament, sunt puse la dispoziție deținuților, în perioada de carantină și observare,
precum și oricând este necesar pe perioada detenției, prin punctele de documentare și
informare electronică, mape de cameră sau prin alte mijloace similare.

2.3. Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal (art.60 din lege)

Persoana condamnată, apărătorul acesteia sau oricare altă persoană, cu acordul
scris al persoanei condamnate, are acces la dosarul individual.
Persoana condamnată poate obţine, la cerere, contra cost, într-un număr de
exemplare justificat, fotocopii ale documentelor din dosarul individual.
Dacă persoanele condamnate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile
cu fotocopierea sunt suportate de către administraţia locului de deţinere.
Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele condamnate care nu au
sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în fişa contabilă nominală
sau în contul personal. Sumele cheltuite de administraţia penitenciarului pentru
exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă se recuperează ulterior de la
persoana condamnată din sumele ce le va deţine în fişa contabilă nominală sau în contul
personal, în timpul executării pedepsei.
Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei condamnate,
poate obţine, contra cost, o fotocopie a documentelor din dosarul individual.
Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este
solicitat de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei condamnate.
13
 Consultarea documentelor din dosarul individual prevăzut la alin. (1) se face în
prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului.
Datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate sunt confidenţiale, potrivit
legii.
2.4. Asigurarea exercitării dreptului la asistenţă juridică(art.62 din lege)
Persoanele condamnate beneficiază de spaţiul şi facilităţile necesare asigurării
dreptului la asistenţă juridică.
Persoanele condamnate pot consulta avocaţi aleşi de acestea, în orice problemă de
drept dedusă procedurilor administrative sau judiciare.Consultarea cu avocatul, ales sau
din oficiu, se face cu respectarea confidenţialităţii vizitei, sub supraveghere vizuală.
Conform art. 128 din Regulament, întrevederile cu apărătorii se desfășoară în spații
special amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare care să limiteze contactul fizic, dar
care să permită transmiterea de înscrisuri. Supravegherea poate fi numai vizuală, nefiind
permisă ascultarea conversației purtate de deținut cu apărătorul său.
Vizita cu apărătorul se acordă în afara drepturilor reglementate prin art. 142 din
Regulament (privind numărul si periodicitatea vizitelor), dar se consemnează în
documentele de evidență de la sectorul vizită din cadrul penitenciarului și în modulul
corespunzător din aplicația informatizată de gestiune a datelor despre deținuți.
De asememena, deținuții pot fi vizitați de notari publici, executori judecătorești,
mediatori autorizați ori de alte persoane cu atribuții oficiale, în timpul programului de
lucru al sectorului vizită din cadrul penitenciarului, în condițiile menționate anterior.

2.5. Dreptul de petiţionare şi dreptul la corespondenţă(art.63 din lege)

Dreptul de petiţionare şi dreptul la corespondenţă ale persoanelor condamnate sunt
garantate.
În sensul Legii, termenul petiţie include orice cerere sau sesizare adresată
autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor naţionale şi
internaţionale.
Conform art. 129 alin.(3) și (5) din Regulament, în cadrul dreptului de petiționare,
deținuții au posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului de
supraveghere a privării de libertate, directorului penitenciarului ori persoanelor
desemnate de acesta din urmă. De asemenea, la cerere, deținuții pot fi audiați de
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, conform programului stabilit de acesta,
precum și săptămânal, de directorul locului de deținere.
În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei şi
al răspunsurilor la petiţii, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor
asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, plicurile sunt deschise, fără a fi citite, în
prezenţa persoanei condamnate.

14
 Corespondenţa şi răspunsurile la petiţii au caracter confidenţial şi nu pot fi reţinute
decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.
Corespondenţa şi răspunsurile la petiţii pot fi reţinute şi predate celor în drept dacă
există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Persoana condamnată este
înştiinţată, în scris, cu privire la luarea acestor măsuri. Reţinerea şi predarea celor în drept
a corespondenţei şi a răspunsurilor la petiţii în acest caz se pot face numai pe baza
dispoziţiilor emise de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, prevederile
art. din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
Potrivit art.64 din Lege, pentru asigurarea exercitării dreptului de petiţionare şi a
dreptului la corespondenţă, directorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile
corespunzătoare pentru punerea la dispoziţia persoanei condamnate a materialelor
necesare, precum şi pentru instalarea de cutii poştale în interiorul penitenciarului.
Petiţiile şi corespondenţa sunt colectate de către personalul furnizorului de servicii
poştale, căruia i se asigură accesul în interiorul penitenciarului.
Personalul furnizorului de servicii poştale este însoţit, în interiorul penitenciarului,
de o persoană anume desemnată de directorul penitenciarului.
Răspunsurile la petiţii şi corespondenţă, adresate persoanelor condamnate, se
predau de îndată destinatarului, sub semnătură.

2.6. Dreptul la convorbiri telefonice(art. 65 din lege)

Persoanele condamnate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la
telefoanele publice instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter
confidenţial şi se efectuează sub supraveghere vizuală.
Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, directorul
penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane
publice în interiorul penitenciarului.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către
persoanele condamnate.
Numărul şi durata convorbirilor telefonice se stabilesc prin regulamentul de
aplicare a Legii.
În acest sens, arătăm că potrivit art. 133 din Regulament, deținuții au dreptul de a
efectua, pe cheltuiala lor, convorbiri telefonice de la telefoanele instalate în incinta
sectorului de deținere, cu cel mult 10 persoane din exteriorul penitenciarului, atât din țară,
cât și din străinătate. Persoanele ce pot fi contactate de către deținuți sunt cele prevăzute la
art. 2 lit.m) din Regulament5 , avocatul, notarul public, executorul judecătoresc, mediatorul

5 Respectiv membrii de familie, aparținători sau alte persoane - soț, soție, rude până la gradul IV, persoane
care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, reprezentanți legali când
sunt desemnați, precum și, în cazuri excepționale, persoane față de care s-au stabilit puternice relații afective.
15
autorizat ori de altă persoană cu atribuții oficiale, precum și de reprezentantul diplomatic,
în cazul deținuților de cetățenie străină.
Numele și numărul de telefon al persoanelor prevăzute la alin. (1) se indică în
cererea scrisă a deținutului, care se supune spre aprobare directorului penitenciarului.
În funcție de regimul de executare în care sunt incluși, deținuții pot efectua
convorbiri telefonice, după cum urmează:
a)zilnic, deținuții cărora li se aplică regimul de executare deschis, semideschis și închis,
precum și cei cărora nu li s-a stabilit încă regimul de executare, 10 apeluri telefonice, cu
durata maximă cumulată de 60 de minute;
b) zilnic, deținuții cărora li se aplică regimul de maximă siguranță, precum și cei care
prezintă risc pentru siguranța penitenciarului, 3 apeluri telefonice cu durata maximă
cumulată de 30 de minute.

2.7. Dreptul la comunicări on-line (art. 66 din lege)

Pentru anumite categorii de persoane condamnate, se poate facilita comunicarea
on-line cu membrii de familie sau alte persoane.
Categoriile de persoane condamnate, numărul şi durata comunicărilor on-line,
precum şi modalitatea de acordare a acestora se stabilesc prin regulamentul de aplicare a
Legii.
În conformitate cu art. 134 alin. (2) din Regulament, categoriile de deținuți care pot
beneficia de comunicări on-line, din cauza distanței mari de la domiciliu la penitenciar sau
a altor motive justificate și care nu sunt vizitați de membrii de familie, aparținători sau alte
persoane, sunt:
a)deținuții care au o bună comportare, participă activ la programele și activitățile
educative, de asistență psihologică și asistență socială recomandate în Planul
individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică ori la activități lucrative;
b) tinerii din penitenciarele pentru tineri;
c) femeile din penitenciarele sau secțiile de femei;
d) deținuții internați în penitenciarele-spital.
În cazurile enumerate anterior, deținuții pot comunica on-line de 4 ori pe lună.
Durata comunicării on-line este de până la 30 de minute.
Prin excepție de la prevederile alin. (2), pot efectua comunicări on-line și deținuții ai
căror membri de familie, aparținători sau alte persoane se află în situații de catastrofe,
calamități, boală gravă, deces sau în alte cazuri temeinic justificate. Pentru deținuții aflați în
una din aceste situații, pe întinderea evenimentelor, durata este de până la 1 oră zilnic.
Deținuții beneficiază de dreptul la comunicări on-line în baza aprobării directorului,
la propunerea asistentului social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu
responsabilități similare sau la cererea deținutului însoțită de un referat întocmit de
16
asistentul social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu responsabilități
similare, iar dacă situația deținutului se îmbunătățește din perspectiva relațiilor cu mediul
de suport, directorul penitenciarului poate anula aprobarea acordată.( art. 136 alin. 1 si 3
din Regulament).

2.8. Dreptul la plimbare zilnică(art.67 din lege)

Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic plimbarea în aer liber timp de
minimum o oră, în funcţie de regimul de executare a pedepsei privative de libertate.
Prin durata plimbării zilnice se înțelege timpul petrecut în curțile de plimbare sau
alte spații amenajate de către deținutul care poate să desfășoare această activitate.
Deținuților din regimul de maximă siguranță și închis li se asigură plimbarea în aer
liber în condițiile art. 58 și 69 din Regulament.
În acest sens, potrivit art. 58 din Regulament, deținuții din regimul de maximă
siguranță care nu prestează muncă, nu participă la programe educative, de asistență
psihologică și asistență socială sau nu desfășoară activități de instruire școlară și formare
profesională au dreptul la cel puțin două ore de plimbare zilnică, în curți special amenajate
în aer liber.
Deținuții aflați în executarea acestui regim, care prestează muncă, participă la
programe educative, de asistență psihologică și asistență socială sau desfășoară activități
de instruire școlară și formare profesională au dreptul la cel puțin o oră de plimbare
zilnică.
De asemenea, deținuții din regimul de maximă siguranță aflați în executarea
sancțiunii disciplinare cu izolarea au dreptul la cel puțin o oră de plimbare zilnică, în curți
special amenajate în aer liber.
În ceea ce privește dreptul la plimbare zilnică al deținuților din regimul închis, art.
69 din Regulament prevede că cei care nu prestează muncă și nu participă la alte activități
au dreptul la cel puțin 3 ore de plimbare zilnică.
Deținuții din regimul închis cei care prestează muncă, participă la programe de
educație sau asistență psihologică și asistență socială au dreptul la cel puțin o oră de
plimbare zilnică.
Deținuții din regimul închis, aflați în executarea sancțiunii disciplinare cu izolarea,
au dreptul la cel puțin o oră de plimbare zilnică, în curți special amenajate în aer liber.
Deținuților din regimul semideschis și deschis li se asigură accesul la curțile de
plimbare, pe perioada în care ușile camerelor sunt deschise, conform programului aprobat
de directorul penitenciarului.
Pe timpul transferului deținuților de la un penitenciar la altul, deținuții beneficiază
de timp pentru fumat și necesități fiziologice și medicale în penitenciarele de tranzit,
stabilite prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

17
 2.9. Dreptul de a primi vizite şi dreptul de a fi informat cu privire la situaţiile
familiale deosebite(art. 68 din lege)
În conformitate cu art. 68 alin. (1)-(3) din Lege, persoanele condamnate au dreptul
de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului
administraţiei penitenciarului. Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific.
Durata şi periodicitatea vizitelor, modul de organizare a acestora, precum şi
calitatea persoanelor vizitatoare se stabilesc prin regulamentul de aplicare a Legii.
În acest sens, art. 138 din Regulament prevede că deținuții pot fi vizitați de membrii
de familie sau aparținători iar, cu consimțământul deținutului, acesta poate fi vizitat și de
alte persoane, cu aprobarea scrisă a directorului locului de deținere.
Acordarea dreptului la vizită pentru deținuți se efectuează pe baza unei programări
prealabile care se face înainte de data prezentării în vederea acordării vizitei. Solicitarea
programării se face telefonic, prin e-mail sau direct la sediul penitenciarului, în timpul
programului de lucru al sectorului de acordare a drepturilor la pachet și vizită.
În conformitate cu art. 139 din Regulament, deținuții pot primi vizite, în funcție de
regimul de executare a pedepsei privative de libertate și de conduita adoptată pe timpul
detenției,astfel:
a) cu dispozitive de separare, tip cabină;
b) fără dispozitive de separare.
Vizita cu dispozitive de separare se acordă deținuților cărora li se aplică regimul de
maximă siguranță sau regimul închis și deținuților condamnați cărora nu li s-a stabilit
regimul de executare.
Vizita fără dispozitive de separare se acordă deținuților cărora li se aplică regimul
semideschis și deschis.
În mod excepțional, vizita fără dispozitive de separare se poate acorda și deținuților
pentru care nu s-a stabilit regimul de executare a pedepsei, celor cărora li se aplică regimul
de maximă siguranță ori regimul închis, cu aprobarea directorului penitenciarului, în
următoarele condiții:
a) pentru stimularea celor care au o conduită corespunzătoare, participă activ la activitățile
lucrative, educative, de asistență psihologică și asistență socială și îndeplinesc obiectivele
stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică și
pentru stimularea deținuților care au contribuit la prevenirea unor situații de risc
confirmate;
b) cu ocazia unor evenimente deosebite, zi de naștere, căsătorie, nașterea unui copil,
decesul unui membru de familie;
c) la solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și
Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, respectiv Subcomitetului pentru
Prevenirea Torturii și a Pedepselor ori Tratamentelor Inumane sau Degradante din cadrul
Organizației Națiunilor Unite, cu ocazia vizitelor întreprinse de aceștia în penitenciare.

18
 De asemenea, directorul penitenciarului poate dispune ca vizitele deținuților cărora
li se aplică regimul semideschis sau regimul deschis să aibă loc în spații prevăzute cu
dispozitive de separare, în situația în care:
a) există informații cu privire la posibilitatea producerii unui eveniment negativ;
b) vizitatorul sau deținutul solicită acest lucru;
c) împotriva deținuților s-a declanșat procedura disciplinară sau au fost sancționați
disciplinar în ultimele 6 luni pentru introducere, comercializare ori deținere de droguri,
medicamente fără prescripție medicală sau obiecte interzise, pentru exercitarea de violențe
ori pentru abateri disciplinare comise în cadrul sectorului de acordare a drepturilor la
pachet și vizită.
Durata vizitei este de la 30 de minute până la două ore, în funcție de numărul
solicitărilor de acordare a vizitelor și de spațiile existente.
Deținuții pot beneficia în cursul unei zile de o singură vizită.
În ceea ce privește numărul și periodicitatea vizitelor, art. 142 din Regulament
stabilește că:
a) deținuții cărora li se aplică regimul deschis beneficiază lunar de 6 vizite;
b) deținuții cărora li se aplică regimul semideschis beneficiază lunar de 5 vizite;
c) deținuții pentru care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei beneficiază
lunar de 5 vizite;
d) deținuții cărora li se aplică regimul închis beneficiază lunar de 5 vizite;
e) deținuții cărora li se aplică regimul de maximă siguranță beneficiază lunar de 3 vizite;
f) femeile gravide ori care au născut, pentru perioada în care îngrijesc copilul în locul de
deținere, beneficiază lunar de 8 vizite.
În situația nașterii copilului deținutului ori a decesului unui membru de familie,
directorul penitenciarului poate aproba ca deținuții, în baza unei solicitări scrise, să
beneficieze de o vizită, în afara celor prevăzute anterior. Persoanele condamnate sunt
informate de către administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul
soţului, soţiei sau al concubinului, concubinei, precum şi al unei rude apropiate, în cel mai
scurt timp de la luarea la cunoştinţă, de către administraţia penitenciarului, despre
evenimentul produs.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (4)-(6) din Lege, persoanele

condamnate au dreptul de a primi oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale
apărătorului. Persoanele condamnate pot comunica în limba maternă atât între ele, cât şi
cu persoanele care le vizitează.

2.10. Dreptul la vizită intimă (art.69 din lege)

În conformitate cu disp.art. 69 din Lege și art. 145 din Regulament,pot beneficia de
vizită intimă persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) sunt condamnate definitiv și sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor
privative de libertate, respectiv sunt arestate preventiv în cursul judecății;
19
b) nu sunt în curs de judecată în calitate de inculpat; 6
c) există o relație de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie
sau, după caz, o relație de parteneriat similară relațiilor stabilite între soți;
d) nu au beneficiat de permisiunea de ieșire din penitenciar în ultimele 3 luni anterioare
solicitării vizitei intime, în cazul persoanelor condamnate;
e) nu au fost sancționate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei
intime, sau sancțiunea a fost ridicată în cazul persoanelor condamnate, iar în cazul
persoanelor arestate preventiv în cursul judecății în ultimele 30 de zile anterioare
solicitării;
f) participă activ la activități și programe educaționale, de asistență psihologică și asistență
socială ori la muncă.
Persoana condamnată căsătorită poate beneficia de vizită intimă numai cu soţul sau
soţia.
De asemenea, potrivit alin. 3 al textului de lege, pentru acordarea vizitei intime,
partenerii trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi anterior datei
primirii în penitenciar. Dovada existenţei relaţiei de parteneriat se face prin declaraţie pe
propria răspundere, autentificată de notar.
Directorul penitenciarului poate aproba vizite intime între persoane condamnate, în
condiţiile art.69 din Lege.
Numărul, periodicitatea şi procedura desfăşurării vizitelor intime se stabilesc prin
regulamentul de aplicare a legii.
În acest sens, prin art. 146 din Regulament se prevede că persoanele condamnate
definitiv, respectiv arestate preventiv aflate în cursul judecății au dreptul la o vizită intimă
o dată la 3 luni, cu durata de trei ore, cu respectarea condițiilor legale.
În situația în care vizita intimă este determinată de încheierea căsătoriei potrivit
dispozițiilor art.75 din Lege, durata acesteia este de 48 de ore. Vizita se desfășoară cu
acordul directorului penitenciarului, care stabilește data la care va avea loc vizita,
informând în timp util persoana.

2.11. Dreptul de a primi, cumpăra şi a deţine bunuri (art.70 Lege)

În conformitate cu disp.art. 70 alin. 1 din Lege, persoanele condamnate au dreptul
de a primi bunuri şi de a efectua cumpărături.
Numărul şi greutatea pachetelor, categoriile de bunuri care pot fi primite,
cumpărate, păstrate şi folosite de către persoanele condamnate, precum şi procedura de
primire, păstrare şi folosire se stabilesc prin regulamentul de aplicare a Legii.

6
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 222 din 2 aprilie 2015, publicată în M.Of. nr. 380 din 2 iunie 2015, s-a
admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. b) şi ale art. 110 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, constatându-se neconstituţionalitatea acestora.
20
 În această privință, prin art. 148 din Regulament se stabilește că deținuții au dreptul
de a primi, cumpăra, păstra și de a folosi pe perioada detenției bunuri de natura celor
prevăzute în anexa nr.1 la Regulament.
Deținuților le sunt interzise primirea, cumpărarea, deținerea și portul bunurilor și
obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase.
Potrivit alin. 4 al art. 148, deținuții au dreptul de a primi, lunar, un pachet cu
produse alimentare în greutate de maximum 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de
maximum 6 kg de fructe și legume.
Pachetele prevăzute la alin. (4), precum și bunurile și obiectele prevăzute în anexa
nr. 1 se primesc cu ocazia efectuării vizitelor.
Primirea, folosirea și păstrarea bunurilor, inclusiv a celor alimentare, se fac cu
respectarea regulilor de igienă și a măsurilor de siguranță impuse de administrația
penitenciarului.
Bunurile și obiectele prevăzute în anexa nr. 1 precum și produsele prevăzute la alin.
(4) sunt supuse, în prezența deținuților, controlului specific executat de personalul anume
desemnat de către directorul locului de deținere.
Deținuților le este interzisă:
a) primirea de produse alimentare care, în vederea consumului, necesită încălzire, coacere,
fierbere sau alte tratamente termice;
b) cumpărarea de produse alimentare ușor alterabile ori care, în vederea consumului,
necesită încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice, cu excepția cafelei, ceaiului,
laptelui și a supelor instant;
c) primirea și cumpărarea de lămâi și derivate ale acestora.
De asemenea, se interzice primirea bunurilor, obiectelor și produselor prevăzute de
anexa nr. 3 la Regulamenr, precum și a celor a căror manipulare implică risc de deteriorare.
Potrivit art. 70 alin. 3 din Lege, persoanele condamnate pot primi și sume de bani,
care se consemnează în fişa contabilă nominală, ce se întocmeşte la intrarea în penitenciar.

Sumele de bani, în lei și valută, se primesc de la membrii de familie, aparținători sau

alte persoane prin mandat poștal ori prin depunere directă la sectorul de acordare a
drepturilor la pachet și vizită, se consemnează în fișa contabilă nominală și pot fi folosite
conform prevederilor art. 70 alin. (4) din Lege. Sumele de bani introduse în penitenciar, în
lei sau valută, pe alte căi decât cele prevăzute mai sus, precum și cele găsite asupra
deținuților cu ocazia perchezițiilor se confiscă și se fac venit la bugetul de stat.(art.149 alin.
1 si 2 din Regulament)

Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca

prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei şi
sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar sunt evidenţiate în fişa contabilă
nominală a persoanelor condamnate şi pot fi folosite pentru:

21
a)exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la
convorbiri telefonice;

b) fotocopierea documentelor de interes personal;

c)efectuarea examenului medical prevăzut la art. 72 alin. (4) din Lege;

d)derularea contractului de asigurare în condiţiile art. 87 alin. (2);

e)repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispozi ţ ie de administra ţ ia

penitenciarului;

f)recuperarea cheltuielilor avansate de administraţia penitenciarului, în condiţiile art. 60

alin. (3), art. 64 alin. (5) şi art. 72 alin. (5);

g)cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri;

h)plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate;


i) îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Relativ la exercitarea dreptului de a efectua cumpărături, art. 151 din Regulament

prevede dreptul deținuților de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta
penitenciarului, în limita a 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente,
fructe, legume, apă minerală, băuturi răcoritoare, țigări și alte bunuri de natura celor
permise să fie primite, potrivit anexei nr. 1 la Regulament. Materialele necesare exercitării
drepturilor de petiționare, la corespondență și la convorbiri telefonice pot fi cumpărate de
la punctele comerciale din incinta penitenciarului fără a afecta limita de 3/4 din valoarea
salariului minim brut pe economie.
În situația în care nu se poate asigura funcționarea unui punct comercial în incinta
penitenciarului, cumpărăturile pot fi făcute din afara acestuia de către personalul
desemnat, în baza cererii deținuților și a ofertelor puse la dispoziție de către operatorii
economici, cu respectarea prevederilor de mai sus.
Prețurile practicate în cadrul punctelor comerciale din incinta penitenciarului nu
pot fi mai mari decât media prețurilor practicate de magazine similare de pe piața locală.

2.12. Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri(art. 71-73 din lege)

Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este
garantat, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică. Dreptul la asistenţă
medicală include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală
de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile
de sănătate, cât şi îngrijirile terminale.
Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal
calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.

22
 Persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri,
tratament medical şi medicamente.
Serviciile de asistenţă medicală, tratament, îngrijiri şi medicamentele sunt asigurate
din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru
privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităţilor din
sistemul administraţiei penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse,
potrivit legii.
Acordarea asistenţei medicale, a tratamentului şi a îngrijirilor persoanelor
condamnate se face în condiţiile regulamentului de aplicare a Legii.
Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost,
să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar.
Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul
medical al persoanei condamnate.
Conform art. 152 alin. (4) și (5) din Regulament, pentru asigurarea asistenței
medicale, în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor funcționează o rețea sanitară
proprie formată din:
a) cabinete de medicină de familie;
b) cabinete de medicină dentară;
c) farmacii și oficine locale de distribuție;
d) staționare;
e) cabinete și ambulatorii de specialitate;
f) penitenciare-spital.
Sectorul medical din cadrul unui loc de deținere trebuie să cuprindă cel puțin
următoarele spații și echipamente:
a) sta ț ionare pentru de ț inu ț i bolnavi cu afec ț iuni acute, cronice reacutizate,
infectocontagioase, tratament antituberculos sau aflați în refuz de hrană;
b) camere pentru izolare respiratorie;
c) camere pentru recoltarea sputei;
d) cabinete de consultații medicale și stomatologice;
e) săli de tratament;
f) punct farmaceutic.

Prevederi detaliate privind acordarea asistenței medicale primare, asistența

medicală de urgență, asistența medicala ambulatorie, asistența medicală dentara,
acordarea asistenței medicale deținuților aflați în infirmeria penitenciarului si asistența
medicală spitalicească se regasesc în art. 153-158 din Regulament.
În ceea ce priveste acordarea asistenței medicale primare menționăm că la nivelul
fiecărui penitenciar, serviciile de asistență medicală primară sunt acordate de către medici
de specialitate, din care cel puțin unul de medicină generală sau medicină de familie,

23
precum și de un număr minim de cadre medii sanitare pentru asigurarea continuității
asistenței medicale.
În penitenciarele unde își desfășoară activitatea cel puțin 2 medici, indiferent de
specialitatea acestora, acordarea asistenței medicale se asigură în program alternativ,
dimineața și după-amiaza.
Deținuților li se acordă servicii de asistență medicală primară la cererea acestora, la
recomandarea medicului, în baza unei programări, precum și ori decât ori este necesar.
Deținuții cu afecțiuni medicale cronice sunt luați în evidența cabinetului medical,
asigurându-li-se tratamentul și regimul alimentar corespunzător(art. 153 din Regulament).
Asistența medicală spitalicească se realizează prin internare în penitenciarele-spital,
precum și în alte unități sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări
de sănătate.
Internarea în penitenciarele-spital se face în baza unei solicitări semnate de
directorul și medicul penitenciarului. Aprobarea internării este dată de către directorul
penitenciarului- spital sau de către înlocuitorul acestuia.

În ceea ce privește efectuarea examenului medical, potrivit disp.art. 72 din Lege,

examenul medical al persoanelor condamnate se realizează la primirea în penitenciar şi în
timpul executării pedepsei privative de libertate, în mod periodic.
În cazul în care constată urme de violenţă sau persoana condamnată acuză
violenţe, medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a consemna în fişa
medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu
orice altă agresiune şi de a sesiza de îndată procurorul.
Cu ocazia primirii în penitenciar, după identificarea persoanei condamnate, dacă
aceasta prezintă afecţiuni medicale, penitenciarul adoptă măsurile necesare pentru
asigurarea asistenţei medicale în reţeaua medicală proprie sau a Ministerului Sănătăţii.

Acordarea asistenţei medicale în cazuri speciale, face obiectul reglementării disp. art. 73
din Lege.
Potrivit dispozițiilor anterior menționate femeile condamnate, care sunt însărcinate,
beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri ca naşterea să
aibă loc în afara penitenciarului, într-o instituţie medicală specializată. Administraţia
penitenciarului ia măsuri ca, în mod excepţional, persoana condamnată, la solicitarea
acesteia şi dacă nu este decăzută din drepturile părinteşti, să îşi poată îngriji copilul până la
vârsta de un an.
Administraţia penitenciarului ia măsuri ca, în mod excepţional, persoana
condamnată, la solicitarea acesteia şi dacă nu este decăzută din drepturile părinteşti, să îşi
poată îngriji copilul până la vârsta de un an.
La împlinirea vârstei de un an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu
acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta.

24
 În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijire potrivit alin. (3), acesta este
încredinţat, potrivit legii, unei instituţii specializate, înştiinţându-se, în acest sens,
autorităţile competente pentru protecţia copilului.

Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt

desemnate penitenciarele care asigură condiţiile necesare pentru ca mama privată de
libertate, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul până la împlinirea vârstei de un
an.

De asemenea, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor se stabilesc penitenciarele sau spitalele-penitenciar în care vor funcţiona
secţii speciale de psihiatrie destinate deţinuţilor cu tulburări psihice grave, inclusiv cele
provocate de alcool sau alte substanţe psihoactive.
În secţiile speciale de psihiatrie se asigură, de către personal specializat, tratamentul
necesar şi desfăşurarea programelor de intervenţie specifică deţinuţilor cu tulburări psihice
grave, pentru modificarea pozitivă a personalităţii şi comportamentului acestora.

2.13. Dreptul la asistenţă diplomatică (art. 74 din lege)

În conformitate cu disp.art. 74 alin. 1 din Lege, persoanele condamnate, care au altă
cetăţenie decât cea română, au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau
consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitate de funcţionarii
acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare, în condiţii de confidenţialitate, sub
supraveghere vizuală.
Administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu instituţiile prevăzute la
alin. (1) pentru realizarea asistenţei diplomatice a persoanelor condamnate.
Persoanele condamnate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele
condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat
diplomatic sau consular în România, pot solicita administraţiei penitenciarului să
contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitate de
reprezentanţii acesteia, în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
Persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, sunt informate, la
intrarea în penitenciar, cu privire la posibilitatea continuării executării pedepsei privative
de libertate în statul de cetăţenie.
Persoanele condamnate care nu au cetăţenie sau au altă cetăţenie decât cea română
au dreptul de a solicita acordarea unei forme de protecţie în România, în condiţiile legii.
Cererile de azil depuse de aceste persoane se transmit autorităţii desemnate pentru
imigrări de către administraţia penitenciarului, care va asigura accesul autorităţilor
competente în domeniul azilului, pentru efectuarea formalităţilor prevăzute de lege.

2.14. Dreptul la încheierea căsătoriei(art. 75 din lege)

25
 Persoanele condamnate au dreptul la încheierea căsătoriei în penitenciar, în
condiţiile legii. Consimţământul viitorilor soţi este luat de către ofiţerul de stare civilă din
cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, din
cadrul primăriei în a cărei rază administrativ-teritorială se găseşte penitenciarul.
Administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare
încheierii căsătoriei.
După încheierea căsătoriei, soţii pot beneficia de vizită intimă, timp de 48 de ore, cu
acordul directorului penitenciarului. Aceste din urmă prevederi nu se aplică în cazul în
care cei doi soţi divorţează şi se recăsătoresc între ei.
În actul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei, se înscrie localitatea în a cărei rază
teritorială este situat penitenciarul.
Potrivit art.168 alin. 4 și 5, din Regulament, la încheierea căsătoriei pot participa, cu
aprobarea directorului penitenciarului, un număr de maximum 10 persoane, inclusiv
deținuți, apropiate viitorilor soți. După încheierea căsătoriei și aprobarea vizitei intime de
48 de ore, directorul penitenciarului poate aproba ca soții să primească suplimentar un
pachet cu alimente în greutate de până la 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de
maximum 6 kg de fructe și legume, dacă nu există posibilitatea acordării permisiunii ieșirii
din locul de deținere.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim
semideschis sau deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în
localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul directorului
penitenciarului, şi pot primi, în acest scop, o permisiune de ieşire din penitenciar de până
la 5 zile. Consimţământul viitorilor soţi este luat de către ofiţerul de stare civilă din cadrul
serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, din cadrul
primăriei localităţii în care se încheie căsătoria.
Permisiunea de ieşire din penitenciar prevăzută la alin. (6) se acordă de către
directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

2.15. Dreptul de a vota (art. 76 din lege)

Persoanele condamnate îşi pot exercita dreptul de a vota, dacă acesta nu a fost
interzis prin hotărârea de condamnare.
Administraţia penitenciarului asigură persoanelor condamnate condiţiile necesare
exercitării dreptului la vot, potrivit legii.
Şeful serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor acordă scutire de la
plata cheltuielilor de producere şi de eliberare a actelor de identitate, în situaţia în care
persoanele condamnate nu dispun de mijloace financiare.
2.16. Dreptul la odihnă şi repausul săptămânal( art. 77 din lege)
Persoanelor condamnate li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.

26
 Persoanele condamnate care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit
legislaţiei muncii.
Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.
2.17. Dreptul la muncă( art. 78 din lege)
Persoanelor condamnate li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului
de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de
vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate
sprijinirii formării profesionale a acestora.
Acest drept urmează a fi dezvoltat separat, într-o secțiune distinctă a prezentei
lucrări.

2.18. Dreptul la învăţământ(art. 79 din lege)

Persoanele condamnate pot participa, în funcţie de posibilităţile penitenciarului, la
cursuri de instruire şcolară sau universitare, în condiţiile protocolului de colaborare
încheiat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ţinându-se cont de nevoile prioritare de
intervenţie identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare şi de
măsurile de siguranţă aplicate.

2.19. Dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii minime de cazare( art. 80

din lege)
Persoanelor condamnate li se asigură dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii
minime de cazare, conform art. 48-50 din lege. Acest drept urmează a fi dezvoltat separat,
într-o secțiune distinctă a prezentei lucrări.

V. REGIMURILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRIVATIVE DE

LIBERTATE

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt reglementate prin

dispozițiile Legii nr. 254/2013, Titlul III, Capitolul III, art. 30-42 coroborate cu prevederile
Regulamentului de aplicare a acestei legi, art. 43-95 .

1.Dispoziţii generale
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de
reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate (art. 30 alin. 1 din
Lege).Astfel, acestea reprezintă totalitatea regulilor, drepturilor, obligațiilor, programelor și

27
activităților care urmăresc realizarea unei bune conviețuiri, astfel încât să încurajeze
comportamente, atitudini și abilități care să contribuie la reintegrarea socială.
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe
sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în
condiţiile prevăzute de lege.
Acestea asigură respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor
condamnate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să cauzeze suferinţe fizice şi nici să
înjosească persoana condamnată.

2.Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate

Conform art. 31 alin. 1 din Lege regimurile de executare a pedepselor privative de
libertate sunt, în ordinea descrescătoare a gradului de severitate, următoarele:
a) regimul de maximă siguranţă;

b) regimul închis;

c) regimul semideschis;

d) regimul deschis.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferenţiază în raport

cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de acordare
a drepturilor şi de desfăşurare a activităţilor zilnice, în raport cu situația juridică, starea
sănătății, vârsta și comportarea în timpul executării pedepsei, precum şi cu condiţiile de
detenţie.
În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, individualizarea şi
schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din:
directorul penitenciarului, care este şi preşedintele comisiei, şeful serviciului sau biroului
pentru aplicarea regimurilor şi şeful serviciului sau biroului educaţie ori şeful serviciului
sau biroului asistenţă psihosocială care îşi desfăşoară activitatea, de regulă, o dată pe
săptămână.

2.1.Regimul de maximă siguranţă

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă sunt
supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulă,
individual, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice, de
consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare
profesională, în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub
supraveghere continuă, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii. (art. 34
alin. 4 din Lege)
Prin desfășurarea acestor activități se are în vedere si acordarea posibilității trecerii
în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
28
 Categorii de deținuți cărora li se aplică regimul de maximă siguranță
Regimul de maximă siguranţă se aplică INIȚIAL, conform disp.art. 34 alin. 1 din
Lege:
- persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
- persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani;
- persoanelor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului. (art.34 alin. 1
din lege), în condițiile art. 27 și 28 din Regulament, independent de durata pedepsei.
Cu toate acestea, în mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii,
precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în
regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate (art. 34 alin. 3 din Lege )
excepție făcând, în mod vădit, persoanele care prezintă risc pentru siguranţa
penitenciarului.
În ceea ce privește persoanele care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului,
conform cu art. 27 din Regulament, la stabilirea riscului pe care îl prezintă deținutul
pentru siguranța penitenciarului sunt luate în considerare următoarele criterii:
a) săvârșirea infracțiunii prin folosirea armelor de foc ori prin cruzime;
b) evadarea ori părăsirea locului de muncă în prezenta pedeapsă sau în pedepsele
anterioare;
c) tentativa de evadare, forțarea dispozitivelor de siguranță ori distrugerea sistemelor de
siguranță;
d) neprezentarea nejustificată a deținutului la data și ora stabilite din permisiunea de ieșire
din penitenciar;
e) introducerea, deținerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanțe
toxice ori alte obiecte și substanțe care pun în pericol siguranța penitenciarului, misiunilor
sau a persoanelor;
f) instigarea, influențarea sau participarea în orice mod la producerea de revolte sau luări
de ostatici;
g) apartenența la grupări de crimă organizată, coordonarea activităților infracționale ori de
tip terorist;
h) acte de violență soldate cu vătămări corporale ori deces împotriva personalului sau a
altor persoane;
i) informațiile privind profilul psihosocial rezultate în urma evaluărilor stabilite de
reglementările în vigoare.
În cazul acestei categorii de deținuți, în afara regulilor aplicabile regimului de
maximă siguranță, sunt prevăzute măsuri speciale luate de administrația locului de
deținere. Astfel, potrivit art. 28 din Regulament, deținuții care prezintă risc pentru
siguranța penitenciarului sunt cazați separat, în camere special amenajate în cadrul
secțiilor de maximă siguranță iar activitățile desfășurate cu aceștia se realizează separat de

29
ceilalți deținuți. Deținuții care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului sunt
monitorizați de către personal special desemnat.

Potrivit art. 28 din Regulament evaluarea inițială a riscului deținuților pentru

siguranța penitenciarului se realizează de către comisia pentru stabilirea, individualizarea
şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate7 cu ocazia
individualizării și stabilirii regimului de executare și se reevaluează periodic.
În cazul încetării măsurilor specifice riscului pentru siguranța penitenciarului,
deținutul rămâne în regimul de maximă siguranță, schimbarea acestuia făcându-se
conform art. 40 alin. (7) și (10) din Lege.
Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situațiile de
risc pentru siguranța penitenciarului prevăzute de art. 27 din Regulament, comisia pentru
stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate se întrunește și analizează situația deținutului în vederea evaluării și stabilirii
riscului pe care îl prezintă pentru siguranța penitenciarului.

De asemenea, potrivit art. 54 alin. 2 si 3 din Regulament, regimul de maximă

siguranță se aplică și:
a) deținuților, clasificați inițial în alt regim de executare, care au comis o infracțiune sau o
abatere disciplinară foarte gravă și care, prin conduita lor, afectează în mod grav
desfășurarea normală a activităților în locul de deținere ori siguranța acestuia;
b) deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depășește
13 ani, în următoarele situații:
- au săvârșit abateri disciplinare repetate;
- constituie pericol pentru ei înșiși, pentru alți deținuți, pentru personal sau
pentru societate, având în vedere antecedentele privind actele de
indisciplină, de intimidare, de violență, de distrugere.

Categorii de deținuți cărora nu li se aplică regimul de maximă siguranţă

Conform art. 35 alin. 1 din Lege, regimul de maximă siguranţă nu se aplică
următoarelor persoane condamnate:
a) care au împlinit vârsta de 65 de ani; acestea execută pedeapsa privativă de libertate în
regim închis.
b) femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an;
c) persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni
locomotorii grave.

7 Prevăzută prin dispozițiile art. 32 din Legea 254/2013.

30
 Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) execută pedeapsa privativă
de libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea
regimului de maximă siguranţă.
Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor condamnate care prezintă risc pentru
siguranţa penitenciarului, stabilit ca atare, potrivit criteriilor şi procedurii de evaluare a
riscului prevăzute de Regulament.
Prevederi detaliate asupra particularităților regimului de maximă siguranta se
regasesc in art. 55-63 din Regulament, după cum urmează:
Locul de executare
Regimul de maximă siguranță se execută în penitenciare anume destinate ori în
secții sau spații special amenajate.
Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere
Deținuții din regimul de maximă siguranță sunt cazați, de regulă, individual.
Aceștia pot fi cazați în comun, în situația în care starea de sănătate sau participarea
la diferite programe de influențare a comportamentului o impun, cu condiția ca numărul
acestora să nu fie mai mare de 10.
Secțiile, camerele și locurile unde deținuții din regimul de maximă siguranță
desfășoară diferite activități sunt permanent închise și asigurate.
Programul zilnic
Programul zilnic este riguros stabilit, dispozițiile art. 47 și 48 din Regulament
aplicându-se în mod corespunzător.
Deținuții din regimul de maximă siguranță care nu prestează muncă sau nu
participă la activități de instruire școlară ori formare profesională desfășoară, în limita a
minimum 3 ore pe zi, activități de plimbare, activități educative, de asistență psihologică și
asistență socială, sportive și religioase.
Hrana se servește în camerele de deținere sau în săli de mese.
Asistența medicală se asigură de personal medical anume desemnat, în spații
amenajate, de regulă, în interiorul secției de maximă siguranță. La solicitarea personalului
medical, asistența medicală este acordată sub supravegherea personalului de pază. În
cazuri deosebite, la solicitarea medicului curant, deținuții din regimul de maximă
siguranță pot fi internați în unități sanitare.
Munca
Deținuții din regimul de maximă siguranță care au o comportare bună și respectă
regulile de ordine interioară pot presta muncă, în grupuri mici, în interiorul
penitenciarului, în spații prevăzute cu dispozitive de închidere sigure și sub supraveghere
permanentă.
Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială
Programele și activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială cu
deținuții din regimul de maximă siguranță se desfășoară, pe baza recomandărilor din
Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, individual sau în
grupuri mici, în locuri anume destinate, sub supraveghere continuă.

31
Personalul locului de deținere
Personalul desemnat să aplice regimul de maximă siguranță este anume selecționat,
format și specializat, dotat cu mijloace de autoapărare, alarmare și comunicare, într-un
număr suficient, astfel încât să asigure o supraveghere strictă a deținuților, atât în
interiorul, cât și în exteriorul penitenciarului, precum și intervenția operativă, în situațiile
în care se impune.
Escortarea și însoțirea
Deplasarea deținuților din regimul de maximă siguranță la organele judiciare,
spitale ori în alte locații din exteriorul penitenciarului, precum și transferarea la un alt loc
de deținere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte
categorii de deținuți, acestora aplicându-li-se mijloace de imobilizare, în cazuri justificate,
prin autorizare scrisă a directorului unității.
La ieșirea și intrarea din și în camerele de deținere, deținuții din regimul de maximă
siguranță sunt supuși, în mod obligatoriu, controlului corporal sumar. Scoaterea din
camere se desfășoară în prezența unui număr suficient de personal, dotat corespunzător,
iar în situația în care situația impune, li se aplică mijloace de imobilizare.

2.2. Regimul închis

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de
regulă, în comun, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară
şi formare profesională, în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi
supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.

Acestea pot presta munca şi pot desfăşura activităţi educative şi culturale în afara
penitenciarului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului
penitenciarului. (art. 36 alin. 3 si 4 din lege)

Categoriile de deținuți cărora li se aplica regimul închis

Regimul închis se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai
mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani ( art. 36 alin. 1 din Lege).
În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana
condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare
pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior
sau superior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin Regulament.
În conformitate cu art.65 alin. 2 din Regulament, regimul închis se aplică și:
a) deținuților clasificați inițial în regim semideschis sau deschis care au comis o
abatere disciplinară foarte gravă sau abateri disciplinare grave, în mod repetat, și care, prin
conduita lor, afectează desfășurarea normală a activităților în locul de deținere;

32
 b) deținuților clasificați inițial în regimul de maximă siguranță care au avut o bună
conduită și au făcut eforturi pentru reintegrare socială;
c) deținuților care au împlinit vârsta de 65 de ani, femeilor însărcinate sau care au în
îngrijire un copil în vârstă de până la un an, persoanelor încadrate în gradul I de
invaliditate, precum și celor cu afecțiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost
condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, în conformitate cu dispozițiile art.
35 din Lege;
d) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 13
ani, dacă în urma analizării naturii, modului de săvârșire a infracțiunii și a persoanei
acestora, se apreciază că nu este oportună repartizarea în regimul de maximă siguranță,
potrivit art. 34 alin. (3) din Lege8. La această apreciere, în baza aplicării instrumentelor-
standard de evaluare a activităților desfășurate de deținuți, pot fi luate în considerare
aspecte privind vârsta și starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, comportamentul
pe parcursul procesului penal, perioada executată până la momentul stabilirii regimului
de executare, participarea la activități pe durata executării măsurii arestării preventive și
comportamentul în această perioadă;
e) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de un
an, dar care nu depășește 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârșire a infracțiunii
și a persoanei acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (2) din Lege.
Măsurile de siguranţă specifice regimului închis se aplică persoanelor condamnate,
altele decât cele din regimul de maximă siguranţă, transferate temporar într-un alt
penitenciar, pentru prezentarea în faţa organelor judiciare.(art.36 alin. 5 din Lege)
Măsurile de siguranţă specifice regimului închis se aplică deţinuţilor internaţi în
penitenciare-spital şi în infirmeria penitenciarului.(art. 36 alin. 6 din Lege).
Prevederi detaliate asupra particularităților regimului de maximă siguranta se
regasesc in art. 66-72 din Regulament, după cum urmează:

Locul de executare
Astfel, regimul închis se execută în penitenciare anume destinate ori în secții sau
spații special amenajate.
Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere
Cazarea deținuților din regimul închis se realizează, de regulă, în comun.
Camerele de deținere sunt permanent închise și asigurate.
Hrana se servește, de regulă, în săli de mese sau în camerele de deținere.
Programul zilnic

8 Porivit. art. 34 alin.(3) din Lege: ”În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii,
precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare
imediat inferior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.”
33
 Programul zilnic cuprinde prestarea muncii, activități educative, culturale,
terapeutice și sportive, consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire
școlară și formare profesională, asistență medicală, plimbare, timp de odihnă și alte
activități necesare stimulării interesului deținuților din regimul închis de a-și asuma
responsabilități, dispozițiile art. 47 și 48 aplicându-se în mod corespunzător.
Activitățile cu deținuții din regimul închis se desfășoară individual sau în grup, sub
paza și supravegherea permanentă a personalului.
Deținuții din regimul închis care din diferite motive nu sunt folosiți la muncă, la
activități de instruire școlară și profesională desfășoară activități de plimbare, educație,
asistență psihologică și asistență socială, sportive și religioase în limita a minimum 4 ore pe
zi.

Munca
Deținuții din regimul închis pot presta muncă, sub pază și supraveghere continuă,
în interiorul sau exteriorul locului de deținere.

Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială

Programele și activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială se
desfășoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare și intervenție
educativă și terapeutică, în grupuri, în interiorul locului de deținere, sub pază și
supraveghere. În exteriorul locului de deținere pot fi desfășurate activități educative și
culturale, cu deținuții din regimul închis, sub pază și supraveghere continuă, cu aprobarea
directorului penitenciarului.
Escortarea și însoțirea
Deplasarea deținuților din regimul închis la organele judiciare, unități sanitare ori în
alte locații din exteriorul penitenciarului, precum și transferarea la un alt loc de deținere se
realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de deținuți.
La ieșirea și intrarea din și în camerele de deținere, deținuții din regimul închis sunt
supuși, în mod obligatoriu, controlului corporal sumar.
Aplicarea mijloacelor de imobilizare se realizează potrivit regulamentului prevăzut
la art. 15 alin. (3) din Lege.

2.3. Regimul semideschis

Regimul semideschis conferă deținuților posibilitatea de a se deplasa neînsoțiți în
zone din interiorul locului de deținere pe traseele stabilite de către administrația
penitenciarului și de a-și organiza timpul liber avut la dispoziție, sub supraveghere, cu
respectarea programului stabilit de administrație.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în
comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului,
prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere
psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională,

34
sub supraveghere, în grupuri, în spaţii din interiorul penitenciarului care rămân
deschise în timpul zilei, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.
De asemenea acestea pot presta muncă şi desfăşura astfel de activităţi și în afara
penitenciarului, sub supraveghere inclusiv electronică, în condiţiile stabilite prin
regulamentul de aplicare a legii.

Categorii de deținuti cărora li se aplică regimul semideschis

Conform disp.art. 37 alin. 1 din Lege, regimul semideschis se aplică iniţial

persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte
3 ani.
În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana
condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare
pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior
sau imediat superior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de
aplicare a legii.
Potrivit art 74 alin.(2) din Regulament, regimul semideschis se aplică și:
a) deținuților clasificați inițial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară gravă
sau abateri disciplinare grave, în mod repetat, ș i care din cauza conduitei
necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim;
b) deținuților clasificați inițial în regimul închis care au avut o bună conduită și au făcut
eforturi temeinice pentru reintegrare socială;
c) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar
care nu depășește 13 ani, în considerarea naturii, modului de săvârșire a infracțiunii și a
persoanei acestora, potrivit art. 36 alin. (2) din Lege. Dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. d) se
aplică în mod corespunzător;
d) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mică de un an, în
conformitate cu art. 38 alin. (2) din Lege. Dispozițiile art. 54 alin. (3) se aplică în mod
corespunzător.
Prevederi detaliate asupra particularităților regimului de maximă siguranta se
regasesc in art. 75-79 din Regulament, după cum urmează:

Locul de executare
Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate ori în secții sau
spații special amenajate.
Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere
Cazarea se realizează în comun, și se face cu respectarea principiului separării
femeilor de bărbați și a tinerilor de ceilalți majori. Alte criterii pentru separarea sau
gruparea deținuților din regimul semideschis sunt:
a) compatibilitatea intelectuală și de ordin cultural;
b) interesul de participare la activități de resocializare și de folosire la muncă.
35
Camerele de deținere sunt deschise pe timpul zilei, după apelul de dimineață și până cel
mai târziu cu 30 de minute înainte de apelul de seară, în funcție de condițiile de
vizibilitate. Din motive medicale, de siguranța deținerii și pentru buna desfășurare a unor
activități, directorul locului de deținere poate dispune închiderea și asigurarea ușilor
camerelor de deținere.
În intervalul cuprins între apelul de seară și apelul de dimineață, pe timpul
servitului mesei și în situația în care întregul efectiv din cameră participă la activități în
afara acesteia, ușa este închisă și asigurată.
Programul zilnic
Deținuții din regimul semideschis își organizează timpul avut la dispoziție și
desfășoară activități administrativ-gospodărești, sub supraveghere, cu respectarea
programului stabilit de administrație.
Munca
Munca prestată de deținuții din regimul semideschis se desfășoară în interiorul și
exteriorul locului de deținere, supravegherea fiind asigurată de personal neînarmat. Față
de deținuții care desfășoară activități în exteriorul penitenciarului se poate lua măsura
supravegherii electronice.
Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială
Programele și activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială cu
deținuții din regimul semideschis se desfășoară pe baza recomandărilor din Planul
individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, în grupuri, în spații din
interiorul locului de deținere, care rămân deschise pe timpul zilei, precum și în exteriorul
locului de deținere. Însoțirea și supravegherea deținuților din regimul semideschis în
exteriorul locului de deținere se fac cu personal neînarmat.

2.4.Regimul deschis
Regimul deschis conferă deținuților posibilitatea de a se deplasa neînsoțiți în
interiorul locului de deținere, de a presta muncă și de a desfășura activitățile educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral- religioase,
instruire școlară și formare profesională, în afara locului de deținere, fără supraveghere.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în
comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului, pot
presta munca şi pot desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere
psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională,
în afara penitenciarului, fără supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de
aplicare a legii.(art.38 alin. 3 din lege)

Categoriile de deținuți cărora li se aplică regimul deschis

Regimul deschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de
cel mult un an. (art. 38 alin. 1 din Lege)

36
 În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana
condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare
pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat superior
ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.
Regimul deschis se aplică și:
a) deținuților clasificați inițial în regimul semideschis care au avut o bună conduită și au
făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială;
b) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de un an,
dar care nu depășește 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârșire a infracțiunii și a
persoanei acestora, în conformitate cu art. 37 alin. (2) din Lege.
Persoanele condamnate din regimul deschis sunt analizate în comisia prevăzută la
art. 32 din lege (Comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de
executare a pedepselor privative de libertate), numai dacă se impune schimbarea
regimului de executare într-unul superior ca grad de severitate.

Prevederi detaliate asupra particularităților regimului de maximă siguranta se

regasesc in art. 82-87 din Regulament, după cum urmează:

Locul de executare
Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în spații sau secții
special amenajate în interiorul sau exteriorul penitenciarelor.
Deținuții pot fi separați sau grupați ținând seama de compatibilitatea intelectuală și
de ordin cultural, interesul de participare la activități de reintegrare socială și de folosire la
muncă.
Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere
Cazarea deținuților din regimul deschis se realizează în comun.
Camerele de cazare se țin descuiate atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte,
deținuții din regimul deschis având acces liber în locurile și zonele stabilite de
administrația penitenciarului.
Camerele de cazare se încuie pe durata apelului și cu ocazia luării mesei, precum și
în cazul participării la activități a întregului efectiv dintr-o cameră. Din motive medicale,
de siguranța deținerii și pentru buna desfășurare a unor activități, directorul locului de
deținere poate dispune închiderea și asigurarea ușilor camerelor de deținere.
Amenajarea și dotarea spațiilor de deținere sunt stabilite în ordinul ministrului
justiției prevăzut de art. 48 alin. (5) din Lege.
Munca
Deținuții din regimul deschis pot presta muncă, în interiorul și exteriorul
penitenciarului, fără supraveghere, având obligația de a reveni la locul de cazare după
terminarea programului.
Deținuții din regimul deschis care desfășoară activități lucrative în exteriorul
penitenciarului, în funcție de vulnerabilitățile identificate pot fi supravegheați, inclusiv
prin utilizarea sistemelor electronice de supraveghere la distanță, în condițiile art. 31-33.
37
Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială
Deținuții din regimul deschis pot desfășura, pe baza recomandărilor din Planul
individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, programe și activități
educative, de asistență psihologică și asistență socială, în interiorul sau în exteriorul
penitenciarului, fără supraveghere. Dispozițiile art. 84 alin. (2) se aplică în mod
corespunzător.

Programul zilnic
Deținuții din regimul deschis își organizează singuri timpul avut la dispoziție și
activită ț ile administrativ-gospodăre ș ti, cu respectarea programului stabilit de
administrație.
Cu aprobarea directorului penitenciarului, deținuții din regimul deschis pot
frecventa cursuri de școlarizare, calificare sau învățământ universitar, pot beneficia de
asistență medicală, inclusiv de medicină dentară, la recomandarea medicului unității, pot
participa individual sau în grup la programe culturale, educative, sportive, artistice,
religioase și activități lucrative, în exteriorul locului de deținere, fără supraveghere. În
anumite situații, cu aprobarea directorului penitenciarului, pot lua parte la activitățile
culturale, educative, sportive, artistice și religioase și membrii de familie ai acestora sau
reprezentanți ai societății.
Obligații și interdicții specifice
Cu ocazia includerii deținuților în regimul deschis și ori de câte ori este necesar,
aceștia sunt instruiți cu privire la îndatoririle, obligațiile și interdicțiile pe care le au,
semnând un angajament în acest sens.
Deținuții din regimul deschis se deplasează la activitățile menționate anterior, în
zonele și pe traseele stabilite de administrația penitenciarului. Nerespectarea acestei
prevederi atrage răspunderea disciplinară sau penală, potrivit legii.
Pe timpul desfășurării de activități în afara penitenciarului, deținuților din regimul
deschis le este interzis:
a) să procure, să dețină, să comercializeze și să consume băuturi alcoolice sau substanțe
psihotrope, să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în alte condiții decât
cele stabilite de administrația locului de deținere, să intre în legătură cu anumite persoane
ori să se deplaseze în anumite locuri, să poarte, să procure sau să dețină arme, muniții,
substanțe toxice ori explozive de orice fel;
b) să părăsească locurile unde sunt planificați, înainte de terminarea programului, fără
aprobarea persoanei desemnate de conducerea locului de deținere să coordoneze
activitatea;
c) să se deplaseze fără a avea asupra lor documente de legitimare eliberate de
administrația locului de deținere, pe care sunt obligați să le prezinte, la cerere, organelor
competente.
Deținuții din regimul deschis pot păstra și administra sume de bani din contul
personal sau mijloace electronice de plată necesare efectuării unor cheltuieli minime legate
de asigurarea igienei personale, transport, suplimentarea hranei, achiziționarea unor

38
articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, pe timpul cât se află în afara penitenciarului, la
activitățile menționate anterior. La întoarcerea în penitenciar sunt obligați să justifice
sumele de bani cheltuite.
Pe timpul desfășurării în afara penitenciarului a activităților, fără supraveghere,
deținuții din regimul deschis pot deține și folosi doar telefoane mobile proprii, pe bază de
abonament personal, fără acces la internet. Aceștia pot apela administrația penitenciarului
și un număr limitat de persoane, cu aprobarea directorului penitenciarului. Administrația
penitenciarului poate solicita deținuților prezentarea facturii telefonice detaliate.
Folosirea telefonului mobil în alte condiții sau neprezentarea facturii detaliate
constituie abatere disciplinară foarte gravă și atrage suspendarea utilizării telefonului.

3. Aplicarea provizorie a regimului de executare

În conformitate cu disp. art. 33 din Lege, după terminarea perioadei de carantină şi
observare prevăzute la art. 44 din Lege (avand o durta de 21 de zile) persoanei
condamnate căreia nu i s-a stabilit regimul de executare i se aplică provizoriu regimul de
executare corespunzător cuantumului pedepsei pe care o execută.
În cazul persoanelor iniţial arestate preventiv, regimul provizoriu se aplică de la
momentul primirii mandatului de executare a pedepsei, până la prima întrunire a comisiei
pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor
privative de libertate.
Aplicarea regimului provizoriu se face în baza deciziei directorului
penitenciarului, care este executorie şi definitivă.
Regimul de executare stabilit pentru persoanele condamnate care sunt arestate
preventiv în altă cauză se suspendă până la încetarea arestului preventiv. Pe perioada de
suspendare se aplică regimul specific arestaţilor preventiv.
Cu toate acestea, potrivit art. 51 alin. (1) lit.c) din Regulament, regimul provizoriu
se va aplica până la prima întrunire a comisiei, de la data înlocuirii, încetării de drept sau
revocării măsurii arestării preventive pentru deținuții arestați în altă cauză, dacă acestora
nu li s-a stabilit un regim de executare.

4. Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte de către Comisia
pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor
privative de libertate, la prima întrunire a acesteia, după terminarea perioadei de carantină
şi observare sau după aplicarea regimului provizoriu.
La stabilirea regimului de executare se au în vedere următoarele criterii:
a) durata pedepsei privative de libertate;

b) gradul de risc al persoanei condamnate;

39
c) antecedentele penale;

d) vârsta şi starea de sănătate ale persoanei condamnate;

e) conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de

detenţie anterioare;

f) nevoile identificate şi abilităţile persoanei condamnate, necesare includerii în programe

educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;

g) disponibilitatea persoanei condamnate de a presta muncă şi de a participa la activităţi

educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-
religioase, instruire şcolară şi formare profesională.

Decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se

comunică persoanei condamnate împreună cu menţionarea căii de atac existente şi a
termenului de exercitare a acesteia.
Împotriva modului de stabilire a regimului de executare, persoana condamnată
poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de
3 zile de la data la care i s-a comunicat decizia de stabilire a regimului de executare a
pedepselor privative de libertate. Plângerea nu suspendă executarea hotărârii comisiei.
Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deţinere, de judecătorul de
supraveghere a privării de libertate.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea în termen

de 10 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă, prin încheiere motivată, una dintre
următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia

prevăzută la art. 32

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;

c) ia act de retragerea plângerii.

Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică

persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data
pronunţării acesteia și este executorie de la data comunicării către administraţia
penitenciarului.

Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a

privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare.

Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana

condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a
cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

40
 Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a
pronunţat încheierea și se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen
de două zile de la primirea acestora.

Contestaţia nu suspendă executarea încheierii. Contestaţia se judecă, în şedinţă

publică, cu citarea persoanei condamnate şi a administraţiei penitenciarului.

Persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot depune memorii şi

concluzii scrise. Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în
acest caz fiind audiată.

Asistenţa juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul şi reprezentantul

administraţiei penitenciarului participă la judecată, aceştia pun concluzii.

Instanţa se pronunţă prin sentinţă definitivă, în şedinţă publică care se comunică

persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului.

5. Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Conform art. 40 alin. 1 din Lege, schimbarea regimului de executare a pedepselor
privative de libertate se dispune de Comisia pentru stabilirea, individualizarea şi
schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate (prevăzută la art.32
din Lege).
Aceasta are obligaţia ca, după executarea a 6 ani şi 6 luni, în cazul pedepselor cu
detenţiunea pe viaţă, şi a unei cincimi din durata pedepsei cu închisoarea, precum şi în
situaţia prevăzută la art. 35 alin. (3)9, să analizeze conduita persoanei condamnate şi
eforturile pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa
persoanei condamnate, sub semnătură.(art.40 alin.2 din Lege).
De asemenea, comisia prevăzută la art. 32 va dispune schimbarea regimului de
maximă siguranţă în regim închis în cazul persoanelor condamnate care au împlinit vârsta
de 65 de ani.
În activitatea sa, comisia ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard
de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului
general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul
imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ţinându-se seama de natura şi
modul de săvârşire a infracţiunii, dacă persoana condamnată:

9Conf.art. 35 alin. (3) din Lege: ”La data încetării cauzei care a determinat neaplicarea regimului
de maximă siguranţă, situaţia persoanei condamnate este analizată în condiţiile art. 40.”

41
a) a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate şi sancţiunile
aplicate şi nu a recurs la acţiuni care indică o constantă negativă a comportamentului;
b) a stăruit în muncă sau s-a implicat activ în activităţile stabilite în Planul individualizat
de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.
Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul
mai sever se poate dispune, în orice moment al executării pedepsei, dacă persoana
condamnată a comis o infracţiune sau a fost sancţionată disciplinar pentru o abatere
disciplinară foarte gravă sau pentru mai multe abateri disciplinare grave.
Dacă persoana condamnată a fost inclusă în categoria celor cu grad de risc pentru
siguranţa penitenciarului ( în condiţiile art. 34 alin. (1) teza finală din Lege), urmează a se
dispune schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul
de maximă siguranţă.
Hotărârea Comisiei prin care se dispune menţinerea sau schimbarea regimului de
executare, cuprinde şi termenul de reanalizare care nu poate fi mai mare de un an.
Comisia are obligaţia de a analiza, periodic, situaţia persoanei condamnate, la
împlinirea termenului stabilit.
În cazul în care unei persoane condamnate i s-a schimbat regimul de executare
urmare a includerii în categoria celor cu grad de risc, trecerea în regimul imediat inferior
ca grad de severitate, se poate face numai după executarea fracţiunilor prevăzute la alin.
(2) al art. 40 ( respectiv de 6 ani şi 6 luni, în cazul detenţiunii pe viaţă, şi a unei cincimi din
durata pedepsei cu închisoarea) sau, după caz, la împlinirea termenului de reanalizare
stabilit.
Hotărârea de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate
se comunică persoanei condamnate împreună cu menţionarea căii de atac existente şi a
termenului de exercitare a acesteia.
Împotriva hotărârii comisiei, persoana condamnată poate formula plângere la
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data la care i s-
a comunicat hotărârea.Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deţinere, de
judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea în termen
de 10 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă, prin încheiere motivată, una dintre
următoarele soluţii:

a) admite plângerea, dispunând asupra modificării regimului de executare stabilit de comisia

prevăzută la art. 32;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;

c) ia act de retragerea plângerii.

42
 Prin încheiere, judecătorul de supraveghere a privării de libertate fixează termenul
de reanalizare, care nu poate fi mai mare de un an. Termenul curge de la data emiterii
hotărârii Comisiei.

Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică

persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data
pronunţării acesteia și este executorie de la data comunicării către administraţia
penitenciarului.

Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a

privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a dispus menţinerea sau schimbarea
regimului de executare.

Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana

condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a
cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a

pronunţat încheierea și se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen
de două zile de la primirea acestora. Contestaţia nu suspendă executarea încheierii.

6.Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se
stabileşte de comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de
executare a pedepselor privative de libertate în funcţie de durata condamnării, conduita,
personalitatea, gradul de risc, vârsta, starea de sănătate, nevoile identificate şi
posibilităţile de reintegrare socială a persoanei condamnate. (art. 41 alin. 1 din Lege)
Persoana condamnată este inclusă, ţinând seama de aceste criterii, în activităţi
educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-
religioase, instruire şcolară şi formare profesională.
Aceste activități sunt realizate de personalul serviciilor de educaţie şi asistenţă
psihosocială din cadrul penitenciarelor, cu participarea, după caz, a consilierilor de
probaţiune, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai
societăţii civile.
Pentru fiecare persoană condamnată, specialiştii serviciului de educaţie şi asistenţă
psihosocială întocmesc un Plan individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi
terapeutică, în care consemnează activităţile şi programele recomandate, în funcţie de
riscurile şi nevoile identificate.

43
 Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în
cazul tinerilor
Tinerii condamnaţi sunt incluşi, pe durata executării pedepsei, în programe speciale
educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, în funcţie de vârsta şi de
personalitatea fiecăruia.
În sensul legii, se consideră tineri persoanele condamnate care nu au împlinit
vârsta de 21 de ani.
La mutarea într-un penitenciar de adulţi a tinerilor condamnaţi, sunt reevaluate
nevoile de educaţie şi asistenţă psihosocială ale persoanei condamnate.
Programele speciale prevăzute în cazul acestora sunt realizate de personalul
serviciilor de educaţie şi asistenţă psihosocială din cadrul penitenciarelor, cu participarea
consilierilor de probaţiune, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor
reprezentanţi ai societăţii civile.

VI. CONDIȚIILE DE DETENȚIE

1.Primirea persoanelor condamnate

Potrivit art. .43 alin. 1 din Lege, primirea în penitenciar a persoanelor condamnate
se face oricând, pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după
stabilirea identităţii acestora. Persoanele condamnate se depun în penitenciarul cel mai
apropiat de locul în care acestea au fost arestate sau deţinute, indiferent de profilarea
penitenciarului, cu respectarea principiului separaţiei pe sexe şi pe vârste, respectiv majori
sau minori.

Persoanele condamnate sunt primite de la organele de executare a mandatului de

executare a pedepselor privative de libertate, în condiţiile şi cu documentele prevăzute în
regulamentul de aplicare a legii, constituite într-un dosar.

Primirea acestora se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de

bărbaţi.

Îndată după primirea în penitenciar, persoana condamnată are dreptul de a

încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei să încunoştinţeze un membru al
familiei sau o altă persoană desemnată de aceasta, despre penitenciarul în care se află.
Administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce acest drept la cunoştinţa persoanei
condamnate dispoziţiile alin, precum şi de a consemna într-un proces-verbal modul în care
s-a realizat încunoştinţarea.

În cazul în care persoana condamnată nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori
nu se poate exprima, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la
cunoştinţă a informaţiilor de mai sus, întocmindu-se un proces-verbal în acest sens. În
44
cazul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, informarea se poate face în
limba lor maternă.

Dacă în care persoana condamnată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de
a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori a oficiului consular
al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare,
dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine ori a
reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt
motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii.

Măsurile ce se dispun la primirea în penitenciar a persoanelor condamnate sunt

realizate în următoarea ordine:

a) efectuarea percheziţiei corporale amănunţite;

b) întocmirea unui inventar al bunurilor personale;

c) efectuarea unui examen clinic general de către personalul de specialitate al

penitenciarului, al cărui rezultat este consemnat în fişa medicală;

d) prelevarea amprentelor, urmând ca aceste date să fie transmise şi stocate pe suport

hârtie în dosarul individual al persoanei condamnate şi în format electronic în baza de
date naţională de comparare a amprentelor;

Astfel, potrivit art. 99 alin. (1) din Regulament, în condițiile legii, deținuții sunt
obligați să se supună amprentării, fotografierii și prelevării probelor biologice, în vederea
introducerii profilurilor genetice în sistemul național de date genetice judiciare, cu ocazia
primirii în locurile de deținere și ori de câte ori se dispune de judecătorul de drepturi și
libertăți, instanțele de judecată și organele de urmărire penală. În cazul în care se schimbă
fizionomia deținutului pe perioada executării pedepsei, în vederea operaționalizării
documentelor de evidență, administrația penitenciarului ia măsuri de fotografiere a
acestuia.

e) fotografierea, în vederea operaţionalizării documentelor de evidenţă;

f) informarea persoanei condamnate cu privire la drepturile, obligaţiile şi interdicţiile

persoanelor condamnate, precum şi cu privire la recompensele care pot fi acordate, abateri
şi sancţiuni disciplinare care pot fi aplicate;

g) intervievarea, în vederea stabilirii nevoilor imediate ale persoanei condamnate.

În cazul în care persoana condamnată prezintă dizabilită ţi, administraţia

penitenciarului dispune măsurile necesare executării, de către aceasta, a pedepsei, în
condiţii care să respecte demnitatea umană.

2. Perioada de carantină şi observare

45
 După primirea în penitenciar, persoanele condamnate se repartizează în secţia de
carantină şi observare, pentru o perioadă de 21 de zile. Acestea sunt cazate separat pe
camere, în funcţie de sex şi vârstă, precum şi de alte cerinţe legale, de ordine interioară sau
de siguranţă.

În perioada de carantină şi observare se desfăşoară activităţi de evaluare şi

intervenţie iniţială, se efectuează examene medicale şi se dispun măsuri de informare şi
documentare, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de
aplicare a legii.

În acest sens în cadrul art. 107 din Regulament se prevede că perioada de carantină
și observare se realizează pentru persoanele primite de la organele de poliție sau venite din
întreruperea executării pedepsei.

La finalizarea perioadei de carantină și observare, pentru fiecare deținut, serviciul

de educație și asistență psihosocială întocmește Planul individualizat de evaluare și
intervenție educativă și terapeutică, prin care se precizează activitățile și programele în
care acesta urmează a fi inclus pe perioada deținerii. Acesta se completează și se modifică
ori de câte ori este necesar.

În perioada de carantină și observare se desfășoară activități care au ca scop

cunoașterea de către deținuți a normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relațiile cu
alte persoane și cuprinde activități individuale sau colective desfășurate de administrația
penitenciarului.

3. Modul de executare a pedepselor privative de libertate de categoriile speciale de

persoane condamnate

În conformitate cu art. 47 alin.(1) din lege, femeile condamnate execută pedeapsa

separat de bărbaţii condamnaţi.

Tinerii condamnaţi execută pedeapsa separat de condamnaţii cu vârsta mai mare de

21 de ani sau în locuri de deţinere speciale.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecţia

sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu dizabilităţi.

4. Cazarea persoanelor condamnate

Administraţia Naţională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru

creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală. Reamenajarea spaţiilor de
deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea prevederilor
anterioare şi a recomandărilor internaţionale, în special ale Comitetului European pentru
Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante.

46
 Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.

Conform disp.art. 111 alin. (2) din Regulament, la rămânerea definitivă a deciziei
de stabilire și schimbare a regimului de executare, deținuții sunt cazați în secții de deținere
de profil, inițial în camere destinate adaptării la regimul de executare stabilit, ținându-se
seama, după caz, de art. 29 și 36 ( respectiv în cazul deținuților care prezintă risc pentru
siguranța penitenciarului, deținuților vulnerabili, al martorilor vulnerabili și amenințați),
criteriile de separațiune, precum și de motivele de siguranță stabilite în regulamentul
prevăzut la art. 15 alin. 3 din Lege.

Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun

de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial
corespunzător.

Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor condamnate

se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat şi cazarmamentul

stabilit prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier și cazarmament, astfel încât să asigure

deținuților pat individual, condiții pentru dormit, păstrarea bunurilor, a obiectelor
personale, precum și servirea hranei.
Fiecărui deținut i se asigură condiții de folosire a surselor de apă curentă și a
articolelor de toaletă pentru menținerea igienei.
Deținuților li se asigură posibilitatea să facă baie, cu apă caldă, de cel puțin două ori
pe săptămână. Au posibilitatea îmbăierii zilnice cei care își desfășoară activitatea în locuri
cu risc epidemiologic crescut sau în orice alte locuri, dacă situația o impune.
Condiţiile de cazare în penitenciare-spital trebuie să respecte normele sanitare
stabilite de Ministerul Sănătăţii.

În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită,

directorul acestuia are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale
a Penitenciarelor în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare.
Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul
se impune, cu precizarea penitenciarelor în care se transferă persoanele condamnate.

5. Ţinuta persoanelor condamnate

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 din lege, persoanele condamnate poartă ţinută
civilă decentă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate.

În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ţinută civilă personală şi nici

de mijloace financiare suficiente, ţinuta civilă se asigură gratuit de către administraţia

47
penitenciarului. Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de
administraţia penitenciarului sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

6. Alimentaţia persoanelor condamnate

Administraţia fiecărui penitenciar asigură condiţii adecvate pentru prepararea,

distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de
vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase
asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe propria răspundere.

Persoanele condamnate au acces la apă potabilă. Normele minime obligatorii de

hrană se stabilesc, după consultarea unor specialişti în nutriţie, prin ordin al ministrului
justiţiei.

VII.REGIMUL DE MUNCA ÎN PENITENCIAR

Reglementarea regimului de muncă în penitenciar este realizată într-un capitol

distinct al Titlului III din Legea nr. 254/2013, respectiv capitolul VI, denumit marginal
”Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate”.

Potrivit art. 83 alin. 1 din Lege munca persoanelor condamnate în penitenciare se

realizează:
a) în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în
interiorul ori exteriorul penitenciarului;
b) în regie proprie; Conform art. 174 din Regulamentul de punere în aplicare a legii
254/2013 Deţinuţii desfăşoară activităţi lucrative în regie proprie în cadrul secţiilor şi
atelierelor de producţie aparţinând penitenciarelor ori în cadrul lucrărilor de investiţii şi
reparaţiilor capitale desfăşurate în penitenciar.
c) pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;
d) în caz de calamitate;

e) în caz de voluntariat;

f) în alte cazuri, în condiţiile legii.

Administraţia penitenciarului poate încheia contracte de prestări de servicii cu

persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv penitenciare, interesate în folosirea la muncă
a persoanelor condamnate.
În condiţiile stabilite de regulamentul de aplicare a legii, se prestează de către
persoanele condamnate tipul de regim de muncă prevăzut la alin. (1) lit. a)–e).

48
 Persoana condamnată care, în timpul executării pedepsei privative de libertate, a
devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale,
beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.
Dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii se aplică în mod corespunzător şi
persoanelor condamnate.
Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii,
calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei privative de libertate
sunt recunoscute, în condiţiile legii.
a. Munca în regim de prestări servicii
În acest caz, folosirea la muncă a deținuților se realizează în baza unui contract de
prestări de servicii încheiat între directorul penitenciarului, în calitatea de prestator, și
beneficiarul muncii prestate, denumit beneficiar.
În contractele de prestări servicii este interzisă nominalizarea deținuților care
urmează să desfășoare activități lucrative sau menționarea unor date cu caracter personal
ale acestora.
Tarifele referitoare la activitățile ce urmează a se desfășura se negociază între
administrația penitenciarului și beneficiar și nu pot fi mai mici decât salariul de bază
minim brut pe țară garantat în plată, în raport cu programul de lucru stabilit prin contract.
Prin contract, tarifele pot fi stabilite și în baza normelor de lucru determinate prin probe de
lucru efectuate în prezența persoanelor delegate de ambele părți contractante.(art.175 alin.
1-3 din Regulament).

b. Munca în regie proprie

Munca prestată în regie propriese realizează în cadrul secțiilor și atelierelor de
producție aparținând penitenciarelor, precum și în cadrul lucrărilor de investiții și
reparațiilor capitale desfășurate în penitenciar.

c. Activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului

Munca astfel prestată se realizează în cadrul următoarelor activități cu caracter
gospodăresc, care nu se remunerează:
a) activități desfășurate pentru prepararea și distribuirea hranei, întreținerea și funcționarea
instalațiilor și utilajelor, întreținerea și conservarea clădirilor, manipularea materialelor,
îngrijirea animalelor de serviciu și întreținerea spațiilor destinate acestora, sprijinirea și
suportul activităților religioase, educative, culturale, ocupaționale, sportive, medicale,
precum și pentru menținerea stării de curățenie și igienă în interiorul și exteriorul locului
de deținere, a camerelor de arest de la instanțele de judecată sau a altor unități aparținând
sistemului administrației penitenciare;
b) activități lucrative prestate în cadrul gospodăriilor agrozootehnice;
c) activități de cizmărie, croitorie, tâmplărie, spălătorie, frizerie, tinichigerie, lăcătușărie și
altele asemenea;

49
d) activități de întreținere a mijloacelor auto, precum și de întreținere și reparații curente a
clădirilor, instalațiilor și utilajelor din dotarea penitenciarului;
e) activități de planton pe timp de noapte la nivelul camerei de deținere, de întărire a
supravegherii la punctele de lucru și pe perimetrele locurilor de deținere, precum și de
sprijinire și însoțire a deținuților cu afecțiuni invalidante sau aflați în stare de neputință din
cauza vârstei sau a altor afecțiuni medicale;
f) activitățile prevăzute la lit. a)-e) desfășurate în penitenciarele-spital situate în interiorul
perimetrului altor unități nominalizate prin decizie a directorului general al Administrației
Naționale a Penitenciarelor.
Excedentul de produse realizate în gospodăriile agrozootehnice poate fi valorificat
pe piața liberă, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului justiției. (art. 177 alin. 1 și 4
din Regulament).

d. Munca deținuților în caz de calamitate

Organele administrației publice centrale sau locale pot solicita directorului
penitenciarului, prin adresă scrisă, punerea la dispoziție a unor deținuți, pentru înlăturarea
efectelor generate de calamități. La solicitarea formulată se anexează procesul- verbal de
calamitate.
Folosirea deținuților la muncă în caz de calamitate se realizează în baza unor
contracte, fără contrapresta ț ie materială, cu aprobarea directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea motivată a directorului
penitenciarului căruia i s-a adresat solicitarea.

e. Munca deținuților pe bază de voluntariat

Deținuții pot presta muncă pe bază de voluntariat, în condițiile stabilite de
administrația locului de deținere, în temeiul unui contract de voluntariat, încheiat pe o
perioadă determinată de până la 3 luni.
Deținuții pot desfășura muncă pe bază de voluntariat, în campanii organizate cu alți
parteneri sociali, în cadrul următoarelor activități de interes public:
a) strângerea deșeurilor din zonele situate de-a lungul șoselelor, căilor ferate, apelor
curgătoare, pădurilor, parcurilor, lacurilor și din alte spații aparținând domeniului public;
b) plantarea și reîmpădurirea terenurilor aflate în domeniul public;
c) lucrări de apărare împotriva inundațiilor;
d) combaterea eroziunii solului și protecția împotriva excesului de apă și umiditate;
e) amenajarea și îmbunătățirea drumurilor publice de acces la exploatațiile agricole și
forestiere, inclusiv lucrări de marcare, semnalizare și avertizare;
f) extinderea sistemelor de irigații și drenaj;
g) deszăpezirea spațiilor publice, în situația unor ninsori abundente;
h) curățenia și igienizarea organizate de autoritățile publice centrale și locale, de organizații
neguvernamentale sau alte persoane juridice fără scop patrimonial ori direct de
beneficiarul voluntariatului în instituții de stat, precum: spitale, policlinici, creșe, grădinițe,
școli, centre de plasament, instituții de cercetare, poligoane de tragere, baze sportive,

50
centre de îngrijire a bătrânilor, biblioteci, muzee, biserici, mănăstiri, precum și în alte
instituții de cultură și cult;
i) amenajarea și îngrijirea adăposturilor pentru animale fără stăpân;
j) activități culturale, artistice, educative, sportive, religioase și de protecție a mediului,
precum și acțiunile de promovare a unor astfel de demersuri, organizate de autoritățile
publice centrale și locale, de organizații neguvernamentale sau alte persoane juridice fără
scop patrimonial ori direct de beneficiarul voluntariatului, după cum urmează:
1. acțiuni de valorificare a unor terenuri degradate și redarea acestora ca zone verzi și
parcuri;
2. acțiuni educative de prevenire a săvârșirii de infracțiuni și a consumului de droguri,
alcool, tutun și de popularizare a consecințelor negative ale acestor fapte antisociale sau
conduite atipice;
3. acțiuni de prevenire a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală;
4. acțiuni specifice organizării unor expoziții și manifestări cultural-artistice, a unor
întreceri sportive și a unor manifestări religioase;
5. activități de îngrijire a persoanelor în vârstă, singure, bolnave, cu handicap sau alte
dizabilități;
6. activități de sprijinire a familiilor monoparentale, cu copii în întreținere, aflate în
evidentă stare de paupertate.
Activitățile de interes public anterior menționate pot face obiectul contractelor de
voluntariat numai dacă desfășurarea acestor activități nu intră în sarcina unor operatori
economici privați, în baza contractelor cu titlu oneros încheiate de aceștia cu persoane
juridice de drept public, fapt dovedit de beneficiarul voluntariatului printr-o declarație
autentică notarială.
Potrivit art. 174 din Regulament, selecționarea la muncă a deținuților se face în
funcție de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deținere, la
propunerea unei comisii formate din reprezentanții sectorului reintegrare socială, regim
penitenciar, medical, evidență și organizarea muncii, sub coordonarea directorului adjunct
pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în calitate de președinte. Comisia poate fi
completată cu personal de specialitate, în vederea verificării deprinderilor profesionale sau
abilităților practice ale deținuților.
Procedura și criteriile de selecționare la muncă a deținuților se stabilesc prin decizia
directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În măsura posibilităților, a cerințelor de disciplină din locurile de deținere și în
limite rezonabile, deținuții pot opta pentru un anumit loc de muncă sau pot solicita
schimbarea acestuia, dacă posedă calificarea sau deprinderile necesare noului loc de
muncă.
Prestarea muncii se face individual sau în grupuri organizate în formațiuni de
lucru, care nu depășesc 50 de persoane, în interiorul sau în exteriorul locului de deținere.

Munca prestată în cazuri speciale

51
 Leguiorul a considerat necesar să reglementeze și anumite cazuri speciale, în
materia prestării muncii de către condamnați, astfel încât disp.art. 84 din Lege prevăd că
femeile condamnate care sunt însărcinate, cele care au născut în perioada executării
pedepsei privative de libertate şi au în îngrijire copii în vârstă de până la un an nu pot
presta muncă în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă risc
pentru sănătatea sau integritatea acestora.

Durata muncii prestate

Durata muncii prestate de persoanele condamnate este cea prevăzută de legislaţia
muncii .

Astfel, în conformitate cu art.181 din Regulament, durata muncii este de 8 ore pe zi

și nu mai mult de 40 de ore pe săptămână, cu excepțiile prevăzute de legislația muncii.
Femeile însărcinate sau cele care au născut și au în îngrijire copii cu vârsta de până
la 1 an nu pot munci în mediu toxic sau vătămător și nu li se poate prelungi ziua de muncă
peste 8 ore.
Deținuții care au împlinit vârsta de 60 de ani sau care au calitatea de pensionari
pentru limită de vârstă sau sunt pensionari pentru pierderea capacității de muncă gradul
III de invaliditate pot presta muncă numai la cererea acestora.
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal nu poate
fi efectuată fără acordul deținutului, cu excepțiile prevăzute de legislația muncii.

Plata muncii prestate

Conform art. 86 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, veniturile realizate de persoanele
condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează
potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de
persoanele fizice.
Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată, în raport cu programul de muncă.
Munca prestată în condiţiile art.83 alin. (1) lit. c)–e) [pentru activităţi cu caracter
gospodăresc necesare penitenciarului; în caz de calamitate; în caz de voluntariat; în alte cazuri, în
condiţiile legii.] nu este remunerată.
Potrivit art. 183 alin. 3 din Regulament, activitățile de producție în regie proprie,
realizate în secții, ateliere, precum și munca prestată în cadrul lucrărilor de investiții și
reparații capitale sunt remunerate pe bază de tarife diferențiate pe categorii de activități,
dar nu mai puțin decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară, în raport cu
programul de muncă și, după caz, gradul de realizare a normei de lucru.

Repartizarea veniturilor realizate

52
 Veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată (prevăzute la
art.86 din lege) se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana
condamnată şi se repartizează după cum urmează:
a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării
pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la
Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate;
b) 60% din venit revine administraţiei penitenciarului, constituind venituri proprii care
se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele
publice.
Administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei
condamnate posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuţia la
bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, pe
perioada executării pedepsei privative de libertate. Plata contribuţiei la bugetul
asigurărilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevăzută la alin. (1) lit. a),
repartizată pe numele persoanei condamnate.
În cazul în care persoana condamnată a fost obligată la plata de despăgubiri civile,
care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul
prevăzut la alin. (1) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.

Recuperarea pagubelor
Persoanele condamnate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor în
penitenciar sau la locul de muncă. (art.88 alin. 1 din lege)

Prejudiciul cauzat administraţiei penitenciarului se repară pe baza ordinului de

imputare emis de către directorul penitenciarului, care constituie titlu executoriu.

Împotriva ordinului de imputare, persoana condamnată poate face contestaţie în

termen de 15 zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripţia căreia este
situat penitenciarul. Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al

bunurilor încredinţate spre folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii

VIII. RECOMPENSE, ABATERI SI SANCȚIUNI DISCIPLINARE


1.RECOMPENSE

1.1.Tipurile de recompense

53
 Persoanelor condamnate care au o bună conduită şi au dovedit stăruinţă în muncă
sau în cadrul activităţilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere
psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale li se pot
acorda următoarele recompense:

a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior;


b) suplimentarea numărului convorbirilor on-line;

c) suplimentarea drepturilor la pachete şi/sau vizite;

d) suplimentarea dreptului la vizită intimă, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 69,
cu excepţia alin. (1) lit. d);

e) permisiunea de ieşire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an;

f) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de
25 de zile pe an;

g) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de
30 de zile pe an.

Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. a)–e) pot fi acordate de o comisie formată
din director, care este şi preşedintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii
şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială, la
propunerea personalului care desfăşoară activităţi directe cu persoanele condamnate, cu
avizul şefului secţiei unde sunt deţinute. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana
numită în acest sens de directorul penitenciarului.

Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g) pot fi acordate de către directorul

general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei.

Totalul zilelor acordate anual persoanelor condamnate pentru permisiunea de ieşire

din penitenciar nu poate depăşi 30 de zile, în situaţia schimbării regimului de executare a
pedepselor privative de libertate.

Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate dispune, în

situaţii temeinic justificate, anularea recompenselor acordate de comisie.

1.2. Permisiunea de ieşire din penitenciar

Având în vedere conținutul recompensei permisiunii de iesire din penitenciar,

legiuitorul a înțeles să reglementeze expres și exhaustiv, în cuprinsul disp.art. 99 alin. 1
din lege, cazurile în care aceasta poate fi acordată:

a) prezentarea persoanei condamnate, în vederea ocupării unui loc de muncă după

punerea în libertate;

b) susţinerea unui examen de către persoana condamnată;

54
c) menţinerea relaţiilor de familie ale persoanei condamnate;

d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;

e) participarea persoanei condamnate la înhumarea soţului sau soţiei, unui copil, părinte,
frate sau soră ori bunic sau bunică.

Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute
la alin. (1) lit. a)–d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa
privativă de libertate în regim închis.

Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, pentru cazurile
prevăzute la alin. (1) lit. a)–d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută
pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis.

Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, pentru

cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)–d), se poate acorda persoanelor condamnate care
execută pedeapsa privativă de libertate în regim deschis.

Permisiunea de ieşire din penitenciar, pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), poate
fi acordată, pe o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, cu excepţia
celor care execută pedeapsa privativă de libertate în regim de maximă siguranţă, dacă
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 98 alin. (1).

Solicitarea pentru ieşirea din penitenciar va fi însoţită de precizarea, de către

deţinut, a locului unde urmează să se deplaseze, a itinerarului urmat, precum şi a
mijloacelor financiare de care dispune pe durata permisiunii de ieşire din penitenciar.

2. ABATERI și SANCTIUNI DISCIPLINARE

2.1. Tipuri de abateri disciplinare

Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art.

81 lit. a)–c) şi la art. 82 lit. a)–p), determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să
săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. a)–p), precum şi încălcarea altor
obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative.

Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit.

d)–f) şi la art. 82 lit. q)–ţ), determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să
săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. q)–ţ), precum şi încălcarea altor
obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri grave în alte acte normative.

Constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit.

g)–l) şi la art. 82 lit. u)–x), determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să
55
săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. u)–x), precum şi a celor prevăzute ca
abateri uşoare în alte acte normative.

2.2. Sancțiuni

Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul săvârşirii abaterilor disciplinare sunt, potrivit
art. 101 din lege:

a) avertismentul;

b) suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o
perioadă de cel mult o lună;

c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;

d) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare

pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiţionare, corespondenţă
şi asistenţă medicală, pe o perioadă de cel mult două luni;

e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;

f) izolarea pentru maximum 10 zile.

Aplicarea sancţiunilor disciplinare persoanelor condamnate nu poate îngrădi

dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la vot, dreptul la corespondenţă, dreptul
la asistenţă medicală, dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii minime de cazare,
dreptul la plimbarea zilnică şi dreptul la odihnă.

Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. d)–f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor
care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.

Medicul aduce la cunoştinţă şi face recomandări preşedintelui comisiei de disciplină

în situaţia existenţei oricărui motiv medical de împiedicare a aplicării şi executării
sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. f). Personalul medical al penitenciarului vizitează, ori de
câte ori este necesar, persoanele condamnate care execută această sancţiune disciplinară.

Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise. Pentru

fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată numai una dintre sancţiunile disciplinare
prevăzute la alin. (1).

În același sens, mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc

degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiuni disciplinare.

3.Procedura disciplinară

56
 După constatarea de către personalul administraţiei penitenciarului, în condițiile
art. 102 din lege, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, a abaterilor disciplinare şi
consemnarea acestora într-un raport de incident care se depune la şeful secţiei unde este
deţinută persoana condamnată (în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii sau, în
cazul zilelor de sâmbătă, duminică, sărbătorilor legale, nu mai târziu de prima zi lucrătoare),
urmează a demara procedura disciplinară

Astfel, procedura disciplinară se declanşează de către şeful secţiei unde este deţinută
persoana condamnată, care înaintează raportul de incident comisiei de disciplină, în
termen de 24 de ore.

Comisia de disciplină este formată din directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii
şi regim penitenciar, în calitate de preşedinte, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă
psihosocială şi un ofiţer desemnat de directorul penitenciarului, în calitate de membri.
Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul
penitenciarului.

Directorul penitenciarului desemnează una sau mai multe persoane din cadrul
personalului penitenciarului, altele decât supraveghetorii, să efectueze cercetarea
prealabilă. Persoana desemnată sau persoanele desemnate aduc la cunoştinţa deţinutului
motivul declanşării procedurii disciplinare şi faptul că acesta poate propune administrarea
de probe.

În termen de 10 zile de la sesizarea comisiei de disciplină, persoana desemnată

prezintă acesteia rezultatele cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă are ca scop
lămurirea incidentului sub toate aspectele şi presupune audierea persoanei condamnate
cercetate şi verificarea apărărilor acesteia.

În termen de 10 zile de la primirea rezultatelor cercetării prealabile, comisia de

disciplină, după ascultarea persoanei condamnate şi a oricărei altei persoane care are
cunoştinţă despre împrejurările în care a fost săvârşită fapta, aplică prin hotărâre scrisă
una dintre sancţiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare
disciplinară.

La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de natura şi modul de comitere a

abaterii, de persoana şi starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare
săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii şi în timpul
procedurii disciplinare.

Hotărârea comisiei de disciplină se comunică persoanei condamnate de îndată, sub

semnătură, de către secretarul comisiei de disciplină, cu menţionarea căii de atac existente
şi a termenului de exercitare a acesteia.

57
 În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoştinţă
despre săvârşirea unei infracţiuni, informează directorul penitenciarului în vederea
sesizării organului de urmărire penală competent.

4. Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină

Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune

disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul de supraveghere a
privării de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

Plângerea formulată suspendă executarea sancţiunilor disciplinare.

Persoana condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu.

Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a

privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancţiunea disciplinară.

În vederea soluţionării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate

poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane
care desfăşoară activităţi în sistemul penitenciar.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea, prin

încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, pronunţând una dintre
următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi dispune anularea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia
de disciplină;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă,
după caz;

c) ia act de retragerea plângerii.

Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică

persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data
pronunţării acesteia.

Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate,

persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la
judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la
comunicarea încheierii.

Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a

pronunţat încheierea şi suspendă executarea acesteia și se înaintează judecătoriei împreună

58
cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora. Contestaţiile se
soluţionează de urgenţă şi cu precădere.

Instanţa audiază în mod obligatoriu persoana condamnată, dispoziţiile art. 39 alin.

(14)–(19) aplicându-se în mod corespunzător.

Hotărârea judecătoriei este definitivă.

59