Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

Masajul transvers profund

1
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

Cuprins

1. Etapele reparării tisulare......................................................................................................... 2

2. Efectele stresului de suprasolicitare asupra aparatului locomotor ......................................... 7
3. Tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor datorate stresului de suprasolicitare ........... 10
4. Aplicaţiile clinice ale masajului transvers profund .............................................................. 12
5. Efectele analgezice ale MTP ................................................................................................ 13
6. Efectele MTP asupra procesului de reparare a ţesutului conjunctiv .................................... 14
7. Indicaţiile de aplicare a MTP ............................................................................................... 15
8. Indicaţii pentru articulaţiile umărului şi cotului ................................................................... 18

1. Etapele reparării tisulare

Repararea tisulară necesită o migraţie şi o diviziune celulară, două activităţi

declanşate de factorii de creştere (hormonii), eliberaţi de celulele în cauză. Repararea îmbracă
2 forme: regenerarea şi fibrozarea. Doi factori determină care dintre dintre cele două
procese se va produce: (1) tipul de ţesut atins, (2) gravitatea şi natura leziunii. Regenerarea
este înlocuirea ţesutului distrus cu ţesut de acelaşi tip; fibroza antrenează proliferarea ţesutului
conjunctiv fibros, adică formarea de ţesut cicatriceal.
În piele, exemplul arătat în continuare, ambele procese concură la reparare.
1.1. Inflamaţia
Inflamaţia pregăteşte terenul. Ea este o reacţie tisulară de apărare locală cu participarea
întregului organism; această reacţie are caracter nespecific şi este constituită din ansamblul de
modificări vasculare, celulare şi umorale care au ca scop asanarea şi vindecarea leziunilor
tisulare produse de diferiţi agenţi agresori (leziunile pot fi la nivelul celulelor proprii, matricei
celulare sau la nivelul endoteliului vascular).
Caracteristicile procesului inflamator:
 Intr-o primă etapă limitează efectele lezionale ale agentului agresor;
 In etapa secundă contribuie la refacerea structurilor lezate;

2
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

 Nu este un proces generator de leziuni tisulare; excepţie - nu sunt considerate reacţiile

de inflamare generate de procese imune patologice;
 Inflamaţia este perfect adaptată cantitativ şi calitativ în raport cu intensitatea şi
întinderea leziunilor tisulare;
Agenţii etiologici ai inflamaţiei sunt:
A. Agenţi infecţiosi (septici): bacterii, virusuri, fungi, paraziţi.
B. Agenti neinfecţioşi:
 mecanici (traumatici);
 termici (arsuri, energia electrică, energia radianta);
 chimici:
o Exogeni: substante de natură acidă sau bazică;
o Endogeni: sărurile biliare care vin în contact cu alt ţesut decat cel de origine,
cum ar fi peritoneul, produc o inflamaţie foarte gravă.
Aspectul histopatologic al leziunii inflamatorii:
 In centrul focarului - celule necrozate;
 La periferie - celulele prezintă importante alterări metabolice şi ale aspectului
microscopic;

1.2. Etapele reacţiei inflamatorii

A. Etapa vasculară este reprezentată de un aflux puternic de celule proinflamatorii

(PMN, monocite, eozinofile) la nivelul peretelui vascular din aria inflamată. Acest
aflux se desfăşoară sub acţiunea unor mediatori solubili formaţi şi eliberaţi din focarul
inflamator. Efectele acestor mediatori se pot împărţii în:
 efecte vasculare: vasodilataţie; creşterea permeabilităţii capilarelor;
 modificări funcţionale la nivelul celulelor endoteliale (stimulează expresia unor
receptori);
 efecte chemotactoare de leucocite şi activarea metabolică a acestora.
Deci, pentru început histamina şi celelalte substanţe inflamatoare pe care le eliberează
celulele din zona leziunii, macrofagogitele, mastocitele şi alte celule, provoacă o dilatare a
capilarelor şi o creştere a permeabilităţii lor. Globulele albe şi plasma (bogată în factori de
coagulare, în anticorpi, etc.), se pot astfel infiltra în regiunea atinsă. Factorii de coagulare
provoacă apoi formarea cheagului care opreşte sângerarea, apropie marginile plăgii, şi

3
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

izolează regiunea lezată pentru a împiedica bacteriile, toxinele şi alte substanţe nocive de a se
răspândi în ţesuturile învecinate. Partea cheagului care este expusă la aer se usucă şi se
întăreşte rapid, formând o crustă. Procesul inflamator lasă în urmă un exces de lichid
interstiţial, fragmente de celule moarte şi alte debriuri în regiunea respectivă. Debriurile sunt
fagocitate de macrofagocitele ţesutului conjunctiv, iar excesul de lichide este drenat pe cale
vasculară limfatică. În acest moment începe prima etapă a reparării tisulare, organizarea.
B. Etapa de reparaţie tisulară sau organizarea restabileşte aportul sanguin. În cursul
organizării, cheagul, temporar prin natura sa, este înlocuit cu ţesut granular (fig. 2).
Acesta este un ţesut fragil, roz, constituit din mai multe elemente. Capilarele subţiri,
extrem de permeabile, se dezvoltă începând de la capilarele intacte, până în regiunile
lezate, formând astfel un nou pat capilar. Ele formează ridicături la suprafaţa ţesutului
granular, dându-i aspectul granular. Aceste capilare sunt fragile şi sângerează dacă
crusta este zgâriată. Ţesutul granular conţine de asemenea macrofagocite precum şi
fibroblaste, acestea din urmă dând naştere la noile fibre de colagen, care vor închide
definitiv breşa în ţesutul lezat. Pe măsură ce organizarea progresează, macrofagocitele
digeră cheagul, făcându-l să dispară definitiv. Ţesutul granular se transformă în ţesut
cicatriceal (un ţesut fibros permanent). El este foarte rezistent la infecţii, pentru că
secretă substanţe care inhibă dezvoltarea bacteriilor.
C. Regenerarea şi/sau fibrozarea realizează o reparare definitivă. În timp ce
organizarea îşi urmează cursul său, începe să se formeze şi epiteliul superficial.
Celulele epiteliale migrează traversând ţesutul granular, situat chiar sub crustă.
Crusta se va detaşa după o scurtă perioadă de timp. În timp ce ţesutul cicatriceal
fibros se dezvoltă şi se contractă, epiteliul se îngroaşă, pentru a arăta în final lafel cu
cel din zonele adiacente Rezultatul procesului este un epitelium complet regenerat,
care se află peste un ţesut cicatriceal. Cicatricea poate fi invizibilă, sau poate să
formeze o linie albă foarte fină, în funcţie de gravitatea leziunii. Figura nr. 1
ilustrează repararea unei plăgi cutanate prin regenerare şi prin fibroză.

4
 Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

Eliberarea mediatorilor Eliberarea factorilor

chimici (histamină, care activează
kinina, prostaglandine, eliberarea de leucocite
etc.)
Leucocitoză (creşterea
numărului de leucocite în
Vasodilaţia Creşterea Atragerea de granulocite circulaţia sanguină)
arteriolelor permeabilităţii neutrofile, monocite şi
capilare limfocite în regiune
(chimiotactism)

Hiperemie locală
(creşterea debitului
sanguin către sediul
leziunii)
Lipirea leucocitelor de
Eliberarea lichidelor peretele capilarelor
din capilare
(formarea de exudat)

Diapedeză (trecerea
Încetinirea debitului sanguin leucocitelor între celulele
pereţilor capilari)
Căldură Hiperemie

Creşterea Eliberarea Eliberarea

aportului de lichidelor bogate în proteinelor Fagocitarea agenţilor
oxigen şi de proteine în spaţiul de coagulare patogeni şi a celuleor
nutrienţi interstiţial moarte (de către
granulocite neutrofile apoi
de către macrofagocite)

Procesul de formare a
clotului care izolează
Durere Tumefacţie regiunea infectată

Creşterea vitezei Eliminarea

metabolismului debriurilor din
datorată creşterii Posibilitatea de O placă de fibrină regiunea infectată
temperaturii reducere temporară a temporară formează o
mobilităţii articulare structură în vederea
reparării

Vindecarea

Figura nr. 1 Repararea unei plăgi cutanate prin regenerare şi prin fibroză
Etapele reacţiei inflamatorii. Cele patru semne de inflamaţie acută apar în dreptunghiurile roşii.
Anumiţi autoriîncepe
Procesul consideră că diminuarea
înainte amplitudinii
de a se fi încheiat reacţiadeinflamatoare.
mişcare (pierderea
Încă defuncţionalităţii) ar fi al
la apariţia sa, leziunea
cincilea semn major de inflamaţie acută (dreptunghiul cu margine roşie).
declanşează o serie de evenimente.

5
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

Fibrele de
colagen

Complexul
mucopoliza Descărcare
haride-apă

Compresiune
Forţa compresivă

Regenerare

Figura nr. 2 A - Incărcarea compresivă a cartilajului articular determină; B - stresul asupra

elementelor de colagen şi stres de compresiune asupra complexului mucopolizaharide-apă; C
- Întregul răspuns este de natură vâsco-elastică. În cazul unei suprasolicitări susţinute, fluidul
se pierde.

Figura nr. 3 Ciclul degenerativ articular

Factorii care influenţează repararea tisulară sunt numeroşi. Amintim:
1. tipul de ţesut afectat
2. tipul de leziune şi precocitatea îngrijirilor aplicate leziunii
3. nutriţia

6
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

4. calitatea aportului sanguin

5. starea de sănătate
6. vârsta
Ceea ce este important pentru noi este tipul de ţesut. Nu toate ţesuturile au aceiaşi capacitate
de refacere. Ţesuturile epiteliale (epidermul, mucoasele) se regenerează uşor, la fel şi ţesutul
osos, şi majoritarea ţesuturilor conjunctive fibroase. În schimb muşchii netezi, şi ţesutul
conjunctiv dens regulat, au o capacitate de regenerare limitată. Muşchii scheletici şi cartilajele
se regenerează foarte greu, în cazul în care o fac. Muşchiul cardiac, ţesutul nervos al
encefalului şi al măduvei nu posedă nici o capacitate de regenerare, ele fiind înlocuite cu ţesut
cicatriceal. În câteva luni, masa de ţesut fibros se contractă şi devine din ce în ce mai
compactă. Cicatricea formează o regiune pală, adesea lucioasă. O cicatrice se compune în
principal din fibre de colagen şi nu conţine aproape de loc celule şi capilare. Ţesutul
cicatriceal este foarte solid, dar el nu are nici supleţea şi nici mobilitatea ţesutului sănătos. El
nu poate prelua funcţiile ţesutului pe care-l înlocuieşte.
Procesul de reparaţie descris se realizează în urma unei leziuni datorate unei tăieturi,
zgârieturi, perforări (care traversează bariera epitelială). În leziunile care sunt datorate
infecţilor pure, vindecarea se face numai prin regenerare. În astfel de cazuri, nu se formează
nici cheag, nici cicatrice. Doar infecţiile foarte grave (distructive) sunt urmate de o cicatrizare.

2. Efectele stresului de suprasolicitare asupra aparatului locomotor

Numeroase afecţiuni ale aparatului locomotor sunt din punct de vedere clinic, reacţii ale
organismului la stresul de suprasolicitare. Ţesuturile tind să răspundă la acesta prin creşterea
ratei de producţie tisulară. Astfel, stresul prelungit anormal asupra unui ţesut, va fi însoţit de
hipertrofia tisulară, cu condiţia ca nutriţia, respectiv circulaţia ţesutului, să nu fie compromisă
şi cu condiţia ca rata stresului sau rata de distrugere să nu fie mai mare decât rata cu care
ţesutul îşi poate repara micro-traumatismele.
Sub stres continuu, când aceste condiţii nu sunt îndeplinite, ţesutul va ajunge la o leziune.
Ţesuturile care au în mod normal o rată metabolică mai scăzută, de obicei cele care sunt mai
slab vascularizate, sunt mai expuse la astfel de leziuni. De exemplu: cartilajul articular,
tendoanele, anumite ligamente, fibro-cartilajul intra-articular. Pe de altă parte, ţesuturile cu o
mai bună vascularizaţie şi cu o rată înaltă de turnover, de ex. osul, muşchiul, ţesutul capsulei
articulare, şi anumite ligamente, sunt mult mai predispuse de a răspunde prin hipertrofiere în
urma stresului repetat, adică prin creşterea densităţii elementelor structurale. Dacă totuşi

7
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

stresul este prea ridicat, sau există o hipovascularizaţie, nici aceste elemente nu pot face faţă
ratei ridicate de distrugere tisulară.
În condiţiile unei creşteri moderate a ratei stresului, organismul are posibilitatea de a
evita orice stare patologică (durere, inflamaţie...). Aceste situaţii apar şi în cazul unui stres
major, dacă acesta este indus treptat şi este intermitent, astfel încât să permită refacerea
tisulară în intervalul de timp de repaus (când stresul nu acţionează). Un exemplu tipic, este
angajarea în activitatea fizică viguroasă printr-un antrenament gradat. Această perioadă de
antrenament permite o maturare adecvată a noilor ţesuturi, ce s-au format ca răspuns la
microtraumatismele produse prin activitatea fizică.
Maturarea adecvată înseamnă că elementele structurale sunt corect orientate, astfel
încât să atenueze cel mai bine forţele care tind să deformeze ţesutul. Atenuarea corectă se
realizează atunci când există o masă suficientă de ţesut şi când structura este suficient de
extensibilă pentru a putea atenua/amortiza şocurile, întinderea excesivă asupra elementelor
structurale. Pentru aceasta se produce colagen nou care creşte capacitatea totală de a rezista
forţei, şi care trebuie să fie suficient de maleabil pentru a permite anumite deformări. Cu cât
maleabilitatea este mai mică, cu atât va trebui ca rezistenţa ţesutului să fie mai mare, adică
forţa de întindere sau deformare aplicată asupra fibrei individuale de colagen, sau asupra
trabecului osos individual, va fi mai mare. Cu cât va fi mai mare forţa de deformare asupra
elementului individual, cu atât mai mare va fi posibilitatea apariţiei de leziuni
microtraumatice la nivelul fibrelor individuale ale ţesutului. Creşterea ratei de
microtraumatisme, creşte şansa apariţiei durerii şi a inflamaţiei.
Deci, o cantitate mai mare de ţesut, nu creşte neapărat funcţionalitatea normală sub influenţa
stresului crescut. Acest ţesut nou format trebuie să fie şi maleabil, ceea ce înseamnă că este
nevoie de timp pentru putea lua orientarea adecvată. Acest efect de orientare a elementului
structural în aşa fel încât să poată contribui la extensibilitatea întregii structuri, ca un „tot”,
poate fi înţeleasă mai bine studiind „capcana degetului”, (jucăria chinezească sub formă de
cilindru construită dintr-o împletitură de fâşii de hârtie), care poate fi scurtată şi alungită fără
a schimba lungimea fibrei individuale constitutive. Această extensibilitate este datorată în
întregime orientării fibrelor şi mobilităţii interfibrilare. Astfel se poate aplica o forţă care să
extindă structura, fără a induce forţe interne asupra fibrelor individuale. Organismul se
adaptează la stresul moderat şi treptat mărit, prin polimerizarea structurilor precursoare
colagenului, respectiv, fibrele de colagen se orientează în sensul adecvat acţionării forţei
externe.

8
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

I. Sub influenţa unui stres anormal foarte crescut, sau într-o stare nutriţională alterată,
încercarea organismului de a se adapta poate fi neadecvată. Anumite ţesuturi nu sunt
capabile să producă ţesut nou suficient de repede, sau ţesutul nou nu este destul de
matur, respectiv nu are timp suficient pentru a se maturiza adecvat. În aceste situaţii, ţesutul
va degenera, iar mai târziu va apărea durerea şi inflamaţia în condiţiile în care stresul
continuă. Degenerarea ţesuturilor trebuie tratată prin reducerea intensităţii stresului,
îmbunătăţirea circulaţiei locale sau amândouă, depinzând de cauză.
Exemplul tipic de asemenea degenerare tisulară este degradarea cartilajului articular în bolile
degenerative articulare şi leziunile care de obicei afectează piciorul diabetic.
Cartilajul articular fiind nevascularizat şi având o rată metabolică scăzută de turnover, nu se
adaptează suficient de bine (eficient) la stresul ridicat şi este astfel susceptibil de a se degrada
în urma suprasolicitării. Piciorul diabetic poate avea un deficit nutritiv datorită tulburărilor
vasculare şi datorită stresului crescut în urma reducerii feed-backului senzorial.

II. Există situaţii în care intensitatea stresului nu este suficientă pentru a determina o
distrugere, dar este prea puternică pentru a permite formarea şi modelarea în timp a ţesutului
nou. Astfel apare la ţesutul osos, în cazul sclerozei, la nivelul capsulei, ligamentelor,
tendoanelor, în cazul fibrozei. În ambele situaţii apare o creştere anormală cantitativă de
ţesut, dar ţesutul nu este destul de deformabil pentru a atenua forţele de deformare. Aceasta
produce durere, inflamaţie, creşterea stresului asupra ţesuturilor adiacente, sau
combinaţii dintre acestea.
Corecţia constă în scăderea stresului până la un nivel la care este suficient pentru a stimula
modelarea ţesutului normal. Astfel, şi extensibilitatea normală poate fi restabilită şi menţinută.
Aceasta necesită creşterea mobilităţii interfibrilare şi menţinerea unei stări nutriţionale
corecte.
Multe afecţiuni ale aparatului locomotor pot avea patologia legată de modelarea inadecvată
sau anormală a ţesuturilor.
De ex:
- În scleroza osoasă, tendinite - „cotul tenismanului” (originea scurtului extensor radial
al carpului se fibrozează şi este prezent şi un proces inflamator cronic.
- tendinita coifului rotatorilor supraspinosului şi infraspinosului, datorită
hipovascularizării.

9
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

- Starea articulaţiei scapulo-humerală se degradează continuu, ca şi în fibroza capsulară,

asociată cu „umarul blocat” sau „îngheţat”, care este tot o dereglare de modelare
tisulară.
- În urma imobilizării unei fracturi, aceasta se poate vindeca, printr-o modelare
anormală.
- O capsulă articulară devine fibrozată în urma unei imobilizări datorată artrotomiei.
Lipsa mişcării permite formarea unei reţele dezordonate de fibre care formează
legături (bride) anormale (adeziuni), care nu permit mişcarea în toată amplitudinea de
mişcare a segmentului.

3. Tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor datorate stresului de

suprasolicitare
Tratamentul trebuie să folosească tehnici care să reducă încărcătura, prevenind crearea
forţelor excesive. Reducerea încărcării excesive se poate face prin:
- controlul activităţilor
- folosirea ortezelor pentru a controla aliniamentul segmentar sau mişcarea segmentară.
- Folosirea unor instrumente care să asiste mişcarea, de ex. cârjele
- Reducând încărcătura asupra anumitor ţesuturi, capacitatea altor ţesuturi de a atenua
forţele poate creşte. Aceasta se realizează prin creşterea forţei şi rezistenţei muşchilor
adiacenţi. De ex: pentru reducerea încărcării ligamentului talofibular anterior, trebuie
întărit muşchiul peroneal.
Dar, reducerea intensităţii stresului nu ne asigură că va avea loc o maturare adecvată tisulară.
Un anume grad de stres asigură şi maturizarea ţesutului nou format, asigură şi o orientare
normală noului ţesut, dar asigură şi optimizarea stării nutriţionale a regiunii respective.
Deci, în cele mai multe afecţiuni cronice, tratamentul nu este absenţa totală a mişcării.
Intensitatea şi durata mişcării va fi stabilită prin examinarea naturii şi extinderii leziunii, ca şi
prin stabilirea factorilor etiologici. Cunoscând răspunsul la leziuni al fiecărui tip de ţesut
constitutiv al aparatului locomotor, factorii stresanţi (mişcarea) vor fi aplicaţi la intensitatea
dorită.
În situaţia în care trebuie să se facă o reducere semnificativă a activităţii pentru a permite
vindecarea, terapeutul trebuie să ia anumite măsuri pentru a preveni apariţia disfuncţiilor în
urma cicatricilor aderente, atrofiei muşchilor adiacenţi.
Cele mai frecvente afecţiuni cronice sunt microtraumatismele tendoanelor şi ligamentelor.
Acestea sunt adesea refractare la tratamente ca repausul şi tratamentele antiinflamatoare, ele

10
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

nefiind afecţiuni cronice inflamatorii, ci rezultatele patologice ale modelării anormale ale
ţesuturilor, ca reacţie la stresul de suprasolicitare. Astfel, în timp ce repausul permite
formarea neoţesutului, acesta nu are o extensibilitate normală datorită lipsei de orientare
corectă a elementelor structurale, aderenţelor anormale ale elementelor structurale una faţă de
alta, şi datorită aderenţelor cu ţesuturile adiacente.
Datorită lipsei de extensibilitate care acompaniază refacerea acestor leziuni, structura devine
mai supusă la acţiunea forţelor asupra elementului individual chiar când stresul este diminuat.
Astfel, structura devine mai puţin capabilă să atenueze forţele de deformare aplicate asupra ei.
Rezultatul este recurenţa, reapariţia procesului inflamator. Cel mai cunoscut exemplu este
tendinita supraspinosului la umăr şi tendinita extensorului scurt radial al carpului; tendinita
abductorului lung al policelui sau al tendonului extensorului scurt al policelui (boala
Quervain), luxaţia ligamentului coronarian la genunchi, luxaţia ligamentului anterior
talofibular.
Pe parcursul maturizării, ţesutul cicatriceal este remodelat prin înlăturarea, reorganizarea şi
înlocuirea celulelor şi matricelor (8). Astăzi este general acceptat că stresul mecanic intern şi
extern aplicat ţesutului de reparaţie este cel mai important stimul pentru remodelarea ţesutului
cicatriceal imatur şi fragil cu fibre orientate în toate direcţiile şi în mai multe planuri în
fascicule de ţesut conjunctiv rearanjate liniar (9). De aceea, în timpul perioadei de vindecare,
structurile afectate ar trebui menţinute mobile prin utilizarea lor normală. Totuşi, datorită
durerii, ţesuturile nu pot fi mobilizate la capacitatea lor maximă. Această problemă se poate
rezolva prin intermediul MTP. Fricţiunea transversă impune un stres ritmic transversal pe
structurile remodelate de colagen din ţesutul conjunctiv. De aceea el reorientează colagenul
longitudinal. De aceea MTP este bine să fie aplicat la începutul procesului de reparare
(granulaţie şi începutul stadiului de remodelare). Încărcarea ciclică şi mobilizarea ţesutului
conjunctiv aflat în procesul de vindecare stimulează formarea şi remodelarea colagenului
(10).
În asemenea leziuni cronice persistente ale tendoanelor şi ligamentelor, şi ocazional ale
muşchilor aplicarea tehnicilor şi procedeelor prin care asigurăm o extensibilitate normală ale
structurilor implicate este componenta esenţială a programului de tratament:
1. exerciţii pasive şi active care produc o solicitare longitudinală. Prin aplicarea acestora
există însă şi posibilitatea ca disfuncţia să fie menţinută prin crearea în continuare a
microtraumatismelor tisulare. O intensitate prea mică a mişcării aplicate duce la obţinerea
unei extensibilităţi scăzute, iar o intensitate prea mare nu permite vindecarea adecvată.
Compromisul, sau abordarea optimă este foarte greu de apreciat

11
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

2. o altă metodă de promovare a extensibilităţii şi mobilităţii ţesuturilor implicate, în timp ce

intensitatea stresului este redusă, este aplicarea masajului, a fricţiunii transverse profunde.
Ea mai poartă şi denumirea de tehnica Cyriax, fiind introdusă de acesta în 1971 (1).
Masajul se aplică profund, direct pe zona lezată, într-o direcţie perpendiculară faţă de
orientarea normală a fibrelor (fig. 4). Aceasta menţine o mobilitate a structurilor ţinând
cont şi de ţesuturile adiacente şi ajutând şi la creşterea mobilităţii interfibrilare ale
structurilor individuale, fără ca acestea să fie stresate longitudinal. Poate de asemenea să
ajute la orientarea normală a fibrelor pe măsura producerii lor. Acest efect poate fi
asemănat cu efectul trecerii mâinii peste o perie de dinţi; până când, în final, perii periuţei
vor deveni orientaţi perpendicular pe direcţia în care se mişcă mâna. În anumite patologii,
ca şi tendinita coiful rotatorilor, în care etiologia poate fi legată de un deficit de nutriţie,
determinat de o hipovascularizare, hiperemia indusă de fricţiunea profundă poate contribui
la reacţiile de vindecare.

Figura nr. 4 – Modalitatea de acţionare prin masajul transvers profund, perpendicular pe

fibre.
Deşi aceste efecte ale fricţiunii profunde sunt conjuncturale, ele se bazează pe concepte
fiziologice şi patologice bine stabilite. Este important de asemenea aplicarea acestuia într-un
plan de tratament bine realizat şi bine gâmdit.

4. Aplicaţiile clinice ale masajului transvers profund

MTP este indicat în afecţiunile cronice ale ţesuturilor moi - de obicei tendoane, ligamente sau
muşchi - determinate de o modelare anormală a elememntelor fibroase, ca răspuns la stresul
de suprasolicitare, sau de efectele secundare ale afecţiunilor inflamatorii acute. Intenţia este
de a restaura sau a menţine mobilitatea structurii în ceea ce priveşte ţesuturile adiacente şi de
a creşte extensibilitatea structurilor în cazul unor încărcări normale. Scopul este de a permite
creşterea capacităţii de a face faţă forţelor externe aplicate asupra ţesuturilor cu extensibilitate
redusă a elementelor structurale individuale. Patologiile tipice sunt:

12
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

 Tendinitele
- tendinita supraspinosul sau infraspinosul la umăr;
- cotul tenismanului;
- tendinita pumnului de Quervqin;
- tendinita peronierului la gleznă
 Luxaţii ale tendoanelor subacute sau cronice
- ligamentul intercarpal;
- ligamentul coronar
- ligamentul colateral medial
- ligamentul talofibular sau calcaneocuboid
MTP trebuie început după dispariţia simptomatologiei acute.

5. Efectele analgezice ale MTP

Observaţia clinică frecventă la aplicarea masajului transvers este că aplicarea locală a acestui
tip de masaj duce la o diminuare imediată a durerii, pacientul se află într-o stare de
semiparalizie în timpul masajului şi reevaluarea imediat după tratament arată o reducere a
durerii şi o creştere a forţei şi mobilităţii. Timpul de producere a analgeziei pe parcursul
aplicării masajului transvers este de câteva minute, iar efectul analgezic post-masaj poate dura
mai mult de 24 de ore (3).

Înlăturarea temporară a durerii la sfârşitul şedinţei de tratament pregăteşte pacientul pentru

tratamentul cu mobilizări, altminteri imposibil de realizat, dar care au rolul de a rupe
aderenţele nedorite.

O serie de ipoteze au fost propuse pentru a explica efectul antalgic al masajului transvers
profund:

1. Teoria „gate control”. Diminuarea durerii în timpul şi după fricţiunea transversă poate fi
datorată modulării impulsurilor nociceptive… Pain relief during and after friction massage
may be due to modulation of the nociceptive impulses at spinal cord level: the "gate
control theory" . The centripetal projection into the dorsal horn of the spinal cord from the
nociceptive receptor system is inhibited by the concurrent activity of the mechanoreceptors

13
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

located in the same tissues. Selective stimulation of the mechanorecptors by rhythmical

movements over the affected area thus ‘closes the gate for pain afference’.
2. După Cyriax, fricţiunea conduce de asemenea la sporirea distrugerii metaboliţilor care
produc durere, cum ar fi substanţele Lewis. Acest metabolit, dacă este prezent într-o
concentraţie prea mare, provoacă ischemie şi durere.
3. A fost sugerat de asemenea că un MTP îndelungat pe o zonă localizată poate să conducă la
disfuncţie a ţesutului nervos periferic, cu efect antalgic local.
4. Un alt mecanism prin care durerea poate fi redusă este cel al controlul inhibitor al noxelor
difuze, un mecanism de suprimare a durerii care eliberează narcotice endogene. Aceştia
sunt neurotransmiţători inhibitori care diminuează intensitatea durerii transmisă către
centrii superiori (4,5,6).

6. Efectele MTP asupra procesului de reparare a ţesutului conjunctiv

1. Stimulează fagocitoza
Se presupune că FTP blândă aplicată în stadiile inflamatorii precoce sporeşte mobilizarea
fluidelor tisulare şi astfel creşte rata fagocitozei (7).
2. Stimulează orientarea corectă a fibrelor ţesuturilor conjunctive în curs de regenerare
3. Mobilizează structurile afectate prevenind sau distrugând aderenţele nedorite. MTP are ca
scop să mobilizeze transversal structurile de colagen ale ţesuturilor conjunctive, el previne
totodată şi formarea aderenţelor. În stadiile incipiente ale proliferării, când aderenţele
(crosslinks) sunt absente sau foarte slabe, fricţiunea trebuie să fie foarte uşoară pentru ca
astfel să creeze minimum de disconfort. De aceea, în primele două zile după leziune,
fricţiunea se face cu presiune foarte mică şi pentru o perioadă foarte scurtă, aproximativ un
minut.
Într-un stadiu mai avansat când se formează adeziuni mai puternic, fricţiunea trebuie să fie
mai puternică pentru a le putea rupe (11, 12). Tehnica este făcută în scopul de a înmuia
ţesutul cicatriceal şi de a mobiliza aderenţele între fibrele de colagen şi aderenţele între
celulele ţesutului conjunctiv de reparaţie şi ţesuturile învecinate. Acestea, dimpreună cu
producerea anesteziei locale, pregătesc structurile pentru mobilizările care realizează un
stres longitudinal asupra structurilor şi rupe aderenţele mai mari.
4. Produce hiperemie traumatică
Fricţiunea transversă profundă puternică produce vasodilataţie şi creşte circulaţia sanguină
în zonă. Se presupune că aceasta grăbeşte eliminarea iritanţilor chimici din zonă şi sporeşte
transportul narcoticelor endogene ducând astfel la o scădere a durerii. O astfel de fricţiune

14
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

realizată cu intensitate mare duce la hiperemie traumatică şi este de recomandat doar în

leziunile cornice, cu cerc vicios autoîntreţinut.
5. Realizează o analgezie temporară
Fricţiunea determină efecte care se instalează mai lent, decât injecţiile, dar duc la rezolvare
mai bună prin vindecare definitivă şi recurenţe mai puţine.
Câteodată fricţiunea transversă profundă este singurul tratament posibil.

7. Indicaţiile de aplicare a MTP

7.1. Tehnica de aplicare

Segmentul trebuie să fie uşor de abordat şi bine sprijinit, astfel încât să se reducă cât mai mult
posibil tonusul muscular postural. Structura de tratat va fi pusă într-o poziţie de tensiune
neutră, astfel încât să fie cu uşurinţă accesibilă vârfurilor degetelor terapeutului. Dacă există
suspiciunea de aderenţe între tendon şi teaca sa, atunci tendonul va fi menţinut întins, pentru
a-l stabiliza în timp ce teaca este mobilizată în timpul masajului. Terapeutul trebuie să şadă
dacă este posibil. Cotul pacientului trebuie să fie susţinut pentru a reduce tensiunea musculară
a părţii proximale. Se va folosi falanga distală a degetului index, medius, sau police, care se
plasează direct pe locul afectat. Degetele care nu sunt utilizate, trebuie folosite pentru a
asigura o stabilizarea a mâinii şi braţului terapeutului. Nu se folosesc lubrifianţi, pielea
pacientului trebuie să se mişte odată cu degetul terapeutului. Începând cu o presiune uşoară,
terapeutul va face o mişcare de „du-te vino” pe o direcţie perpendiculară cu orientarea
normală a fibrelor segmentului vizat. Amplitudinea mişcărilor este astfel dozată, încât să
producă o minimă tensiune asupra pielii la finalul fiecărei curse de mişcare. Tot în acest scop
se utilizează policele şi indexul celeilalte mâini pentru a aduna pielea înspre aria masată.
Frecvenţa mişcărilor trebuie să fie între două-trei cicluri pe secundă iar mişcarea trebuie să fie
ritmică.
La începutul masajului, pacientul poate să simtă o sensibilitate/jenă uşoară spre moderată, dar
asta nu trebuie să-l descurajeze. După 1-2 minute de tratament cu presiune uşoară, această
sensibilitate ar trebui să se diminueze considerabil. Dacă nu s-a diminuat, ba chiar a crescut,
atunci aplicarea tratamentului trebuie oprită, probabil fiindcă terapeutul a aplicat de la început
o presiune prea mare. Continuarea sau creşterea jenei este foarte rară, de obicei masajul are un
efect anestezic. Astfel, după scăderea sensibilităţii, după primele 1-2 minute, presiunea ar
trebui să crească, astfel încât pacientul poate resimţi din nou o sensibilitate /jenă. După alte 1-
2 minute durerea va trebui să dimunueze din nou. Dacă nu, masajul va fi întrerupt, daca da, el

15
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

va fi reluat la o intensitate puţin mai mare pentru alte două minute. În timpul ultimului set de
2 minute al masajului, terapeutul trebuie să simtă că masajul a fost suficient de profund încât
să atingă structura lezată. La prima şedinţă masajul ar trebui să se oprească după 5-6 minute,
şi semnele (simptomatologia) ar trebui retestate.
- Dacă este vorba de o leziune musculară sau tendinoasă, se va verifica mişcarea
dureroasă la opunere (contracţia cu rezistenţă);
- Dacă este o leziune ligamentară, atunci se va retesta mobilizarea articulară dureroasă.
Pacientul ar trebui să resimtă imediat o anume ameliorare. Dacă nu, atunci ar trebui
reconsiderat dacă masajul este indicat în afecţiunea (cazul) respectivă.
În tratamentele succesive, profunzimea masajului este întotdeauna crescută, aşa după cum a
fost descris anterior. Lafel se va creşte şi durata de aplicare cu aproximativ 3 minute la fiecare
şedinţă, ajungându-se la o durată de 12-15 minute pe şedinţă. Oricum, nici intensitatea
presiunii şi nici durata şedinţei nu ar trebui să crească dacă jena sau sensibilitatea nu
diminuează în timpul tratamentului. Răspunsurile vor varia în funcţie de pacient şi de natura
leziunii, astfel că durata tratamentului va creşte variabil, de la caz la caz. În general
problemele se rezolvă după 6 – 10 şedinţe, pe parcursul a 2 - 3 săptămâni, dacă celelalte
proceduri de tratament sunt adecvate.
Destul de frecvent, pacienţii pot resimţi o durere crescută după prima sau a doua şedinţă de
tratament, dar trebuie să se facă distincţia cu exacerbarea simptomelor. Apariţia unei
sensibilităţi crescute sau chiar a unei dureri, la nivelul pielii sau ale ţesuturilor moi sunt de
aşteptat. Acestea apar doar datorită aplicării presiunii respective, independent de existenţa
patologiei. Această sensibilitate crescută la nivelul pielii nu trebuie considerată ca o
înrăutăţire a condiţiei pacientului, atâta timp cât testele folosite pentru patologia respectivă nu
devin mai dureroase, nu se înrăutăţesc.
Reguli de aplicare
- Localizare exactă a zonei de masat
- Nu se mişcă degetul pe piele
- Se aplică pe o direcţie transversală a fibrelor
- Se aplică cu suficientă profunzime şi amplitudine.
- Poziţia de start :
 Leziunea accesibilă degetului
 Tendonul sau ligamentul se află în general într-o poziţie alungită
 Degetul cu care se execută masajul trebuie să aibă falanga distală uşor flectată.
o Se folosesc diferite prize

16
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

o Se lucrează cu economie de efort:

 Mişcarea se face cu tot braţul şi numai cu degetul
 Acţionarea are două faze, una activă către terapeut, şi faza pasivă, de relaxare
în sens opus.
- Întotdeauna se încearcă menţinerea ultimelor falange ale degetului în poziţie uşor
flectată
7.2. Durata şi frecvenţa
 De obicei de 3ori pe săptămână
 15 minute pe şedinţă, se începe cu 10 minute.
 Dacă structura este prea plăpândă, fragilă, intervalul dintre şedinţe este prelungit, dar
durata şi intensitatea fricţiunii profunde nu se schimbă
 Tratamentul se încheie când pacientul nu mai are simptome şi când examinarea
funcţională este negativă. Excepţie fac: cvadricepsul şi ischiogambierii. Pentru a evita
recurenţa, tratamentul încă o săptămână după încetarea simptomelor.
7.3. Greşeli frecvente
 Greşeală comună pe parcursul tratamentului cu masaj transvers profund este apariţia
unor leziuni uşoare are pielii. Acestea pot apare de la unghiile terapeutului sau datorită
unei tehnici defectuoase prin care se crează fricţiuni prea mari între degetul care
masează şi pielea pacientului.
 Altă greşeală frecventă este aplicarea masajului pe zona dureroasă şi nu pe cea lezată.
Cele două zone nu coincid întotdeauna.
 Terapeutul trebuie să evite suprasolicitarea articulaţiilor distale ale policelui şi
degetelor utilizate în masaj. Mai ales dacă această tehnică este folosită frecvent. Acest
stres poate fi redus prin stabilizarea articulaţiei interfalengiene distale a degetului activ
cu un deget liber, şi prin alternarea degetelor în timpul unei şedinţe.
7.4. Contraindicaţii
Masajul trasvers profund trebuie evitat în cazul:
 În care starea nutriţională a pielii este compromisă
 unui răspuns vascular deficitar,
 pacienţilor care folosesc medicaţie steroidă pe timp îndelungat şi în doze mari,
 pacienţilor cu afecţiuni vasculare periferice diagnosticate.
 Ţesuturi moi calcifiate
 Leziuni tendinoase de tip reumatismal

17
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

 Boli de piele
 Infecţii locale
7.5. Se aplică următorilor muşchi
 Subclavicular
 Brahial
 Supinator
 Adductor al degetului
 Muşchii interosoşi ai mâinii şi piciorului
 Intercostalii
 Oblicii abdominali

7.6. Tendoanele și capsulele pe care se aplică MTP

1 tendoanele sub-spinosului
2 tendoanele sub-scapularului
3 tendonul lung al bicepsului
4 tendonul radial al bicepsului
5 capsula articulaţiei radio-cubitale
6 ligamentul lateral intern al pumnului
7 capsula articulaţiei trapezo-metacarpiene/ ligamentul lateral extern tibio-tarsian
8 ligamentele laterale ale articulaţiilor interfalangiene
9 tendoanele adductorilor coapsei
10 marginile laterale ale vaştilor/ ligamentul cubo-metatarsian dorsal
11 tendonul cvadricipital/ ligamentul calcaneo-cuboidian
12 tendonul rotulian
13 partea mijlocie a ischiogambierilor
14 inserţia superioară a ischiogambierilor
15 ligamentul lateral intern al genunchiului
16 planul capsulo-ligamentar al genunchiului
17 capsula articulaţiei peroneo - tibiale superioare
18 ligamentul interspinos cervical
19 tendoanele supra-spinosului
20 ligamentul interspinos dorsal
21 ligamentul interspinos lombar
22 regiunea inferioară a gambierului posterior
23 ligamentul ilio-lombar
24 ligamentul sacro-iliac
25 muşchiul intercostal
26 ligamentul sterno - clavicular
27 ligamentul acromio-clavicular

18
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

8. Indicaţii pentru articulaţiile umărului şi cotului

8.1. Diagnosticul
Reducerea durerii obţinută în urma aplicării fricţiunii transverse timp de câteva minute poate
fi foarte folositoare în a detecta locul exact al leziunii.
În leziunile musculare, tendinoase şi ligamentare, câteva minute de masaj pe presupusul loc al
leziunii are ca efect diminuarea durerii la testarea efectuată imediat după încetarea aplicării;
confirmându-se astfel acurateţea diagnosticului (efectul este similar cu cel al unei injecţii
locale cu anestezic).
Pregătirea pentru mobilizare şi manipulare
MTP este aplicat adesea înaintea sau în conjuncţie cu alte tehnici de mobilizare.
În leziunile musculare, MTP este aplicat înaintea contracţiilor active sau electrice pe muşchiul
neîncărcat. Scopul acestei aplicări este de a lărgi muşchiul, de a preveni formarea adeziunilor
interfibrilare şi/sau interfasciculare.

MTP şi blând este aplicat la cot în cazul cotului tenismanului refractar la tratament. În acest
caz tehnica foloseşte la desensibilizare şi înmuierea tendonului, făcând astfel manipulările
ulterioare mai tolerabile.

8.2. Tratamentul
8.2.1. Corpul muscular
MTP se aplică unui muşchi care se vindecă în urma unei contuzii sau în cazul unei rupturi
musculare minore. În cazul rupturii musculare minore, MTP este adesea parte din al unui
tratament combinat aşa cum se aplică de obicei după infiltraţii locale cu efect anestezic.
Scopul tratamentului este în cazul rupturilor este de a permite fibrelor rupte să se vindece
astfel încât sporirea masei musculare în timpul contracţiei să fie posibilă. Sporirea volumului
unui muşchi aflat în contracţie poate fi deranjată de adeziunile formate în urma procesului de
vindecare al altor rupturi fibrilare. MTP, prin mişcarea de baleiere transversă peste fibrele
musculare longitudinale, fără a trage în sens longitudinal de fibre. Va permite astfel
prevenirea formării adeziunilor în fazele incipiente de vindecare, şi ruperea celor deja
formate, în fazele avansate de vindecare sau cronice. Aceste adeziuni se formează între fibrele
aceluiaşi muşchi sau între fibrele musculare şi ţesuturile conjunctive adiacente. Este deci
evident, că pentru a rupe adeziunile gata formate în cazurile cronice, MTP trebuie făcut cu
oarecare fermitate şi pentru o durată de 15-20 de minute, în timp ce în stadiile mai incipiente
tehnica se va aplica cu mai multă blândeţe şi pe o perioadă mai scurtă de timp.

19
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

MTP pe corpul muscular se va aplica întotdeauna în stare relaxată.

Pentru a evita recidivele precoce, MTP se va aplica la o săptămână după ce toate testele
clinice au fost negative. În timpul perioadei de tratament, toate mişcările sau activităţile
dureroase ar trebui evitate de către pacient.
Teoretic, MTP poate fi folosit pentru toţi muşchii (corpul muscular). Totuşi, anumite
localizări lezionale răspund atât de bine la infiltraţiile cu anestezic, încât MTP nu mai este
folosit. Acesta este cazul cotului tenismanului de tip IV (leziune la nivel muscular al
extensorului radial ala carpului). Pe de altă parte, câteodată nu există alternative pentru
tratamentul cu MTP. Leziunea muşchiului subclavicular sau intercostal, de exemplu poate fi
tratată doar cu MTP.

Experienţa clinică bogată arată că leziunile la nivelul joncţiunii musculo-tendinoase (care

conţin şi fibre musculare şi tendinoase totodată) de la nivelul întregului corp pot fi tratate doar
prin MTP. Se pare că nu există alternative. Anestezicele locale sau steroizii care acţionează
atât de bine la nivelul leziunilor corpului muscular şi celor teno-periostale, nu au nici cel mai
mic efect la nivelul leziunilor musculo-tendinoase.

8.2.2. Tendoanele
Toate tendinitele datorate suprasolicitării pot fi tratate cu MTP cu excepţia teno-periostitei
extensorului scurt radial al carpului (cotul tenismanului de tip 2) care este tratat cel mai bine
cu infiltraţii cu steroizi, iar în cazurile refractare câteodată cu manipulaţii.

Leziunile la inserţiile teno-periostale pot fi tratate fie cu infiltraţii de steroizi, fie cu MTP.
Tratamentul electiv va putea fi alternativ, MTP sau infiltraţiile. Suspensia de steroizi are ca
efect înlăturarea rapidă a inflamaţiei în zona lezată. Dar, rata recidivelor este destul de mare
(între 20-25%). Scopul masajului este de a rupe cercul vicios prin ruperea organizării haotice
a ţesutului conjunctiv nou format şi a aderenţelor prin stimularea aranjării corecte
longitudinale ale fibrelor conjunctive. Acest lucru ia timp mai mult, dar şansele de recidivă
scad simţitor.

De obicei strategia de tratament foloseşte mai întâi infiltraţiile, urmând ca dacă apar recidive
după câteva luni, să se intervină cu MTP.

20
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

Ca o regulă totuşi, în cazul accidentelor sportive sau a unui tendon slăbit (cu rupturi parţiale)
se aplică întotdeauna masajul. Se ştie că folosirea steroizilor în mod repetat, chiar aplicate
corect şi în doze mici, afectează temporar structura tendonului. Steroizii reduc sau înlătură
durerea şi inflamaţia, dând falsa impresie că tendonul este vindecat. Combinaţia dintre un
tendon slăbit şi abolirea durerii pot fi dezastroase pentru tendon.

În leziunile de la nivelul corpului tendinos (tendonul bicepsului), fie ele traumatice, fie
determinate de suprasolicitare se contraindică infiltraţiile cu steroizi. Au fost raportate rupturi
după infiltraţiile intralezionale cu steroizi la nivelul tendonului lung şi de aceea MTP este
tratamentul de elecţie (13, 14).

Este evident că pe parcursul întregii perioade de tratament al tendinitelor, tenosinovitelor,

pacientul trebuie să evite orice activitate care provoacă durere, în special încărcarea ţesuturilor
contractile afectate.

8.2.3. Ligamente
MTP este un mijloc excelent de tratament în întinderile de ligamente acute (ligamentele
acromio-claviculare superioare şi inferioare acute).
1. Stretching capsular
- se ajunge la capătul cursei de mişcare şi se face întinderea ei timp de 15-20 minute; se
relaxează şi se reia întinderea (fig 2).
- Această tehnică se foloseşte în primul stadiu al artritei (primele două săptămâni şi
ultimele două luni)

Figura nr. 2 – Stretchingul capsular al umărului

2. Telescoparea (fig 3)
- se foloseşte în al treilea stadiu al artritei

21
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

- este o tehnică de inhibiţie a durerii, fără mobilizare (ar fi prea dureroasă)

- sub uşoară distracţie se fac vibraţii foarte fine, abia vizibile pentru aproximativ 20 de
minute.
- frecvenţa de aplicare este de 4-5 ori pe săptămână, fără exerciţii de mobilizare.

Figura nr. 3 – Telescoparea articulaţiei scapulo-humerale însoţită de vibraţii foarte fine.

Figura nr. 4 Fricţiunea transversă profundă pentru articulaţia acromioclaviculară.

Figura nr. 5 Poziţia de aplicare a fricţiunii transverse profunde pe joncţiunea tenoperiostală a

supraspinosului

22
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

Figura nr. 6 Poziţia de aplicare a fricţiunii transverse profunde pe joncţiunea

musculotendinoasă a supraspinosului

Fig 7 Poziţia de aplicare a fricţiunii transverse profunde pe infraspinos.

Fig 7, 8 şi 9 Poziţia de aplicare a fricţiunii transverse profunde pe infraspinos.

23
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

Figura nr. 10 Poziţia de aplicare a fricţiunii transverse profunde pe subscapular - lungul cap al
bicepsului bicipital

Bibliografie selectivă:
1. "A System of Orthopaedic Medicine", second edition, Ombregt L., Bisschop P., J ter
Veer H., 2002, Ed. Amazon?
2. Carreck A 1994 The effect of massage on pain perception threshold. Manipulative
Physiotherapist 26:10-16
3. Woodman RM, Pare L. (1982) Evaluation and treatment of soft tissue lesions of the
ankle and forefoot using the Cyriax approach. Physical Therapy 62:1144-1147
4. De Bruijn R. 1984 Deep transverse friction: its analgesic effect. International Journal
of Sports medicine 5:35-36
5. Kaada B, Torsteinbo O. (1989) Increase of plasma beta-endorphins in connective
tissue massage. Gen Pharmacol;20(4):487-9
6. Field TM (1998) Massage therapy effects. Am Psychol Dec;53(12):1270-81
7. Goats GC (1994) Massage--the scientific basis of an ancient art: Part 2. Physiological
and therapeutic effects. Br J Sports Med Sep;28(3):153-6
8. Evans P. 1980 The healing process at cellular level, a review. Physiotherapy 66:256-
259
9. Bulckwater JA, Crues R. (1991) Healing of musculoskeletal tissues. In : Rockwood
CA, Green DP (Eds) Fractures JP Lipincott Philadelphia
10. Hardy MA 1989 The Biology of scar formation. Physical therapy 69:1014-1023
11. Buckwalter JA (1996) Effects of early motion on healing of musculoskeletal tissues.
Hand Clin Feb;12(1):13-24
12. Walker H. (1984) Deep transverse frictions in ligament healing. J Orthop Sports Phys
Ther 6(2): 89-94

24
Masajul transvers profund – Masaj terapeutic Carmen Şerbescu

13. Chamberlain G. (1982) Cyriax's friction massage: A review. J. Orthop Sports Phys
Ther 4:16-22
14. Stannard JP, Bucknell AL (1993) Rupture of the triceps tendon associated with steroid
injections. Am J Sports Med May-Jun;21(3):482-5
15. Clark SC, Jones MW, Choudhury RR, Smith En(1995) : Bilateral patellar tendon
rupture secondary to repeated local steroid injections.J Accid Emerg Med
Dec;12(4):300-1

25