Mihaela are 30 de ani și este în săptămâna a 16-a de sarcină.

Aceasta este
îngrijorată vizavi de sănătatea copilului ei, dat fiind faptul că mult timp nu a știut că e
însărcinată și „nu a făcut lucrurile așa cum ar trebui să le facă o mamă
adevărată”, fiind mereu „pe fugă” și stresată cu serviciul. De asemenea, Mihaela
este îngrijorată deoarece, neștiind că este însărcinată, aproximativ prin săptămâna a
cincea de sarcină a fost la o petrecere la care a consumat aproximativ trei pahare de vin
roșu. A auzit că alcoolul dăunează grav sănătății copilului și asta o face să se simtă și
mai vinovată față de copil și sănătatea acestuia.
În trecut, Mihaela își imagina că perioada sarcinii va fi cea mai fericită din
viața ei, însă acum se gândește cu groază la perioada următoare întrucât are foarte
multe deadline-uri la serviciu și i se pare că nu reușește să se adune și să ducă lucrurile
până la capăt. De asemenea, ea și soțul ei nu vorbesc de trei săptămâni întrucât acesta a
decis să își dea demisia de la locul de muncă deși cei doi au un credit substanțial la
bancă. Mihaela nu reușește să doarmă noaptea mai mult de 4 ore și se simte lipsită de
vlagă pe parcursul zilei. Simte că nu poate face față acestei perioade și este convinsă că
îi face rău copilului și că nu va fi o mamă „cum trebuie”.

A. Argumentați posibila problemă care ar sta la baza celor descrise mai sus, precum și
informațiile de care ați mai avea nevoie pentru a confirma această ipoteză;

Anumite studii spun că 78% care femei prezintă distres fața de sarcină de la ușor spre
moderat, după cele descrise mai sus problema Mihaelei pare să fie similară, având tendința
manifestări anxietăți prenatale. Pentru a confirmă ipoteza unei distres maternal (anxietate prenatală),
va fi nevoie de o examinare psihologică care să măsoare nivelul de anxietate, prin frecvența
îngrijorărilor acesteia față de sănătatea copilului și gravitatea acestora. Din punctul meu de vedere este
posibil pe lângă anxietate, să existe și o predispoziție pentru depresie prenatală, acest lucru fiind
observat de convingerea ei față de răul care îl va provoca copilului și de cognițiile iraționale cum că
nu va fi o mama ,,cum trebuie”. Problema centrală ce stă la cele descrise este predispoziția Mihaelei la
anxietate și depresie prenatală, cauzate de distresul provocat de propriile cogniții iraționale și
disfuncționale, cât și a factorilor de mediu (muncă, viață socială etc.), care vor crește probabilitatea
pentru apariția unor consecințe negative asupra sarcini și a copilului, aici ne putem gândi la o naștere
prematură, o greutate mică la naștere, probleme de dezvoltare, dar nu numai, ci și probleme
postnatale, prezente mamei (anxietate postnatala, depresie postnatala) cât și copilului (probleme
emoționale, cognitive, externalizare)

B. Argumentați posibilii factori care ar contribui la dezvoltarea și menținerea problemei

Mihaelei;

Printre factori care ar putea contribui în amplificarea și întreținerea problemei enumerăm:

sarcina neplanificată, evenimentele stresante (ex. munca), relația distantă cu soțul care denotă o
calitate slabă a relației, urmată de lipsa unui suport social și statul socioeconomic scăzut.
Sarcina neplanificată deja s-a făcut prezentă ca influență, prin faptul că sarcina a fost
necunoscută până mai târziu de Mihaela, acesta a manifestat un comportament similar ca până la acel
moment, a fost ,,pe fugă” spuse ea, nu a făcut lucrurile cum ar face o mamă adevărată, a consumat
alcool, iar acest comportament era incompatibil cu ceea ce ar fi fost bine să facă o mamă sau cum își
dorea Mihaela, iar aici mă refer la consulturi periodice și un stil de viață corespunzător contextului în
care acesta este însărcinată. Acesta poate fi doar o perspectivă, dar este posibil că acest copil să nu fi
fost deloc dorit, suprinzând-o pe Mihaela nepregătită moral, fizic și de ce nu și financiar. Faptul că
Mihaela și-a făcut anumite expectanțe asupra perioadei de sarcină, însă acestea nu se aseamănă cu
ceea ce trăiește, respectiv faptul că consideră că nu se comportă cum ar trebuie să facă o mamă, aduce
un distres sporit față de sarcină și față de sănătatea copilului, iar acest lucru este prezentat și în studii
ca simptomatologie manifestată în anxietate.
Evenimentele stresate prezintă un alt factor ce crește probabilitatea de influență negativă
asupra sarcini, menținând sau dezvoltând problema existentă în funcție de intensitatea și frecvența
acestora. Mediul nefavorabil la locul de muncă este unul dintre predictori distresul prenatal și se pare
că apare și în contextul Mihaelei, făcând-o pe Mihaela să fie îngrijorată față de diferite sarcini sau
deadline-uri, în același timă observ din cele descrise mai sus prezența unor dificultății de tip cognitiv,
precum lipsa concentrării (”...nu reușește să se adune...”) sau abilităților mnezice (”...și să ducă
lucrurile până la capăt.”). Nu putem conclude faptul că aceste dificultăți sunt rezultatul locului de la
muncă, însă acestea apar în raport cu munca, iar dificutățile cogitive sunt simptome are anxietății.
În privința relație distante și calitativ slabă cu soțul ei, Mihaela are de suferit. La fel ca
evenimentele stresante, lipsa unui suport social și o calitate slabă a relație cu partenerul sunt factori
predictori pentru distresul prenatal. În cazul în care acestă situație rămâne neschimbate, iar aici vreau
să scot în evidență și posibilitatea unui statut financiar scăzut, distresul Mihaelei s-ar amplifica
considerabil. Lipsa unui suport din partea soțului sau al altei persoane apropiate, lipsa unor resurse
financiare necesare pentru ași achita ratele ,,substanțiale” și pentru a achiziționarea produselor
indispensabile ulterior copilului sau medicamentația mamei în timpul sarcini, ar fi un coșmar pentru
distresul Mihaelei, gândindu-ne că se poate ajunge chiar și la o situație în care Mihaela rămâne fără
locuință, cu probleme de distres, fără suport social și cu copil de îngirjit.
Printre factori care pot dezvolta și menține distresul, mai enumerăm insomnia și oboseala
externă. Somnul este un lucru esențial pentru fiecare dintre noi, studii spun că lipsa somnului aduce
probleme la nivel cognitiv, emoțional și fizic. Putem considera că insomnia (,,...nu reușește să doarmă
noaptea mai mult de 4 ore...”) și oboseala externă (,,...se simte lipsită de vlagă.”) este un simptom al
anxietății. Însă oboseala externă poate fi și cauza numărul mic de ore de somn. Indiferent de motivul
acestora, aceștia sunt factori ce pot agrava situația actuală, având consecințe negative asupra sănătății
copilului și al mamei.
Toate cele prezentate mai sus sunt motive clare că situația Mihaelei se poate agrava în lipsa
unei intervenții, anxietatea prenatală are prevalență de 10-25% și crește progresiv în severitate, de la
un trimestru la altul, acest lucru aduce la rândul lui complicații ale sarcini, iar aici ne referim la
anomalii ale placentei, avort spontan, naștere prematură, greutate mică la naștere, retard de creștere
fetal, cât și complicații prenatale. Problemele apărute în urma anxietății se manifestă și la copil după
naștere, printr-un temperament anxios, probleme comportamentale, de externalizare și emoționale, cât
și o receptivitate negativă în ceea ce privește noutatea.

C. Argumentați care v-ar fi obiectivele unei prime întâlniri cu Mihaela și descrieți informațiile pe
care i le-ați transmite.

Obiectivele pentru primă întălnire cu Mihaela vor fi împărțite în două parți. În prima parte vom avea
ca scop conștientizarea problemelor reale, obiectivele acestui acest scop sunt informarea corect a
Mihaelei, pe înțelesul acesteia, asupra factorilor de risc la care se supune, consecințele acestora pe
termen lung, eliminarea posibilelor mituri legate de sarcină (aici un exemplu la care m-am gândit este
consumul de alcool, în care să clarificăm ,,că nivelul de alcool care determină sechelele neuro-
comportamentale cele mai semnificative este de între 7 şi 28 de consumuri de alcool pe săptămână, în
perioada timpurie şi de mijloc a sarcinii.”, nicidecum 3 pahare de vin roșu ) și clarificarea aspectelor
neclare. Iar partea a doua a întălniri, propunerea intervenție, care să includă strategii cu scopuri clare,
precum implementarea unor comportamente sanogene necesare pe parcursul sarcini, cât și după ce
nașterea a avut loc, strategii de coping, precum tehnici pentru reducerea stresului, tratamente pentru
ameliorarea și eliminarea - în cazul în care este posibil - stărilor negative anxioase, precum tratament
medicamentos (dacă este permis), terapie comportamentală, CBT, îmbunătățire a mediului social,
implicând soțul/familia în terapie (Terapie de familie).
Am împărțirea primei întalnire în două, deoarece consider că este necesar ca pentru început, să existe
un bagaj de cunoștințe minimal, despre efectelor pe care tulburările cognitiv-emoționale le au asupra
sănătății copilului și al mamei, iar ulterior pentru a doua parte metodele prin care putem combate și
elimina posibilele probleme existente și micile situații dificile, găsind soluții pentru acestea. Prima
parte fiind necesară în a răspunde la întrebarea ”De ce?” cu ajutorul căreia să facem să fie mai ușor
răspunsul pentru întrebarea ”Cum?”. În partea a doua, propunerea de manifesta comportamentelor
sanogene, de a aplica strategii de coping și tehnicii de reducere a stresului, sunt argumentate de
dorința pentru diminuarea situațiilor dificile întâmpinate și dobândirea unei experiență subiectivă de
viață mai bune. Tratamentul comportamental și CBT are ca scop dezvoltarea unor perspective
optimiste asupra evenimentului și asupra vieții, cât și sentimentul de control asupra cognițiilor și al
emoțiilor aferente acestora. Iar implicarea familiei sau a soțului în terapie sunt argumentate de nevoia
de a crea un mediu suportiv pentru compensarea situațiile mai puțin plăcute din perioada sarcini și
cele întâmpinate după naștere.