Sunteți pe pagina 1din 1

4/15

Notiunea de suflet la Platon reprezinta ceva care nu poate fi


perceput,un lucru care nu poate fi vazut sau atins la propriu,pe
cand,notiunea de corp reprezinta invelisul exterior,ceea ce poate
atins si cunoscut oricui.
Sufletul reprezinta esenta imateriala a unei persoane sau vietati.
Un exemplu concret ar fi cand imbratisam pe cineva.In acel
moment doar trupul poate fi atins,nu si sufletul.Acesta din urma
poate fi atins doar in cazul diferitelor trairi:unele mai
frumoase,altele mai neplacute.
Platon considera sufletul ca fiind esenta unei persoane,el este cel
care decide cum ne comportam.Sufletul este ceea ce ramane
chiar si dupa moartea corpului,deci este ceva necorporal,este un
etern al fiintei.
In timp ce corpul moare,sufletul renaste in noi corpuri.
Premisa de la care porneşte procesul de dovedire a existenţei
sufletului este că ceva numit suflet are existenţa sub forma
anteexistentei şi a postexistenţei (în corelaţie cu argumentul
generării din contrarii, care arata ca sufletul exista dinainte de
naşterea trupului şi continuă să existe după moartea acestuia) şi
are o natură inteligibilă, similară structurii eidosului.
Îmbinarea argumentului anamnezei, ce arata anteexistenta şi
postexistenţa sufletului, cu argumentul generării din contrarii este
necesară pentru a dovedi nemurirea sufletului, faptul că niciun
contrariu nu trece în contrariul său, explicând ideea că simţurile
induc în eroare, conturând limitele gândirii discursive.

S-ar putea să vă placă și