See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/338236634

Anestezia și analgezia animalelor utilizate în proceduri

Chapter · January 2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.28234.11203

CITATIONS READS
0 2,084

1 author:

Ioan Hutu
Banat University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
425 PUBLICATIONS   187 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Reproduction and Breeding View project

Bioeconomic approach in animal production View project

All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 30 December 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A
BANATULUI REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

MANUAL DE BUNE PRACTICI

în unitățile experimentale
volumul 2
REFERENȚI ȘTIINȚIFICI pentru volumul II:

Prof. dr. ing. Isidora Radulov, prorector cu cercetarea, inovarea și

transferul tehnologic, USAMVB Timișoara.
Conf. dr. Călin Mircu, coordonator Complex Laboratoare de
Cercetare „Horia Cernescu”, USAMVB Timișoara.
Prof. dr. Marius Pentea, Director departament preclinic, titularul
disciplinei de Anatomie din cadrul Facultății de medicină veterinară,
USAMVB Timișoara.
Prof. dr. Carmen Panaitescu, Departamentul de fiziologie si
imunologie, Universitatea de Medicina și Farmacie „Victor Babeș”,
Timișoara,
Conf. dr. Camelia Tulcan, responsabil de managementul calității.
USAMVB Timișoara.
Prof. dr. Ioan Marcus, coordonator al Centrului interdisciplinar pentru
Educație și cercetare în bioetică, USAMV Cluj-Napoca.
Conf. dr. Bogdan Sevastre, coordonator și medic veterinar al Unității
de creştere și utilizare a animalelor de laborator, USAMV Cluj-
Napoca.
Prof. dr. Emil Tîrziu, Director departament Producție animală și
sănătate publică, titularul disciplinei de Microbiologic și imunologie din
cadrul Facultății de medicină veterinară, USAMVB Timișoara.
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A
BANATULUI REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

MANUAL DE BUNE PRACTICI

în unitățile experimentale
volumul 2

Dr. Ioan Huțu

Editura Agroprint, Timișoara - România, 2018

Design și layout:
Ioan Huțu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

HUŢU, IOAN
Manual de bune practici în unitățile experimentale / Ioan Huţu -
Timișoara: Agroprint, 2017
2 vol.
ISBN: 978-606-785-034-5
Vol. 2 – 2018. - Conţine bibliografie. - ISBN 978-606-785- 036-9
636

Tipărită în 2018, în România la AGROPRINT, Editura și Tipografia Universității de

Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „ Regele Mihai I al României”
Timișoara, Calea Aradului, nr. 119, 300645, Timiș, RO, tel: 0256 277143.
web: http://biblio.usab-tm.ro/agroprint/
e-mail: agroprint@usab-tm.ro

© Copyright 2018, UEX Media

All rights reserved to author; any part of present work can be copied and distributed by
any mechanical or electronic means, conditional on written approval of author.

Toate drepturile sunt rezervate autorului; orice parte a prezentei lucrări poate fi copiată,
distribuită prin orice mijloc mecanic sau electronic cu acordul autorului.
Înainte de toate

Unitățile experimentale - rod al unui amplu proiect derulat în

Universitatea noastră - complinesc baza materială atât de necesară
bunei pregătiri a unui cercetător, viitor medic veterinar.
Modalitatea amplă (aproape exhaustivă) de asamblare a tuturor
detaliilor legate de biologia, creșterea, întreținerea, manipularea și
contenția, administrarea substanțelor active precum și recoltarea
probelor biologice la toate speciile care și-au găsit adăpost în unitățile
experimentale oferă celor interesați (studenți sau absolvenți) un
puternic și foarte eficient instrument de lucru atât pentru buna
cunoaștere și utilizare a materialului biologic, cât și pentru demararea
unor proiecte care utilizează animale în proceduri.
Lectura profundă a noțiunilor de interes (ar) permite
reproducerea cu succes a elementelor tehnice descrise, reprezentând
un minuțios model pentru cei interesați în crearea și întrebuințarea
propriului nucleu experimental.
Abundența informației de înaltă ținută precum și sistematizarea
clară și logică a acesteia recomandă Manualul de bune practici drept
piesă componentă obligatorie a bibliotecii profesionale a oricărui
student, doctorand sau absolvent de medicină veterinară.

Călin Mircu,
Coordonator Complex de
Laboratoare de Cercetare Horia Cernescu
Timișoara, 22.01.2018
 PREFAȚĂ

Al doilea volum al Manualului de bune practici privind derularea

proiectelor care utilizează animale în proceduri este o continuare a
unei necesități acut resimțite în activitatea de cercetare dezvoltată în
Unitățile Experimentale, structuri autorizate să desfășoare cercetare în
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului
Regele Mihai I al României în cadrul Complexului de Laboratoare de
Cercetare Horia Cernescu (CLCHC).
Focalizat atât asupra întreţinerii și exploatării animalelor utilizate
în proceduri, cât și asupra tehnicilor și metodelor necesare derulării
activităţilor proiectelor de cercetare, manualul de bune practici poate fi
un izvor de informație prețioasă atât pentru cercetătorii din domeniile
științelor vieții (biologie, științe medicale, agricultură sau științe
alimentare) cât și pentru practicienii care își doresc să-și desfășoare
activitatea în această arie profesională.
Scopul acestui manual este acela de a prezenta o sumă de
tehnici, metode sau doar posibile soluții aplicabile în ansamblul unor
proceduri, norme și restricții; acestea pot fi utilizate în derularea
procedurilor solicitate de către diverse proiecte de cercetare.
Cu mulțumiri adresate referenților științifici, membrilor Comisiei
de bioetică a cercetării, profesorilor și colegilor din cadrul Facultății de
Medicină Veterinară pentru recomandările adresate după apariția
primului volum, autorul rămâne deschis oricăror sugestii, comentarii
sau îmbunătățiri ale unor posibile viitoare volume, ediții sau revizii.

ing. Ioan Huțu,

medic veterinar în cadrul Unităților Experimentale
Timișoara,
decembrie, 2017
 CAPITOLUL 6

Tehnici, manopere și proceduri de monitorizare

asociate utilizării animalelor în cercetare

Activitățile din cadrul Unităților experimentale se desfășoară

după principii și proceduri care urmăresc identificarea durerii,
panicii și stresului precum și proceduri privind contenția,
recoltarea și administrarea preparatelor medicamentoase,
inclusiv anestezia animalelor utilizate în procedurile proiectelor
de cercetare.

Derularea activităţilor de cercetare care utilizează animale în

proceduri solicită manopere, metode și tehnici bine fundamentate,
corect executate și eficient monitorizate. Ca urmare, aceste aspecte
sunt optimizate și verificate pentru a concorda bunelor practici; astfel,
în procesul de asigurare a calității are loc procedurarea activităților și,
periodic, revizuirea procedurilor.
De cele mai multe ori, proiectele de cercetare solicită recoltarea
materialelor biologice (sânge, urină, excreții etc.), administrări ale unor
preparate medicamentoase sau antigeni. Unele manopere solicită
anestezie sau altele se fac doar prin restricția mișcărilor sau prin
contenția animalelor. Ca urmare, animalele utilizate în procedurile
proiectelor de cercetare sunt atent monitorizate sub aspectul
identificării neechivoce a stărilor de durere, panică sau distres.
Anestezia și analgezia animalelor utilizate în proceduri
Obiectiv:
Dependent de solicitările proiectului de cercetare, inducerea
anesteziei locale sau a stării de inconștientă, suprimarea durerii
și relaxarea musculară sunt esențiale în derularea procedurilor
care impun intervenții laborioase precum și gestionarea durerii
sau suferinței.

PSUEX 6.7
Domeniu de aplicare:
Procedura se aplică în cadrul Unităților experimentale

O responsabilitate fundamentală a cercetătorilor care utilizează

animale în proceduri pentru testarea anumitor ipoteze ale proiectelor
de cercetare este aceea de a anticipa, de a elimina sau a reduce la
minimum orice aspect prin care procedurile pot provoca durere,
suferință sau disconfort animalelor.
Anestezia, sub diferitele ei forme, este indusă prin administrarea unor
substanţe care prin acțiunea lor asupra sistemului nervos diminuează sau
suprimă senzația de durere, generează miorelaxare și pierderea stării de
vigilitate, sinonim cu luciditatea sau conștiența umană, stări mai greu de
asociat animalelor.

1. Definiții - accepțiunea termenilor de mai jos face referire la:

Neuroleptic – substanță (tranchilizantă sau sedativă) care produce depresie
la nivelul sistemului nervos central, depresia excitabilității vegetative a
sistemului nervos, o diminuare a stării de vigilitate și o reducere a activității
motorii spontane.
Analgezie – eliminarea durerii.
Analgezie preemptivă (apriorică) - gestionarea durerii înainte de începerea
unei proceduri potențial dureroase.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 315

Tranchilizare - stare de modificare a comportamentului în care pacientul

este relaxat, nu mai prezintă interes față de mediul înconjurător și, de multe
ori, devine impasibil față de durerea minoră.
Sedare - grad ușor de depresie centrală, în care pacientul este treaz, dar
calm; administrarea sedativului în doze mai mari poate determina narcoza.
Narcoză - stare indusă de sedative, în care, temporar, pacientul nu ține cont
de durere, manifestând sensibilitate, mobilitate și luciditate.
Anestezia locală - pierderea sensibilității într-o zonă limitată a corpului.
Anestezia regională - pierderea sensibilității într-o zonă mai mare, deși
limitată, a corpului.
Anestezia bazală - un nivel ușor al anesteziei generale, de obicei produsă
după administrarea unor substanțe preanestezice; servește drept punct de
plecare pentru anestezia profundă.
Anestezie generală - stare de completă inconștiență.
Anestezia chirurgicală - inconștiență, însoțită de relaxarea musculară la un
asemenea grad încât manoperele chirurgicale pot fi efectuate fără durere.
Neuroleptanalgesia - o stare de depresie a sistemului nervos central și
analgezie produsă de obicei printr-o combinație a unui neuroleptic cu un
analgezic narcotic.

2. Considerații de ordin general

Pentru efectuarea anesteziei sunt necesare competențe certificate,
experiență și îndemânare în manipularea pacienților și a medicației.
Administrarea agenților anestezici se face parenteral injectabil, pe
cale inhalatorie sau prin combinaţii ale acestora. Pentru a reduce
riscurile care se pot asocia anesteziei se consideră cu atenție și se
procedează în consecință privind următoarele aspecte:
- utilizarea anesteziei
În proiectele de cercetare în care se folosesc animale în proceduri se
respectă prevederile legale privind utilizarea anesteziei. Astfel:
i) exceptând cazurile în care acest lucru este inadecvat, procedurile sunt
efectuate sub anestezie generală ori locală sau se folosesc analgezicele ori o
altă metodă corespunzătoare pentru a se asigura că durerea, suferința sau
distresul sunt reduse la nivel minim.
316 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Procedurile fără recuperare, cele care pot cauza leziuni grave și/sau cele
care pot determina durere severă sunt efectuate doar sub anestezie.
ii) decizia folosirii anesteziei evaluează și analizează următoarele aspecte:
- dacă anestezia este considerată ca fiind mai traumatizantă pentru
animal decât procedura însăși;
- dacă anestezia este incompatibilă cu scopul procedurii;
iii) se interzice administrarea la animale a unui medicament care să
oprească sau să restricționeze manifestarea durerii fără un grad adecvat de
anesteziere ori analgezie. În aceste cazuri, se furnizează o justificare
științifică, însoțită de detalii privind schema de anestezie sau analgezie.
iv) un animal care poate suferi de durere odată ce dispare efectul anesteziei
este tratat cu analgezice preemptive şi postoperatorii sau prin alte metode
paliative adecvate, cu condiţia ca acest lucru să fie compatibil cu scopul
procedurii.
v) imediat ce scopul procedurii a fost atins, se iau măsurile necesare pentru a
reduce la minimum suferința animalului.
- aclimatizarea și instruirea animalului
Intervențiile efectuate în proiectele de cercetare care utilizează animale în
proceduri se derulează doar după o prealabilă perioadă de acomodare în și
cu facilitățile care urmează a fi utilizate.
- examenul clinic preliminar
Este realizat și consemnat în fișa de examinare de către medicul veterinar,
pentru stabilirea stării de sănătate și buna funcționare a sistemelor
organismului, cu scopul prevenirii unor posibile complicații post-anestezice.
- monitorizarea administrării anestezicelor
Animalele sunt monitorizate cu atenție, iar dozele pot fi adaptate pentru a
satisface în mod adecvat cerințele cercetării și situațiilor particulare. Se
utilizează posologia și diagramele de dozare ale anestezicelor și
analgezicelor conform procedurilor specifice și a instrucțiunilor de lucru;
activitatea poate fi supusă monitorizării retroactive. Ca urmare, rutina
administrării anestezicelor solicită completarea registrelor adecvate, care
sunt întocmite și păstrate conform prevederilor în vigoare.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 317

- durata anesteziei
Medicul unității verifică dacă durata anesteziei produsă de doza și tipul de
anestezic concordă cu durata preconizată a intervenției.
- durata perioadei de administrare a analgezicelor
De asemenea, se verifică dacă durata administrării analgezicelor concordă
cu durata așteptată și intensitatea durerii post-operatorii generate de
intervenţia efectuată, în acord cu cerințele proiectului de cercetare.

4. Echipamentele, materialele și manoperele preliminarii necesare

realizării anesteziei depind de tipul, durata și specia de animale
utilizată în proceduri. În cazul unor intervenții complexe, animalele
sunt supuse intervenției în blocul chirurgical al Complexului de
Laboratoare; unitatea dispune de și utilizează:
- fișe medicale și instrumentele de evaluare a sănătății
Se utilizează fișele adecvate fiecărei specii, cântar, termometru, stetoscop,
seringi, ace, tuburi de sânge ș.cl.
- materiale și instrumente pentru abordarea liniei venoase
Fac referire la mașini de tuns, soluții antiseptice, seringi, catetere, branule,
bandă de tip leucoplast, truse de perfuzie, soluție salină sterilă 0,9% sau
soluție Ringer lactat ș.cl.
- materiale pentru inducție și intubație
Dependent de tipul anesteziei sunt utilizate: medicamente pentru inducerea
anesteziei, ace și seringi, tuburi endotraheale cu manșetă cu 5-6 mm
diametru pentru animale cu masa de până la 15 kg (7-8 mm pentru ≤ 25 kg,
9-10 pentru ≤ 40 kg și 10-12mm pt. animale mijlocii adulte), lubrifiant sau
spray de lidocaină, laringoscop, tifon, lubrifiant steril pentru ochi ș.cl.
- materiale și echipamente pentru întreținerea anesteziei
Spre exemplu, aparatul de anestezie inhalatorie, dispozitivele de
monitorizare a anesteziei, fișele de anestezie (ILUEX 6.7.1-8), ș.cl. Dependent
de specie și genul intervenției solicitate prin proiectul de cercetare,
derularea anesteziei și intervenţia chirurgicală (de exemplu, intervenții
laparoscopice, microchirurgie ș.cl) pot avea loc în blocul chirurgical al
infrastructurii de cercetare.
318 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
5. Pregătirea pentru anestezia generală
5.1. Ca urmare a efectului vomitiv al anestezicelor și a riscului aspirării
vomei în timpul inducerii anesteziei și în timpul recuperării efectuate,
cu atenție în cazul speciilor care nu pot vomita (spre exemplu calul,
rozătoarele), anestezia este precedată de dietă furajeră și hidrică.
Astfel, dieta se acordă în funcție de specie, vârstă și masa corporală,
după cum urmează:
- la animalele de laborator
Dieta se face pentru 12-16 ore. La iepuri dieta se reduce la 2-4 ore1. Accesul
la apă se asigură cu până la o oră înaintea anesteziei.
- la animalele de companie
Până la vârsta peste de 10 săptămâni și cu masa de 2-2,5 kg se impune o
dietă de 1-2 ore. După această vârstă și peste masa mai mare de 2,5 kg, dieta
se prelungește la 6-12 ore.
- la porci
Postul preoperator se recomandă să fie de 12 ore pentru alimente solide şi
de 6-8 ore pentru lichide; dieta lichidă va fi considerată cu atenție, deoarece
o dietă prelungită poate cauza hipovolemie, care la administrarea anumitor
agenți anestezici generează hipotensiune, până la șoc.
- la rumegătoare
Vițeii și rumegătoarele mici sunt supuse dietei pentru hrană de 12 ore și 6-8
ore pentru dieta hidrică, iar la rumegătoarele mari dieta totală durează 12-
24 ore, până la 36 ore în cazul taurilor.
- la cabaline
Concentratele se scot din dietă cu 24 de ore înainte de anestezie, iar fânul cu
12 ore înainte de anestezie. La cabaline nu se pune problema dietei hidrice.

1
La iepurii la care dieta este instalată cu mult timp înainte de anestezie apare hipoglicemia pe
durata intervenției chirurgicale. Postoperator, aceștia se recuperează mai greu sau manifestă
tulburări post-operatorii ale tractului gastro-intestinal, din cauza disbiozei - proliferarea
bacteriilor patogene cauzează enterotoxiemie. Atât la iepuri cât și la cobai, dieta redusă la 2-4
ore permite golirea hranei din cavitatea orală, diminuarea riscului de supraîncărcare și
destindere gastrică. La iepuri, imediat după recuperarea postanestezică, se asigură hrană și
apă.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 319

5.2. Înainte de efectuarea anesteziei are loc cântărirea animalelor,

pentru a se doza corect medicația utilizată.
5.3. Premedicația sau medicația preanestezică se face pentru a
minimiza stresul, anxietatea sau excitarea pacientului, pentru a facilita
trecerea în primele stadii ale anesteziei generale, pentru a reduce
cantitatea de agent anestezic, pentru a preveni vomituriția și pentru
controlul secrețiilor salivare și bronșice. Premedicația se realizează în
cușcă/boxă, înainte de efectuarea altor manopere, pentru ca efectul
acesteia să aibă loc înainte de mutarea animalului în sala de
intervenție. Cei mai utilizați agenți (tabelul 6.7.1) sunt:
- tranchilizante și sedative
De exemplu tranchilizantele, acepromazina, fenotiazina, droperidol,
utirofenonă sau azaperonul și sedativele diazepam, benzodiazepina sau
zolazepamul nu produc analgezie, dar au efect de calmare, aspect care
facilitează manipularea și permite diminuarea cantității de anestezic
necesară pentru inducerea și menținerea anesteziei, fără pierderea
cunoștinței. Atunci când sunt utilizate cu analgezice, produc relaxarea
musculară și favorizează recuperarea postoperatorie.
- agoniști α2-adrenergici
De exemplu, xilazina, detomidina și medetomidina mediază analgezia,
anxioliza, sedarea, simpaticoliza și controlul hipertensiunii arteriale. Acestea
sunt considerate sedativ-analgezice și relaxante ale musculaturii scheletice1.
- anticolinergicele
Blochează inervația parasimpatică a sistemelor cardio-respirator, glandelor și
musculaturii netede - acestea împiedică reflexele vaso-vagale, bradicardia,
reduce secrețiile bronșice și ale glandelor salivare. De regulă, se
administrează atropină s.c sau i.m. în doze de 0,02 mg/kg la șoarece și 0,05
mg/kg la șobolani și cobai. La iepuri2 se administrează doze de 0,1-0-5 mg/kg.

1
Dependent de specie se pot observa o gamă variată de reacții la aceste medicamente: efectele
xilazinei pot fi restabilite prin yohimbina, tolazolină sau idazoxan. Efectele sedative,
comportamentale și fiziologice ale medetomidinei se contracarează cu atipamezol.
2
Utilizarea atropinei la iepuri se face cu precauție, deoarece 30-50% dintre aceștia au o enzimă
serică endogenă - atropinesterază - care degradează rapid atropina. De regulă, la iepuri se
administrează glicopirolat, sedative ușoare sau un pre-anestezic: fentanil și fluanisone (0,3 ÷ 0,5
ml/kg, s.c. sau i.m.) sau acepromazină + butorfanol (1,0 + 0,5 mg/kg, administrat i.m.).
320 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Sedarea și tranchilizarea rozătoarelor și iepurilor se face respectând
posologia prezentată în rândurile tabelului 6.7.1. La celelalte specii,
premedicațiile și agenții cu efect tranchilizant și sedativ sunt:
- la câini
Se utilizează acepromazină (0,5-0,1 mg/kg, dar nu mai mult de 3 mg, i.m.
s.c), clorpromazină (1-6 mg/kg, i.m. sau s.c.) și xilazină (0,5-1,0 mg/kg, i.m.).
- la pisici
Cele mai frecvent utilizate preparate sunt: acepromazină (0,05-0,1 mg/kg,
i.m., s.c.), clorpromazină (1,0-2,0 mg/kg, i.m.), diazepam (0,2-0,4 mg/kg i.v.,
i.m.), ketamină (10-20 mg/kg, i.m.) și xilazină (0,4-0,9 mg/kg s.c., i.m.).
- la porci
La porci, se folosesc: acepromazină (0,11-1,1 mg/kg, s.c.), diazepam (0,5-10
mg/kg, i.m. în combinație cu alți agenți), azaperonă (Stresnil®, 2-8 mg/kg,
i.m.), ketamină + xilazină + atropină (20 mg/kg + 2mg/kg + 0,02-0,09
mg/kg i.m.)

Tabelul 6.7.1. Substanțe cu efect tranchilizant și sedativ utilizabile la

rozătoare și iepuri

Specificare Șoareci Șobolani Cobai Iepuri

Acepromazină 0,75 mg/kg, 2,5 mg/kg, 0,1÷0,5mg/kg,i.m.* 0,1÷ 0.5, max. 1÷2
i.m. s.c. 2,5÷5mg/kg, i.p.** mg/kg,
s.c., i.m. sau i.v.
Diazepam 5 mg/kg, 2,5 mg/kg, 2,5-5,5 mg/kg, 1 mg/kg,
i.p. i.p. i.p. i.m **/*** i.m., i.v. sau i.p.
2,5÷5 mg/kg, i.m.
Hypnorm® 0,01 ml/30g, 0,4 ml/kg, 1 ml/kg, 0,5ml/kg,
(fentanil 0,315 mg/ml i.m. i.m., i.p. i.m. i.m.
și fluanisonă 10,0
mg/ml )
Ketamină vezi asocierile din tabelul 6.7.3 22-44 mg/kg, 30 mg/kg,
i.m. */** i.m.
Medetomidină 1 mg/kg, 0,5 mg/kg, vezi asocierile 0,1÷0,5 mg/kg,
i.p. s.c. prezentate în s.c. sau i.m.
Xilazină vezi asocierile 10 mg/kg, tabelul 6.7.3 1÷3 mg/kg, i.v.
din tabelul s.c. 5 mg/kg, i.m.
6.7.3
* Tranchilizare/sedare * ușoară, ** medie - moderată sau *** puternică.
Prelucrare și sinteză după referințele bibliografice, 2017.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 321

- la ovine și caprine
În cazul rumegătoarelor mici, pentru tranchilizare/sedare ușoară/medie se
utilizează: acepromazină (0,05-0,1 mg/kg, i.m., s.c.), diazepam (0,2-0,5
mg/kg i.v., i.m.), xilazină (0,2 mg/kg, i.v., i.m. la ovine și 0.05 mg/kg, i.v., i.m.
la caprine cu atenție, dată de sensibilitatea rumegătoarelor la Rompun®). În
cazul unor tranchilizări medii/puternice se utilizează ketamină (20 mg/kg,
i.m.) sau medetomidină (25 µg/kg, i.m).
- la vaci
Premedicația la vaci presupune administrarea i.v. a xilazinei (0,05-0,1
mg/kg), acepromazinei (0,04 mg/kg), butorfanolului (0,02 mg/kg) și
detonidinei (0,01 mg/kg) în doze și combinații, dependente de agentul de
inducere (vezi tabelul 6.7.3). De regulă, prin asocierea xilazină + butorfanol
(0,02 mg/kg +0,02 mg/kg, iv), sedarea se obține în 5-6 minute.
- la cabaline
Premedicația cabalinelor presupune administrarea i.v. a xilazinei (0,5-1,1
mg/kg), acepromazinei (0,04 mg/kg) și a butorfanolului (0,02 mg/kg) în doze
și combinații, dependente de agentul de inducere (vezi tabelul 6.7.3).

6. Anestezia loco-regională
Anestezia loco-regională permite blocarea impulsurilor terminațiilor
nervoase în anumite regiuni sau a nervilor pe traiectul anumitor
acestora.
6.1. Anestezia topică sau locală se poate efectua prin injectarea
anestezicelor în straturile superficiale, prin badijonare, pulverizare sau
în picături, cel mai frecvent, cu următoarele soluții sau unguente:
- gel de lidocaină + prilocaină
Administrat într-un strat gros, are efect anesteziant de până la 1½-2 la
nivelul mucoaselor, dar nu penetrează tegumentul. Spre exemplu, pentru
recoltarea sângelui din sinusul/plexul orbital al șoarecilor și șobolanilor se
administrează, cu grijă pentru a nu atinge ochiul cu vârful aplicatorului și
pentru a nu contamina anestezicul, o picătură de anestezic; după 5-10
secunde se șterge excesul de anestezic și se face recoltarea. De asemenea,
pentru recoltarea sângelui prin secționarea vaselor cozii se pulverizează
coada și după 3-5 secunde se recoltează sângele.
322 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
- soluție 0,5% lidocaină clorhidrat
Aplicată local, în plagă sau administrată s.c. în doză maximă de 7 mg/kg;
efectul anesteziant este de 30-60 minute (deoarece soluția este acidă, se
recomandă o diluție 1:1 cu soluție de bicarbonat de sodiu – prin diluție nu se
pierde din efect, dar se prelungește debutul anesteziei locale. Toxicitatea
apare la doze mai mari de 10 mg / kg.
- soluție de bupivacaine 0,25%
Aplicată local, în plagă sau administrată s.c. local în doză maximă de 8
mg/kg; efectul anesteziant durează 3-4 ore.
6.2. Anestezia regională este o anestezie de conducere care se
produce de-a lungul unor trunchiuri sau plexuri nervoase, blocând
durerea de pe toate ramurile și terminațiile nervoase.
În funcţie de locul injectării anestezicului și de tehnica utilizată, anestezia
regională poate fi de tip: blocaj local, blocaj al nervilor periferici, blocaj al
unui plex sau al unui trunchi nervos sau blocaj neuraxial central, cum sunt
de exemplu anestezia spinală sau anestezia epidurală. Tehnica blocajelor
presupune infiltrarea anestezicelor pe traiectele nervilor, la baza
trunchiurilor, în plexul nervos sau peridural. În timpul anesteziei loco-
regionale, animalul poate rămâne vigil, poate fi sedat ori anesteziat.

7. Anestezia generală
Anestezia este actul prin care animalele sunt aduse la stadiul de
inconștiență. Anestezia generală implică întotdeauna analgezia și
hipnoza și poate include relaxarea musculară (triada anestezică), cu
păstrarea funcțiilor aparatului cardio-respirator.
Importanța relativă a fiecărei componente a triadei anestezice depinde de
tipul intervenției și animal: locul intervenției, accesul chirurgical, gradul de
durere sau stimulare anticipate. Manoperele anesteziei generale de tip
volatil, combinată pe pivot volatil sau total intravenoase sunt stadiale și
etapizate, fiecăreia dintre etape (inducție, menținere, trezire) și stadii
(analgezie, excitație, anestezie chirurgicală și toxică) corespunzându-i
anumite schimbări fiziologice ale sistemelor respirator, circulator, digestiv și
nervos central, care trebuie abordate prin măsuri și medicații adecvate (vezi
tabelul 6.7.2).
MANUAL DE BUNE PRACTICI 323

Tabelul 6.7.2. Abordarea etapelor anesteziei generale

Eta-
Căi aeriene Respirație Circulație Medicație
pă
Măsuri de asigura- Flux de oxigen Vasodilatația Analgezie i.v. (co-
re, menținere și ridicat; se ia în generează reducerea inducție opioidă, de
protejare a căilor considerare pre- rezistenței vasculare exemplu cu fentanil),
1. Inducție

respiratorii, oxigenarea. sistemice și a apoi agent hipnotic

deoarece tonusul presiunii arteriale (de exemplu, propo-
țesuturilor moi și medii, intubarea fol, tiopentonă) cu
reflexele sunt poate determina sau fără miorelaxare
pierdute. reacții hipertensive sau inducție cu gaze
simpatice. volatile (izofluran).
Menţinerea poziției Menținerea Menținerea output- Preparate volatile
2. Menținere

și permeabilității saturațiilor și ului cardiac adecvat, (izofluran), i.v.

căilor respiratorii. strategiilor de echilibrului fluidelor (propofol cu sau fără
ventilație și de și a perfuziei remifentanil),
protecție pulmonară. tisulare. analgezice și
antiemetice.
Aspirarea secrețiilor, Se crește fracțiunea Perioadă de Reversia din blocul
3. Trezire

extubația dispoziti- de oxigen inspirat, instabilitate neuromuscular.

velor din căile se asigură volumele hemodinamică.
respiratorii cu tonus spontane tidal.
și reflexe alterate.
Prelucrare după Donohue și col., 2013.

Efectuarea anesteziei generale are particularități care necesită

gestionarea și pregătirea următoarelor:
- asocierilor și dozajului de agenți anestezici
Prepararea amestecurilor de anestezice se face în recipiente sterile, cu o zi
înainte de momentul intervenției, urmând ca, la momentul utilizării, să fie
agitate și încălzite la temperatura corporală. Dozajul și asocierile
anestezicelor depind de sex, vârstă, linia genetică, starea de sănătate,
mărimea corporală, prezența/absența durerii concurente sau a stresului etc.
- administrării preparatelor anestezice
Cu toate că mecanismele de acțiune variază, anestezicele produc, într-o
manieră controlabilă, stare de inconștiență, analgezie și relaxare musculară;
anestezicele afectează termoreglarea și diminuează activitatea sistemelor
cardiovascular și respirator. Ca urmare, stadiile anesteziei trebuie bine
cunoscute și limitate la inducerea gradului minim de depresie a sistemului
nervos central (SNC) necesar pentru efectuarea procedurii solicitate.
324 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
7.1. Anestezia total intravenoasă (TIVA)
Dintre anesteziile parenterale, administrările s.c. (la rozătoare) i.v.
sunt cele mai utilizate, conform posologiei și asocierilor prezentate în
tabelul 6.7.3; din punct de vedere practic, se consideră cu atenție:
- alegerea agenților anestezici și a căii de administrare
Alegerea anestezicelor utilizate depinde de o varietate de factori cum sunt:
specia, durata procedurii (scurtă, medie sau lungă), gradul de miorelaxare,
nivelul analgeziei – vezi tabelul 6.7.3. La administrarea acestora se vor avea
în vedere particularitățile fiecărei specii. Spre exemplu, la șobolani,
anestezicul este, de cele mai multe ori, administrat printr-o singură injecție
intraperitoneală1, iar la cobai se evită administrarea ketaminei i.m, deoarece
aceasta poate provoca necroze și automutilări.
- acordarea timpului necesar pentru manifestarea efectelor
Este important ca după administrarea agenților, să se acorde o perioadă
până la care apare efectul anesteziant. Injectarea anestezicelor (spre
exemplu a barbituricelor de tipul pentobarbitalului, a tiopentalului sau a
agenților disociativi cum sunt ketamina și tiletamina) produce anestezie
profundă care, odată indusă, nu permite revenirea animalului cu ușurință la
starea inițială. Ca urmare, administrarea altei doze de anestezic fără a
acorda timp suficient apariției efectului după administrarea inițială poate
genera supradozarea (spre exemplu, supradoza de barbiturice), ale cărei
efecte nu mai pot fi controlate odată ce anestezicul a fost administrat.
- recuperarea post-operatorie
Chiar dacă există riscul unor urgențe respiratorii, animalele supuse
anesteziei parenterale nu sunt intubate. Anestezicele injectabile sunt
eliminate de către organism prin metabolism hepatic și prin excreție renală.
Practic, recuperarea pacientului se asociază masei și grăsimii corporale și
este dependentă de buna funcționare renală și hepatică.
Anestezia parenterală, efectuată de personal calificat, este sigură și
eficientă, putând fi utilizată în multe situații (tabelul 6.7.3).

1
De regulă, la șobolani se evită administrarea i.m., deoarece masa musculară este relativ
redusă, fapt care crește riscul generării unor leziuni nervoase sau a atrofiilor musculare pe
traiectul injecției, în special dacă acul este mai mic de 25G și se administrează un volum mai
mare de soluție medicamentoasă. Ca urmare, dacă este necesar, se vor utiliza ace ≥ 25G și se
vor administra volume ≤ 0,3ml.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 325

Tabelul 6.7.3. Anestezice recomandate la administrarea parenterală

Durata estimată a anesteziei

Specie

Redusă Medie Lungă

( mai mult de o oră
(5-10 minute) (20-60 minute) sau intervenție
nerecuperatorie)

ketamină + xilazină + acepromazină (70-100 mg/kg + 10-20 mg/kg + 2-3 mg/kg, în

aceeași seringă); amestecul nu susține anestezia chirurgicală pentru toate intervențiile
dar, dacă trebuie prelungită durata, se mai suplimentează cu ketamină; dacă se dorește
Șoareci

redobândirea stării vigile, se revine cu atipamezol sau yohimbină

xilazină + ketamină (5÷10 mg/kg + 80-100 mg/kg, i.m.); la xilazină + ketamină (16
nevoie se suplimentează cu ketamină mg+60 mg/kg, i.m., i.p.)
tribrometanol (0,24÷0,5 mg/g) uretan(1200 mg/kg i.p.)
methohexital (7÷10 mg/kg, fentanil/fluanisonă (Hypnorm®) cloraloză 130 mg/kg, i.p.
i.v.) + midazolam, 2 ml/kg,
(25%+25%+50% apă), i.p. uretan 1 – 2 g/kg i.p.
Șobolani

propofol (10 mg/kg, i.v.) ketamină (90 mg/kg, i.p.) +
xilazină (10 mg/kg, i.p.)
alfaxalonă (10÷12 mg/kg,
i.v.)
ketamină (75 mg/kg, i.p.)+
medetomidină (0,5 mg/kg, i.p.)
pentobarbital (40 ÷ 55 mg
/ kg, i.p. sau 30 ÷ 40 mg /
kg, i.v.) cu monitorizarea
aparatelor cardiovascular
și pulmonar

ketamină (40 mg/kg, i.p) + xilazină + ketamină pentobarbital (37 mg/kg

medetomidină (0,5 mg/kg, (5 mg + 40 mg, i.p. ÷60’) i.p. ÷90’)
Cobai

s.c.), durată ÷40’

Hypnorm® + diazepam (1,0 ketamină + acepromazină
ml/kg+2,5 mg/kg, i.m., i.p. ÷60’) (125+5mg/kg, i.p., ÷120’)

propofol (8÷12 mg/kg, xilazină + ketamină xilazină + ketamină

i.v.) (5 mg + 35÷40 mg, sc, i.m. iv) (5 mg + 100 mg i.m.)
tiopental 30÷45 mg/kg iv.) acepromazină + ketamină + xilazină (1 +35 +5 mg/kg, i.m.)
fentanil/droperidol (0,2 mg/kg, ketamină + medetomidină
Iepuri

s.c.) (15 mg/kg și 0,25 mg/kg,

s.c.)
ketamină +acepromazină (50
mg/kg și 1 mg/kg, i.m.)
butorfanol + ketamină +
xilazină
pentobarbital (20 - 45 mg/kg, (0,1 +50 + 5 mg/kg, i.m.)
i.v.)

Prelucrare și sinteză după referințele bibliografice, 2017.

326 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Tabelul 6.7.3. (continuare)

Durata estimată a anesteziei

Specie

Redusă Medie Lungă

(5-10 minute) (20-45 minute) ( > de 45 minute, proceduri
terminale)
La câine: pentobarbital La câine: cloraloză, (80-110
tiopental (20-30 mg/kg, i.v, în două mg/kg, i.v. 6-10 ore. 5 mg/kg
Câine și pisică

(8-12 mg/kg, i.v.) reprize) morfină în proceduri

La câine: ketamină +
midazolam (10 mg/kg +
0,5 mg/kg, i.v)
ketamină + diazepam ketamină + diazepam (5,5 mg/kg + 0,3 mg/kg, iv. pentru
(10 mg/kg+0,5 mg/kg, i.v.)
ketamină + xilazină
(20 mg/kg + 2mg/kg, i.m.)
poate fi administrată și ca
premedicație
Porc
terminale)
La pisică: ketamină + La câine: (Tiletamine +
medetomidină (7,0 Zolazepam) Telazole®
mg/kg+0,08 mg/kg, i.m.) (6-8 mg/kg, i.m.)
inducere + anestezie inhalatorie, vezi tabelul 6.7.4)
ketamină + Telazole® premedicație cu ketamină,
(2,2 mg/kg+ 4,4 mg/kg, xilazină, atropină și propofol
i.m.) 3 mg/kg + fentanyl 3 mcg/kg
și menținere cu propofol (5-

10 mg/kg/h) sau midazolam

(0,3mg/kg/h).
ketamină + medetomidină ketamină + Telazole® + pentobarbital
(10 mg/kg + 0,08 mg/kg, xilazină, (2,2 mg/kg + 4,4 (5 – 15 mg/kg, i.v)
i.m.) mg/kg + 2,2mg/kg, i.m.)
Thiopental (6-10mg/kg, i.v., coctail GKX: guaifenesin + xilazină + ketamină
fără premedicație) (amestec în soluție care conține 50 mg/ml + 0,1 mg/ml + 1-
Vacă

2 mg/ml, administrată i.v. pe durata anesteziei)

ketamină+diazepam ± bu-
torfanol (5mg/kg+0,25mg/kg
± 0,01-0,02 mg/kg, i.v.)
diazepam + ketamină (0,1
Oaie / capră
inducere: 0,5-2 ml/kg
menținere: 0,7-2,2 ml/kg/oră
Telazole® pentobarbital

mg/kg + 4,5 mg/kg, i.v.) (2-4 mg/kg, i.v.) (20-30 mg/kg, i.v)
xilazine + ketamină xilazină + ketamină xilazină + Telazole®
(0,2/0,05 mg/kg+ 4-5 (0,2/0,1 mg/kg+ 10-15 (0,1 mg/kg + 4 mg/kg, i.m.
mg/kg, i.v.) mg/kg, i.v.) 0,05 mg/kg + 1 mg/kg, i.v.)
xilazină (prem.)+ xilazină + ketamină, în doze repetate la 12 minute
ketamină (inducere) (1,1 mg/kg+ 2,2 mg/kg, i.v. urmate de administrări de 0,35
(1,1 mg/kg+ 2,2 mg/kg, i.v.) mg/kg+ 0,7 mg/kg, i.v, la intervale de 12’ de inducere)
Cal

premedicație cu xilazină + coctail GKX: la un litru soluție cu 50 g guaifenesin se

inducere cu diazepam + adaugă 500 mg de xilazină și 2000 mg de ketamină;
ketamină (0,7 mg/kg+ 0,05 soluția se administrează i.v. 1-3 ml / kg / oră (în funcție
mg/kg + 2,0 mg/kg), i.v.) de reflexul palpebral, nistagmus, rata respiraţiei și puls).

Prelucrare și sinteză după referințele bibliografice, 2017.

MANUAL DE BUNE PRACTICI 327

7.2. Anestezia inhalatorie poate fi limitată la timpul necesar efectuării

intervenției, se realizează ușor, permite controlul profunzimii acesteia,
iar recuperarea are loc foarte rapid.
Unitatea experimentală utilizează anestezia inhalatorie cu izofluran (vezi
tabelul 6.7.4), deoarece dispune de un vaporizator calibrat care permite
controlul cu maximă acuratețe a concentrației de anestezic administrată, cu
obținerea unor anestezii chirurgicale la stadii stabile. Deoarece anestezicul
este gestionat prin sistemul respirator, concentrația anestezicului în sânge și
creier poate fi schimbată rapid, modificând astfel ușor profunzimea
anesteziei. Eliminarea acestor anestezice se realizează în primul rând de
către plămâni, permițând o inducție rapidă și o recuperare lină.
7.2.1. Spre exemplu, la porci, anestezia inhalatorie efectuată curent
în unitățile experimentale presupune:
- inducerea anesteziei
După premedicație (vezi paragraful 5.3), uzual efectuată cu ketamină,
xilazină și atropină i.m. poate avea loc inducția (fie parenteral – de regulă,
propofol i.v., fie inhalator, prin mască facială1) cu agenți gazoși: halotan,
sevofluran, isofluran ș.cl. - vezi tabelul 6.7.3, menținându-se pe cât posibil
respirația spontană.
- intubarea și tehnica inhalatorie
La cele mai multe specii intubarea poate fi efectuată în decubit dorsal,
lateral sau ventral. La porc se preferă decubitul ventral celui dorsal, pentru
o mai bună vizualizare a epiglotei şi a orificiului glotic (figura 6.7.1). La
animalul aflat în decubit ventral, intubația se face de către două persoane:
una va deschide gura animalului cu ajutorul a două benzi de tifon,
îndepărtând maxilarul de mandibulă și a doua, cu laringoscopul în mâna
dominantă și cu mânerul în jos, va avansa lama (de preferinţă o lamă
dreaptă, lungă, de tip Miller 4-5), apăsând limba, prin alunecare ușoară,
vizualizând epiglota şi, în spatele ei, orificiul glotic. Cu mâna nedominantă
se introduce pe lângă lama laringoscopului sonda de intubație (cu diametru
de 6,5-7 mm la porci de 20-30 kg), cu concavitatea în sus, spre maxilar.

1
La multe specii se pot utiliza măști faciale artizanale, confecționate din sticle de băuturi
răcoritoare, tăiate la 1/3-1/2. Partea cu filet se conectează la piesa în Y și, pentru a limita
pierderile de gaz anesteziant, marginea tăiată se căptușește cu burete, izolat cu bandă adezivă
sau leucoplast, pentru a etanșa cât mai bine nările și partea rostrală a capului animalelor
supuse anesteziei inhalatorii.
328 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Figura 6.7.1. Intubarea și pregătirea preoperatorie la porci

Intubarea oro-traheală în decubit dorsal (cu vizibilitatea estompată, stânga sus) și în decubit
ventral (dreapta sus). Inducția cu propofol (stânga mijloc), intubarea (dreapta mijloc),
conectarea sondei la piesa în Y (stânga jos), atașarea senzorilor pentru pulsoximetrie la
pavilionul auricular și sondarea vezicii urinare (stânga jos).
Surse: Ellegaard Göttingen, instruire pentru personalul Unităților experimentale, 2014 și
Unități experimentale monogastrice, 2015.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 329

Tabelul 6.7.4. Anestezice recomandate la administrarea inhalatorie

Specie Preparat Concentrație Concentrație

inducere menținere
Șobolan izofluran 4% 1,5-3%
halotan 4-5% 1-2%
metoxifluran 4% 0,5-1%
Șoarece izofluran 3-4%. 1,25-1,75%
halotan 5% 1-3%
servofluran 8% 1-3%
Iepure izofluran 3-5% 1,5-1,75
halotan 3-4% 1-2%
metoxifluran 3% 0,4%
Cobai izo- și enfluran 3-4% 1-2%
Porc, oaie și capră, izofluran, halotan
3-4% 1-2%
câine și pisică sau enfluran
Taurine izofluran, halotan 5% 1,5-3%
Cabaline halotan, izofluran 3-3,5% 2-3,5%
Prelucrare și sinteză după referințele bibliografice, 2017.

Sonda se avansează ușor până la apariţia unei rezistențe dată de unghiul pe

care îl face calea aeriană, imediat caudal de cartilajele aritenoide, moment
în care i se aplică o mişcare delicată de înșurubare, care de cele mai multe
ori este suficientă pentru depăşirea obstacolului. Mişcarea nu trebuie să fie
brutală, riscul de perforație fiind foarte mare. Pentru a facilita depăşirea
rapidă a acestei angulații se poate utiliza la intubație un mandren flexibil, al
cărui vârf este ieșit cu 3-4 cm din vârful sondei. După introducerea sondei de
intubație, capătul acesteia se fixează cu bandelete de tifon de maxilar şi se
conectează cu piesa în „Y” a tubulaturii aparatului de anestezie. Poziţia
corectă a sondei de intubație este verificată cu ajutorul stetoscopului, cu care
se confirmă ventilația bilaterală, după așezarea animalului în poziţia
solicitată de particularitățile procedurii sau intervenției chirurgicale.
- menținerea anesteziei
La porc, concentrația de menținere este de 1 – 1,7% iar analgezia se poate
asigura cu fentanil (0,008 mg/kg/h). Parametrii ventilației pot fi setați inițial
pentru un volum tidal de 12 ml/kg şi o frecvență respiratorie de 20 respirații
pe minut. Ulterior minut-volumul se ajustează pentru menţinerea normo-
carbiei, evaluată fie prin măsurarea presiunii parțiale a CO2 în aerul expirat,
fie prin gazometrie sanguină.
330 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
7.2.2. Anestezia inhalatorie la animalele de laborator permite
administrarea unor cantități variabile, dar precise, de amestec gazos:
oxigen și anestezic. Inducerea și menținerea stării de inconștiență la
rozătoare are loc prin transmiterea amestecului gazos către animal fie
prin intermediul unei măști facială, fie în camera de inducție. Etapizat,
anestezia inhalatorie se desfășoară astfel:
- inducerea anesteziei:
Are loc fie în camera de inducție, la rozătoare, fie cu ajutorul măștii faciale
(figurile 6.7.2 și 6.7.3) și începe cu administrarea unui debit de oxigen de 1,8
l/minut, la o concentrație a anestezicului de 3-5%. Dependent de specia și
talia animalului se poate utiliza masca facială sau se poate practica
intubarea; intubația, pe lângă faptul că nu permite eliberarea anestezicului
în camera de intervenție (cu potențial pericol pentru om1), face posibilă
administrarea gazului anesteziant și a oxigenului în doze fluctuante, dar
controlabile și, dacă situația o impune, permite intervenția rapidă în
hipoventilație sau în stopul respirator.

Figura 6.7.2. Sistem

anestezie cu gaz și
con facial
1 - debitmetru digital; 2 -
vaporizator de precizie; 3 -
suport pentru sistemul dublu; 4 -
tubulatură pentru anestezic cu
umidificator care face legătura
între vaporizator și masca
animalului; 5 - tubulatură de
evacuare a gazului expirat de la
conul măștii faciale; 6 - tub de
alimentare cu gaz anestezic a
conului măștii faciale; 7 -
diafragma conului de atac al
măștii faciale.
Sursa:
http://www.ugobasile.com.

1
Pentru protecția operatorilor împotriva vaporilor de anestezice inhalatorii care se evaporă pe
lângă masca facilă se intensifică exhaustarea în camera de lucru sau se poate introduce
aparatul de anestezie inhalatorie sub o hotă cu tiraj și evacuare forțată.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 331

- menţinerea anesteziei
Se desfăşoară după scoaterea animalului din camera de inducere și se face
prin aplicarea unei măști faciale conectate la sistemul de anestezie; debitul
de aer se reduce la 1-1,5 l/min, iar concentrația anestezicului în vaporizator
va fi redusă la 1- 2,5% (vezi tabelul 6.7.3). Deoarece pe durata anesteziei
secreția glandelor lacrimale se diminuează, imediat după inducerea
anesteziei și ori de câte ori este nevoie se va aplica unguentul oftalmic,
pentru a evita apariţia leziunilor la nivelul corneei.
- recuperarea
Are loc după terminarea manoperelor / intervenției chirurgicale și presupune
închiderea vaporizatorului și păstrarea rozătoarelor și iepurilor în camera
de inducere cu atmosfera îmbogățită în oxigen; după redobândirea stării
vigile și a decubitului sternal, animalul se transferă în cușca pentru
menținerea funcțiilor vitale (figura 6.7.5) pentru recuperarea deplină.
Tehnica utilizării sistemului de anestezie la rozătoare și iepuri
presupune parcurgerea următorilor pași:
- i) se verifică toate conexiunile și părțile componente ale sistemului
înainte de utilizare acestuia;
- ii) se pornește alimentarea cu oxigen și se reglează debitmetrul la
valoarea dorită; în mod obișnuit debitul variază între 1 și 4 litri /
minut și depinde de animal, scop, procedură și specie etc;
- iii) fără a se deschide vaporizatorul, acesta se umple prin
deschiderea gurii de admisie, prin îndepărtarea piesei de siguranță,
în cazul de față specifică izofluranului;
- iv) se umple umidificatorul sistemului; acesta este conectat la una
dintre ieșirile distribuitorului dublu (dacă se utilizează și masca
facială și cutia de inducție a anesteziei);
- v) se verifică dacă robinetul de la ieșirea din ramificația
distribuitorului care se conectează la cutia de inducție este deschis
și robinetul ieșirii care face legătura cu conul măștii faciale este
închis;
- vi) se fixează concentrația dorită pentru faza de inducție; de regulă,
se începe cu concentrații de 3-5%; pentru a debloca discul
vaporizatorului, se apasă clapeta de blocare și se rotește capacul
până când se atinge valoarea „0”, urmând ca, după acest moment,
cadranul să poată fi rotit fără nici o presiune suplimentară asupra
clapetei;
332 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
- vii) se introduce rapid pacientul în camera de inducție și se închide
în mod corespunzător cutia, după care se așteaptă până când
animalul devine complet anesteziat, fapt care va avea loc destul de
repede; pentru a verifica gradul anesteziei se agită ușor caseta.
Dacă anestezia este realizată, animalul va adopta decubitul lateral,
fără a face eforturi să revină în decubit sternal;
- viii) după ce animalul este inconștient se scoate din cutie și se
poziționează cu nasul în conul măștii faciale; se verifică gradul
anesteziei prin compresiunea membranei interdigitale (cu degetele
mâinii sau cu o pensă). Dacă animalul nu îşi retrage membrul, se
consideră că anestezia este profundă;
- ix) se închide ieșirea distribuitorului care face conexiunea către
cutia de inducție și se deschide ieșirea conectată la tubulatura
conului măștii faciale;
- x) se diminuează concentrația de anestezic la 1,25-2,5% (vezi
tabelul 6.7.4); concentrația anestezicului în faza de menținere poate
varia în funcție de specie, animal și protocolul utilizat;
- xi) la finalizarea procedurii se închide vaporizatorul și animalul va
inspira oxigen pur (100% O2), care îl va ajuta să redevină vigil și să
se recupereze în urma anesteziei;
- xii) după revenirea animalului, sursa de oxigen se oprește,
readucând debitmetrul la poziția „0” l/minut;
- xiii) activitatea se finalizează cu dezinfectarea casetei de inducție,
mesei de intervenție și a instrumentarului.

Figura 6.7.3. Anestezia inhalatorie la iepure

Anestezia cu mască nazală redusă ca dimensiuni (stânga), anestezia cu mască facială, cu
dimensiuni mai mari (mijloc) și anestezie în cameră de inducție (dreapta).
Sursa: http://www.medirabbit.com.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 333

8. Monitorizarea anesteziei generale

Anestezia generală este un factor de risc care afectează funcțiile
vitale ale animalelor, motiv pentru care acestea trebuie supuse unei
atente monitorizări în toate etapele, de la pregătire până la revenirea
din anestezie. Monitorizarea presupune atât controlul tuturor
parametrilor care oferă informații asupra profunzimii anesteziei, cât și
evaluarea funcționalității sistemului cardiovascular, sistemului
respirator și a capacității de termoreglare.
8.1. Profunzimea anesteziei se verifică prin controlul reflexelor (r.
durerii prin strângerea unui membru sau a cozii, r. palpebral sau r.
pupilar), iar funcțiile și homeostazia organismului sunt monitorizate
prin urmărirea semnelor vitale (ritm cardiac, frecvența și profunzimea
respirației, culoarea mucoaselor, timpul de reumplere capilară și
temperatura corpului), după cum urmează:
- verificarea reflexelor
Pe durata anesteziei chirurgicale reflexele sunt absente, iar tonusul muscular
este relaxat. La animalele mari (și iepuri) se pot evidenția reflexul podal (de
retragere a membrului atunci când acesta este supus unei compresiuni),
reflexul palpebral (de închidere a pleoapelor), reflexul pupilar (de închidere
a pupilei la contactul cu lumina), tonusul maxilarului și al mușchilor
sfincterului anal. La rozătoare reflexele cele mai ușor de urmărit sunt
reflexul pentru durere (ciupirea cozii) și reflexul podal; reflexul pupilar,
chiar dacă este greu de urmărit, este foarte important, deoarece pupilele
foarte dilatate cu iris invizibil sau puțin vizibil denotă o anestezie excesiv de
profundă sau hipoxie - ambele situații fiind nedorite.
- funcționalitatea sistemului cardiovascular
Bradicardia indică anestezia chirurgicală, iar dacă aceasta survine în timpul
intervenției chirurgicale poate semnifica o doză excesivă de anestezic1.
Tensiunea, frecvența, ritmul, viteza, amplitudinea pulsului sunt
monitorizate ușor mai ales la animalele mari, palpându-se adecvat artera
femurală, artera cozii, artera auriculară ș.cl.
Tahicardia, apărută în timpul executării unei proceduri chirurgicale, indică
adesea faptul că profunzimea anesteziei nu este adecvată.

1
Apare în special la administrarea opiaceelor și a xilazinei; medicația anticolinergică poate
ajuta la contracararea acestor efecte.
334 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Timpul de reumplere capilară este un indicator al circulației periferice și
este în mod normal mai puțin de două secunde. Ca urmare a faptului că, pe
durata procedurilor de lungă durată, animalele anesteziate se deshidratează,
timpul de reumplere capilară poate suferi modificări; astfel, pentru
susținerea hemodinamicii se administrează soluții calde, electrolitic
echilibrate fie prin perfuzie intravenoasă continuă pe tot parcursul
procedurii chirurgicale, fie pe cale subcutanată, în special la rozătoare.
Când există un risc mare de aritmii sau schimbări frecvente ale activităţii
cardiace (proceduri care implică perioade de ischemie urmate de
reperfuzie), se recomandă efectuarea electrocardiogramei. Pentru obținerea
unui semnal electric de calitate, electrodul EKG-lui se montează axial
(figura 6.7.4) și/sau în regiunile proximale ale membrelor, în zone cu părul
ras și tegumentul degresat.

Figura 6.7.4. Poziționarea electrozilor EKG-ului la porc

Poziționarea standard a electrozilor: LA (galben): sacrum proximal, RA (roșu): procesul
mastoidian drept, LL (verde): apexul cardiac, în spațiul intercostal 5-6, aproape de stern, RL
(negru), piciorul drept (sus și dreapta jos). Poziționarea axială a electrozilor EKG (va oferi
o variabilitate mai mică și amplitudini mai mari comparativ cu poziționarea standard
(stânga jos - RA, pe manubriul sternal, LA la 1/3 dintre RA și LL, LL- apendicele xifoidian și
RL piciorul drept).
Sursa: Zeltner, 2013, Instruire pentru personalul Unităților Experimentale, 2014.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 335

Prin pulsoximetrie se obțin

informații cu privire la nivelul de
oxigenare al hemoglobinei, cât şi
asupra frecvenței cardiace. În acest
fel se apreciază cantitatea de oxigen
destinată țesuturilor. Senzorul se
amplasează la nivelul pavilionului
urechii (figura 6.7.1, dreapta jos).
- semne respiratorii
Pe durata anesteziei se monitori-
zează rata, ritmul, profunzimea
respirației și culoarea mucoaselor.
O creștere a profunzimii respirației,
ritmul regulat și scăderea frecvenței
respiratorii semnifică anestezia
chirurgicală. Cianoza mucoaselor1
indică hipoxemie și ventilație pulmo-
nară inadecvată. De regulă, stopul
respirator precede colapsul cardio-
vascular.
- temperatura corporală
Figura 6.7.5. Incubator pentru
recuperare postanestezică
În cadrul Unităților Experimentale este
posibilă recuperarea în cuști pentru
susținerea funcțiilor vitale cu mediul
controlat, în special în cazul animalelor mici
și al rozătoarelor; incubatorul permite
temperaturi de 20-38оC, umidități relative de
40-60%, suplimentarea mediului cu oxigen și
generarea anionilor sau intensificarea
ventilației în condiții de lumină la diferite
intensități.
Unităţi experimentale animale de laborator,
2017.

Pentru a evita hipotermia cauzată de anestezie, temperatura corpului se

monitorizează pe toata durata intervenției și în perioada post-operatorie.
Pentru a ajuta la metabolizarea rapidă a anestezicelor, menținerea
temperaturii la niveluri normale (37-39 °C) este un deziderat care se obține
cu ajutorul unor plăci, pături sau incinte încălzite (vezi figura 6.7.5).
Îndeosebi la unele rase de suine, hipertermia ridică problema unui
diagnostic diferențiat: trebuie stabilit dacă creșterea temperaturii are o
cauză iatrogenă sau dacă creșterea temperaturii este semn de instalare a
unei hipertermii maligne2.

1
Opioidele pot provoca depresie respiratorie severă, antidotul fiind naloxona.
2
La unele linii și rase (Pietrain, Landrace, Marele Alb și Hampshire) se poate surprinde o
miopatie biochimică, care se manifestă în timpul anesteziei generale: hipertermia malignă
porcină se caracterizează prin dezvoltarea rigidității musculare, tahipnee, tahicardie, o creștere
severă a temperaturii corporale, hiperpotasiemie, acidoză respiratorie și acidoză metabolică.
Administrarea unor relaxante ale mușchilor scheletici, fie oral (dantrolen sodic 2-5 mg/kg) cu 6-
8 ore înainte de inducerea anesteziei, fie i.v. intra-operator (2 până la 10 mg / kg) permite
gestionarea hipertermiei maligne.
336 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
8.2. Semne ale supradozajului de anestezice pot fi observate pe
durata anesteziei, când are lor monitorizarea semnelor vitale.
Abaterile de la funcţionarea normală a sistemelor și aparatelor organismului
poate avertiza timpuriu potențiale probleme și situații de urgență, care pot fi
evitate prin măsuri corective corespunzătoare și rapide. În același timp,
înainte de a iniția orice acțiune de resuscitare se reverifică toate semnele
vitale și parametrii. Semne ale supradozajului anestezic care cauzează
insuficiență cardiacă sau respiratorie pot fi identificate urmărind:
- ritmul cardiac - fie rapid, fie lent, în funcție de starea de
decompensare fiziologică a animalului; acesta poate fi crescut prin
medicația anticolinergică;
- pulsul slab, lent, neregulat sau chiar imperceptibil necesită atenție.
În cazul șocului hipovolemic se practică intervenţia specifică;
- diminuarea până la absența reflexelor gastro-intestinale, oculare,
ale musculaturii scheletice și ale sistemului nervos;
- timpul de reumplere capilară încetinit progresiv la mai mult de trei
secunde indică tensiunea arterială insuficientă pentru irigarea și
hrănirea țesuturilor periferice (pierderi de sânge, șoc hipovolemic
sau momente premergătoare șocului cardiac);
- respirația poate fi lentă, neregulată, cu amplitudine redusă,
diafragmatică sau inexistentă - stopul respirator. Respirația se
poate intensifica ca urmare a concentrației sangvine bogate în CO2
și sărace în O2 care apare pe durata anesteziei profunde;
- culoarea mucoaselor poate suferi modificări, de la paloare până la
cianoză, ca urmare a reducerii circulației periferice și a diminuării
oxigenului din sânge. Pierderea de sânge, scăderea tensiunii
arteriale, șocul și hipotermia reduc fluxul sanguin la nivelul
țesuturilor. Hipoventilația cauzează diminuarea concentrației de
oxigen din sânge și generează cianoza, cu toate că perfuzia tisulară
poate fi normală;
- hipotermia – valoarea temperaturii mai mică de 35 °C.
8.3. Post-operator - asigurarea bunăstării animalului se extinde și
după finalizarea procedurii chirurgicale.
Astfel, monitorizarea continuă până când animalul adoptă conștient
decubitul sternal. Unele anestezice și analgezice pot afecta animalele câteva
zile de la administrare; ca urmare, animalele sunt supuse observației pentru
a observa semne de anorexie, febră, vărsături, respirație anormală sau
anormalități ale frecvenței cardiace.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 337

Timpul necesar pentru recuperarea post-chirurgicală din anestezie, precum

și frecvența administrării analgezicelor, depind de la specie la specie, de
anestezicele utilizate și de procedura efectuată asupra animalului.
9. Contracararea supradozajului cu anestezice are loc prin acțiuni
corective de resuscitare efectuate atunci când semnele de supradozaj
anestezic sunt evidente. Etapizat are loc:
- închiderea gazului anesteziant;
- administrarea antidotului, dacă anestezicul are antidot1;
- administrarea unor fluide izotonice2 calde pe cale i.v. sau i.p.
- ventilarea mecanică cu oxigen 100%;
- intubarea endotraheală, dacă animalul nu este deja intubat;
- încălzirea animalului pentru a-i crește temperatura corpului.
10. Gestionarea durerii postoperatorii se realizează cu ajutorul
analgezicelor administrate înainte și/sau după supunerea animalelor
la proceduri potențial dureroase; astfel, analgezia se face:
- a priori
Analgezia administrată a priori permite gestionarea durerii înainte ca
aceasta să fie produsă; în cazul în care analgezicul nu interferează cu
specificul cercetării, prin eliminarea durerii și diminuarea stresului
rezultatele obținute sunt mai bune.
- a posteriori
Analgezicele favorizează recuperarea post-operatorie, dar administrate
sistemic pot avea și efecte secundare care interferează cu procedura, durerea
putând provoca modificări ale parametrilor fiziologici care pot influența
rezultatele cercetării.3 Ca urmare, în aceste situații pentru a se evita
mușcarea răni, chirurgicale și a cusăturilor, se utilizează unguente
analgezice locale la nivelul intervenției.

1
Antidoturile utilizate în anestezia inhalatorie cu isoflurane sunt de tip parasimpatomimetic-
anticolinesterazic (neostigmina); în anestezia cu halotan, antidotul utilizat este de tip
miorelaxant (dantrolene).
2
La iepuri se administrează ser Ringer lactat sau ser fiziologic 0,9% NaCl, 10–20 ml/kg/h
administrat i.v sau 10–15 ml/kg/h în cazul administrării s.c.
3
Neutilizarea analgezicelor în timpul unei proceduri dureroase sau post-operatorii trebuie să fie
justificată științific, în scris, și aprobată de către Comisia de bioetică.
338 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Utilizarea și combinarea analgezicelor cu medicația antiiflamatorie

depind de potențialul dureros al procedurii și de categoria acestora
(vezi tabelul 6.7.4 și 6.7.5).

Tabelul 6.7.4. Analgezice recomandate pentru rozătoare și iepuri

Medicament Șobolani Iepuri Șoareci Cobai

Aspirină 100 mg/kg la 4 10÷100 max. 400 120 mg/kg, la 4 85-250 mg/kg, o
ore, per os mg/kg, de 1-3 ore, per os dată /zi, i.p,
ori/zi, per os
Carprofen 5 mg/kg, s.c, 4,0 mg/kg s.c., 5-10 mg/kg, 4,0 mg/kg s.c.,
12-24 ore 12-24 ore i.v., p.o. i.m., 12-24 ore

Ketoprofen - 1,0 mg/kg s.c., 10 mg/kg s.c., 1,0 mg/kg s.c.,

i.m., 24 ore 12-24 ore i.m., 12-24 ore
Buprenorfină 0,01÷0,05mg/kg 0,01 – 0,05 0,05–0,2 mg/kg, 0,5 mg/kg, s.c.,
la 8–12 ore, s.c., mg/kg, x 2-4 la 4–8 ore, 12 ore
i.v. ori/zi, s.c., i.v. s.c., i.p.
Butofanol 2 mg/kg s.c., la 4 0,01 – 0,05 1-5 mg/kg x 4 0,5-2 mg/kg,
ore mg/kg, s.c., i.v. la ori/zi, s.c. s.c.
fiecare 2-4 ore
Codeină 60 mg/kg, suspensie 1 25 mg/kg x 2 -
s.c., la 4 ore mg/100 ml apă ori/zi, per os
Flunixin 2,5 mg/kg, 1,1 mg/kg, de 1-2 2,5 mg/kg, 2,5 mg/kg,
s.c., i.m. la 12 ori/zi, s.c., i.m. s.c., i.m. la 12 i.m. sau s.c.
ore ore
Morfină 2,5 mg/kg sc, la 2 5 mg/kg, la 2-5 mg/kg, la 10 mg/kg, la
- 4 ore fiecare 2-4 ore, fiecare 4 ore, i.m. fiecare 4 ore, i.m.
s.c., i.m. sau s.c sau s.c.
Nalbufină 1÷2 mg/kg, 1÷2 mg/kg s.c., 1÷2 mg/kg, 1÷2 mg/kg,
i.m., la 3 ore i.m., la fiecare 4 i.p sau s.c. i.p sau s.c.
ore
Paracetamol 100 – 300 mg/kg, 200-500 mg/kg, 100 – 300 mg/kg, -
per os, la 4 ore per os, la 12 per os, la 4 ore
ore.
Pentazocină 10 mg/kg, 5÷10 mg/kg, la 10 mg/kg, la -
sc, la 4 ore fiecare 5-10 ore, fiecare 4 ore, s.c.
s.c. sau i.m.
Meperidină 20 mg/kg, 5÷10 mg/kg 10÷20 mg/kg x 4 10÷20 mg/kg x 4
(Petidină)– s.c. sau i.m., la fiecare 2-3 ori/zi, i.m., s.c. ori / zi, i.m., s.c.
la 2 – 3 ore ore, s.c. sau i.m. sau i.p. sau i.p.

Prelucrare și sinteză după referințele bibliografice, 2017.

MANUAL DE BUNE PRACTICI 339

În principiu, fiecare categorie are următoarele particularități:

- antiinflamatoarele nesteroidiene
Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt eficiente în ameliorarea durerii
scăzute, cel mult în cazul durerilor moderate. În plus, dincolo de efectul
analgezic aceste medicamente au și efecte antiinflamatorii și antipiretice.
Tabelul 6.7.5. Analgezice recomandate pentru animale de companie,
rumegătoare și porc.

Medicament Câini Pisici Porci Rumegătoare

Aspirină 10÷20 mg/kg, 10 mg/kg 10 mg/kg, 50-100 mg/kg,
p.o., la 12 ore p.o., la 24 ore p.o., de 4 ori/zi, p.o., la 12 ore.
Carprofen 2,2 mg/kg, p.o, 4,0 mg/kg, la 0,5-4,0 mg/kg, 0,7 mg/kg/zi,
5 mg/kg, s.c., 24 ore, s.c., i.v. la 24 ore, s.c. i.v., i.m., sau
la 12 ore. s.c.
Ketoprofen 2,0 mg/kg, la 1,0 mg/kg, 1,0 – 3,0 mg/kg, 2,2 mg/kg/zi,
24 ore, i.m., s.c. la 24 ore, s.c., s.c., la 24 ore i.v.;
i.m., i.v. 3 mg/kg/zi, i.m.

Buprenorfină 0,01÷0,02mg/kg 0,005 – 0,01 0,005-0,01mg/kg, 0,005-0,01mg/kg,

la 8–12 ore, s.c. mg/kg, la 12 la 12 ore, i.m. la 4 ore, i.m.
ore, s.c., i.m.
Butofanol 0,2-0,4 mg/kg, la 0,1÷0,2 mg/kg, 0,1–0,3 mg/kg, 0,05-0,1mg/kg +
2-5 ore, i.m., s.c. i.v.; i.m. 0,05-0,2 mg/kg
0,2÷0,4 mg/kg, diazepam, i.v., la
i,m., s.c. la 4 ore 4 ore
Fenil- 15÷22 mg/kg, nerecomandat 10 – 20 mg/kg, 2–5 mg/kg, i.v.;
butazonă p.o., la 8-12 ore la pisici p.o., la 12 ore 4–8 mg/kg, p.o.
Flunixin 0,25-0,5 mg/kg, 0,25 mg/kg, iv. 1÷2 mg/kg/zi, 1,1÷2,2 mg/kg,
i.v., la 24 ore, 1- la 24 ore i.v. sau i.m. i.m sau p.o, la
3 zile 8-24
Morfină 0,25-5,0 mg/kg la max 0,1 mg/kg, 0,2–1 mg/kg, NA
4-6 ore, s.c., i.m. la 4 ore, i.m., i.m., la 4 ore
s.c
Nalbufină 0,5÷2 mg/kg s.c., 1,5÷3 mg/kg, I.V. NA NA
i.m., i.v.
Pentazocină 15÷30 mg i.m., NA 2–5 mg/kg, i.m., NA
s.c., i.v. la 3-4 la 4 ore
ore (max.360
mg/zi)
Meperidină 2-10 mg/kg, 2 – 10 mg/kg, 4÷10 mg/kg, i.m., 1-2 mg/kg, i.v.,
(Petidină)– s.c. sau i.m., i.m., s.c la 4 ore i.m, la 4 ore
la 3 ore
Prelucrare și sinteză după referințele bibliografice, 2017.
 340 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Sunt metabolizate în ficat și excretate prin rinichi; ca urmare, utilizarea de
lungă durată (> 3 zile) are efect nefrotoxic, putând provoca sângerări, ulcere
gastrice și/sau intestinale.
- analgezicele opioide
Opioidele (morfina, oximorfona, meperidina, butorfanolul, buprenorfina,
pentazocina, fentanilul ș.cl.) acționează prin legarea de receptorii din cortex
și măduva spinării. Acest grup de medicamente sunt eficiente în ameliorarea
durerii continue, care apare în perioada post-operatorie1.
Doza și durata de acțiune trebuie să fie în permanență supuse
observației, din cauza interferenței acțiunii cu mulți factori, cum sunt:
linia genetică, calea de administrare, masa corporală, temperamentul,
alte medicamente, precum și starea de sănătate. Ca urmare, în cadrul
unității experimentale personalul are competențe certificate și
utilizează proceduri și instrucțiuni privind semnele manifestării durerii
animalelor (PSUEX6.1), administrând preparate la momente și în doze
care permit gestionarea adecvată a durerii.
11. Responsabilități, evidențe și înscrisuri privind efectuarea
anesteziei și utilizarea anestezicelor - derivă din faptul că
majoritatea preparatelor utilizate în anestezie au potențialul pentru
uzul/abuzul uman și au un regim reglementat, în conformitate cu
legislația în vigoare.

Direcţii prioritare:
• Efectuarea procedurilor care presupun anestezia și
analgezia se face de către personal cu competențe
certificate.
• Metodele și tehnicile de anestezie și analgezie sunt detaliat
descrise în design-ul experimental și ASP.
• Regimul preparatelor utilizate la anestezie și analgezie este
unul controlat, reglementat.

1
Opiaceele provocă, de asemenea, depresie respiratorie, somnolență, scăderea motilității
gastro-intestinale, greață, vărsături și modificări ale sistemului endocrin și ale sistemului nervos
autonom; efectele opioide pot fi prevenite sau contracarate prin administrarea de naloxonă.

View publication stats