Pentru om, simțurile sunt deosebit de importante.

Întreținerea și dezvoltarea lor ne consolidează

starea generală de sănătate.

Sistemul senzorial cuprinde organe care recepționează diferiți excitanți din mediul înconjurător,
care sub formă de impulsuri bioelctrice este transmis de la receptor de traiectul nervilor la sistemul
nervos central care poate fi măduva spinării sau creierul.

Transformarea excitantului din afară la nivelul organului receptor într-un impuls nervos are loc
printr-o serie de procese fizico-chimice, fiind apoi din nou interpretat la nivel central.

Acești excitanți pot fi fizici ca: lumina, sunetul, presiunea, temperatura, câmpul electric, câmpul
magnetic sau excitanți de natură chimică.

Receptorii sistemului senzorial se află în organe specializate numite organe de simț sau analizatori
ca: ochiul, nasul, urechea, gura cu cavitatea bucală și pielea.

Deci, organele de simț sunt organe care recepționează informații din mediul extern al organismului
căruia îi aparțin, asigurând astfel integrarea în mediu.

Igiena reprezintă ansamblul de reguli și măsuri practicate pe care individul le respectă pentru a-și
păstra sănătatea. Respectarea simplelor reguli de igienă poate preveni apariția diferitelor afecțiuni
ale organelor corpului, care pot duce la deteriorarea organismului și îmbolnăvirea lui.

IGIENA OCHIULUI

Datorită rolului său în viața omului, ochiul poate fi considerat cel mai important organ de simț, de
aceea, el trebuie să fie protejat și îngrijit încă din copilărie, astfel prevenindu-se acțiunea factorilor
de risc. Majoritatea factorilor de risc sunt externi. Dintre aceștia cel mai frecvent întâlniți sunt:
1. Privitul îndelungat la monitorul computerului sau televizorului – tulburările de vedere pot apărea
în timpul sau după munca la calculator. Adițional, pacientul mai poate prezenta dureri de cap,
senzatie de corp străin, ochi uscat sau roșu.
Dacă aceste simptome apar:

-verificați vederea pentru a detecta orice afecțiune ascunsă. Când este necesar, purtați ochelarii/
lentilele de contact;

-faceți pauze;

-verificați iluminarea pe monitor sau în cameră;

-dacă apare senzația de ochi uscat este recomandat sa folosiți lacrimi artificiale;

-restricționați timpul pe care copilul dumneavoastră îl petrece în mod continuu la calculator. Copiii
sunt foarte adaptabili, ei frecvent ignorand problemele care apar (de ex. pot juca jocuri video ore in
șir, fără pauze). Adesea, copii acceptă vederea in ceață dată de miopie, hipermetropie sau
astigmatism considerând că toate persoanele din jur văd la fel.

2. Lumina – prea multă sau prea puțină lumină poate inhiba abilitatea de a vedea bine. Iluminarea
proastă din încăpere, mai ales atunci când solicitați mult vederea de aproape poate duce la apariția
durerilor de cap în mijlocul sau la sfârsitul zilei.

3. Soarele – expunerea la raze UV este un factor de risc pentru apariția cataractei și a

degenerescenței maculare. Tulburările se pot instala brusc sau de-a lungul a câtorva ani. Este bine
să evitați purtarea unor ochelari de soare de calitate îndoielnică și alegeți lentile cu un indice bun de
absorbție a UV.

4. Căldura – mediile uscate sau vântul pot determina apariția ochiului uscat. Principala funcție a
lacrimilor este de a umezi ochiul și de a-l proteja de bacterii sau iritanți din mediul exterior, cum ar
fi praful. Poate apărea vederea în ceață, senzație de mâncărime, sensibilitate la lumină. Soluția o
reprezintă instilarea de lacrimi artificiale.

5. Fumatul – substanțele conținute în fumul de țigară pot duce la înroșirea și iritarea ochilor.
Aceasta este de obicei temporară și cedează când părăsiți zona cu fum. Studii mai recente au sugerat
că fumătorii fac mai frecvent cataracta și degenerescență maculară.

6. Alcoolul consumat în exces - prin deficitul de proteine și vitamine B pe care îl generează poate
duce la scăderea vederii prin afectarea nervului optic. În unele cazuri, această scădere a vederii este
permanență prin apariția atrofiei nervului optic.

7. Praful, perii de animale, anumite cosmetice pot produce alergii oculare. Trebuie să depistați și să
eliminați alergenul respectiv și să urmați tratamentul prescris de medic.
8. Lentilele de contact – manipularea sau depozitarea lentilelor de contact în condiții neigienice pot
determina apariția unor conjunctivite. Medicul oftalmolog vă poate recomanda întreruperea portului
lentilelor de contact pe durata tratamentului și înlocuirea lor după vindecare.

BOLI ALE OCHIULUI (descriere, cauze și tratament)

1. AMBLIOPIA

Ambliopia, numită și "ochiul leneș", este o boală a sistemului vizual caracterizată prin slăbirea
simțitoare a vederii. Ambliopia este o consecință a unei dereglări a vederii binoculare, fără leziune
organică. Copiii pot dezvolta ambliopie incă de la naștere, până la vârsta de 6-7 ani. Copilul cu
ambliopie nu realizează că nu vede bine cu un ochi. Astfel, creierul ignoră imaginile de la nivelul
ochiului cu probleme și percepe numai imaginile de la ochiul sănătos. Este foarte greu de depistat
această boală tocmai pentru că, prin acțiunea creierului de a suprima imaginea deficitară, cei afectați
de ambliopie văd bine cu ambii ochi deschiși. Cu cât este diagnosticată mai devreme, cu atât șansele
de tratare sunt mai crescute. Există mai multe forme de ambliopii, dar cele mai frecvente sunt
ambliopiile insoțite de vicii de refracție (miopia, hipermetropia și astigmatismul) sau de strabism.

Ambliopia funcțională poate fi reversibilă dacă este diagnosticată și tratată înaintea vârstei de 6-7
ani (conform unor cercetări recente, chiar 12 ani), înainte ca reflexul binocular (echilibrul vizual
între cei doi ochi) să se fi stabilit. Metode de tratament:

A. În cazul ambliopiei anizometropice exista două opțiuni de tratament:

1. Aplicarea unui petic pe ochiul sănătos în scopul de a forța utilizarea ochiului ambliopic; durata
tratamentului variază de la câteva săptămâni la câteva luni, direct dependența de rezultate;

2. Utilizarea picăturilor de atropină la nivelul ochiului sănătos; atropina determină încețoșarea

vederii, stimulând astfel activitatea ochiului ambliopic.

B. Când ambliopia este asociată cu strabism, cea mai eficientă formă de tratament o reprezintă
abordarea chirurgicală, ce permite corectarea defectului muscular de la nivelul ochiului și, în
consecință, corectarea ambliopiei; tratamentul este similar și pentru pleoapele căzute.

C. În cazul în care ambliopia este cauzată de miopie, hipermetropie sau astigmatism, tratamentul
constă în prescrierea unor ochelari sau a unor lentile de contact speciale;

D. Atunci când pacientul nu dorește o intervenție chirurgicală, medicul poate recomanda terapia
vizuală ce constă într-un set de exerciții ce urmăresc să imbunatățească capacitățile vizuale; este
utilă în cazul ambliopiei cauzată de strabism, astigmatism, etc.

(-http://medical-dictionary.thefreedictionary.com/Amblyopy

-Ochiul leneș rămăne fără vedere, 25 septembrie 2007, Jurnalul Național)

2. ANIZOCORIE

Anizocoria este o condiție caracterizată printr-o mărime inegală a pupilelor, și este prezentă la 20%
din populație în mod fiziologic, fiind astfel o condiție comună. Este definită ca o diferență de 0,4
mm sau mai mare între mărimea pupilelor. Una dintre cauze poate fi sindromul Horner. Agenții
farmacologici care produc anizocorie sunt pilocarpina, cocaina, tropicamida, dextrometorfanul și
ergolinele. Alcaloizii prezenți în plantele din genurile Brugmansia și Datura, precum scopolamina,
pot contribui de asemenea la dezvoltarea afecțiunii.

(- „Anizocoria (asimetria pupilelor)”, Ro, accesat în 1 decembrie 2016

- Lam, BL; Thompson, HS; Corbett, JJ (15 d.Hr.). „The prevalence of simple anisocoria”. American
journal of ophthalmology. 104 (1): 69–73.

-Anisocoria. Medscape Reference. Accessed 15 aprilie 2012.)

3. ASTIGMATISMUL

Astigmatismul este o boală a ochiului cauzată de o deformare de cornee, care atrage după sine o
refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular.
În cazul astigmatismului, razele de lumină albă care sosesc la ochi sub formă de raze paralele (de
ex. de la un obiect îndepărtat) suferă un proces complex și inegal de refracție. Cu cât această
refracție diferențiată este mai inegală, cu atât astigmatismul se consideră mai grav. Practic, toți
oamenii au astigmatism. Este vorba de astigmatismul fiziologic (0,50–0,75 dpt), pentru care nu se
impune corecție optică, fiind însoțit de o vedere normală. Existând de la naștere, el poate fi însoțit
de o ușoară evoluție și se numește congenital. Astigmatismul poate fi și dobândit, unul dintre
factorii determinanți fiind intervenția chirurgicală, dar și diverse
maladii oculare, precum keratocon, și pterigion.

Corecția optică a astigmatismului se poate face cu ochelari sau

lentile de contact. Pentru o corecție permanentă se recurge la
chirurgia refractivă.

(-Știți cum să vă feriți de boli? Azi: Astigmatismul, 7 ianuarie

2010, Amos News

-Astigmatismul, 2 august 2007, Florin Condurateanu, Jurnalul

Național)

4. CATARACTA

Cataracta este o boală care atacă ochiul și se manifestă prin opacifierea cristalinului sau a capsulei
lui. Această opacifiere este responsabilă de o scădere progresivă a vederii, la început însoțită de o
jenă la lumină (fotofobie). Scăderea vederii poate fi rapidă (câteva săptămâni) dacă e din cauza unui
traumatism.

Cataracta este prima cauză a cecității în țările în curs de dezvoltare: ea explică aproape 40 % din
cele 37 de milioane de cazuri de orbire din lume. Este vorba, prin urmare, de o problemă de sănătate
publică majoră în aceste țări, cu atât mai mult că tratamentul este cunoscut, iar aplicarea sa nu este
limitată decât de problema costului. Factorii favorizanți sunt denutriția, deshidratarea, expunerea la
soare. Atunci survine la subiecți relativ tineri.

(-Disease Ontology, accesat în 15 mai 2019

- Human Phenotype Ontology release 2018-03-08, accesat în 8 octombrie 2018)

5. CONJUCTIVITĂ

Conjunctivita este o inflamație a membranei transparente (denumită conjunctivă) care căptușește

pleoapele și acoperă ochiul până la marginea corneei. Persoanele care suferă de conjunctivită au
ochii roșii, senzație de nisip în ochi, mâncărimi la ochi, secreții la ochi care formează cruste
noaptea, vedere tulbure și sensibilitate la lumină (fotofobie).

Conjunctivita poate fi rezultatul unei infecții bacteriene, sau virale, unei reacții alergice (în special
alergii ca praful, fardurile, polenul, lentilele de contact) sau, la nou-născuți, al unui canal lacrimal
incomplet deschis.

Ochi având conjunctivită Ochi având conjunctivită alergică

6. DALTONISMUL

Daltonismul, denumit științific cecitate cromatică, este o stare patologică, o tulburare a vederii
cromatice, constând în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales roșu si verde).

Daltonismul este o boală congenitală cauzată de o defecțiune a retinei sau a unei porțiuni din nervul
optic. Deși boala este moștenită pe linie maternă, de daltonism suferă în special bărbații.

ȘTIAȚI CĂ?

8% dintre bărbați și 0,5% dintre femei suferă de daltonism? Mai mult de 150 de ocupații
profesionale (ex. giuvaergiu, căpitan de vapor, ofițer de poliție) nu sunt permise daltoniștilor și
practic în toate domeniile vieții aceștia se pot găsi în situații defavorabile lor.
Daltonismul poate fi corijat, folosind o lentilă acoperită cu un strat specific. Acest strat a fost
proiectat inițial așa încât să schimbe spectrul luminii care îl traversează în așa fel ca acesta să
stârnească un stimul în persoana discromatopsică asemănător celui din persoana cu vedere
cromatică sănătoasă. La proiectarea stratului trebuie
să se aibă în vedere că acesta să-și exercite efectul pe
lungimile de undă medie (roșie-verde), în timp ce pe
lungimile de undă scurtă (albastră) efectul său să fie
cât mai redus. Folosind lentilele de corecție,
daltoniștii pot să perceapă și nuanțele cromatice pe
care anterior nu le puteau observa. În 80% din cazuri
daltonismul se poate corija în totalitate. (- Disease
Ontology, accesat în 15 mai 2019)

7. DIPLOPIE

Diplopia sau vederea dublă se referă la starea în care o

persoană vede obiectele duble în loc să le vadă clar.

Diplopia poate fi unul dintre primele semne ale unei boli sistemice, mai exact ale tulburărilor în
procesele musculare sau neurologice, și în unele condiții poate afecta echilibrul, mișcarea și/sau
abilitatea de a citi. Diplopia poate fi binoculară sau monoculară.De asemenea, mai poate fi
temporară sau voluntară.

Diplopia binoculară dispare la închiderea unuia dintre ochi, și apare ca un rezultat al strabismului.
Diplopia monoculară apare doar la închiderea unuia dintre ochi.

8. GLAUCOM

Glaucomul este o boală a ochiului care produce atrofierea

nervului optic și îngustarea câmpului vizual și pierderea
progresivă a vederii. Câmpul vizual este suprafața percepută
când privirea este fixată drept înainte.

Glaucomul se caracterizează prin creșterea tensiunii intraoculare

și scăderea acuității vizuale. Glaucomul poate însă exista și când
presiunea este normală. De asemenea, sunt frecvente cazurile de
presiune intraoculară mărită (temporar), fără să se fi declanșat
glaucomul. Pierderea câmpului vizual asociat glaucomului este permanent și ireversibil.
Netratat, glaucomul duce la cecitate (orbire), fiind cea de-a doua cauză de orbire la nivel mondial.
În România se estimează că există mai mult de 150.000 de cazuri.

Fotografia arată vasele sangvine dilatate la marginea corneei și cornee tulbure, caracteristic
glaucomului acut cu unghi închis.

O serie de factori duc la creșterea riscului de glaucom:

-antecedentele familiale (glaucom în familie);

-îmbătrânirea;

-diabetul și bolile vasculare;

-miopia severă;

-hipertensiune arterială.

(-Disease Ontology, accesat în 15 mai 2019

- Monarch Disease Ontology release 2018-06-

29sonu)

9. HEMERALOPIE

Hemeralopia („orbirea de zi”), numită și „orbul găinilor”, este exact opusul nictalopiei („orbirea de
noapte”). În cazul hemeralopiei, vederea diurnă scade calitativ în mod progresiv. Vederea de noapte
rămâne neafectată datorită folosirii celulelor cu bastonaș în locul celor cu con (din timpul zilei),
care sunt afectate de hemeralopie și degradează acuitatea vizuală odată cu trecerea timpului.

Se știe că hemeralopia apare în câteva tulburări ale ochilor. Cataracta este cauza principală a vederii
proaste datorită acoperirii cristalinului cu celule moarte. Acest strat obturant dispersează lumina
înainte ca aceasta să ajungă la retină.

O altă cauză este o tulburare genetică numită Sindromul Cohen (numit și Sindromul Pepper).
Sindromul Cohen se caracterizează prin obezitate, retardare mintală și dimorfism facial din cauza
unei mutații genetice la gena 8q22-23. Mai rar pot apărea complicații oculare precum hemeralopia,
corioretinită pigmentoasă, atrofie oculară sau colobom retinal.

Lipsa vitaminei A din alimentație determină tulburări ale vederii prin diminuarea sintezei
pigmenților fotosensibili.

10. HIPERMETROPIE
Hipermetropia (sau hipermetropismul) este o afecțiune a ochiului, caracterizată prin formarea
imaginii în spatele retinei, ceea ce face ca imaginea să devină încețoșată.

Hipermetropia apare când diametrul antero-posterior al globului ocular este mai mic decât
normalul.

În esență, hipermetropia se datorează unui viciu de refracție, caracterizat printr-un deficit de

convergență ce face ca imaginea obiectelor să se formeze în spatele retinei. De aceea, la nivelul
maculei (zona de acuitate vizuală maximă) lumina se proiectează sub forma unui cerc luminos,
responsabil de vederea neclară, ceea ce duce scăderea acuității vizuale pentru depărtare dar și pentru
apropiere.

Deoarece persoanele cu hipermetropie văd neclar la toate distanțele, ele trebuie să depună constant
un efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap și oboseală
oculară.

Imagine: Ochi suferind de hipermetropie şi modul de corectare a deficitului vizual cu o lentilă

convexă.

Persoanele ce suferă de hipermetropie văd totuși relativ mai bine la distanță, deși văd obiectele
depărtate mai aproape decât sunt în realitate. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme în
a focaliza imaginile apropiate și nu pot realiza activități precum cititul sau cusutul.

Din punct de vedere optic, hipermetropia este contrară

miopiei. Aceasta se corectează cu ochelari cu lentile
convergente (convexe).

(- Hipermetropia- o imagine animată care exemplifică

fenomenul)

-Boli și afecțiuni medicale: Hipermetropia (Afecțiuni

ale ochilor)

- Vedere imperfectă: Hipermetropia

- Sfatul medicului: Hipermetropia)

11. IRIDOCICLITĂ

Iridociclita reprezintă un proces inflamator în interiorul ochiului, ce afectează irisul și corpul ciliar.
O iridociclită este o afecțiune relativ frecventă, acută și cronică, atingând adesea ambii ochi și cu
tendința de a recidiva. Ca o consecință a lipirii marginilor pupilei de cristalin mai apare un efect
grav: se instalează glaucomul secundar, fiindcă nu mai are cum se drena lichidul apos din ochi. Și
după traumatisme, care rup vase din ochi, apare iridociclită cu complicații de glaucom secundar.

O altă complicație este cataracta, care trebuie operată.

Cauzele pot fi multiple și uneori dificil de determinat. O iridociclită survine adesea după o infecție
bacteriană, virală sau parazitară. Ea poate fi provocată de orice focar infecțios din vecinătate (o
infecție dentară, o sinuzită, o faringo-amigdalită), sau chiar și de infecții la distanță de ochi, cum ar
fi cele pulmonare, urinare sau genitale sau de boli ca leptospitoza.

Se manifestă printr-o înroșire a ochiului, dureri oculare constante și printr-o scădere variabilă, în
general limitată, a acuității vizuale, bolnavul nu suportă lumina.

La omul tânăr, iridociclita anunță o boală reumatismală grea, de regulă spondilită anchilozantă. De
aceea, cei care au iridociclită resimt și dureri, atât articulare cât și în zona lombară.

Se va proceda la tratarea cauzei atunci când ea a fost găsită, și la tratarea simptomului inflamator cu
injecții subconjunctivale antiinflamatorii, cu colire midriatice care dilată pupila pentru a evita
sinechiile și, uneori, prin corticoterapie generală.

Odată cu creșterea incidenței tuberculozei pulmonare s-a semnalat și o creștere a tuberculozei

extrapulmonare, respectiv iridociclita tuberculoasă, care poate evolua sub două forme: foliculară și
afoliculară.

(-Iridociclita, dictionar.romedic.ro

-Iridociclita, copilul.ro

-Pupila care se lipeste, 23 martie 2005, Florin Condurateanu, Jurnalul Național)

12. MALADIA STARGARDT

Degenerescența maculară Stargardt reprezintă o tulburare genetică a ochiului, ce duce la pierderea

progresivă a vederii. Este o formă de distrofie a țesutului foto-senzitiv ce afectează zona centrală a
retinei numită maculă.

Tratament: nu exista remediu, cercetare genetica, vitamine si minerale, celule stem, transplant,
implant sau virusuri modificate genetic.
13. MIDRIAZA

Midriaza reprezintă dilatația pupilelor sau a pupilei. Poate să apară ca un răspuns pupilar fiziologic,
dar de cele mai multe ori este patologică.[1] Printre substanțele care produc midriază se numără
anticolinergicele (atropină, hiosciamină sau scopolamină).

Midriaza poate fi și provocată , de exemplu pentru un consult oftalmologic. În acest caz, atropina
este folosită ca midriatic. Punând în valoare această proprietate a atropinei, ea a fost folosită în
trecut de către femei pentru a dilata sau mări pupilele (în scop estetic).

Condiția inversă midriazei este mioza.

Pupilă dilatată în timpul unui control oftalmologic

(- „Midriaza”, Sfatulmedicului.ro, accesat în 1 decembrie 2016)

14. MIOPIA

Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele
situate la o distanță mare. Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect,
atunci când traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar distingerea
obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind
nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea, deplasând focarul pe retină. În jur de 26% din
populația lumii are miopie.

Cauzele miopiei pot fi:

-Ereditară: Una din cele mai frecvente cauze este cea genetică, aproximativ 89% din părinții cu
miopie având de asemenea copii miopi.

-Mediul: Altă cauză importantă este influența mediului asupra mușchilor globului ocular. Astfel că
un exces de tonus din partea mușchiului ciliar poate sa antreneze miopia prin spasme ciliare. Și
indicele de refracție a cristalinului poate fi modificat sub influența temperaturilor înalte (opacifierea
cristalinului). Altă teorie susține că un efort prea mare consolidează mușchii ciliari, micșorând
curbura cristalinului;

-Combinația factorilor ereditari cu cei de mediu;

-Patologici: există o serie de afecțiuni care determină apariția miopiei

Cele mai comune forme de tratament includ purtarea ochelarilor sau a lentilelor de contact (doar cu
lentile divergente), precum și o procedură chirurgicală refractivă oculară, dar aceasta este
recomandată doar persoanelor cu un anumit grad de miopie, precum și cu o vârstă nu foarte
înaintată.

Există 3 tipuri de proceduri chirurgicale:- keratotomie radial: și cea mai riscantă. Se face o incizie în
cornee cu ajutorul unei lame foarte ascuțite, aplatizându-se după lecuire, mărind calitatea imaginii
pe retină.

-keratectomie fotorefractivă: se aplică doar la forme ușoare ale miopiei. Cu ajutorul unui laser se
aplatizează corneea.

-LASIK: cea mai modernă tehnică. Se aplică

aproape tuturor formelor de miopie. Se
folosesc laseri și o microkeratomă, care taie
o porțiune circulară din cornee. Aceasta este
apoi tratată cu laseri pentru a-și schimba
forma și focalizarea.

15. MIOZĂ

Mioza reprezintă micșorarea diametrului pupilar, ca urmare a contracției mușchiului circular al

irisului. Apare ca reflex de adaptare a analizatorului vizual la lumina puternică sau sub influența
unor substanțe chimice (morfina, acetilcolina).

Condiția inversă poartă numerele de midriază.

16. NICTALOPIE
Nictalopia (sau cecitate nocturnă, popular "orbul găinilor") este o afecțiune din cauza căreia omul
sau animalul nu vede în întuneric. Este un simptom pentru mai multe boli de ochi. Nictalopia poate
exista din naștere sau poate fi cauzată prin răni sau malnutriție (de exemplu, carență de vitamina A).

Cea mai comună cauză a nictalopiei este retinitis pigmentosa, o tulburare în care celulele cu
bastonaș din retină își pierd gradat abilitatea de a reacționa la lumină. Pacienții care suferă de
această afecțiune genetică au nictalopie progresivă și, după o perioadă de timp, este posibil ca și
vederea din timpul zilei să fie afectată. La nictalopia congenitală staționară celulele cu bastonaș nu
funcționează încă de la naștere, dar după cum sugerează numele, vederea bolnavilor nu se
înrăutățește.

Problema opusă, cunoscută ca hemeralopie, este mult mai rară.

17. ORJELET

Orjelet, numit și urcior sau ulcior, este o infecție la ochi

care apare la nivelul pleoapelor.

Cauza infecției este de obicei bacteria numită

Staphylococcus aureus.

18. RETINOPATIE FOTICĂ

Retinopatia fotică este o deteriorare a retinei ochiului, în special a maculei, de la expunerea

prelungită la radiația solară sau lumină puternică, de exemplu, lasere sau sudură. Termenul include
retinopatie solară, de laser, și de sudură și este sinonim cu fototoxicitatea retinei.Aceasta apare de
obicei din cauza privirii îndelungate la soare, privirii la o eclipsă de soare, sau vizualizării unei D65
ultraviolete, iluminante, sau altă lumină puternică. Deși este frecvent susținut că retina este arsă prin
privirea la soare, deteriorarea retinei pare să apară în primul rând datorită prejudiciului fotochimic
mai degrabă decât celui termic. Creșterea temperaturii de la privirea la soare cu o pupilă de 3 mm
cauzează doar o creștere de 4 °C a temperaturii, insuficientă pentru a fotocoagula. Energia este încă
fototoxică: deoarece lumina promovează oxidare, reacțiile chimice au loc în țesuturile expuse cu
molecule de oxigen nelegate. De asemenea, se pare că retinopatia seroasă centrală poate fi un
rezultat al unei depresii într-un ochi deteriorat solar tratat.

Durata de expunere necesară pentru a provoca un prejudiciu variază cu intensitatea luminii, și

afectează, de asemenea, posibilitatea și durata de recuperare.
Pierderea vederii din cauza retinopatiei solară este de obicei reversibilă, durând de la o lună la peste
un an. Schimbările fundului de ochi sunt variabile și, de obicei bilaterale, cazurile ușoare de multe
ori nu arată nici o alterație, și cazurile moderate până la severe arată un loc galben foveal în primele
zile după expunere. După câteva zile, acesta este înlocuit cu un punct roșiu, adesea înconjurat de
pigment.

19. SINDROMUL LAURENCE-MOON

Sindromul Laurence–Moon (SLM) este o afecțiune genetică rară autozomală recesivă asociată cu
retinita pigmentară, paraplegia spastică și cu dizabilitățile mintale.

Cauze și simptome- incapacitate intelectuală, hexadactie, diabet zaharat insipid, orbire (de obicei
înaintea vârstei de 30 de ani, datorită degenerarii retinei centrale).

SLM este moștenit într-o manieră recesivă autosomală. Asta înseamnă că gena defectă responsabilă
de tulburare este localizată pe un autosom și sunt necesare două copii ale genei defecte (una
moștenită de la fiecare părinte) pentru a se naște cu tulburarea. Părinții unui individ cu o afecțiune
recesivă autosomală ambii poartă o copie a genei defecte, dar de obicei nu prezintă semne sau
simptome ale tulburării.

Aceast sindrom este incurabil. Cu toate acestea, tratamentul simptomatic este adesea asigurat.
Pacienții cu SLM prezintă deseori ataxie, spasticitate și contracturi, limitându-și mișcările și
activitățile zilnice. Prin urmare, este necesară o abordare multidisciplinară, inclusiv terapii fizice,
consultări psihiatrice și oftalmogice, nutriție și alimentație echilibrată. Kinetoterapia are ca scop
îmbunătățirea forței și abilității, folosind instrumente de asistență, cum ar fi bretele ortitice ale
gleznei-picior, umflători care suportă greutatea și exerciții fizice regulate.

20. STRABISM

Strabismul este o afecțiune oculară în care se manifestă o deviație a unei axe oculare în raport cu
cealaltă. Aceasta implică de obicei o lipsă de coordonare între mușchii extraoculari care împiedică
focalizarea fiecărui ochi la același punct în spațiu și previne buna vedere binoculară, fiind afectată
negativ percepția în profunzime a spațiului. Strabismul poate fi fie o tulburare neurologică de
coordonare a ochilor fie o tulburare musculară. Ochiul mai slab de obicei după un timp încetează să
mai trimită semnale creierului, rezultând astfel fenomenul de ambliopie. Poate apărea la 2-5 %
dintre copii. Strabismul poate fi transmis ereditar.
CAUZE: 1.Strabismul poate fi cauzat de un defect al mușchilor extraoculari sau al zonei cerebrale
care controlează vederea. Poate apare la copiii care suferă de: Sindromul Down, tumora cerebrală,
paralizie cerebrală, hidrocefalie, alte afecțiuni cerebrale.

2. Boli care pot cauza orbirea totală sau parțială mai pot cauza strabism. La adulți, strabismul este
cauzat de: diabet, traumă cerebrală, infarct, tumora cerebrală, alte afecțiuni cerebrale.

Tratamentul strabismului este variat. Măsuri pentru corectarea vederii includ:

-Purtarea de ochelari speciali, care modifică focalizarea fiecărui glob ocular;

-Tratament medicamentos - folosind atropina;

-Procedura chirurgicală de corectare a mușchilor oculari, ce constă în scurtarea/lungirea anumitor

muschi oculari, pentru a coordona axele oculare respective.

21. TRAHOM

Trahomul, numit și conjuctivită granuloasă sau oftalmie egipteană, duce la orbire și este o boală
infecțioasă provocată de bacteria Chlamydia trachomatis. Infecția generează formarea unei aspriri a
suprafeței interioare a pleoapelor. Această asprire poate conduce la dureri ale ochilor. Bacteria ce
provoacă boala se poate răspândi atât prin contact direct, cât și indirect, cu ochii sau nasul unei
persoane infectate. Multe dintre infecții se dezvoltă, de obicei, de-a lungul unei perioade de ani de
zile, înainte ca cicatricile pleoapei să devină atât de mari încât genele să înceapă să se frece de ochi.
Copiii răspândesc boala mai des decât adulții. Igiena precară, locuitul mai multor persoane la un
loc, apa curată insuficientă și toaletele insuficiente, măresc și ele răspândirea. Opțiunile de
tratament includ administrarea orală de azitromicină sau administrarea topică de tetraciclină.
Azitromicina este de preferat, deoarece poate fi utilizată într-o singură doză orală. După ce a avut
loc cicatrizarea pleoapei este posibil să fie necesară intervenția chirurgicală pentru corectarea
poziției pleoapelor și prevenirea orbirii.

Pe lângă igiena corectă, este necesar să respecți și alte reguli pentru a menține sănătatea ochilor:

-Nu te pune seara în pat fără să îți fi curățat înainte fața de orice fel de produse de înfrumusețare
(rimel, fard de ochi, fond de ten, cremă de soare);

-Nu folosi produse expirate în zona ochilor;

-Urmează întotdeauna recomandările și sfaturile medicilor oftalmologi. Dacă ți-a fost prescris un
tratament, respectă indicațiile pe care le-ai primit;
-Atunci când stai mult timp în fața calculatorului, trebuie să iei pauze la cel puțin fiecare 20 de
minute. De asemenea, sunt recomandați ochelarii de protecție (având lentile cu proprietăți speciale).
Nu uita că această activitate are o serie de efecte nocive asupra sănătății ochilor;

-Odihnește-te în fiecare noapte pentru a evita oboseala și iritarea ochilor;

-Ferește-te de zonele sau încăperile cu o umiditate crescută și cele cu mult fum;

-Hidrateaza-te zilnic și consumă alimente sănătoase, care să îți asigure aportul optim de vitamine și
minerale;

-Nu îți freca ochiul atunci când simți că ți-a „intrat” ceva în el, ci clătește-l cu apă călduță sau
încearcă înlăturarea corpului străin cu ajutorul unui șervețel steril;

-Nu pleca de acasă fără ochelarii de soare (chiar și iarna) și asigură-te că aceștia sunt de calitate
(achiziționați dintr-un cabinet oftalmologic).

IGIENA NASULUI

Dr. Harry Grossmann:,, Aveți dreptate, mai mult de 90% din infecțiile tipice ale sezonului rece se
transmit pe cale aeriană. Ajunge să tușească cineva într-un spațiu închis în care sunt mai multe
persoane și deja virușii s-au răspândit cu „viteza luminii” spre celelalte persoane din încăperea
respectivă. Cavitatea nazală este bariera primară și cea mai importantă prin care acești agenți
patogeni sunt atacați și eliminați, dar și împiedicați să ajungă la plămâni. O cavitate nazală curată și
bine pregătită pentru „război” cu virușii sau alți agenți patogeni este cel mai bun mijloc de apărare.
Specilistul german spune, de asemenea, că pentru lavajul și igiena zilnică, dar și pentru a păstra
cavitatea nazală sănătoasă putem folosi apa de mare îmbogățită cu oligoelemente cum ar fi cuprul
sau manganul care se găsesc în mod normal în cantităti foarte mici în corpul uman și stimulează
sistemele de autoapărare ale organismului.’’

Chiar dacă este un aspect căruia nu îi oferim atât de multă atenţie, igiena nazală este extrem de
importantă pentru sănătatea noastră.

Deşi nu ne dăm întotdeauna seama, respirăm un aer foarte murdar, plin de praf, noxe, pulberi
toxice, alergeni şi, de asemenea, plin de bacterii şi virusuri. Le inhalăm şi ele vor iajunge în
cavitatea nazală unde se vor “lipi” de mucoasă. Aşa apar inflamaţia si congestia mucoasei nazale
care vor da următoarele simptome: nas înfundat, iritat, uscat şi uneori, sângerări.

Toate aceste elemente nocive din aer intră prin nas (pentru că acesta este poarta de intrare a aerului
în organism) şi apoi se “plimbă” de-a lungul tractului respirator până la nivelul alveolelor
pulmonare, provocând astfel dezechlibru la nivelul întregii mucoase respiratorii. Totuşi, nasul se
comportă ca un filtru al aerului pentru organism. Asemenea unei site, el va încerca să reţină, la
nivelul suprafeţei mucoasei, aceste elemente nocive. Şi, asemenea oricărui filtru, se va încărca şi se
va “murdări”. Acest proces de murdărire a nasului se întâmplă zi de zi. Dar dacă mucoasa este deja
murdară, ea nu va mai fi în stare a doua zi să mai filtreze şi să imunizeze aerul care va intra în
plămâni.

Este foarte important ca spălarea nasului să fie făcută zilnic, de cel puţin două ori pe zi: dimineaţa şi
seara. Dar, în funcţie de cât de înfundat şi congestionat simţim nasul, putem să îl spălăm şi de mai
multe ori pe zi. Dar atenţie! Nu se foloseşte apa de la chiuvetă pentru curăţarea nasului. Se
utilizează doar dispozitive sterile, create special în acest sens: spray-uri cu apă de mare/oceanică,
xylitol şi irigatoare nazale, din farmacie.

De asemenea, este foarte important modul în care se realizează această operaţiune de curăţare,
respectiv poziţia capului: acesta va sta în pozitie verticală, cu vârful nasului în jos (indiferent dacă
este vorba de un adult sau de un copil). Această poziţie va permite apei să intre în cavitatea nazală
până în spatele nasului (dar trebuie avut grijă să nu ajungă în gât).

Boli ale nasului și simptomele lor:

1. Sinuzită

Una dintre cele mai cunoscute boli ale căilor nazale este sinuzita, care reprezintă o inflamație a
sinusurilor. Aceasta poate fi provocată de alergii, infecții sau chiar și de poluarea din aer, iar
recurența este mai probabilă în cazul persoanelor care au astm sau un sistem imunitar sensibil.
Inițial, nu se recomandă decât urmărirea simptomelor și eventual ameliorarea durerii cu
medicamente. Dacă boala persistă mai mult de 7-10 zile, se administrează tratament cu antibiotice.
Sinuzita cronică ar putea necesita inclusiv intervenție chirurgicală.

Sinuzita este o afecțiune comună, însă poate deveni periculoasă dacă se complică, pentru că
sinusurile se află foarte aproape de creier. Simptomele sinuzitei sunt:
-durere de cap sau senzația de presiune în zona sinusurilor;

-amplificarea durerii la aplecare sau atunci când te întinzi;

-secreție abundentă și groasă în nas, de culoare verde, uneori cu puroi sau sânge;

-durere în zona ochilor;

-probleme cu urechea din cauza congestionării căilor nazale;

-amețeală.

2. Polipi nazali

Polipii nazali sunt o boală foarte comună a nasului și reprezintă niște mici excrescențe în formă de
lacrimă, necanceroase, care se formează în nas și la nivelul sinusurilor. Sunt de obicei asociați cu
alergiile și astmul și în multe cazuri nu dau simptome, mai ales dacă sunt mici. Dacă se formează
excrescențe mai mari, acestea pot bloca scurgerea normală a secreției din sinusuri, iar mucusul
respectiv poate să se infecteze dacă se acumulează.

Spre deosebire de polipii care se formează în colon sau în vezica urinară, cei nazali sunt foarte rar
canceroși. Ei pot fi tratați cu medicamente sau prin metode chirugicale, așa că nu trebuie să îți faci
probleme dacă ai așa ceva. Iată ce simptome dau polipii nazali:

-nas înfundat;

-strănut;

-nas care curge des;

-durere facială;

-probleme cu simțul mirosului;

-mâncărimi în jurul ochilor;

-infecții.

3. Deviație de sept

Deviația de sept este o boală a nasului în care septul, cartilagiul care desparte cele două pasaje
nazale, este strâmb sau deviat din centru, într-o parte, împiedicând astfel respirația normală. Se
estimează că aproximativ 80% dintre oameni se confruntă cu deviație de sept, însă aceasta provoacă
probleme cu respirația în rare cazuri.
Unii oameni se nasc cu deviație de sept, iar alții capătă această afecțiune în urma unei traume fizice.
Cel mai comun simptom al deviației de sept este congestia nazală, care afectează în special o nară,
însă există și alte semne:

-sângerări din nas;

-dureri faciale;

-dureri de cap;

-sforăit;

-apnee (senzația de sufocare în timpul somnului).

4. Rinita atrofică

Rinita atrofică este o afecțiune ale cărei cauze nu se cunosc și care se manifestă prin formarea unor
cruste groase în cavitatea nazală, ceea ce rezultă în micșorarea și atrofierea mucoasei nazale și a
osului de sub aceasta. Deși este o boală destul de rar întâlnită, e bine să știi care sunt simptomele:

-miros neplăcut în nas;

-obstrucție nazală;

-sângerări nazale;

-lipsa mirosului;

-infecții secundare (de exemplu, ale sinusurilor);

-otită medie.

5. Abcesul septului nazal

Un abces este o infecție bacteriană care formează o pungă cu puroi și poate să apară și în nas, în
urma unei lovituri, dar și dacă ai avut o infecție a sinusurilor. Tratamentul constă în administrarea
de antibiotice și este nevoie de extragerea puroiului din nas cu ajutorul unei mici incizii sau cu un ac
subțire. Cea mai importantă parte a tratamentului este grija pe care o ai tu față de nas după ce
primești diagnosticul. Simptomele abcesului nazal sunt:

-durere în zona abcesului;

-înroșirea zonei;
-înfundarea nasului;

-febră;

-dureri de cap.
 BIBLIOGRAFIE
1. https://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-12188224-care-sunt-
factorii-care-influenteaza-sanatatea-ochilor.htm
2. https://infosan.ro/igiena-ochiului-cele-mai-frecvente-greseli-si-ce-
trebuie-sa-faci-in-schimb/
3. https://ro.scribd.com/doc/96920224/Igiena-ochiului
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Boli_ale_ochilor
5. https://www.doctorulzilei.ro/igiena-nasului/
6. https://www.csid.ro/sanatate/sanatate-health/igiena-nazala-greseli-
frecvente-si-pericole-care-apar-daca-o-neglijam-17988059/
7. https://www.farmaciata.ro/igiena-si-ingrijirea-corecta-a-nasului/
8. https://www.divahair.ro/sanatate/boli_si_afectiuni/cinci-boli-ale-
nasului-afla-ce-simptome-le-tradeaza
9. https://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/bolile-nasului
10. https://www.doctorulzilei.ro/igiena-nasului/
11. Anatomie si fiziologie pentru admitere la facultatile de medicina
(Barron's) - Barbara Krumhardt, anul 2018