BAZELE CONTABILITATII

STRUCTURA CONTABILITĂŢII (Legea 82)

 Contabilitatea generală (financiară)
• norme unitare privind organizarea şi conducerea activităţii economice;
• obligatorie pentru toate unitatile economice;
• furnizeaza informatii pentru organele financiare, bancare, asociaţi, acţionari,
clienţi, furnizori etc.
 Contabilitatea de gestiune
• organizată de fiecare unitate patrimonială în funcţie de specificul activităţii şi
necesităţile proprii.
Legea nr. 82/1991 a Contabilităţii republicată în 2007, enumeră unităţiile patrimoniale obligate
să ţină contabilitatea financiară:
 regii autonome, companii naţionale, institute naţionale de cercetare-dezvoltare;
 societăţi comerciale care s-au înfiinţat in baza Legii 31/1990 republicată;
 societăţi cooperatiste;
 Banca Naţională a Romaniei
 instituţii publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial de
subordonare centrală şi locală;
 persoane fizice care prestează activităţi independente;
 subunităţile fară personalitate juridică cu sediul in străinatate;

Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea

si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii precum si a rezultatelor din activitatea
economica.

OBIECTIVE:
 înregistrarea cronologică şi sistematică a informaţiilor contabile;
  prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,
performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie
CARACTERISTICI: Contabilitatea se ţine în limba romana şi în moneda naţională
 Evul mediu:contabilitatea in “partidă simplă”
 Sec XV: Luca Pacioli pune bazele “contabilităţii în partidă dublă”
 Sec. XIX: dezvoltare puternică a societăţilor pe acţiuni, a instituţiilor de credit şi a
burselor
 1861, în Romania, se introduce contabilitatea publică prin lege.
 1913 ia fiinţă Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale la Bucureşti şi în 1920,
Academia Comercială la Cluj.
 1973 ia fiinţă Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASC),
sediul la Londra
 1997 începe programul de armonizare a contabilităţii romaneşti cu Standardele
internaţionale de contabilitate (IAS)
 1999 - OMF 403 «  Reglementările contabile armonizate cu Directiva IV- a Comunităţii
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate » ce include în 1999 un
eşantion reprezentativ de societăţi comerciale cotate şi în 2000, toate societăţile cotate
 2001 - OMF 94 ce include în program 197 de societăţi comerciale
 2002 - OMF 306 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate
cu directivele europene care se aplică societăţilor mici
 2005 - OMF1752 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene
 2009 – OMF 3055 - înlocuieşte OMF 1752
 2014 – OMF 1802 Reglementări contabile privind situaţiile financiare anuale individuale
şi anuale consolidate – înlocuieşte OMF 3055
Societăţile comerciale sunt entităţi cu scop economic care se înfiinţeaza prin subscriere de
capital, în natură sau modedă, de către persoane fizice sau juridice, în baza Legii 31/1990
republicată.
TIPURI DE SOCIETĂŢI COMERCIALE
 societăţi în nume colectiv – răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor care în caz
de pierdere işi acoperă această pierdere prin averea actuală şi viitoare
 societăţi în comandită simplă – cu 2 categorii de asociaţi :
• Comanditaţi, care răspund nelimitat şi solidar şi participă la conducerea
societăţii comerciale;
• comanditari cu raspundere limitată (pană la concurenţa capitalului subscris)
care nu participă în conducerea societăţilor
 societăţi în comandită pe acţiuni – aportul este în acţiuni.
 Societăţi cu raspundere limitată (SRL) - raspunderea asociaţilor în limita capitalului
subscris; capitalul este divizat în părţi sociale; mărimea minimă a unei părţi sociale este
de 10 lei; capitalul social minim este 200 lei
 Societăţi pe acţiuni SA - răspunderea acţionarilor în limita aportului subscris; capitalul
este divizat în acţiuni; valoarea minimă a capitalului social 25.000 euro
DEFINIŢII ALE CONTABILITĂŢII
 instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului societăţilor
comerciale şi a rezultatelor obţinute de acestea (teoretic);
 ansamblu de procedee şi tehnici utilizate pentru gestionarea informaţiilor cantitative
referitoare la patrimoniul societăţilor comerciale (tehnic);
 limbaj de comunicare utilizat în economie (utilitar);
 sursă principală de informaţii privind starea şi evoluţia activităţii economice a
întreprinderilor (informational);
 ştiinţă administrativă a gestiunii patrimoniului (didactic);
SCOPUL CONTABILITĂŢII: generarea unei imagini fidele, clare şi complete (juridică,
economică, fiscală) cu privire la patrimoniu, rezultate şi situaţia societăţilor comerciale.
PATRIMONIU: totalitatea drepturilor şi obligaţiilor asumate de întreprindere
Valoarea reală, de piaţă, a unui patrimoniu
  reprezintă preţul de tranzacţie al patrimoniului.
 La societăţile cotate, preţul poate fi determinat ţinând cont de valoarea la bursă a
acţiunilor.
 Valoarea reală poate fi complet diferită de cea netă şi oferă informaţii complementare
în evaluarea completă a unui patrimoniu.
Evaluarea patrimonială trebuie să includă obligatoriu analiza corelaţiilor între cele două
valori.

PRINCIPALELE SITUAŢII FINANCIAR-CONTABILE