- 2 ore

REZULTATELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

(INDICATORII MACROECONOMICI)

Obiective:
• Determinarea principalilor indicatori macroeconomici conform
metodologiei sistemului conturilor naţionale;
• Cunoaşterea corelaţiilor esenţiale existente între indicatorii
macroeconomici.

Cuprins:
2. Rezultatele activităţii economice (Indicatorii macroeconomici)
2.1 Sistemul conturilor naţionale - metodologie contemporană de
calculare a indicatorilor macroeconomici
2.2. Corelaţii esenţiale între indicatorii macroeconomici

2.1. Sistemul conturilor naţionale - metodologie contemporană

de calculare a indicatorilor macroeconomici
Sistemul Conturilor Naţionale constituie un ansamblu coerent de
concepte, tehnici şi metode folosite pentru măsurarea activităţii
economice a unei ţări într-un interval de timp, de obicei un an.
Principalul obiectiv al sistemului îl constituie măsurarea producţiei
naţionale şi a principalelor sale elemente constitutive. Metodologia de
calculare şi de analiză a producţiei naţionale, actualmente folosită în
aproape toate ţările lumii, a suferit modificări şi adaptări.
Sistemul conturilor naţionale este compus din trei elemente de bază:
agenţii economici (unităţile economice), operaţiunile şi conturile
(producţia, consumul, acumularea, restul lumii)*.
Pe baza datelor din conturile arătate, se elaborează tabele de
ansamblu sub formă de matrice. Forma matriceală a tablourilor de
ansamblu scoate în evidenţă multiplele interdependenţe dintre agenţi
(unităţi), operaţiuni şi conturi.
Astfel, contabilitatea naţională, datele ei permit cunoaşterea pulsului
economiei ţării. Prin intermediul dinamicii producţiei, a veniturilor şi
*
Contul Producţie cuprinde două subconturi: mărfuri, în care se înregistrează bunurile şi serviciile desfăcute
pe categorii de vânzători; activităţi, care surprinde valoarea bunurilor şi serviciilor, defalcată pe consumuri
intermediare şi pe valoarea adăugată.
Contul Consum cuprinde, la rândul său: conturi de cheltuieli făcute pentru consumul privat şi public; contul
de venituri în care se înscriu categoriile de venituri ale diferitelor sectoare.
Contul Acumulare evidenţiază finanţarea investiţiilor brute şi cheltuielile pentru creşterea stocurilor, cât şi
capitalul financiar folosit pentru achiziţii de terenuri şi fonduri nemateriale, precum şi transferurile de capital şi
consumul de capital fix.
Contul Restul lumii surprinde importurile şi exporturile de bunuri şi servicii, transferurile curente şi tranzacţiile
de capital pe plan extern.
cheltuielilor, precum şi al factorilor care le determină, specialiştii
apreciază modul ei de funcţionare.
De asemenea, comparându-se mărimile ce exprimă rezultatele
macroeconomice pe diferite orizonturi de timp, se poate trasa curba
(trendul) care caracterizează funcţionarea economiei, aceasta putând
avea trend ascendent, descendent, stagnant.
Informaţiile despre venitul naţional stau la baza conceperii şi
adoptării politicii guvernamentale, îndreptată fie spre ajustarea unor
corelaţii fundamentale, fie spre îmbunătăţirea funcţionării sale. Aceasta
din urmă este judecată şi prin finalitatea sa socială, ecologică, culturală
etc.
Datele privitoare la indicatorii macroeconomici rezultativi, corelaţi
cu fenomenele demografice, servesc la comparaţiile internaţionale,
operaţiune absolut necesară în contextul interdependenţelor economice
tot mai puternice din lumea contemporană şi a exigenţelor
macroeconomiei deschise.
În concluzie, evidenţele, indicatorii şi analizele macroeconomice
permit să se constituie tabloul de ansamblu al stării sănătăţii unei
economii, ca şi a căilor de însănătoşire a ei (dacă e cazul).
Construirea în formă matriceală a tabloului de ansamblu al
economiei face posibilă evidenţierea multiplelor corelaţii şi
interdependenţe între procesele economice. De aceea, S.C.N. nu este
doar o metodă de evidenţă şi de calcul, ci şi un instrument de analiză
macroeconomică, într-un orizont de timp.
Contabilitatea naţională îndeplineşte pentru economia unei ţări
aceleaşi funcţii pe care le are contabilitatea într-o întreprindere sau
bugetul de venituri şi cheltuieli într-o familie.
 Test de autoevaluare 1.
Care este rolul evidențelor, indicatorilor și analizelor macroeconomice?

2.2. Corelaţii esenţiale între indicatorii macroeconomici

Rezultatele activităţii economice se concretizează în bunuri economice,

care, de regulă, pot fi exprimate în unităţi naturale (fizice) sau valorice.
Acestea se măsoară cu ajutorul indicatorilor economici, la nivel de firmă
(întreprindere), ramură sau ţară.
Rezultatele de ansamblu, agregate, ale activităţii economice, în ţările cu
economie de piaţă, sunt calculate şi analizate statistic cu ajutorul a două grupe
de indicatori:
a. intern se referă la bunurile finale create de către agenţii economici care îşi
desfăşoară activitatea în interiorul ţării respective (rezidenţi).
b. brut se atribuie unui indicator atunci când acesta include consumul de
capital fix (amortizarea) în calculul producţiei finale.
c. naţional are în vedere bunurile finale care sunt create de agenţii economici
naţionali, indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea în propria ţară sau în alte
ţări.
d. net se atribuie unui indicator atunci când se elimină consumul capitalului
fix (amortizarea) din calculul producţiei finale.
Bunurile economice finale care sunt incluse în calculul acestor indicatori
pot fi evaluate în: •preţurile pieţei (preţuri curente de piaţă); •preţurile
factorilor de producţie (cheltuielile făcute cu remunerarea factorilor
implicaţi în obţinerea lor).
Preţurile pieţei sunt mai mari decât preţurile factorilor. Ele includ atât
impozitele directe (cuprinse în preţurile factorilor de producţie şi plătite de
producător), cât şi impozitele indirecte (T.V.A., accize, respectiv obligaţii
fiscale) plătite de cumpărători.
Produsul global, agregat ce însumează, în expresie monetară, produsele
unităţilor economice dintr-o ţară fără a fi dedus consumul intermediar şi soldul
veniturilor din muncă şi din proprietate cu restul lumii sau exteriorul. Este
deci considerat în sens de produs naţional. În cele mai multe ţări acest agregat
nu are caracter oficial şi de aceea nu există o unitate de vederi asupra
conţinutului său. Implică duble sau chiar multiple înregistrări, fapt care-i
conferă o valoare cognitivă (informativă) redusă. Produsul global poate fi:
brut şi net. Produsul global brut este produsul global în determinarea căruia
s-a inclus amortizarea. Produsul global net este produsul global din valoarea
căruia s-a dedus amortizarea.
Produsul intern brut (P.I.B.) reprezintă expresia în bani a producţiei de
bunuri economice finale create în decursul unei perioade, de regulă un an, de
agenţii economici ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării.
Bunurile cuprinse în acest indicator sunt destinate: consumului privat
(personal); consumului public (guvernamental); formării brute a capitalului
(înlocuirii bunurilor de capital fix scoase din funcţiune şi creşterii volumului
acestora, precum şi sporirii stocurilor de capital circulant); exportului net
(diferenţa dintre valoarea exportului şi valoarea importului).
Produsul naţional brut (P.N.B.) se defineşte ca expresie valorică brută,
curentă, de piaţă a bunurilor economice finale produse de agenţii economici
naţionali în decursul unui an.
 Se calculează: • adăugând la P.I.B. producţia finală brută a agenţilor
naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în străinătate şi • scăzând producţia
finală brută a agenţilor străini ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării.
Produsul intern net (P.I.N.) se defineşte ca valoare adăugată netă în
preţurile factorilor (când nu cuprinde impozitele indirecte nete) şi în preţurile
pieţei (când cuprinde şi impozitele indirecte nete).
Se calculează eliminând din P.I.B. consumul de capital fix (C.C.F.):
P.I.N. = P.I.B. - C.C.F.
Produsul naţional net (P.N.N.) se defineşte ca valoare adăugată netă
realizată într-o ţară, cu luarea în considerare a soldului  (+-) veniturilor
factorilor de producţie naţionali încasate din străinătate şi al celor plătite
străinătăţii.
Se calculează eliminând din P.N.B. consumul de capital fix (C.C.F.):
P.N.N. = P.N.B. - C.C.F.
Exprimat în preţurile factorilor, produsul naţional net se mai numeşte şi
VENIT NAŢIONAL (P.N.N.pf).

Test de autoevaluare 2.
Care sunt principalii indicatori macroeconomici (de rezultate)?

Lucrare de verificare:

1. Ce reprezintă Sistemul Conturilor Naţionale şi care este principalul său

obiectiv?
2. Care sunt elementele de bază ale Sistemului Conturilor Naţionale?
3. Ce funcţii îndeplineşte contabilitatea naţională pentru economia unei ţări?
4. Definiţi principalii indicatori macroeconomici (Produsul global,
Produsul intern brut, Produsul naţional brut, Produsul intern net, Produsul
naţional net).

Răspunsurile la testele de autoevaluare:

1. Evidențele, indicatorii și analizele macroeconomice permit să se constituie

tabloul de ansamblu al stării sănătății unei economii, ca și a căilor de însănătoșire
a ei (dacă este cazul);
2. Principalii indicatori macroeconomici (de rezultate) sunt: produsul global,
produsul intern brut, produsul național brut, produsul intern net, produsul național
net.

Rezumat:

Sistemul Conturilor Naţionale constituie un ansamblu coerent de

concepte, tehnici şi metode folosite pentru măsurarea activităţii economice a
unei ţări într-un interval de timp, de obicei un an.
Principalul obiectiv al sistemului îl constituie măsurarea producţiei
naţionale şi a principalelor sale elemente constitutive.
Sistemul conturilor naţionale este compus din trei elemente de bază:
agenţii economici (unităţile economice), operaţiunile şi conturile (producţia,
consumul, acumularea, restul lumii).
 Contabilitatea naţională îndeplineşte pentru economia unei ţări aceleaşi
funcţii pe care le are contabilitatea într-o întreprindere sau bugetul de venituri
şi cheltuieli într-o familie.
Astfel, contabilitatea naţională, datele ei permit cunoaşterea pulsului
economiei ţării. Prin intermediul dinamicii producţiei, a veniturilor şi
cheltuielilor, precum şi al factorilor care le determină, specialiştii apreciază
modul ei de funcţionare.
De asemenea, comparându-se mărimile ce exprimă rezultatele
macroeconomice pe diferite orizonturi de timp, se poate trasa curba (trendul)
care caracterizează funcţionarea economiei, aceasta putând avea trend
ascendent, descendent, stagnant.
Informaţiile despre venitul naţional stau la baza conceperii şi adoptării
politicii guvernamentale, îndreptată fie spre ajustarea unor corelaţii
fundamentale, fie spre îmbunătăţirea funcţionării sale. Aceasta din urmă este
judecată şi prin finalitatea sa socială, ecologică, culturală etc.
Datele privitoare la indicatorii macroeconomici rezultativi, corelaţi cu
fenomenele demografice, servesc la comparaţiile internaţionale, operaţiune
absolut necesară în contextul interdependenţelor economice tot mai puternice
din lumea contemporană şi a exigenţelor macroeconomiei deschise.
În concluzie, evidenţele, indicatorii şi analizele macroeconomice permit să
se constituie tabloul de ansamblu al stării sănătăţii unei economii, ca şi a căilor
de însănătoşire a ei (dacă e cazul).
Produsul global, agregat ce însumează, în expresie monetară, produsele
unităţilor economice dintr-o ţară fără a fi dedus consumul intermediar şi soldul
veniturilor din muncă şi din proprietate cu restul lumii sau exteriorul. Este
deci considerat în sens de produs naţional. În cele mai multe ţări acest agregat
nu are caracter oficial şi de aceea nu există o unitate de vederi asupra
conţinutului său. Implică duble sau chiar multiple înregistrări, fapt care-i
conferă o valoare cognitivă (informativă) redusă. Produsul global poate fi:
brut şi net. Produsul global brut este produsul global în determinarea căruia
s-a inclus amortizarea. Produsul global net este produsul global din valoarea
căruia s-a dedus amortizarea.
Produsul intern brut (P.I.B.) reprezintă expresia în bani a producţiei de
bunuri economice finale create în decursul unei perioade, de regulă un an, de
agenţii economici ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării.
Bunurile cuprinse în acest indicator sunt destinate: consumului privat
(personal); consumului public (guvernamental); formării brute a capitalului
(înlocuirii bunurilor de capital fix scoase din funcţiune şi creşterii volumului
acestora, precum şi sporirii stocurilor de capital circulant); exportului net
(diferenţa dintre valoarea exportului şi valoarea importului).
Produsul naţional brut (P.N.B.) se defineşte ca expresie valorică
brută, curentă, de piaţă a bunurilor economice finale produse de agenţii
economici naţionali în decursul unui an.
Se calculează: • adăugând la P.I.B. producţia finală brută a agenţilor
naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în străinătate şi • scăzând producţia
finală brută a agenţilor străini ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării.
Produsul intern net (P.I.N.) se defineşte ca valoare adăugată netă în
preţurile factorilor (când nu cuprinde impozitele indirecte nete) şi în
preţurile pieţei (când cuprinde şi impozitele indirecte nete).
Se calculează eliminând din P.I.B. consumul de capital fix (C.C.F.):
P.I.N. = P.I.B. - C.C.F.
Produsul naţional net (P.N.N.) se defineşte ca valoare adăugată netă
realizată într-o ţară, cu luarea în considerare a soldului  (+-) veniturilor
factorilor de producţie naţionali încasate din străinătate şi al celor plătite
străinătăţii.
Se calculează eliminând din P.N.B. consumul de capital fix (C.C.F.):
P.N.N. = P.N.B. - C.C.F.
Exprimat în preţurile factorilor, produsul naţional net se mai numeşte şi
VENIT NAŢIONAL (P.N.N.pf).

Bibliografie:

• Ailenei, D. - Piaţa ca spaţiu economic, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti,1999;
• Bertalanffy, L. Von - Théorie générale des systémes, Dunod, Paris, 1973;
• Cournot, A., - Teoria economică în retrospectivă, Editura
Didactică şi Mark Blaug Pedagogică, Bucureşti, 1992;
• Landsburg, S. E.; - Macroeconomics, McGraw - Hill,
1997; Feinstone, L. J.
• Lipsey, R. G.; - Economia pozitivă, Editura Economică,
Bucureşti, Chrystall, K. A. 1999;
• Ramsey, F. K. - A mathematical theory of saving, “Economic
Journal” 38/1928;
• Romer, D. - Advanced Macroeconomics, McGraw - Hill,1996.