Curs Finantarea Proiectelor Energetice Mihai Marius VORONCA 30 Septembrie 2017

UPB.02.S.MS9.
012 Finanţarea proiectelor energetice: Curs i
UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

FACULTATEA ENERGETICĂ
Cursul
„FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE”
Cod UPB.02.S.MS9.012
SURSE REGENERABILE DE ENERGIE (SRE)

MASTER 2,0 ani
Dr. ing. Mihai - Marius VORONCA
Bucureşti, România
2017
Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

ii UPB.02.S.MS9.012 Finanţarea proiectelor energetice
Disciplina FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE, cod

UPB.02.S.MS9.012, este predată în cadrul programului de master MS9 intitulat „Surse
Regenerabile de Energie (SRE)”, cu durata de 2,0 ani şi organizat şi desfăşurat în cadrul
Facultăţii de Energetică, Universitatea „Politehnica” Bucureşti.
Materialele prezentate în manualul de faţă au fost preluate din lucrarea

FINANŢAREA INVESTIŢIILOR ÎN EFICIENŢĂ ENERGETICĂ, elaborată sub
coordonarea autorului şi publicată în anul 2008 de către Editura AGIR, Bucureşti.
Reproducerea lor, sub orice formă, nu poate fi făcută decât cu acordul prealabil, în scris, al
autorului.

UPB.02.S.MS9.012 Finanţarea proiectelor energetice: Curs iii
Introducere
Disciplina FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE are ca obiectiv trecerea în revistă a

elementelor teoretice de bază necesare finanţării investiţiilor energetice: noţiuni fundamentale,
dezvoltarea investiţiilor, eliminarea obstacolelor întâlnite la finanţare, finanţarea investiţiilor, companii
de servicii energetice, finanţarea din instrumente structurale şi analiza financiară pentru finanţare.
Conţinutul pe capitole este prezentat în continuare.
În capitolul 1 ‘Noţiuni fundamentale’ sunt trecute în revistă mărimi precum intensitatea

energetică, productivitatea investiţiei, investiţia specifică şi sunt prezentate detalii referitoare la
comparaţia dintre utilizarea eficientă a energiei şi modernizarea tehnologică, cu accent pe miza
utilizării eficiente a energiei constituită de economia de energie, zonele de variaţie a intensităţii
energetice, reprezentarea tridimensională a intensităţii energetice şi a celor trei zone de variaţie
aferente, efectele realizării unei investiţii de volum dat, efectele unei majorări impuse a veniturilor ca
rezultat al creşterii volumului de produse finite şi ierarhizarea investiţiilor. În încheiere sunt prezentate
analiza unei investiţii în domeniul eficienţei energetice şi analiza unei investiţii care are ca scop
reabilitarea echipamentelor din instalaţiile tehnologice.
În capitolul 2 ‚Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice’, informaţiile fac

referire la proiectele energetice, ca mijloace de reducere a costurilor cu energia şi la principalele etape
în dezvoltarea unui proiect energetic constând în identificarea proiectului, analiza energetică, definirea
proiectului, evaluarea costurilor şi a beneficiilor, identificarea surselor de finanţare, structurarea
planului financiar, identificarea finanţatorilor şi a participanţilor, organizarea proiectului, evaluarea şi
alocarea riscurilor şi realizarea planului de afaceri.
Capitolul 3 ‚Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice’ prezintă noţiuni

referitoare la montajul financiar pentru finanţarea proiectelor, trece în revistă obstacolele întâlnite în
finanţarea proiectelor, respectiv obstacolele asociate proiectului energetic în sine, obstacolele asociate
caracteristicilor beneficiarului proiectului şi obstacolele asociate caracteristicilor la nivel naţional şi
evidenţiază soluţiile pentru depăşirea acestor obstacole, cu referire la finanţarea proiectelor, gruparea
mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect, la participarea cu capital, la individualizarea
juridică a proiectului, leasing-ul, la implicarea unei companii de servicii energetice, la externalizare,
accesarea finanţărilor nerambursabile şi a împrumuturi preferenţiale, utilizarea garanţiile, implicarea
experţilor, folosirea comisionului de succes, formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri şi
obţinerea contribuţiei instituţiilor financiare internaţionale.
Capitolul 4 ‚Finanţarea proiectelor energetice’ face referire la finanţarea proiectelor şi alcătuirea

montajului financiar şi la analiza financiară a proiectelor energetice în care sunt prezentate în detaliu
finanţarea proiecte din sectorul energetic versus proiecte energetice la consumatori finali, instrumente
şi tehnici de finanţare, elemente de analiză cost beneficiu, detalii despre analiza fluxului anual
actualizat de lichidităţi (discounted cash - flow), principalii indici de profitabilitate ai proiectului.
Modalităţi de calcul şi aplicabilitate, analiza de risc şi sensibilitate şi structuri complexe de finanţare.
În capitolul 5 ‚Compania de servicii energetice’ este descris rolul pe care îl poate îndeplini o
companie de servicii energetice, serviciile energetice integrate pe care le poate furniza cu detalii
referitoare la analiza energetică, gestiunea consumului de energie, realizarea de studii tehnice şi
proiectare, finanţarea, contractarea, realizarea investiţiei, punerea în funcţiune, monitorizarea
funcţionării şi evaluarea rezultatelor, furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii, impactul
implicării unei companii de servicii energetice şi crearea unei companii de servicii energetice, cu
referire la piaţa de servicii energetice
În capitolul 6 ‚Finanţarea din instrumente structurale’ sunt prezentate elementele principale ale
Cadrului Strategic Comun, Acordului de Parteneriat cu România, 2014 - 2020, Programul de
convergenţă 2016 - 2019 şi Programul Naţional de Reformă 2016, documente în baza cărora a fost
elaborat Programul Operaţional ‚Infrastructura Mare 2014-2020’ şi sunt enumerate obiectivele,
Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

iv Introducere
beneficiarii şi criteriile de eligibilitate, proiectele şi activităţile eligibile, cheltuielile eligibile şi regulile

de cofinanţare a proiectelor pentru axa prioritară 6 ‚Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice
în vederea susţinerii unei economii cu emisii scăzute de carbon’, Obiectivul Specific 6.1. ‚Creşterea
producţiei de energie din resurse regenerabile mai puţin exploatate (biomasă, biogaz, geotermal)’,
vizând producţia de energie.
.
Capitolul 7 ‚Analiza pentru finanţare’ face referire la planul de afaceri ca un instrument de
obţinere a finanţării investiţiei, enumeră potenţialii finanţatori şi descrie procedurile şi modalităţile de
finanţare. Tot în acest capitol sunt date detalii referitoare la analiza efectuată de finanţator, la analiza
economico-financiară a beneficiarului investiţiei şi la modul de determinare a costului capitalului.
Crearea deprinderilor necesare determinării performanţelor investiţionale ale proiectelor

energetice prin analiza de studii de caz referitoare la investiţii pentru valorificarea surselor
regenerabile de energie şi a unui studiu de caz referitor la realizarea de investiţii prin intermediul unei
companii de servicii energetice reprezintă obiectivul aplicaţiilor care vor însoţi prezentarea
elementelor teoretice de bază.
Scopul disciplinei este de a contribui la obţinerea de competenţe operaţionale tehnice,

economice şi manageriale, referitoare la finanţarea proiectelor de investiţii proprii sau ale unor terţi în
domeniul surselor regenerabile de energie şi al eficienţei energetice. Este asigurată corelarea şi cu
celelalte competenţe asigurate de programul de master MS9 din care face parte disciplina. Disciplina
„Finanţarea proiectelor energetice” are un număr de 4 credite şi este predată 2 ore săptămânal,
aplicaţiile fiind desfăşurate în ritmul de 1 oră la 1 săptămână.
Prezentul suport scris al disciplinei „Finanţarea proiectelor energetice” realizat sub formă de
curs având codul UPB.02.S.MS9.012, a fost elaborat de dr. ing. Mihai - Marius VORONCA, titular de
disciplină, şi este predat în anul universitar 2017 - 2018, pe durata semestrului III. Suportul de curs va
fi prezentat şi sub formă electronică în format MS PowerPoint şi proiectat pe ecran prin intermediul
instalaţiilor de proiecţie video iar aplicaţiile vor fi dezvoltate sub formă electronică în format MS
Excel şi proiectat pe ecran prin intermediul instalaţiilor de proiecţie video. Participarea cursanţilor cu
calculatoare portabile constituie un avantaj cert.
Evaluarea activităţilor este realizată în timpul semestrului şi în timpul examenului final,

ponderea fiind de maximum 60 puncte acumulate în timpul semestrului şi maximum 40 puncte
obţinute în urma susţinerii a două evaluări semestriale. Calculul notei finale se face prin rotunjirea
punctajului final obţinut, cerinţele minimale pentru promovare fiind obţinerea a minimum 50 puncte.
O selecţie a bibliografiei utilizate pentru realizarea cursului şi care poate fi consultată pentru
aprofundarea noţiunilor teoretice şi aplicative, este redată în continuare:
• Brătianu, C., Voronca, M.M., Cojocia, L., METODE NUMERICE •APLICAŢII•, Editura TENSOR,
Bucureşti, ISBN 973 - 98203 - 2 - 8, 1998.
• Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI
•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice din România,
Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 087 - X, 978 – 973 – 720 – 087 – 7, 2007.
• Voronca, M.M. (coordonator), Constantinescu, T., Cruceru, M., Fodi, A.M., Marin, A., Voronca,
S.L., FINANŢAREA INVESTIŢIILOR ÎN EFICIENŢĂ ENERGETICĂ, Editura AGIR, Bucureşti,
ISBN 973 - 720 - 200 - 0, 2008.
• Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI •
PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE •, Ediţia a II-a, Academia de Ştiinţe Tehnice
din România, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 978 – 973 – 720 – 190 – 4, 2008.
Autorul

UPB.02.S.MS9.012 Finanţarea proiectelor energetice: Curs 1
Cuprins
1. Noţiuni fundamentale ................................................................................................................... 5
1.1. Intensitatea energetică........................................................................................................ 5
1.2. Productivitatea investiţiei .................................................................................................. 6
1.3. Investiţia specifică ............................................................................................................. 6
1.4. Utilizarea eficientă a energiei versus modernizarea tehnologică....................................... 8
1.4.1. Miza utilizării eficiente a energiei: economia de energie ......................... 8
1.4.2. Zone de variaţie a intensităţii energetice .................................................. 8
1.4.3. Intensitatea energetică, o investigare tridimensională .............................. 9
1.4.4. Zona I de variaţie a intensităţii energetice ................................................ 9
1.4.5. Zona II de variaţie a intensităţii energetice............................................. 10
1.4.6. Zona III de variaţie a intensităţii energetice ........................................... 10
1.4.7. Efectele realizării unei investiţii de volum dat ....................................... 11
1.4.8. Efectele unei majorări impuse a veniturilor, ca rezultat al creşterii
volumului de produse finite .................................................................... 12
1.4.9. Ierarhizarea investiţiilor.......................................................................... 13
1.4.10. Analiza unei investiţii în domeniul eficienţei energetice........................ 14
1.4.11. Analiza unei investiţii care are ca scop reabilitarea echipamentelor din
instalaţiile tehnologice ............................................................................ 15
1.5. Bibliografie ...................................................................................................................... 17
2. Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice. ................................................. 19
2.1. Proiectele energetice, mijloace de reducere a costurilor cu energia ................................ 19
2.2. Principalele etape în dezvoltarea unui proiect energetic.................................................. 19
2.2.1. Identificarea proiectului.......................................................................... 20
2.2.2. Analiza energetică .................................................................................. 21
2.2.3. Definirea proiectului............................................................................... 21
2.2.4. Evaluarea costurilor şi a beneficiilor ...................................................... 22
2.2.5. Identificarea surselor de finanţare........................................................... 23
2.2.6. Structurarea planului financiar ............................................................... 24
2.2.7. Identificarea finanţatorilor şi a participanţilor ........................................ 25
2.2.8. Organizarea proiectului .......................................................................... 26
2.2.9. Evaluarea şi alocarea riscurilor............................................................... 26
2.2.10. Planul de afaceri ..................................................................................... 28
2.3. Bibliografie ...................................................................................................................... 29
3. Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice. .................................................... 31
3.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar....................................................................... 31
3.2. Obstacole în finanţarea proiectelor .................................................................................. 31
3.2.1. Obstacole asociate proiectului energetic în sine ..................................... 32
3.2.2. Obstacole asociate caracteristicilor beneficiarului proiectului ............... 34
3.2.3. Obstacole asociate caracteristicilor la nivel naţional .............................. 35
3.3. Soluţii pentru depăşirea obstacolelor în finanţarea proiectelor........................................ 36
3.3.1. Gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect ........ 36
3.3.2. Participarea cu capital............................................................................. 37
3.3.3. Individualizarea juridică a proiectului .................................................... 38
3.3.4. Leasing-ul ............................................................................................... 38
3.3.5. Compania de servicii energetice ............................................................. 39
3.3.6. Externalizarea ......................................................................................... 40
3.3.7. Finanţări nerambursabile şi împrumuturi preferenţiale .......................... 41
3.3.8. Garanţiile ................................................................................................ 41
3.3.9. Implicarea experţilor............................................................................... 42
3.3.10. Comisionul de succes ............................................................................. 42
3.3.11. Formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri............................ 42
3.3.12. Contribuţia instituţiilor financiare internaţionale (IFI) ........................... 43

2 Cuprins
3.4. Bibliografie ...................................................................................................................... 45

4. Finanţarea proiectelor energetice................................................................................................ 47
4.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar....................................................................... 47
4.2. Analiza financiară a proiectelor energetice...................................................................... 48
4.2.1. Finanţare proiecte din sectorul energetic versus proiecte energetice la
consumatori finali ................................................................................... 49
4.2.2. Instrumente şi tehnici.............................................................................. 50
4.2.3. Analiza cost beneficiu............................................................................. 54
4.2.4. Analiza fluxului anual actualizat de lichidităţi (discounted cash flow) .. 56
4.2.5. Principalii indici de profitabilitate ai proiectului. Modalităţi de calcul
şi aplicabilitate ........................................................................................ 57
4.2.6. Analiza de risc şi sensibilitate................................................................. 59
4.2.7. Structuri complexe de finanţare.............................................................. 60
4.3. Bibliografie ...................................................................................................................... 62
5. Compania de servicii energetice................................................................................................. 63
5.1. Rolul unei companii de servicii energetice ...................................................................... 63
5.2. Servicii energetice integrate............................................................................................. 64
5.2.1. Analiza energetică .................................................................................. 64
5.2.2. Gestiunea consumului de energie ........................................................... 65
5.2.3. Realizarea de studii tehnice şi proiectarea .............................................. 65
5.2.4. Finanţarea ............................................................................................... 67
5.2.5. Contractarea............................................................................................ 71
5.2.6. Realizarea investiţiei............................................................................... 72
5.2.7. Punerea în funcţiune ............................................................................... 72
5.2.8. Monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor ............................... 72
5.2.9. Furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii ....................... 73
5.3. Impactul implicării unei companii de servicii energetice ................................................ 73
5.4. Crearea unei companii de servicii energetice .................................................................. 74
5.5. Piaţa de servicii energetice .............................................................................................. 75
5.6. Bibliografie ...................................................................................................................... 76
6. Finanţarea din instrumente structurale. ...................................................................................... 77
6.1. Cadrul Strategic Comun................................................................................................... 79
6.1.1. Scopul esenţial Cadrului Strategic Comun ............................................. 79
6.1.2. Acţiuni - cheie ale Cadrului Strategic Comun în corelare cu obiectivele
tematice ale Strategiei Europa 2020 ....................................................... 80
6.2. Acordul de parteneriat cu România, 2014 - 2020 ............................................................ 81
6.2.1. Priorităţile Acordului de parteneriat ....................................................... 81
6.2.2. Obiective tematice .................................................................................. 81
6.2.3. Rezultate preconizate.............................................................................. 82
6.2.4. Bugetul alocat ......................................................................................... 83
6.2.5. Alocarea la nivelul programelor operaţionale ........................................ 83
6.3. Programul de convergenţă 2016 - 2019 ........................................................................... 83
6.3.1. Obiectivele, scopul şi politicile subsecvente .......................................... 84
6.3.2. Politica fiscală......................................................................................... 85
6.3.3. Politica monetară şi a cursului de schimb............................................... 85
6.3.4. Deficitul structural al bugetului general consolidat şi obiectivul bugetar
pe termen mediu ..................................................................................... 86
6.3.5. Convergenţa reală ................................................................................... 86
6.3.6. Angajamentul de adoptare a monedei euro............................................. 86
6.4. Programul naţional de reformă 2016 ............................................................................... 87
6.4.1. Domeniile de intervenţie......................................................................... 87
6.4.2. Obiectivele, ţintele şi direcţiile de acţiune.............................................. 87
6.4.3. Ţinta şi direcţiile de acţiune aferente obiectivului surse regenerabile de
energie .................................................................................................... 89

6.4.4. Ţinta şi direcţiile de acţiune aferente obiectivului eficienţă energetică.. 90

6.5. Programul operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020”.............................................. 90
6.5.1. Axe prioritare.......................................................................................... 91
6.5.2. Axa prioritară 6 „Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice în
vederea susţinerii unei economii cu emisii scăzute de carbon”.............. 91
6.5.3. Axa prioritară 7 „Creşterea eficienţei energetice la nivelul sistemului
centralizat de termoficare în oraşele selectate”....................................... 93
6.5.4. Axa prioritară 8 „Sisteme inteligente şi sustenabile de transport al
energiei electrice şi gazelor naturale”..................................................... 94
6.5.5. Alocări financiare ................................................................................... 94
6.5.6. Implementare şi complementaritate........................................................ 96
6.6. Obiectivul specific „Creşterea producţiei de energie din resurse regenerabile mai puţin
exploatate (biomasă, biogaz, geotermal) ”....................................................................... 97
6.6.1. Obiective................................................................................................. 97
6.6.2. Solicitanţii şi criterii de eligibilitate........................................................ 98
6.6.3. Proiecte şi activităţi eligibile .................................................................. 99
6.6.4. Cheltuieli considerate eligibile ............................................................. 101
6.6.5. Cofinanţarea proiectelor ....................................................................... 102
6.7. Bibliografie .................................................................................................................... 104
7. Analiza pentru finanţare ........................................................................................................... 105
7.1. Planul de afaceri garanţia obţinerii unei finanţări ? ....................................................... 105
7.2. Potenţiali finanţatori ...................................................................................................... 106
7.3. Proceduri şi modalităţi de finanţare a investiţiilor în eficienţa energetică..................... 107
7.3.1. Întocmirea Cererii de finanţare ............................................................. 107
7.3.2. Documente anexate Cererii de finanţare............................................... 108
7.4. Analiza efectuată de finanţator ...................................................................................... 109
7.4.1. Propunerea de finanţare ........................................................................ 109
7.4.2. Riscul afacerii şi al creditării ................................................................ 110
7.4.3. Tipuri de garanţii .................................................................................. 112
7.5. Aspecte privind analiza economico-financiară a beneficiarului investiţiei ................... 112
7.5.1. Analiza Bilanţului................................................................................. 113
7.5.2. Analiza Contului de Profit şi Pierderi................................................... 116
7.5.3. Proiecţia fluxului anual de lichidităţi.................................................... 118
7.5.4. Principalii indicatori economico-financiari .......................................... 120
7.6. Determinarea costului capitalului .................................................................................. 124
7.7. Bibliografie .................................................................................................................... 125

4 Cuprins

1. Noţiuni fundamentale
Noţiunea de energie face referire la toate formele comerciale de energie disponibile şi resurse
energetice [1.04, 1.16]. Energia include şi biomasa [1.04].
Economia de energie desemnează o cantitate de energie economisită, determinată prin

măsurători şi/sau prin estimarea consumurilor înainte şi după implementarea uneia ori mai multor
măsuri de creştere a eficienţei energetice [1.04, 1.16].
Conservarea energiei reprezintă totalitatea activităţilor orientate spre utilizarea eficientă a

resurselor energetice în procesul de extragere, producere, prelucrare, depozitare, transportare,
distribuire şi consum al acestora, precum şi spre atragerea în circuitul economic a resurselor
regenerabile de energie [1.04, 1.16].
1.1. Intensitatea energetică
Intensitatea energetică reprezintă cantitatea de energie necesară realizării unui serviciu sau
produs finit [1.06].
Valoarea intensităţii energetice se obţine calculând raportul dintre o mărime de intrare

exprimată sub formă de energie (măsurată în Joule, kilowatoră, kilogram echivalent petrol etc.), şi o
mărime de ieşire reprezentată de o performanţă, un serviciu sau un produs finit.
Mărimea de ieşire se măsoară, după [1.06], în unităţi monetare (leu, euro sau dolar SUA) sau în
unităţi fizice (kg, metru, metru pătrat, metru cub, litru etc.).
Energie
Energie
(unităţi fizice)
(unităţi fizice)
IE1 = ct. IE1 > IE2 > IE3 I1 > I2 > I3

I1 = ct.
IE2 = ct.
I2 = ct.
6
1 E = constant 2 3 5
4 4
IE3 = ct. I3 = ct.
1
2
5 3
6
0 VP = constant Valoare produs finit 0 Valoare produs finit
(unităţi monetare)
Figura 1.1 Intensitatea energetică: reprezentare grafică. Figura 1.2 Reducerea intensităţii energetice.
În figura 1.1, intensitatea energetică de valoare constantă se reprezintă cu ajutorul unei

semidrepte, valoarea intensităţii depinzând direct proporţional de panta semidreptei (IE1 > IE2 > IE3).
Cele două cazuri prezentate în figura 1.2 sunt mai apropiate de evoluţiile care au loc în realitate.
Rezultă că nu în toate cazurile, reducerea intensităţii energetice este însoţită de o economie de energie.

6 Noţiuni fundamentale
1.2. Productivitatea investiţiei
Indicatorul productivitatea investiţiei (PI), exprimă majorarea veniturilor prin creşterea

volumului de produse finite la nivelul consumatorului final ca efect al realizării unei investiţii [1.11].
Dacă veniturile sunt realizate din vânzări atunci raportul se mai numeşte şi rata investiţiei [1.12].
Productivitatea investiţiei este unul din indicatorii de bază ai prognozei investiţiilor [1.11].
Valoarea productivităţii investiţiei se obţine calculând raportul dintre o mărime de ieşire exprimată sub
formă de venit (măsurată în unităţi monetare), şi o mărime de intrare reprezentată de investiţia pentru
realizarea unei performanţe, unui serviciu sau produs finit.
Mărimea de intrare se măsoară, după [1.10], în unităţi monetare (leu, euro sau dolar SUA). Cum
mărimile de intrare şi ieşire se exprimă în unităţi monetare, valorile productivităţii investiţiei sunt
adimensionale.
Valoare produs finit Valoare produs finit

(unităţi monetare) PI1 > PI2 > PI3 (unităţi monetare)
PI2 = ct. PI = 1
PI1 = ct.
1 VP = constant 3 1
4 2
PI3 = ct.
2
5
6
0 I = constant Investiţie
0 Investiţie
(unităţi monetare) (unităţi monetare)
Figura 1.3 Productivitatea investiţiei. Figura 1.4 Productivitatea investiţiei.
Factorii care influenţează productivitatea investiţiei sunt factori economici (căutarea pe piaţă,
preţ, rata de schimb etc.) şi, în egală măsură, factori tehnici sau tehnologici aferenţi investiţiei în sine.
Valorile mari ale productivităţii investiţiei sunt echivalente cu rate ridicate de creştere
economică. În figura 1.4, linia PI = 1 separă planul în două zone: zona 1 în care productivitatea
investiţiei are valori supraunitare şi zona 2 în care productivitatea investiţiei ia valori subunitare.
Revenind la tipul investiţiilor care pot avea ca efect scăderea intensităţii energetice, cele două
grupe menţionate la punctul 1.1, pot fi încadrate şi în zonele definite în figura 1.4.
1.3. Investiţia specifică
Indicatorul investiţiei specifice (IS) corelează liniar efortul investiţional cu scăderea consumului
final de energie aferent unui proces tehnologic, a unei instalaţii etc. sau cu creşterea volumului de
produse finite, la nivelul consumatorului final, antrenând creşterea consumului de energie.
Investiţia specifică reprezintă, de fapt, volumul investiţiei raportat la cantitatea de energie

necesară realizării unui serviciu sau produs finit şi reprezintă inversul indicatorului coeficientului
eficienţei economice a investiţiei.

Energie Energie
(unităţi fizice) (unităţi fizice)
IS1 > IS2 > IS3 IS1 > IS2 > IS3
IS3 = ct.
IS3 = ct. IS2 = ct.
IS2 = ct.
IS1 = ct. IS1 = ct.

E = constant
1 2 3 3
4 2
1
4
5
5
6
6
Investiţie I = constant 0 Investiţie 0
(unităţi monetare) (unităţi monetare)
Figura 1.5 Investiţia specifică. Figura 1.6 Creşterea investiţiei specifice.
Investiţia specifică este unul din indicatorii de bază ai procesului investiţional [1.10].
Valoarea investiţiei specifice se obţine calculând raportul dintre o mărime de intrare exprimată
sub formă de volum al investiţiei măsurat în unităţi monetare (leu, euro sau dolar SUA), şi o mărime
de ieşire exprimată sub formă de energie şi măsurată în unităţi fizice (sau în Joule, kilowatoră,
kilogram echivalent petrol etc.).
Într-un sistem cartezian de axe ca în figura 1.5, investiţia specifică de valoare constantă se
reprezintă cu ajutorul unei semidrepte, valoarea investiţiei specifice depinzând direct proporţional cu
panta semidreptei (IS1 > IS2 > IS3).
Cele două cazuri prezentate în figura 1.6 sunt mai apropiate de evoluţiile care au loc în realitate.
Comparaţia celor două evoluţii susţine afirmaţia că nu în toate cazurile, creşterea investiţiei specifice
este însoţită de o economie de energie.
Investiţiile care pot avea ca efect creşterea investiţiei specifice pot fi realizate în echipamentele
din instalaţiile consumatorului final care generează energia necesară funcţionării instalaţiilor
tehnologice aferente realizării unui serviciu sau produs finit (ex. abur, apă caldă, aer comprimat,
energie electrică etc.) şi care contribuie, într-o măsură mică, la extinderea serviciului sau la creşterea
volumului de produse finite
Investiţiile care pot avea ca efect creşterea investiţiei specifice pot fi realizate şi în
echipamentele din instalaţiile tehnologice propriu-zise care utilizează energia şi care contribuie la
extinderea serviciului sau la creşterea volumului de produse finite.
Referitor la anvergura impactului investiţiilor asupra realizării serviciului sau a creşterii

volumului de produse finite, în baza reprezentării tradiţionale a investiţiei specifice (figurile 1.5 şi
1.6), nu poate fi obţinută nici o informaţie, nici măcar calitativă.

1.4. Utilizarea eficientă a energiei versus modernizarea tehnologică
Dezvoltarea durabilă (figura 1.7),

reprezintă un deziderat economic şi social a cărui
realizare presupune, după [1.09], armonizarea
Economic utilizării resurselor naturale cu creşterea
economică şi echitatea între generaţii.
Dezvoltarea Preocupările pentru dezvoltarea durabilă

Social vizează, conform [1.08]:
durabilă
• eficienţa activităţilor economice;
• reducerea sărăciei şi redistribuirea
venitului; asistenţa direcţionată;
• evaluarea mediului ambiant;
• diversitatea biologică;
Mediu • poluarea;
• internalizarea externalităţilor de mediu;
• stabilitatea economică şi socială;
Figura 1.7 Dezvoltarea durabilă şi planurile în care se • participarea şi consultarea publică şi
materializează preocupările pentru atingerea pluralismul.
acestui deziderat.
1.4.1. Miza utilizării eficiente a energiei: economia de energie
În plan economic, preocupările pentru dezvoltare durabilă vizează decuplarea creşterii

economice în raport cu creşterea consumului de resurse primare prin modificări în structura economiei
şi creşterea eficienţei [1.08].
Creşterea eficientei energetice înseamnă îmbunătăţirea eficienţei utilizării energiei prin

schimbări tehnologice, de comportament şi/sau economice [1.04, 1.09]. Dar miza cea mai importantă a
îmbunătăţirii eficienţei în utilizarea energiei rămâne economia de energie.
Energie
1.4.2. Zone de variaţie a intensităţii
(unităţi monetare) energetice
Sens de descreştere
IE1 = ct. Corelarea scăderii intensităţii energetice cu
realizarea economiei de energie poate fi în mod
calitativ înfăţişată dacă, în definirea intensităţii
energetice, mărimea de intrare este transformată
Zona III
IE2 = ct. în valoare şi măsurată în unităţi monetare identice
cu cele folosite pentru exprimarea mărimii de
A ieşire, prin intermediul preţului unitar al formei
EA=ED
Zona II D de energie iniţial considerate.
Zona I B Într-o astfel de abordare, figura 1.1 se poate

EB transforma în figura 1.8., intensitatea energetică
devenind practic o mărime adimensională.
C
EC În raport cu linia echi-valoare energie A →
D, cu linia echi-valoare produs finit A → C şi
0 VPA = VPC VPB VPD cu linia A → B care este bisectoarea unghiului
Eficienţă energetică Valoare produs finit drept <CAD, suprafaţa delimitată de cele două
Modernizare tehnologică semidrepte IE1 = ct. şi IE2 = ct., este împărţită în
trei regiuni.
Figura 1.8 Investiţiile în eficienţă energetică versus
modernizarea tehnologică.

În zona I, scăderea intensităţii energetice este determinată, în mod preponderent, de efectele

unor investiţii care au ca scop reabilitarea sau retehnologizarea echipamentelor din instalaţiile
energetice ale consumatorilor finali care generează cantitatea de energie necesară funcţionării.
În zona II, ponderea în scăderea intensităţii energetice revine, în mod preponderent, efectelor
unor investiţii care au ca scop reabilitarea sau retehnologizarea echipamentelor din instalaţiile
tehnologice propriu-zise ale consumatorilor finali care contribuie la realizarea serviciului sau a
produsului finit.
În zona III, scăderea intensităţii energetice este rezultatul retehnologizării (perfecţionării sau
înlocuirii) instalaţiilor tehnologice ale consumatorilor finali, care au consumuri specifice de energie şi
de resurse primare importante.
II IS1 = ct. E IE1 = ct. I 1.4.3. Intensitatea energetică, o

1” 1E 1 investigare tridimensională
IS2 = ct. IE2 = ct.
Investigarea calitativă a zonelor de variaţie
2E
a intensităţii energetice se poate extinde
2” 2 introducând în analiza prezentată anterior o nouă
variabilă: investiţia. În figura 1.9, creşterea
2I 1I 1VP 2VP investiţiei specifice 1” → 2” are ca rezultat
I VP scăderea intensităţii energetice 1 → 2 simultan
cu menţinerea productivităţii investiţiei la
1’ valoare constantă 1’ → 2’ (PI = 1).
1I
Investigarea calitativă a fiecăreia dintre
2’ zonele de variaţie a intensităţii energetice din
2I PI = 1
figura 1.8, va ţine seama de situarea
Epură I IV
productivităţii investiţiei în cele două
Figura 1.9 Scăderea intensităţii energetice şi majorarea semiplanuri din figura 1.4.
veniturilor generate de creşterea volumului de
produse finite ca efect al realizării unei 1.4.4. Zona I de variaţie a intensităţii
investiţii. energetice
Zona I din figura 1.4 este zona în care majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului de
II IS1 = ct. E IE1 = ct. I II IS1 = ct. E IE1 = ct. I
1” 1E 1 1” 1E 1
IS3 = ct. IE2 = ct. IS2 = ct. IE2 = ct.
IS2 = ct. 3” 2E IS4 = ct. 2” 2E

2” 2 4” 2
Zona I Zona I
1VP 2VP 1VP 2VP
3I 1I 4I 1I
I VP I VP
1’ 1’
1I PI > 1 1I PI > 1
3’
2’ 2’
2I 2I
PI < 1 4’
Epură I IV Epură I
PI < 1 IV
Figura 1.10 Creşterea investiţiei specifice la scăderea Figura 1.11 Creşterea investiţiei specifice la scăderea
intensităţii energetice în zona I pentru o intensităţii energetice în zona I pentru o
productivitate a investiţiei supraunitară. productivitate a investiţiei subunitară.

produse finite este mai mică sau cel mult egală cu scăderea valorii energiei ca efect al economiei de
energie.
Scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona I (figura 1.10) poate fi însoţită de creşterea

productivităţii investiţiei la valori supraunitare 1’ → 3’ şi o creştere moderată a investiţiei specifice 1”
→ 3”. În alternanţă, scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona I (figura 1.11) poate fi însoţită de
scăderea productivităţii investiţiei la valori subunitare 1’ → 4’ şi o creştere accentuată a investiţiei
specifice 1” → 4”.
În zona I, pentru aceeaşi scădere a valorii energiei ca efect al scăderii consumului final de
energie, efortul investiţional creşte (1I4I > 1I3I) cu cât productivitatea investiţiei scade (PI3’ > PI4’ ).
1.4.5. Zona II de variaţie a intensităţii energetice
Zona II din figura 1.4 este zona în care majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului de
produse finite este mai mare decât scăderea valorii energiei ca efect al economiei de energie.
II E I II IS1 = ct.
E I
IS1 = ct.
IS3 = ct. IE1 = ct. IS2 = ct. IE1 = ct.
1” 1E 1 IE2 = ct. 1” 1E 1 IE2 = ct.
IS2 = ct. IS4 = ct.
2E 2E
2” 3” 2 4” 2” 2
Zona II Zona II
1VP 2VP 4I 1I 1VP 2VP

3I 1I
I VP I VP
1I 1’ 1I 1’
PI > 1
3’ PI > 1
2’ 2’
2I 2I
PI < 1
IV 4’
Epură I Epură I PI < 1 IV
intensităţii energetice în zona II pentru o intensităţii energetice în zona II pentru o
Scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona II (figura 1.12) poate fi însoţită de creşterea

productivităţii investiţiei la valori supraunitare 1’ → 3’ şi o scădere moderată a investiţiei specifice 1”
→ 3”. În alternanţă, scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona II (figura 1.13) poate fi însoţită de
scăderea productivităţii investiţiei la valori subunitare 1’ → 4’ şi o creştere accentuată a investiţiei
În zona II, pentru aceeaşi scădere mai puţin importantă a valorii energiei ca efect al scăderii
consumului final de energie, efortul investiţional creşte moderat (1I4I > 1I3I) cu cât productivitatea
investiţiei scade (PI3’ > PI4’ ).
1.4.6. Zona III de variaţie a intensităţii energetice
Zona III din figura 1.4 este zona în care majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului de
produse finite este însoţită de creşterea valorii energiei în mod direct legat de creşterea consumului
final de energie.

Scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona III (figura 1.14) poate fi însoţită de creşterea
productivităţii investiţiei la valori supraunitare 1’ → 3’ şi o scădere semnificativă a investiţiei
În alternanţă, scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona III (figura 1.15) poate fi însoţită de
scăderea productivităţii investiţiei la valori subunitare 1’ → 4’ şi o creştere moderată a investiţiei
II IS1 = ct. E IE1 = ct. I II IS1 = ct. E IE1 = ct. I

IS3 = ct. IS2 = ct.
3” 2E Zona III 2 2” 2E Zona III 2
2”
IS2 = ct. 1” 1 4” 1” 1
1E 1E IE2 = ct.
IE2 = ct. IS4 = ct.
3I 1I 1VP 2VP 4I 2I 1I 1VP 2VP
I VP I VP
1I 1’ PI > 1 1I 1’ PI > 1
3’
I PI < 1 2’ I PI < 1
2I 2’
2I IV 4’
Epură Epură IV
intensităţii energetice în zona III pentru o intensităţii energetice în zona III pentru o
În zona III, pentru aceeaşi creştere a valorii energiei ca efect al creşterii consumului final de
energie, efortul investiţional creşte semnificativ (1I4I > 1I3I) cu cât productivitatea investiţiei scade
(PI3’ > PI4’ ).
II E IE5 I
1.4.7. Efectele realizării unei investiţii IS3 = ct. 3E 5 3 IE3
de volum dat 3” IS1 = ct. IE1
1” 1 IE4
În figura 1.16 sunt vizualizate efectele 1E
realizării unei investiţii de volum dat (1I2I) asupra IS2 = ct. IE2
intensităţii energetice şi a veniturilor generate
2” 2E 4 2
prin creşterea volumului de produse finite.
Astfel, scăderea intensităţii energetice (1 2I 1I 1VP 4VP 2VP
→ 2 şi 1 → 4) poate avea loc simultan cu
scăderea valorii energiei ca efect al scăderii I VP
consumului final de energie (1E2E), pentru PI = 1
productivităţi ale investiţiei PI2’>1 respectiv
PI4’<1. 1I 1’
În cel de al doilea caz, scăderea intensităţii 2I

4’ = 5’ 2’ = 3’
energetice (1 → 3’ şi 1 → 5’) poate avea loc Epură I
simultan cu creşterea valorii energiei ca efect al IV
creşterii consumului final de energie (1E3E),
Figura 1.16 Efectele realizării unei investiţii de volum dat
pentru aceleaşi productivităţi ale investiţiei PI2’>1 asupra intensităţii energetice şi a veniturilor
şi PI4’<1. generate de creşterea volumului de produse
finite.

Scăderea intensităţii energetice (1 → 2) are loc în zona a II-a de variaţie, în care majorarea
veniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite este mai mare decât scăderea valorii
energiei ca efect al scăderii consumului final de energie (1VP2VP)>(1E2E).
Scăderea intensităţii energetice (1 → 4) are loc în zona a I-a de variaţie, în care majorarea
veniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite este mai mică decât scăderea valorii
energiei ca efect al scăderii consumului final de energie (1VP4VP)>(1E2E).
Scăderea intensităţii energetice (1 → 3) şi (1 → 5) au loc în zona a III-a de variaţie, în care
majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite (1VP2VP) şi (1VP4VP), are loc
simultan cu creşterea valorii energiei ca efect al creşterii consumului final de energie (1E3E).
1.4.8. Efectele unei majorări impuse a veniturilor, ca rezultat al creşterii volumului de

produse finite
În figura 1.17 sunt vizualizate efectele unei majorări impuse a veniturilor (1VP2VP), generate prin
creşterea volumului de produse finite asupra intensităţii energetice şi a volumului investiţiei.
Astfel, scăderea intensităţii energetice (1

II I → 2 şi 1 → 4) poate avea loc simultan cu
IS3
E IE3 scăderea valorii energiei ca efect al scăderii
IS5 3” 3E 3
IE5 consumului final de energie (1E2E) şi (1E4E),
5E IE1 pentru productivităţi ale investiţiei (PI2’ =
5” 1” 1E 5 PI4’)<1.
IS4 1 IE4
4” 4E 4 În cel de al doilea caz, scăderea intensităţii
IS2 2” IS1 2E 2 energetice (1 → 3 şi 1 → 5) poate avea loc
IE2 simultan cu creşterea valorii energiei ca efect al
creşterii consumului final de energie (1E3E) şi
2I 3I 1I 1VP 2VP
(1E5E), pentru aceleaşi productivităţi ale
I VP investiţiei (PI3’ = PI5’)>1.
PI = 1
1’
1I Scăderea intensităţii energetice (1 → 2)
3’ = 5’ are loc în zona a I-a de variaţie şi pentru o
productivitate a investiţiei (PI2’ = PI4’)<1.
2I
Majorarea impusă a veniturilor (1VP2VP),
Epură I 2’ = 4’ IV ca efect al creşterii volumului de produse finite
este mai mică decât scăderea valorii energiei ca
Figura 1.17 Efectele unei majorări impuse a veniturilor
realizate prin creşterea volumului de produse efect al scăderii consumului final de energie
finite asupra intensităţii energetice şi a (1VP2VP)<(1E2E) iar investiţia de volum (1I2I)
volumului investiţiei. conduce la creşterea investiţiei specifice de la IS1
la IS2.
Scăderea intensităţii energetice (1 → 4) are loc în zona a II-a de variaţie şi pentru o

productivitate a investiţiei (PI2’ = PI4’)<1. Majorarea impusă a veniturilor (1VP2VP), ca efect al creşterii
volumului de produse finite este mai mare decât scăderea valorii energiei ca efect al scăderii
consumului final de energie (1VP4VP)>(1E2E) iar investiţia de volum (1I2I) conduce la creşterea
investiţiei specifice de la IS1 la IS4.
Scăderile intensităţii energetice (1 → 3) şi (1 → 5) au loc în zona a III-a de variaţie şi pentru o

productivitate a investiţiei (PI3’ = PI5’)>1. Majorarea impusă a veniturilor (1VP2VP), ca efect al creşterii
volumului de produse finite are loc simultan cu creşterea valorii energiei ca efect al creşterii
consumului final de energie (1E3E)>(1E5E). Investiţia de volum (1I3I) duce la creşterea investiţiei
specifice de la IS1 la IS3 sau de la IS1 la IS5.

1.4.9. Ierarhizarea investiţiilor
Scăderea intensităţii energetice simultan cu scăderea valorii energiei ca urmare a scăderii

consumului final de energie se poate obţine prin realizarea de investiţii care vizează:
• echipamentele din instalaţiile consumatorului final care generează energia necesară
funcţionării instalaţiilor tehnologice aferente realizării unui serviciu sau produs finit (ex.
abur, apă caldă, aer comprimat, energie electrică etc.);
• echipamente din instalaţiile tehnologice propriu-zise care utilizează energia şi care
contribuie la realizarea serviciului sau a produsului finit.
În prima categorie pot fi incluse, conform [1.06], investiţiile în capacităţi noi de producere a
energiei necesare funcţionării instalaţiilor tehnologice, ca cele indicate în figura 1.18. În cea de a doua
categorie ar putea fi incluse, după [1.06], investiţiile în modernizarea echipamentelor din instalaţiile
tehnologice propriu-zise care utilizează energia pentru realizarea serviciului sau a produsului finit.
Tuburi termice
Beneficii versus investiţii

10000
Beneficii financiare anuale (mii dolari SUA/an)

10000 10
Cazan abur saturat
Iluminat public
1000
1000
100
2657
72 9
10 8
Distribuţie energie termică
6 7
Cogenerare Turbina Gaze
47
5 4
1
1086 100 3
59 1 2
509
Cogenerare Motor
Compresoare
1622 10
100 1000 10000
Investiţii (mii dolari SUA)
Investiţie versus capacitate nou instalată (dolari SUA/kWi) Figura 1.19 Variaţia raportului dintre beneficiile
financiare anuale (determinate exclusiv în
Figura 1.18 Variaţia raportului dintre volumul investiţiei baza economiilor anuale de energie) şi
(dolari SUA) şi capacitatea instalată (kW) investiţia aferentă pentru 10 tipuri de
pentru 7 tipuri de proiecte implicând instalare proiecte: (1)-reabilitarea cuptor ardere
de noi capacităţi: compresoare elicoidale; instalaţie distilare atmosferică; (2)-
modernizare puncte termice; tuburi termice; compresoare elicoidale; (3)–sistem de
cazan abur saturat; cogenerare cu motor cu gestiune a energiei; (4)-modernizare puncte
gaze; iluminat public; cogenerare cu termice; (5)-tuburi termice; (6)-cazan abur
instalaţie cu turbină cu gaze (sursa: saturat; (7)-cogenerare cu motor cu gaze; (8)-
http://www.free.org.ro). iluminat public; (9)-modernizare sistem abur-
condens la maşina de fabricat hârtie; (10)-
cogenerare cu instalaţie cu turbină cu gaze
(sursa: http://www.free.org.ro).
Cum cele două categorii de investiţii nu pot fi comparate din punct de vedere al investiţiei
specifice în capacităţi noi, pentru comparaţia şi analiza în comun a acestora se recurge la indicatorul
investiţiei specifice care corelează liniar efortul investiţional cu scăderea consumului de energie
aferent unui proces tehnologic, a unei instalaţii etc.
În figura 1.19 este redată ierarhizarea în sens crescător a investiţiilor după capacitatea acestora
de a genera beneficii financiare.

În cazul existenţei mai multor opţiuni privind implementarea unor măsuri de utilizare eficientă a
energiei, criteriile de evaluare în baza cărora se poate realiza ierarhizarea investiţiilor pot fi, după
[1.05, 1.12], următoarele :
• totalul beneficiilor financiare anuale provenind din economiile de energie şi financiare;
• volumul total al investiţiei;
• valorile asociate unor indicatori economici [1.07], precum termenul de recuperare a
investiţiei, rata internă de rentabilitate, valoarea netă actualizată etc.;
• beneficiile suplimentare (ex. creşterea productivităţii);
• obligaţii (ex. restricţii de mediu);
• riscul de eşec (ex. creşterea costului cu energia, încrederea în obţinerea economiilor
preliminate etc.).
Referitor la criteriul de evaluare “riscul de eşec” în realizarea investiţiilor, se recomandă a se

ţine seama de identificarea riscurilor posibile, de evaluarea acestora şi de determinarea soluţiilor
posibile de tratare pentru diminuarea sau plasarea riscurilor [1.15].
Factorii de risc pot fi atât interni (performanţă, proceduri şi procese interne), cât şi externi (rata
de schimb valutar, creşterea costurilor cu energia, modificări în legislaţie, modificări în piaţă) [1.15].
1.4.10. Analiza unei investiţii în domeniul eficienţei energetice
În anul 2006, acţionarii societăţii constructoare de maşini UNIO S.A. din Baia Mare au decis să
realizeze o investiţie în retehnologizarea sistemului local de încălzire a halelor industriale prin
instalarea de tuburi radiante pe gaze naturale în scopul reducerii consumului de gaze naturale şi
energie electrică, simultan cu îmbunătăţirea semnificativă a confortului termic în spaţiile de lucru.
Sistemul iniţial de încălzire era constituit dintr-un cazan CR-09 pe gaze naturale din anii 60’, cu
funcţionarea, în medie, timp de 12 ore pe zi în timpul lunilor noiembrie - aprilie, estacade de transport
abur şi aeroterme amplasate în hale, dotate cu ventilatoare cu puterea electrică totală de 771 kW.
Tabelul 1.1 Analiza unei investiţii în domeniul eficienţei
energetice (sursa: http://www.free.org.ro/). II Valoarea energiei (mii dolari SUA/an) I
E
IS1
Retehnologizarea sistemului local de încălzire a
1” 1E 1 IE1 = 0,0159
halelor industriale cu tuburi radiante
Investiţie (1I2I) dolari SUA 257.000
*
Beneficii (1E2E) dolari SUA 223.900 200
Investiţia (mii dolari SUA)
Majorare venituri (1VP2VP) dolari SUA 0

Termen de recuperare brut ani 1,1 100 IE2 = 0,0064
IS2 2E 2
Venit net actualizat dolari SUA 1.415.000 2”
0
Rata internă de rentabilitate % 87 I VP
* 400
2I 200
1I 0 100 200 300
exclusiv din economia de energie electrică şi gaze naturale
Randamentul global era de circa 50-60%. 100
1I 1’
PI = 1
200
Retehnologizarea sistemului de încălzire a
halelor industriale a constat în achiziţionarea şi
300
instalarea a 111 tuburi radiante în două dintre cele 2I 2’
mai mari hale. PI = 0
I
Înainte de retehnologizare, consumul anual

Epură Investiţia (mii dolari SUA) IV
de gaze naturale a fost de 1,423,500 Nm3, adică Figura 1.20 Analiza unei investiţii în domeniul eficienţei
echivalentul a 260.489 dolari SUA, pentru un preţ energetice: modernizarea sistemului de
al gazelor naturale de 183 dolari SUA/1000 Nm3. încălzire locală a halelor industriale cu tuburi
radiante (sursa: http://www.free.org.ro).
Consumul anual de energie electrică a fost de aproximativ 1.688 MWh adică echivalentul a
116.441 dolari SUA, pentru un preţ al energiei electrice de 69 dolari SUA/MWh.

Costurile anuale de exploatare ale vechiului sistem de încălzire s-au ridicat la aproximativ
376.930 dolari SUA.
În anul 2005, cifra netă de afaceri a fost de 23.706.894 dolari SUA
Din informaţiile precedente rezultă că, înainte de realizarea investiţiei, intensitatea energetică
IE1 avea valoarea de 0,0159 dolari SUA energie/dolari SUA venituri.
În urma realizării investiţiei, economiile anuale estimate de gaze naturale sunt de circa 594.536
Nm3/an, rezultând beneficii financiare anuale de 108.800 dolari SUA/an, pentru un preţ al gazelor
naturale de 183 dolari SUA/1000 Nm3.
Economiile anuale estimate de energie electrică sunt de circa 1.669.043 kWh/an, rezultând
beneficii financiare anuale de 115.100 dolari SUA/an, pentru un preţ al energiei electrice de 69 dolari
SUA/MWh.
Beneficiile financiare anuale totale sunt de 223.900 dolari SUA/an. Tabelul 1.1 redă sintetic
aceste informaţii.
Din informaţiile prezentate anterior rezultă că, după realizarea investiţiei, intensitatea energetică
IE2 avea valoarea de 0,0065 dolari SUA energie/dolari SUA venituri.
Scăderea intensităţii energetice este redată în figura 1.20.
Din analiza figurii 1.20 rezultă că realizarea investiţiei a dus la scăderea intensităţii energetice
de la 0,0159 dolari SUA energie/dolari SUA venituri la 0,0064 dolari SUA energie/dolari SUA,
Scăderea intensităţii energetice a avut loc în condiţiile în care productivitatea virtuală a

investiţiei este subunitară şi egală cu 0 dolari venituri/ dolari investiţie.
Rezultă că ponderea covârşitoare în obţinerea beneficiilor după realizarea investiţiei revine

scăderii valorii energiei ca efect al scăderii consumului de energie electrică şi gaze naturale.
Referitor la investiţia specifică, valorile IS1 şi IS2 se pot determina dacă se ia în considerare
valoarea actualizată a investiţiei iniţiale pe baza căreia a fost achiziţionat şi pus în funcţiune sistemul
iniţial de încălzire.
Dacă IS1 ar fi egală cu 1 dolar investiţie/dolari energie, IS2 ar avea valoarea 1,148 dolari
investiţie/dolari energie.
În concluzie, retehnologizarea sistemului local de încălzire a halelor industriale prin instalarea

de tuburi radiante pe gaze naturale la Unio SA Baia Mare este o investiţie în domeniul eficienţei
energetice.
Investiţia a dus la obţinerea unor beneficii financiare care în proporţie de 100% au provenit din
reducerea consumului de energie.
1.4.11. Analiza unei investiţii care are ca scop reabilitarea echipamentelor din instalaţiile
tehnologice
În anul 2005, acţionarii societăţii SOMES S.A. din Dej, judeţul Cluj, un important operator
economic din industria celulozei şi hârtiei şi un mare consumator de energie au decis să realizeze o
investiţie în reabilitarea sistemului de abur - condens de la maşina de fabricat celuloză şi hârtie.

Scopul investiţiei a fost reducerea consumului de abur al cilindrilor uscători şi creşterea

productivităţii maşinii, simultan cu creşterea fiabilităţii acesteia şi cu ameliorarea calităţii produselor
finite.
Reabilitarea în sine a constat în reorganizarea cilindrilor uscători în funcţie de presiunea şi

temperatura aburului, care a dus la îmbunătăţirea controlului temperaturii cilindrilor şi, implicit, la o
mai bună calitate a produsului finit.
În urma realizării investiţiei au fost eliminate problemele legate de lipirea hârtiei sau celulozei,
ceea ce a determinat creşterea productivităţii maşinii de fabricat celuloză şi hârtie.
Înainte de realizarea investiţiei consumul anual de gaze naturale a fost de 31.908.425 Nm3/an,
reprezentând o factură anuală de 5.711.608 dolari SUA/an, pentru un preţ al gazelor naturale de 179
dolari SUA/1000 Nm3.
Consumul anual de energie electrică a fost de 59.487.000 kWh, reprezentând o factură anuală
de 4.699.496 dolari SUA/an, pentru un preţ al energiei electrice de 79 dolari SUA/MWh.
Producţia anuală de celuloză şi hârtie a fost de circa 42.000 tone/an, reprezintă venituri de
30.030.000 dolari SUA/an, pentru un preţ de vânzare de 715 dolari SUA/tonă.
Din informaţiile prezentate anterior rezultă că, înainte de realizarea investiţiei, intensitatea
energetică IE1 avea valoarea de 0,3467 dolari SUA energie/dolari SUA venituri.
Tabelul 1.2 Analiza unei investiţii privind reabilitarea

echipamentelor din instalaţiile tehnologice II Valoarea energiei (mii dolari SUA/an) I
(sursa: http://www.free.org.ro/). E
IS1 IE1 = 0,3467
1” 1 1
Modernizare sistem abur-condens la maşina de 1800 E IE2 = 0,3247
IS2 2E
fabricat hârtie la societatea Someş SA Dej
Investiţie (1I2I) dolari SUA 540.000 2” 2
1200
Investiţia (mii dolari SUA)
*
Beneficii (1E2E) dolari SUA 174.346
Majorare venituri (1VP2VP) dolari SUA 1.501.500 600
Termen de recuperare brut ani 1,2
I 2I 1I 1VP 2VP
Venit net actualizat dolari SUA 2.793.000
0 VP
Rata internă de rentabilitate % 83 2400 1800 1200 600 0 600 1200 1800
*
exclusiv din economia anuală de gaze naturale 600
În urma realizării investiţiei, economiile 1I 1’

1200 PI = 2,78
anuale estimate de gaze naturale provenind din
scăderea consumului de abur, sunt de circa 1800
2I PI = 1 2’
974.000 Nm3/an, rezultând beneficii financiare I
anuale de 174.346 dolari SUA/an, pentru un preţ
al gazelor naturale de 179 dolari SUA/1000 Nm3. Epură Investiţia (mii dolari SUA) IV
Creşterea productivităţii maşinii de fabricat Figura 1.21 Analiza unei investiţii care are ca scop
reabilitarea echipamentelor din instalaţiile
celuloză şi hârtie a dus la o majorare a veniturilor tehnologice: modernizarea sistemului abur –
cu 1.501.500 dolari SUA/an ca urmare a creşterii condens de la maşina fabricat hârtie (sursa:
cu 5% a volumului de produse finite. http://www.free.org.ro).
Pentru o producţie de 42.000 tone/an, înseamnă un plus de 2.100 tone/an (tabelul 1.2).
După realizarea investiţiei, intensitatea energetică IE2 avea valoarea de 0,3247 dolari SUA
energie/dolari SUA venituri. Scăderea intensităţii energetice este redată în figura 1.21.

Realizarea investiţiei a dus la scăderea intensităţii energetice de la 0,3467 dolari SUA

energie/dolari SUA venituri, la 0,3247 dolari SUA energie/dolari SUA venituri, iar productivitatea
investiţiei este egală cu 2,78 dolari venituri/ dolari investiţie.
Referitor la investiţia specifică, valorile IS1 şi IS2, dacă IS1 ar fi egală cu 1 dolar investiţie/dolari
energie, IS2 ar avea valoarea 3,1 dolari investiţie/dolari energie.
În concluzie, investiţia a avut ca scop reabilitarea echipamentelor din instalaţiile tehnologice şi a

dus la obţinerea de beneficii financiare din care 10,4% provin din reducerea consumului de energie.
1.5. Bibliografie
[1.01] * * *, Legea nr.56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea
eficientă a energiei, Monitorul Oficial al României, partea I, Anul XVIII - Nr. 291, 31.III.2006.
[1.02] * * *, Directive 2004/8/EC of the European Parliament and of the Council of 11 February 2004
on the promotion of cogeneration based on a useful heat demand in the internal energy market
and amending Directive 92/42/EEC.
[1.03] * * *, Hotărârea Guvernului nr.163/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul
eficienţei energetice şi a Planului de acţiune aferent, Monitorul Oficial al României, partea I,
Anul XVI - Nr. 160 bis, 24 februarie 2004.
[1.04] Rugină, V., ‘Utilizarea eficientă a energiei în condiţiile pieţei de energie’, Revista Energetica,
Iunie, anul 55 - nr.6, ISSN: 1453 - 2360, IRE, Bucureşti, pp. 208-211, 2007.
[1.05] * * *, Financing Energy Efficiency Application Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,
Belgia, 2000
[1.06] Voronca, M.M., Căbălău, D., Rotaru, D., ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei’, ”Energia”
Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică, Noiembrie/Decembrie 2004,
Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62 - 64, 2004.
[1.07] Tomiţă, T., Paraipan, L., Gurmăzescu, A., Vanghelescu, A., ‘Dicţionarul de Management al
Riscului’, BRM Business Consulting, ISBN: 973-0-03700-0, Bucureşti, 2004.
[1.08] Vasilescu, I., Românu, I., Cicea, C., Investiţii, Editura Economică, Bucuresti, ISBN 973-590-
368-7, 2000.
[1.09] Gaskin, T., Indicatori financiari perfecţi • Tot ceea ce îţi trebuie pentru a reuşi de prima dată,
Editura Naţional, Bucuresti, ISBN 973-9038-36-8, 1998.
[1.10] Vasilescu, I. (coordonator), Cicea, C., Dobrea, R., C., Eficienţa investiţiilor aplicată, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2003.
[1.11] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI
•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice din
România, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973-720-087-X, 978–973–720–087–7, 2007.
[1.12] * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice în România • Manual de instruire şi bună practică,
Proiectul UNDP/GEF/ARCE ‘Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de
seră prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în România’, http://www.arceonline.ro/, Bucureşti,
2006.
[1.13] Băcescu, M., Cărbunaru, A., Compendiu de Macroeconomie, Editura Economică, 1997,
Bucureşti.
[1.14] Buhociu, F., Negoescu, G., Investiţiile în economia de tranziţie, Editura Evrica, Brăila, 1998.
[1.15] Voronca, S. L., C.N. Transelectrica - realizarea şi implementarea unui sistem de management al
riscului, Revista Energetica, Iunie, anul 52 - nr.6, ISSN: 1453 - 2360, IRE, Bucureşti, pp. 301-
305, 2004.
[1.16] * * *, Directive 2006/32/EC of the European Parliament and of the Council of 5 April 2006 on
energy end-use efficiency and energy services and repealing Council Directive 93/76/EEC,
Official Journal of the European Union no. L 114/64 din 27.04.2006.


2. Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice.
În principiu, proiectele energetice au ca obiect şi determină reducerea costurilor cu energia

şi/sau a celor aferente achiziţionării resurselor energetice primare.
În plus, la aplicarea măsurilor de utilizare eficientă a energiei, pot fi avute în vedere nu numai
efectele şi impactul pe termen lung asupra sistemelor de utilizare a energiei dar şi asupra costurilor de
funcţionare şi întreţinere aferente acestora [2.01, 2.10].
2.1. Proiectele energetice, mijloace de reducere a costurilor cu energia
La consumatorii finali de energie din economie, măsurile care pot antrena însemnate reduceri
ale consumului de energie [2.02], sunt:
• modernizarea proceselor tehnologice (prin intermediul unor instalaţii şi echipamente cu un
grad ridicat de eficienţă energetică);
• trecerea de la combustibili inferior la combustibili superiori;
• extinderea recuperării şi folosirii resurselor secundare de energie;
• integrarea surselor regenerabile de energie în procesele tehnologice;
• promovarea co-generării şi tri-generării de mică şi medie putere.
La consumatorii finali de energie de la nivelul autorităţilor locale, măsurile de reducere a

consumului de energie care se pot aplica [2.02], sunt:
• reabilitarea termică a clădirilor publice;
• reabilitarea sistemelor de încălzire locală şi centralizată;
• utilizarea surselor regenerabile de energie pentru producerea de energie termică;
• promovarea pompelor de căldură;
• contorizarea (contoare termice, debitmetre, ventile termostatate, ventile de echilibrare
hidraulică, repartitoare de costuri);
• eficientizarea iluminatului public interior şi exterior;
• promovarea co-generării de mică şi medie putere;
• gestiunea consumului de energie în clădiri administrative;
• modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă.
Criteriile de evaluare care permit ierarhizarea măsurilor privind utilizarea eficientă a energiei
sunt, conform [2.01], următoarele :
• totalul economiilor de energie şi financiare;
• costul total al investiţiei;
• valorile asociate unor indicatori economici [2.03], precum perioada de recuperare a
investiţiei, rata internă de rentabilitate, valoarea netă actualizată etc.;
• beneficiile suplimentare (creşterea productivităţii);
• obligaţii;
• riscul de eşec (creşterea costului cu energia, obţinerea economiilor preliminate etc.).
2.2. Principalele etape în dezvoltarea unui proiect energetic
Materializarea unei propuneri de proiect constă în mai multe acţiuni grupate în două etape.
Prima etapă a procesului, prezentată în figura 2.1, este legată de identificarea şi definirea în
detaliu a proiectului (stabilirea detaliilor tehnice, perspectivele realizării lui practice etc.).
Etapa a doua, prezentată în figura 2.2, este destinată stabilirii modului de realizare practică
(costuri, participanţi, beneficiari, surse de finanţare, riscuri asociate etc.).
Rezultatele acţiunilor menţionate anterior se concretizează într-un plan de afaceri care poate fi
ulterior prezentat posibililor investitori.
Facultatea Energetică Programul de master Surse Regenerabile de Energie (SRE)

20 Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice
Etapa întâi Etapa a doua
Identificarea
proiectului
Identificarea Identificarea
costurilor şi finanţatorilor şi
Identificarea
a beneficiilor a participanţilor
Analiza surselor de
energetică finanţare
Definirea Organizarea proiectului

proiectului
Structurarea Evaluarea şi
Figura 2.1 Identificarea şi definirea planului financiar alocarea riscurilor
în detaliu a unui proiect
de investiţii în eficienţa Plan de Afaceri
energetică (sursa: * * *,
Financing Energy Figura 2.2 Modul de realizare practică a unui proiect de
Efficiency Application investiţii în domeniul eficienţei energetice
Manual, Energy Charter (sursa: * * *, Financing Energy Efficiency
Secretariat, Bruxelles, Application Manual, Energy Charter
Belgia, 2000). Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).
Identificarea Principalele etape în dezvoltarea unui

proiectului proiect de investiţii sunt:
• identificarea proiectului;
• analiza energetică;
Analiza
energetică • definirea proiectului;
• evaluarea costurilor şi a beneficiilor;
• identificarea surselor de finanţare;
Definirea • structurarea planului financiar;
proiectului
• identificarea finanţatorilor şi a
participanţilor;
Identificarea Identificarea • organizarea proiectului;
costurilor şi
a beneficiilor
Identificarea
finanţatorilor şi
a participanţilor
• evaluarea şi alocarea riscurilor.
surselor de
finanţare
Fiecare dintre aceste etape, prezentate în
figura 2.3, sunt descrise în continuare
Organizarea proiectului
2.2.1. Identificarea proiectului
planului financiar alocarea riscurilor Conceptul general este identificat după o
investigare globală a modului în care energia şi
Plan de Afaceri resursele energetice primare sunt utilizate.
Figura 2.3 Dezvoltarea unui proiect de investiţii în
domeniul eficienţei energetice (sursa: * * *, Investigarea poate fi de tip complex (cazul
Financing Energy Efficiency Application municipalităţilor) sau restrâns (cazul sectoarelor
Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,
Belgia, 2000). economice monoindustriale).
Indiferent de anvergură, investigarea va conduce la clarificarea unor aspecte cum ar fi:

• tipurile de energii sau resurse furnizate;
• responsabilităţile directe privind modul în care acestea sunt consumate;
• gradul de implicare a altor factori de decizie;
• costurile financiare;
• consumurile energetice în procesele tehnologice şi emisiile de CO2;
• eventuale potenţiale de economisire a energiei (stabilite prin comparaţie cu utilizarea
energiei în procese tehnologie similare).

2.2.2. Analiza energetică
Scopul analizei energetice, denumită şi audit energetic, constă în a stabili lista celor mai
promiţătoare oportunităţi de economisire a energiei ce pot fi transformate în propuneri de proiecte.
Auditurile energetice care sunt realizate de auditori energetici [2.04], pot avea diferite grade de
dificultate, costurile fiind în directă corelare cu volumul de lucru depus pentru realizare.
Selectarea tipului de audit va fi în concordanţă cu estimarea privind mărimea economiei de

energie (evitându-se situaţiile în care costul auditului ar putea depăşi echivalentul în bani a economiei
de energie).
Pentru proiecte de mică anvergură, simpla calculare a intensităţii energetice [2.05, 2.09] şi
compararea cu valorile standard acceptate pentru procese similare sau utilizarea unor pachete de
software mai puţin sofisticate, pot ajuta în realizarea unor audituri simple, cu cheltuieli minime.
Pentru proiecte de mare anvergură, o reducere de câteva procente a consumului de energie sau
resurse primare (greu detectabilă printr-un audit energetic simplificat), transformată în resurse
financiare economisite, poate justifica costul suplimentar indus de un audit energetic complex.
Abordarea, printr-un audit energetic, exclusiv a aspectelor tehnice aferente utilizării energiei
poate elimina avantajele financiare semnificative reprezentate, în anumite situaţii, de luarea în
considerare a aspectelor comportamentale şi manageriale în consumul de energie (antrenând
economisirea energiei cu costuri ‘zero’).
2.2.3. Definirea proiectului
În funcţie de gradul de complexitate al auditului energetic, numărul de paşi care trebuie parcurşi
în această etapă sunt mai mulţi, în cazul unui audit simplu, sau mai puţini, în cazul unui audit complex.
În acest din urmă caz, o evaluare privind fezabilitatea proiectului propus trebuie realizată.
Studiul de soluţie Studiul de fezabilitate
Prezentarea beneficiarului investiţiei în Introducere
domeniul eficienţei energetice
Prezentarea operatorului economic
Necesitatea şi oportunitatea
realizării investiţiei Analiza comercială
Date generale privind investiţia în Analiza economică

domeniul eficienţei energetice
Managementul operatorului economic
Soluţii tehnice recomandate:
- versiunea de bază;
- opţiuni / alternative. Prezentarea investiţiei
(preluată din studiu de soluţie)
Analiza economică a soluţiilor
tehnice recomandate Analiza financiară
Estimarea eşalonării în timp şi a
graficului de realizare a investiţiei Concluzii
economică a soluţiilor
Figura 2.4 Structura standard a unui studiu de soluţie Figura 2.5 Structura standard a unui studiu de fezabilitate
(sursa: * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice (sursa: Popovici, A., ’Ce trebuie să conţină un
în România • Manual de instruire şi bună Studiu de Fezabilitate’, 12 iulie 2006,
practică, Proiectul UNDP/GEF/ARCE http://www.bizcafe.ro/, Bucureşti, 2006).
‘Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de
gaze cu efect de seră prin îmbunătăţirea
eficienţei energetice în România’,
http://www.arceonline.ro/, Bucureşti, 2006).

Evaluarea fezabilităţii proiectului se poate face, într-o primă fază, prin intermediul studiului de
soluţie, cunoscut şi sub numele de studiu de pre-fezabilitate.
Studiul de soluţie valorifică informaţiile furnizate de analiza energetică şi, pentru investiţii mai
complexe, consideră şi compară aspectele tehnice şi economice ale unei serii de soluţii alternative.
Conform [2.07], structura standard a unui studiu de soluţie, (figura 2.4), poate cuprinde:
• scurta prezentarea a beneficiarului investiţiei;
• descrierea situaţiei energetice actuale;
• necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei;
• date generale privind investiţia;
• soluţii tehnice recomandate: varianta de bază şi opţiuni;
• analiza economică a soluţiilor tehnice propuse;
• estimarea eşalonării în timp şi a graficului de realizare a investiţiei.
2.2.4. Evaluarea costurilor şi a beneficiilor
Evidenţierea diferitelor costuri şi beneficii asociate proiectului precum şi a momentelor în care

acestea apar se face prin realizarea studiului de fezabilitate. Studiul de fezabilitate stabileşte dacă
soluţia tehnică aleasă este fezabilă tehnic şi economic [2.07].
După [2.09], un studiu de fezabilitate trebuie să conţină un volum semnificativ de informaţii

grupate, ca în figura 2.5, în următoarele capitole:
• introducere;
• prezentarea operatorului economic;
• analiza comercială;
• analiza operaţională;
• managementul operatorului economic;
• prezentarea investiţiei: preluată din studiul de soluţie
• analiza financiară;
• concluzii.
Pentru analiza de costuri, relevante la elaborarea studiului de fezabilitate sunt:

• costurile legate de investiţiile directe (ex. echipamente, materiale, cheltuieli de contractare
etc.),
• costurile colaterale (ex. garanţii),
• costurile externe (ex. impactul asupra mediului),
• costurile viitoare (ex. funcţionare, întreţinere, înlocuire etc.).
Evidenţierea costurilor şi stabilirea beneficiilor pe întreaga durată de viaţă a investiţiei permit

realizarea analizei financiare al cărei scop este verificarea că beneficiile proiectului de investiţii sunt
suficiente pentru acoperirea costurilor induse de realizarea acestuia [2.01, 2.10]. Etapa poate include şi
o analiză cost beneficiu a proiectului de investiţii.
Investiţiile competitive puse în evidenţă de studiile de fezabilitate sunt în mod firesc ierarhizate,
la nivelul operatorilor privaţi, în funcţie de rata internă a rentabilităţii [2.03, 2.07].
Prioritare sunt investiţiile a căror amortizare este mai rapidă şi este realizată integral pe baza
beneficiilor financiare directe obţinute din economiile de energie.
La nivelul autorităţilor locale deşi studiile de fezabilitate pot evidenţia cele mai eficiente
investiţii, în stabilirea deciziilor de investiţie se pot lua în considerare şi beneficiile indirecte, cum ar fi
cele de natură socială.

Proiectul tehnic este, după [2.08], ansamblul de piese scrise şi desenate prin care se creează o
imagine coerentă asupra obiectivului şi a părţilor sale componente, a soluţiilor tehnic-constructive şi
tehnologice, a programului de execuţie şi a volumului de lucrări’.
În principiu, proiectul tehnic al cărui conţinut este prezentat în figura 2.6, include [2.08]:
• descrierea generală a ansamblului
Proiectul tehnic
lucrărilor, a amplasamentului din punct
Descriere generală de vedere al condiţiilor climatice, geo-
- ansamblul lucrărilor,
- amplasamentul, seismice, topo- şi hidrografice;
- condiţiile climatice, geo- • prezentarea organizării de şantier, căi
seismice, topo şi hidrografice.
de acces şi surse de alimentare cu
Prezentarea organizării de şantier utilităţi, temporare sau definitive,
- Căi de acces grafice de lucru, antemăsurători etc.;
- Surse de alimentare cu utilităţi
- Grafice de lucru • caiete de sarcini generale şi speciale pe
- antemăsurători lucrări sau obiecte de investiţii;
• liste de lucrări şi utilaje şi echipamente;
Caiete de sarcini generale şi speciale
• graficul general de realizare;
Liste de lucrări, utilaje şi echipamente
• devizele proiectului;
• planurile generale de amplasament a
Graficul general de realizare reperelor de nivelment şi planimetrie,
de amplasament al construcţiilor;
Devizele proiectului
• planşe ale principalelor obiecte,
Planuri generale de amplasament
elemente de arhitectură; cote
dimensiuni, distanţe finisaje, etc.;
Planşe şi schiţe
• schiţe de structură diferenţiat pe
infrastructură şi suprastructură, planşe
Figura 2.6 Conţinutul unui proiect tehnic (sursa: Stoian, privind instalaţii şi amplasament utilaje
M., Gestiunea investiţiilor, Curs digital, şi alte dotări şi instalaţii tehnologice.
Biblioteca Digitală, Academia de Studii
Economice, http://www.ase.ro/biblioteca/,
Detaliile de execuţie sunt corecţii care
Bucureşti, 2005).
oferă precizări tehnice pentru diferite componente
ale investiţiei, conform cerinţelor lucrărilor de construcţii şi montaj şi care sunt determinate de nevoia
de a adapta cât mai bine proiectul la condiţiile reale ale amplasamentului.
Studiul de fezabilitate şi, în unele cazuri, proiectul tehnic sunt parte a planului de afaceri în
forma finală. Descrierea investiţiei va fi realizată folosind termeni uzuali iar descrierea pe larg,
conţinând termeni tehnici va fi prezentată în anexă.
2.2.5. Identificarea surselor de finanţare
Ca urmare a evidenţierii tuturor costurilor şi beneficiilor asociate proiectului energetic se poate

trece la identificarea surselor de finanţare. Resursele financiare pot fi constituite din:
• veniturile proprii,
• veniturile alocate de la bugetele centrale şi locale,
• creditele comerciale,
• investiţiile directe de capital,
• veniturile realizate prin comercializarea emisiilor de gaze cu efect de seră, veniturile
realizate prin joint - implementation,
• grant-urile disponibilizate prin diferite programe de asistenţă financiară de către organisme
internaţionale (ex. Fondul Global de Mediu, Programul Phare al Comisiei Europene,
Fondurile structurale etc.).
Referitor la veniturile proprii, cea mai mare parte a finanţatorilor solicită ca beneficiarul
proiectului să contribuie cu cel puţin 20% din costul total al proiectului.

Veniturile alocate de la bugetele centrale şi locale pot finanţa numai investiţii realizate la nivelul
municipalităţilor (ex. alimentare cu apă potabilă, iluminat public, alimentare centralizată sau locală cu
energie termică, gestiunea energiei în clădiri publice etc.).
Creditele comerciale reprezintă o resursă de finanţare extrem de uzuală. Acestea pot fi obţinute
îndeplinind criteriile de eligibilitate impuse de creditori, dar nu înainte de a adapta condiţiile
comerciale (dobânda comercială, perioada de graţie, numărul de rate pentru rambursarea creditului,
costurile colaterale etc.) la lichidităţile disponibilizate prin realizarea proiectului.
Investiţiile directe de capital implică participarea operatorilor de pe piaţa de capital, a unor

firme furnizoare de echipamente sau a unor societăţii de servicii energetice (ESCO).
Comercializarea emisiilor de gaze cu efect de seră se poate face direct precum şi în cadrul unor
acorduri guvernamentale bilaterale între state care urmează să ducă la îndeplinire sarcinile asumate
prin Protocolul de la Kyoto.
În fine, grant-urile pot fi obţinute numai în condiţii de bancabilitate a proiectelor propuse spre
finanţare, existând în plus şi condiţionarea ca proiectele să producă şi beneficii adiţionale verificabile,
care nu ar putea fi obţinute prin alte mijloace.
2.2.6. Structurarea planului financiar
Investiţia
10 milioane euro
Prin planul financiar sunt prezentate
potenţialilor investitori tipurile de finanţări avute
în vedere pentru realizarea investiţiei (ca în
Capital Credit figura 2.7).
3 milioane euro 7 milioane euro
Planul financiar, care va cuprinde atât
Credit A Credit B sumele cât şi sursele de finanţare, va fi inclus în
3,5 milioane euro 3,5 milioane euro planul de afaceri împreună cu previziunile
privind lichidităţile beneficiarului investiţiei,
stabilite cu şi fără luarea în considerare a
ESCO Consiliu Local
proiectului energetic.
1,5 milioane euro 1,5 milioane euro
Pe baza planului financiar şi a
previziunilor privind lichidităţile, sunt furnizate
informaţii privind:
Surse proprii
750 mii euro
Credit
750 mii euro
• amploarea investiţiei,
• potenţialii investitori,
Surse proprii Credit • efectele proiectului propus asupra
750 mii euro 750 mii euro
viabilităţii economice a beneficiarului
Figura 2.7 Exemplu de structurare a planului financiar investiţiei, estimări cantitative ale
(sursa: * * *, Financing Energy Efficiency
Application Manual, Energy Charter
lichidităţilor destinate plăţii ratelor de
Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000). credit.
Tot în această etapă vor fi furnizate investitorilor analize privind influenţele diferitelor
circumstanţe nefavorabile asupra previziunilor privind lichidităţile.
În funcţie de aceste analize, furnizorii de finanţare comercială vor dori ca plata datoriilor să fie
asigurată pentru circumstanţe adverse ce pot fi prevăzute, solicitând o rată minimă de acoperire a
datoriei în ipoteza cazului de bază.
În funcţie de aceleaşi analize, investitorii de capital vor aprecia dacă posibilele retururi de
lichidităţi sunt suficiente pentru a compensa riscurile implicate [2.01].

Furnizorii de finanţare comercială se vor interesa de gradul de îndatorare al beneficiarului.

Interesul pentru proiect va fi cu atât mai mare cu cât influenţa finanţării proiectului asupra gradului de
îndatorare se va manifesta în limite rezonabile.
Dacă beneficiarul raportează un rezultat net pozitiv al exerciţiului financiar şi un grad redus de
îndatorare pe termen lung, condiţiile comerciale de creditare vor rămâne interesante, chiar şi în
condiţiile unui proiect implicând o creştere relativ ridicată a îndatorării.
Rezultat net pozitiv al exerciţiului financiar reprezintă o garanţie în raport cu care orice datorie
pe termen lung este asigurată.
Un plan financiar nesatisfăcător, inclusiv din punct de vedere al expunerii la riscuri, impune
redefinirea structurii proiectului şi a surselor de finanţare.
2.2.7. Identificarea finanţatorilor şi a participanţilor
Finalizarea descrierii proiectului este urmată de identificarea participanţilor la realizarea

proiectului precum şi de identificarea finanţatorilor acestuia.
Lista celor implicaţi în proiect poate cuprinde contractori, furnizori şi investitori, precum şi
structuri ale administraţiei publice, organizaţii neguvernamentale şi furnizori de energie (figura 2.8).
Ministerele Publicul larg Ministerul Rolul principal revine contractorilor. În

economice Mediului cazul acestora este important de avut în vedere ce
tipuri de garanţii sunt disponibile sau, în lipsa
acestora, ce tip de asigurare trebuie încheiată.
Investitori Finanţatori
Un alt element important este constituit de

Companii de stabilirea modului de plată a serviciilor prestate
Contractori garantare
de contractori (tarif fix sau comision de succes).
Beneficiar
investiţie Companii de
Furnizori de
echipamente
asigurare Furnizorii de echipamente joacă , de regulă,
un rol mai puţin activ. Aceştia devin activi în
momentul în care mai pun la dispoziţie credite
Evaluatori Furnizori de
energie furnizor, intrând astfel în rândul finanţatorilor,
asistenţă tehnică sau servicii de consultanţă.
Consultanţi
Investitorii participă în funcţie de planul

Figura 2.8 Partenerii implicaţi în realizare practică a unui
proiect de investiţii în domeniul energetic financiar şi planul de afaceri, în condiţiile în care
(sursa: * * *, Financing Energy Efficiency acestea sunt atractive din punct de vedere
Application Manual, Energy Charter comercial şi cu riscuri acoperite de garanţii.
Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).
Companiile furnizoare de energie, în condiţiile unor restricţii privind dezvoltarea de noi
capacităţi, ar putea oferi stimulente financiare pentru reducerea consumului de energie.
Programele de gestiune a energiei la consumatorul final sunt deseori oferite de furnizorii de

utilităţi, putând include şi reduceri de costuri la achiziţionarea echipamentelor eficiente energetic
[2.01, 2.10].
Asociaţiile de proprietari pot fi implicate în proiecte de reabilitare termică a clădirilor de locuit

multietajate, aflate în proprietate publică şi/sau privată, interacţiunea asociaţiilor cu finanţatorii fiind
mai simplă decât în cazul unei colaborări cu fiecare proprietar în parte.
Publicul larg este principalul beneficiar al îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, rezultată în urma
realizării investiţiilor energetice. Astfel de beneficii pot furniza proiectelor finanţări nerambursabile,

cum ar fi cele de la Fondul Global de Mediu, transformându-le din proiecte neinteresante în proiecte
atractive [2.01, 2.10].
Finanţările de acest tip presupun evaluări preliminare ale anvergurii beneficiilor de mediu şi
ulterior, după realizarea proiectului, monitorizarea obţinerii şi raportarea acestor beneficii.
Companiile de asigurare şi garantare intervin pentru acoperirea tuturor riscurilor legate de

echipamente prin asigurare în numele şi pentru beneficiarul proiectului, respectiv pentru preluarea
riscurilor legate de nerambursarea creditului de către titularul acestuia.
Intervenţia este necesară în condiţiile în care garantarea comercială nu este posibilă (ipotecare
de clădiri/terenuri, cesiune de creanţe, gaj pe cont curent, gaj pe echipamentele care fac obiectul
achiziţiei, scrisoare de garanţie bancară etc.).
Ministerele economice (ex. ministerul economiei şi ministerul finanţelor) au o contribuţie

decisivă în cazul finanţărilor internaţionale când sunt necesare garanţii suverane.
Rolul acestora poate fi decisiv şi în cadrul municipalităţilor, atunci când finanţarea proiectelor
energetice la acest nivel are o componentă internaţională, bazată pe acorduri şi înţelegeri
interguvernamentale.
Ministerul mediului intervine în situaţiile finanţărilor prin Fondul Global de Mediu, prin scheme
de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi în cazul proiectelor înregistrate sub
mecanismele flexibile ale Protocolului de la Kyoto (proiectele de tip Joint - Implementation în cazul
României).
Implicarea acestuia este necesară şi în cazul finanţării de la fondul naţional de mediu.
2.2.8. Organizarea proiectului
După identificarea tuturor participanţilor şi dezvoltarea planului financiar, legăturile dintre

diferiţii participanţi în proiectul de investiţii vor fi fost deja definite.
După parcurgerea tuturor etapelor anterior prezentate, organizarea proiectului ar putea fi

considerată ca realizată.
În condiţiile unei organizări de proiect mai complexe, ar putea fi necesară trecerea în revistă a
întregii structuri, pentru a putea avea garanţia luării în considerare a tuturor factorilor [2.01].
2.2.9. Evaluarea şi alocarea riscurilor
Abordarea problemei riscurilor reprezintă o sarcină complexă, care este în directă legătură cu
gradul de complexitate al schemelor adoptate pentru finanţarea proiectelor.
Gestiunea riscului implică auditarea riscurilor, minimizarea acestora, acolo unde este posibil, şi
obţinerea certitudinii că celelalte riscuri sunt alocate celor care le pot controla corespunzător [2.01].
O practică uzuală în ţările occidentale, dar încă în faza de iniţiere în România, este auditarea
riscurilor afacerii. Acestea, după [2.14], pot fi: (i) riscuri strategice; (ii) riscuri financiare, (iii) riscuri
operaţionale; (iv) hazardul.
Riscurile strategice sunt, în general, definite ca fiind riscurile ca valoarea unui operator
economic să se prăbuşească, să stagneze sau să piardă cota de piaţă, ca rezultat al incapacităţii de
adaptare la schimbările din schemele de profit specifice.

Aceste riscuri includ schimbări economice globale şi geopolitice, modificările cadrului

legislativ, schimbări în orientarea clienţilor, concurenţa competitorilor tradiţionali sau noi apăruţi,
schimbări în puterea de atracţie a mărcii, schimbări în legătură cu accesul la pieţele de capital,
accesibilitatea la resursele umane şi impactul noilor tehnologii.
Riscurile financiare includ riscurile legate de modificarea tarifelor sau a preţurilor, volatilitatea
ratelor de schimb şi a dobânzilor, riscurile legate de finanţări şi lichidităţi.
Riscurile operaţionale includ disfuncţionalităţi în îndeplinirea principalului obiect de activitate

al firmei, precum şi în domenii ca organizarea activităţilor, resurse umane, sisteme informatice,
contabilitate, sisteme de control şi audit, conformitatea cu cadrul legal.
Se mai pot menţiona posibilitatea de pierdere a personalului cheie şi lipsa unor planuri de
succesiune, schimbări în componenţa sau orientarea Consiliului de administraţie al operatorului
economic, transparenţa sau opacitatea procesului decizional.
Riscuri generate de hazard sunt acele riscuri datorate fenomenelor naturale, daune la active
corporale, accidente ale angajaţilor, evenimente generatoare de răspunderi civile şi întreruperi ale
activităţii.
Cu privire la metodele de gestiune a riscurilor asociate proiectelor [2.15], acestea ţin cont de:
• riscurile finanţatorului (riscuri ante-contract: industrie, ţară, piaţă, client final, curs de
schimb etc.);
• neîndeplinirea indicilor de performanţă (profitabilitate, randamentul investiţiei, perioada
brută de recuperare, indice bursier, dobânzi, dividende etc.);
• neîndeplinirea obiectivului finanţat;
• gestiunea sub-optimală a resurselor;
• riscurile furnizorilor (pierderi financiare, resurse blocate financiare şi umane, resurse
suplimentare costuri, timp, oportunităţi pierdute, reputaţie, imagine, referinţe);
• riscurile clienţilor finali (nerespectarea unor termene înlănţuite, pierderi financiare directe,
penalităţi, etc.).
Gestiunea riscurilor este proactivă, pentru că urmăreşte:

• identificarea şi tratarea pierderilor potenţiale înainte ca acestea să aibă loc;
• pregătirea planurilor de soluţii financiare specifice pentru a contracara aceste pierderi.
În situaţii de risc crescut, în dezvoltarea proiectului se recurge la îmbunătăţirea situaţiei prin

implicarea unor noi participanţi precum societăţi de asigurare sau investitori direcţi.
În dezvoltarea, realizarea şi exploatarea unei investiţii în domeniul eficienţei energetice riscurile

se pot manifesta încă din faza de dezvoltare a proiectului. Acestea pot fi:
• riscuri de natură tehnică;
• riscuri induse de mediul economic;
• riscuri induse de cadrul legal şi de reglementare.
Riscurile care apar în faza de dezvoltare a proiectului sunt cele legate de obţinerea acordurilor,
permiselor şi a altor aprobări aferente finanţării acestuia.
Poate fi necesar consimţământul părţilor privind realizarea proiectului şi repartizarea

beneficiilor, consimţământul autorităţilor centrale şi/sau locale, după caz, sau trebuie obţinute permise
de utilizare a terenurilor, de construcţie a infrastructurii etc.
Aprobarea creditului este însoţită de un risc crescut în cazul absenţei garanţiilor care trebuie
puse la dispoziţia finanţatorilor.

Riscurile de natură tehnică se manifestă în faza de construcţie şi exploatare. Acestea se pot

manifesta prin întârzieri în finalizarea construcţiei, depăşirea devizului estimat, neobţinerea
performanţelor scontate şi cheltuieli de exploatare mai mari decât cele prevăzute iniţial [2.01].
În faza de contractare a realizării investiţiei, gestiunea riscurilor impune stabilirea obiectivelor,

alegerea instalaţiei sau a echipamentului finanţat, verificarea bonităţii beneficiarului investiţiei,
capacitatea furnizorului de echipamente de a participa la realizarea investiţiei etc.
În etapa de realizare a investiţiei, gestiunea riscurilor presupune aplicarea unor proceduri de

verificare agreate de comun acord, orientate pe obiective de performanţă (audit de proiect).
În etapa de finalizare a investiţiei şi darea în exploatare, gestiunea riscurilor presupune

verificarea post-implementare, prin stabilirea gradului de realizare a investiţiei (stage of completion).
Indicatorul este relevant atât pentru tripleta finanţator, furnizor, beneficiar, cât şi pentru
rambursarea finanţării în condiţiile contractelor încheiate, de exemplu a contractului de finanţare şi a
contractului de livrare.
Prin stabilirea gradului de realizare a investiţiei se evidenţiază şi progresul în execuţia

contractului de livrare în raport cu obiectivele intermediare stabilite, progresul în derularea
contractului de finanţare, a rambursărilor la zi şi respectarea periodicităţii efectuării acestora.
Procedurile de verificare a investiţiilor au în vedere controlul riscurilor [2.15], urmărind:

• progresul contractului de livrare: analiza obiectivului livrat (puternic dependentă de natura
obiectului livrat, serviciilor livrate, stadiile intermediare de dezvoltare, consultarea
experţilor în domeniu), analiza ‚planificat versus realizat’ (cheltuieli materiale, resurse
umane, termene contractuale);
• progresul contractului de finanţare: analiză plăţi, analiză devansări, întârzieri etc.
Avantajele verificării proiectelor din punct de vedere al gestiunii riscurilor [2.15], constau în:
• evidenţierea dezechilibrelor dintre realizat versus planificat versus achitat;
• stabilirea gradului de îndeplinire al obiectivului finanţat (stage of completion);
• constatarea îndeplinirii parametrilor de performanţă solicitaţi de finanţator;
• adoptarea de decizii imediate asupra gestiunii resurselor financiare, umane, etc.
• sprijinirea restructurării şi îmbunătăţirea raportării de proiect.
Cel mai mare risc în faza de exploatare este reprezentat de obţinerea de lichidităţi într-o măsură
mai mică decât cea dorită.
Gestiunea riscurilor de natură tehnică include garanţiile, asigurările comerciale, scrisorile de

credit etc.
Printre cele mai semnificative riscuri asociate unui proiect energetic sunt cele induse de mediul
economic precum şi de preţul energiei [2.01, 2.10].
Acesta se manifestă cu precădere în ţările în care preţurile la energie şi resurse energetice

primare sunt subvenţionate.
2.2.10. Planul de afaceri
Planul de afaceri reprezintă baza pentru negocierile cu instituţiile care asigură finanţarea
proiectului energetic. În planul de afaceri sunt incluse:
• principalele rezultate ale analizelor privind proiectul de investiţii;
• orice alte informaţii care pot creşte încrederea finanţatorilor.

Toate informaţiile incluse în planul de afaceri trebuie să fie verificabile.
Structura unui plan de afaceri, ca în figura 2.9, aferent unui proiect energetic [2.01], poate fi
orientată după direcţiile principale prezentate în continuare.
Sinteza planului de afaceri conţine prezentarea pe scurt a proiectului şi a concluziilor aferente

acestuia.
Planul de Afaceri Indicatorii generali fac referire la profilul
Sinteza general al beneficiarului, economia de energie
- prezentarea pe scurt a proiectului sau reducerea costurilor, acordul sponsorilor,
- concluzii performanţele antrepenoriale ale conducerii,
Indicatorii generali auditul financiar, cadrul legal şi acţionariatul
- profilul general al beneficiarului beneficiarului şi structura organizatorică.
- economia de energie sau reducerea costurilor
- acordul participanţilor
- performanţele antrepenoriale ale conducerii Indicatorii tehnici includ soluţia tehnică
- auditul financiar
- cadrul legal
propusă, efectele de îmbunătăţire a eficienţei
- acţionariatul beneficiarului energetice, precum şi riscurile acceptabile privind
- structura organizatorică. construirea şi exploatarea investiţiei.
Indicatorii tehnici
- soluţia tehnică propusă Indicatorii de mediu cuprind referiri la
- efectele de îmbunătăţire a eficienţei energetice reducerile de emisii de gaze, la reducerile de
- riscurile acceptabile privind construirea şi
exploatarea investiţiei. deşeuri ca urmare a ameliorării eficienţei
procesului de producţie, la reducerea pierderilor
Indicatorii de mediu
- reducerile de emisii de gaze de căldură şi agent termic.
- reducerile de deşeuri
- reducerea pierderilor de căldură şi agent termic. Costurile proiectului includ un plan detaliat
Costurile proiectului al investiţiei în care sunt prezentate toate fazele
- planul detaliat al investiţiei
- costurile locale (planificare, proiectare, instalare, echipamente,
- costurile externe gestiunea proiectului, taxe, clienţi etc.), costurile
locale şi costurile externe [2.01].
Indicatorii financiari
- înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale
- eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA) Indicatorii financiari fac referire la
- capacitatea de a genera lichidităţi înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale,
- perioada de rambursare a investiţiei
- capacitatea beneficiarului de a finanţa investiţia eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA), capacitatea
- existenţa garanţiilor de a genera lichidităţi, perioada de rambursare a
- flexibilitatea în cazul eşecului investiţiei, capacitatea beneficiarului de a finanţa
- principiile de evaluare
- analiza de risc financiar. investiţia, existenţa garanţiilor, flexibilitatea în
cazul eşecului, principiile de evaluare şi analiza
de risc financiar.
Figura 2.9 Conţinutul unui plan de afaceri (sursa: * * *,
Financing Energy Efficiency Application
Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles, Conform [2.01], în condiţiile în care în
Belgia, 2000). proiect sunt incluse operaţiuni de vânzare de
energie, este obligatorie includerea în planul de
afaceri a unui capitol separat referitor la condiţiile existente şi prognoza privind evoluţiile de pe piaţa
de energie.
2.3. Bibliografie
Belgia, 2000
[2.02] Voronca, M.M., Căbălău, D., Rotaru D., ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei’, ”Energia”
Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică, Noiembrie/Decembrie 2004,
Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62 - 64, 2004.

[2.04] * * *, Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, Monitorul Oficial al
României, partea I, Anul XIV - Nr. 734, 8 octombrie 2002.
2006.
[2.07] Stoian, M., Gestiunea investiţiilor, Curs digital, Academia de Studii Economice, Biblioteca
Digitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005.
[2.08] Popovici, A., ’Ce trebuie să conţină un Studiu de Fezabilitate’, 12 iulie 2006,
http://www.bizcafe.ro/, Bucureşti, 2006.
România, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 087 - X, 978 - 973 - 720 - 087 - 7, 2007.
[2.12] * * *, Completing the Market for Least-Cost Energy Services, A Study under the SAVE
Programme, Project Final Report, Contract No. XVII / 4.1031 / Z / 98 - 297, September 2000).
[2.13] Jişa, M., Managementul utilizării energiei - soluţie de bază pentru creşterea eficienţei energetice,
Promovarea Eficienţei Energetice în Industrie, ICEMENERG, Bucureşti, iunie 2001, pp. 71-8.
[2.14] Voronca, S. L., C.N. Transelectrica - realizarea şi implementarea unui sistem de management al
riscului, Revista Energetica, Iunie, anul 52 - nr.6, ISSN: 1453 - 2360, IRE, Bucureşti, pp. 301-
305, 2004.
[2.15] Ilin - Iancu, C., Finanţarea proiectelor - Metode de gestiune a riscurilor asociate proiectelor, Risk
Management Forum 2004, Bucureşti.
[2.16] * * *, Diccionarios, Universidad de Malaga, http://www.eumed.net/, 2007.

3. Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice.
Multe dintre proiectele energetice pe care le poate iniţia un operator economic privat sunt de
mică anvergură, astfel încât acestea pot fi rapid finanţate pe baza lichidităţilor interne de care acesta
dispune.
Sunt cazuri în care, datorită anvergurii semnificative a proiectelor energetice, pe lângă

disponibilităţile interne sunt necesare şi resurse financiare atrase.
Problema care se ridică este legată de modul în care pot fi atrase aceste resurse externe pentru
completarea schemei de finanţare.
3.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar
Finanţatorii sunt interesaţi în a avea garanţia recuperării resurselor financiare acordate pentru
realizarea proiectelor, mai ales pentru a preveni situaţia în care investiţia nu produce efectele scontate,
avute în vedere în faza elaborării planului de afaceri [3.03].
Operatori economici privaţi ar trebui şi aceştia să fie preocupaţi de rambursarea creditelor

obţinute, în măsura în care orice împrejurare care ar duce la neplata datoriilor ar afecta în mod serios
credibilitatea acestora şi, în consecinţă capacitatea de a accesa alte finanţări comerciale în viitor.
Există o varietate largă de finanţări comerciale oferite de diverse instituţii financiare, dar
succesul în realizarea unui proiect energetic poate depinde de selectarea şi accesarea celei mai bine
adaptate creditări la particularităţile proiectului în analiză [3.01].
O categorie aparte este cea a investitorilor de capital care participă cu resurse financiare la
realizarea proiectelor energetice [3.03]. În această situaţie, o atenţie deosebită trebuie acordată ratelor
de recuperare la care aceştia se pot aştepta în urma investiţiei făcute precum şi riscurilor asociate
acesteia.
Procesul prin care se maximizează atractivitatea (bancabilitatea) unui proiect în raport cu

potenţiali finanţatori sau investitori de capital poate fi numit montaj financiar (financial engineering
[3.02]).
Activităţile aferente acestui proces sunt următoarele [3.02]:

• selectarea surselor de finanţare cel mai bine adaptate proiectului;
• structurarea proiectului astfel încât cerinţele referitoare la rambursarea creditelor să fie
acoperite în mod corespunzător;
• structurarea proiectului astfel încât ratele de recuperare către investitorii de capital să fie
optim corelate cu riscurile asumate şi toate riscurile potenţiale să fie în mod adecvat
evaluate.
3.2. Obstacole în finanţarea proiectelor
Principalele obstacole în finanţarea proiectelor energetice, conform [3.02], sunt:

• obstacole asociate proiectului energetic în sine;
• obstacole asociate caracteristicilor beneficiarului proiectului;
• obstacole asociate caracteristicilor la nivel naţional, din punct de vedere politic, legal, de
reglementare, economic etc.
Între categorii există interdependenţe iar obstacolele incluse în cea de a treia categorie se
situează în afara zonei de intervenţie a beneficiarilor proiectelor.

32 Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice
3.2.1. Obstacole asociate proiectului energetic în sine
După [3.02], obstacolele asociate proiectului energetic sunt următoarele:

• anvergura redusă a proiectelor energetice, cu influenţe negative asupra costurilor de
tranzacţionare;
• lipsa de înţelegere a utilizării eficiente a energiei (ex. conţinut şi avantaje), manifestată la
nivelul instituţiilor financiare.
Cea mai importantă piedică în finanţarea proiectelor energetice este talia relativ redusă a
acestora. Investiţia specifică în zona producerii de energie poate varia între 500 şi 1500 dolari
SUA/kWinstalat.
Simple proiecte de valorificare a surselor regenerabile de energie pot necesita investiţii de

ordinul milioanelor de dolari SUA.
Proiectele de construcţie a unor noi capacităţi de producere a energiei bazată pe combustibil

fosil pot antrena costuri mult mai ridicate, proporţionale cu capacitatea instalată.
Comparativ cu astfel de investiţii, modernizarea iluminatului public stradal sau a sistemelor de

alimentare cu apă potabilă la nivelul unei municipalităţi sau înlocuirea compresoarelor în staţia de aer
comprimat a unui operator din industrie implică costuri semnificativ mai reduse.
Indiferent de anvergura investiţiei, există nişte costuri suplimentare numite generic costuri de
tranzacţionare.
Costurile de tranzacţionare apar în faza de obţinere a finanţării comerciale [3.03], nedepinzând

direct proporţional cu investiţia efectivă (care include costurile cu investiţiile şi forţa de muncă).
Costurile de tranzacţionare au o pondere mai mare în investiţiile mici decât în cele aferente
unor proiecte de talie mai mare.
Din acest motiv, instituţiile finanţatoare

contract BERD contract impun o limită minimă a investiţiei aferente unui
consultanţă linie credit contracte consultanţă
proiect.
Consultanţi Consorţiu bănci Evaluatori
Se menţine astfel, între limite acceptabile,
credite contracte ponderea costurilor induse de aprobarea şi
plan afaceri verificare
asistenţă Clienţi validare administrarea împrumuturilor din totalul
resurselor avute la dispoziţie de acestea.
stimulente grant
Fondul ‘Kozlodui’ Se manifestă astfel, tendinţa marilor
Figura 3.1 Bulgarian Energy Efficiency and Renewable finanţatori de a-şi orienta atenţia către proiecte
Sources Credit Line BEERECL (sursa: de investiţii de mari dimensiuni, contrar
http://www.beerecl.com/). oportunităţilor de investiţii în domeniul utilizării
eficiente a energiei, care rămân practic nevalorificate.
Datorită ponderii relativ mari a costurilor de tranzacţionare, un proiect energetic de talie mică
trebuie să fie caracterizat de o rată ridicată de recuperare, astfel încât resursele obţinute să fie o
contrapondere a acestor costuri considerate ‘neproductive’.
Instituţiile financiare internaţionale recurg, conform [3.04], la eliminarea obstacolelor induse de

anvergura redusă a proiectelor energetice prin:
• deschiderea unor linii de credit prin intermediul unor instituţii bancare locale (figura 3.1);
• crearea unor fonduri de investiţii specializate.

Fond de tip ‚revolving’

Consiliul de Criterii de eligibilitate - exemplu
Administraţie
• Finanţarea solicitată se situează între 100 mii şi 1
recomandă aprobă milion dolari SUA
finanţări finanţări serviciu
datorie • Minim 20% din finanţare să fie acoperită de
Comitet de Executiv
investiţii Fond beneficiar (din surse proprii sau atrase)
contract de management • Perioada de recuperare a investiţiei să fie de

propune maximum 4 (5) ani
Contract de
finanţări
finanţare
Administrator
Fond • Investiţia aduce beneficii financiare, cel puţin 50%
din acestea provenind din economia de energie
solicitare finanţare consultanţă
credite • Autorizaţie de mediu existentă sau în curs de
Clienţi obţinere
Fond
Figura 3.2 Fondul Român pentru Eficienţa Energiei (sursa: Figura 3.3 Criterii de eligibilitate aplicate de Fondul
* * *, Romania Energy Efficiency Project, Român pentru Eficienţa Energiei (sursa: * * *,
Project Document, Report no. 24637 – RO, the Romania Energy Efficiency Project, Project
World Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002. Document, Report no. 24637 – RO, the World
Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002)
Planul de Afaceri - exemplu
Sinteza
- prezentarea pe scurt a proiectului În România, eliminarea obstacolelor induse
- concluzii de anvergura redusă a proiectelor energetice, în
Indicatorii generali pofida potenţialului extrem de ridicat la nivelul
- profilul general al beneficiarului largii majorităţi a sectoarelor economice din
- economia de energie sau reducerea costurilor
- acordul participanţilor România a creat perspectiva înfiinţării unor
- performanţele antrepenoriale ale conducerii fonduri specializate [3.01].
- auditul financiar
- cadrul legal
- acţionariatul beneficiarului Un exemplu este Fondul Român pentru
- structura organizatorică. Eficienţa Energiei creat de Guvernul României cu
Indicatorii tehnici
asistenţa Băncii Mondiale (figura 3.2).
- soluţia tehnică propusă
- efectele de îmbunătăţire a eficienţei energetice Ocuparea nişei de piaţă, aferentă acestor
- riscurile acceptabile privind construirea şi
exploatarea investiţiei.
tipuri de investiţii şi lăsată liberă de marii
finanţatori poate fi realizată prin finanţările
Indicatorii de mediu
- reducerile de emisii de gaze
promovate de astfel fonduri.
- reducerea pierderilor de căldură şi agent termic. Astfel în contextul unor costuri de
Costurile proiectului tranzacţionare mai puţin semnificative dar totuşi
- planul detaliat al investiţiei ridicate, şi acestea impun un prag minim privind
- costurile locale
- costurile externe valoarea investiţiei dar inferior celui practicat de
marii finanţatori.
Indicatorii financiari
- înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale
- eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA) Ca şi în cazul instituţiilor financiare
- capacitatea de a genera lichidităţi internaţionale, fondurile specializate pot adopta
- perioada de rambursare a investiţiei
- capacitatea beneficiarului de a finanţa investiţia anumite criterii de aprobare a finanţării denumite
- existenţa garanţiilor criterii de eligibilitate [3.01].
- flexibilitatea în cazul eşecului
- principiile de evaluare
- analiza de risc financiar. Criteriile de eligibilitate au menirea de a
conduce la minimizarea costurilor de
Figura 3.4 Planul de afaceri (sursa: * * *, Financing tranzacţionare pentru fiecare proiect în parte.
Energy Efficiency Application Manual, Energy
Charter Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).
Lipsa de înţelegere a atractivităţii
proiectelor energetice, manifestată de factorii de decizie din instituţiile financiare, are drept cauză

experienţa redusă în finanţarea acestora în raport cu cea acumulată în finanţarea, spre exemplu, a
extinderii capacităţilor de producţie.
Spre deosebire de primul caz, în care realizarea proiectului energetic conduce la reducerea unor
consumuri aferente unui acelaşi parametru funcţional (ex. producţia marfă), în cel de al doilea caz,
proiectul de extindere conduce la creşterea certă a producţiei şi, implicit a veniturilor obţinute.
În consecinţă, băncile vor continua să fie mai familiare cu proiectele din sectorul energetic.
Un alt motiv al neimplicării instituţiilor financiare în proiectele energetice poate fi şi perspectiva

prestigiului consolidat în cazul finanţării unor proiecte de mare anvergură, vizibilitate şi impact din
domeniul energetic.
Eliminarea acestui obstacol poate fi realizată chiar de instituţiile financiare prin recurgerea la
angajarea unor specialişti sau la crearea unor compartimente specializate în analiza proiectelor
energetice.
În raport cu acelaşi obstacol, beneficiarul proiectului nu are ca unică alternativă decât pe aceea a
prezentării cu multă claritate, la nivelul Planului de afaceri [3.02, 3.03], a avantajelor proiectului
energetic.
3.2.2. Obstacole asociate caracteristicilor beneficiarului proiectului
Conform [3.02], cel mai important obstacol asociat beneficiarului proiectului energetic este
solvabilitatea limitată a acestuia.
Unul dintre cei mai relevanţi indicatori utilizaţi de finanţatori în evaluarea riscurilor asociate
unui beneficiar este situaţia financiară înregistrată în trecut.
Un operator economic cu performanţe financiare constant bune pe parcursul ultimilor ani poate
fi considerat de finanţatori ca un beneficiar prezentând un risc redus.
În cazurile unor beneficiari de risc moderat sau ridicat, există soluţii de montaje financiare care
compensează lipsa de solvabilitate [3.06].
Dintre cele mai des utilizate măsuri de compensare sunt:

• majorarea ponderii capitalului direct investit în proiect;
• selectarea unor finanţatori dispuşi să accepte un grad mai ridicat de risc;
• asigurarea de garanţii comerciale;
• asigurări pentru protejarea celor mai vulnerabile faze ale proiectului.
Aceste măsuri duc la creşterea costurilor aferente finanţării, dar proiectul poate fi viabil în cazul
compensării acestui neajuns cu o rată ridicată de recuperare [3.02].
O altă modalitate de a depăşi obstacolul reprezentat de riscul moderat sau ridicat al unor
beneficiari implică separarea proiectului energetic în raport cu beneficiarul acestuia.
Cele două metode de separare [3.02], sunt:

• externalizarea: presupune transferul complet al gestiunii energiei către o firmă specializată,
care preia investiţia, riscul asociat beneficiarului fiind irelevant;
• crearea unei companii de proiect: obiectul de activitate este chiar realizarea proiectului
energetic, bonitatea acesteia fiind superioară celei aferente beneficiarului.

3.2.3. Obstacole asociate caracteristicilor la nivel naţional
Obstacolele asociate caracteristicilor la nivel naţional, după [3.02], sunt:

• lipsa de informaţie şi experienţă în dezvoltarea planului de afaceri;
• lipsa existenţei unor finanţări în condiţii avantajoase şi pe termen lung;
• costuri ridicate la dezvoltarea proiectelor.
Un operator privat fără experienţă în a obţine resurse financiare prin creditare comercială, va
întâlni inevitabil dificultăţi în dezvoltarea unui plan de afaceri [3.06].
Astfel de probleme apar des la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii precum şi la nivelul
municipalităţilor, care, în extrem de puţine cazuri, au specialişti cu experienţă în realizarea unui plan
de afaceri.
Un plan de afaceri necorespunzător poate fi cauza respingerii unui proiect, poate chiar extrem
de bun, de la finanţare.
Pe termen scurt, acest obstacol poate fi depăşit prin angajarea unui expert sau accesarea
serviciilor unei companii de servicii energetice (ESCO), care, pe lângă realizarea planului de afaceri
poate asigura implementarea şi gestiunea proiectului [3.02].
Pe termen lung, operatorii economici privaţi pot folosi una dintre cele două opţiuni posibile,
formarea unui specialist în dezvoltarea planului de afaceri sau achiziţionarea de servicii specializate.
La nivelul municipalităţilor, este în general mai avantajoasă opţiunea formării de personal sau
crearea unui compartiment specializat în dezvoltarea planului de afaceri aferent proiectului [3.02].
Lipsa finanţărilor pe termen lung şi în condiţii comerciale avantajoase (perioade de graţie

generoase şi niveluri scăzute ale dobânzilor) reprezintă un obstacol care se manifestă mai ales pe
pieţele financiare din ţările cu economii în tranziţie sau în curs de dezvoltare.
O posibilă soluţie pentru depăşirea acestui obstacol în realizarea unui proiect energetic poate fi
divizarea finanţării pe componente şi, pentru anumite tipuri de proiecte, încheierea unor contracte de
leasing sau de tip credit furnizor pentru achiziţionarea de echipamente.
În unele ţări, inclusiv cele aflate la finalul perioadei de tranziţie, proprietatea asupra
infrastructurii poate fi supusă unor schimbări frecvente, cadrul legal şi responsabilităţile fiind uneori
neclare.
În aceste condiţii, dezvoltarea unui proiect energetic ce antrenează beneficiari poziţionaţi diferit
în raport cu bunurile deţinute în proprietate, este unul dificil [3.02].
Un exemplu sugestiv ar putea fi cel al sistemelor de iluminat public, unde serviciul public este
asigurat de municipalitate, care deţine proprietatea asupra surselor de iluminat, în timp ce stâlpii şi
reţelele de alimentare cu energie electrică sunt în proprietatea furnizorului de electricitate.
Într-un astfel de caz, piedica este constituită de lipsa certitudinii realizării proiectului, după
parcurgerea prealabilă a etapei de dezvoltare a proiectului [3.03].
Astfel de obstacole pot fi eliminate dacă, pentru dezvoltarea proiectelor se apelează la

specialişti, serviciile acestora putând fi contractate pe bază de comision.
În alternanţă, acoperirea riscurilor proiectului cu garanţii municipale sau accesarea asistenţei

financiare nerambursabile pot fi, în aceeaşi măsură, eficiente.

3.3. Soluţii pentru depăşirea obstacolelor în finanţarea proiectelor
Soluţiile pentru depăşirea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice [3.07], se situează, de

regulă, în afara zonei de intervenţie care s-ar putea afla la îndemâna beneficiarilor.
Pot exista însă şi modalităţi prin care beneficiarii proiectelor pot acţiona pentru depăşirea unora
dintre obstacolele menţionate anterior.
După [3.02], cele mai uzuale modalităţi sunt:

• gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect;
• participarea cu capital;
• individualizarea juridică a proiectului;
• leasing-ul;
• compania de servicii energetice;
• externalizarea;
• finanţări nerambursabile şi împrumuturi preferenţiale;
• garanţiile;
• implicarea specialiştilor;
• comisionul de succes;
• formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri.
3.3.1. Gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect
Prin gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect (ca în exemplul din figura
3.5), multe din costurile de tranzacţionare asociate proiectului energetic [3.07], pot fi proporţional mai
reduse.
Valoarea
Nr. Proiect EE cu componente multiple
(dolari SUA)
1 Modernizare gospodărie apă uz industrial 37.500
2 Reutilare staţie compresoare 36.082
Valoare investiţie
3 Montare baterie condensatori compensare 45.000
(mii dolari SUA)
4 Modernizare centrală termică 43.848 500 Investiţia
5 Modernizare cuptor ars sticlă decor 26.100 CF3
I3
6 Automatizare cuptor topit sticlă 54.400
7 Cuptor recoacere tip tunel cu conveior 33.070
8 Cuptoare recoacere sticlă (trei) 12.000 Investiţia
9 Modernizare cuptoare sticlă colorată 72.000 I2
10 Recuperator producere apă caldă 9.600
11 Reabilitare cuptoare ardere porţelan 63.000 100
12 Reabilitare cuptor depuneri metalice 35.000 CF2
13 Lucrări de construcţii 20.000
I1 - instalare baterii condensatoare
14 Lucrări de montaj 5.500 CF1
compensare energie reactivă
15 Studiu de soluţie 5.500
Investiţia I2 - modernizare staţie compresoare
16 Consultanţă tehnică 2.500
10 I1 I3 - instalare cazan abur pe biomasă
17 Transport 10.000
18 Formare personal 2.500
Total 513.600
1 lună 1 an 5 ani
Figura 3.5 Exemplu de grupare a mai multor proiecte de Figura 3.6 Exemplu de grupare a mai multor proiecte cu
acelaşi tip într-un singur proiect energetic costuri de investiţii (I) şi termene brute de
realizat în industria sticlei şi porţelanului (sursa: recuperare (TRB) crescătoare în industria
* * *, Studii de caz, Fondul Român pentru alimentară. Beneficiile financiare (CF) sunt
Eficienţa Energiei, Bucureşti, folosite la realizarea investiţiilor I2 şi I3.
http://www.free.org.ro, 2006).
Spre exemplu, bonitatea financiară a unui beneficiar este verificată o singură dată iar studiul de
fezabilitate realizat pentru un proiect poate fi, pentru proiecte într-o măsură suficientă asemănătoare,
valorificat fără restricţie.

În fapt, gruparea proiectelor reprezintă o metodă de reducere la scară a costurilor de

tranzacţionare [3.02]. Pentru a obţine efectele scontate, proiectele trebuie să prezinte puternice
similarităţi în toate privinţele.
Modernizarea sistemelor locale de alimentare cu energie termică în clădiri ale administraţiei

publice locale (şcoli, grădiniţe, spitale, locuinţe sociale etc.), realizate iniţial după proiecte tipizate sau
creşterea eficienţei sistemelor de iluminat public stradal reprezintă exemple sugestive.
Gruparea proiectelor oferă şi perspectiva achiziţionării centralizate a unora dintre echipamente,

cu reduceri semnificative ale costurilor de investiţii [3.02].
O altă modalitate de grupare a proiectelor energetice este cea sugerată în figura 3.6, care ia
simultan în considerare proiectele de investiţii cu costuri reduse şi termene brute scurte de recuperare
(TRB) a acestora şi proiecte de investiţii cu costuri mai ridicate şi termene brute medii de recuperare.
Aceste aspecte pot fi avute în vedere de autorităţile locale, în preocuparea acestora de a orienta
resursele şi aşa modeste de care dispun către alte priorităţi identificate în plan local.
Un exemplu ar putea fi constituit de realizarea de către o autoritate locală a unor proiecte de

modernizare a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi iluminat public exterior care ar putea facilita
obţinerea de lichidităţi pentru derularea investiţiilor în domeniul modernizării sistemelor locale şi
centralizate de alimentare cu energie termică.
3.3.2. Participarea cu capital
Instituţiile financiare evită acoperirea în totalitate, prin îndatorarea beneficiarului, a costurilor

aferente unui proiect, fapt care ar duce la preluarea integrală de către finanţator a riscurilor asociate
proiectului şi beneficiarului.
Asigurarea finanţării datoriei devine mult mai simplă dacă în realizarea proiectului sunt atraşi şi
investitori de capital dispuşi să preia o parte din riscuri [3.06].
Cu cât ponderea participării cu capital la realizarea investiţiei este mai mare, cu atât mai puţin
este necesară creditarea comercială [3.02].
În astfel de situaţii, o parte mai mare din lichidităţile obţinute după realizarea proiectului revin
investitorului, în condiţiile în care acesta preia o parte semnificativă din riscuri de la finanţator.
Finanţare ‚tradiţională’ Participarea cu capital Finanţare ‚tradiţională’ Individualizarea juridică
Investitor Bancă
Bancă Bancă Bancă
capital serviciu
credit serviciu serviciu credit serviciu capital
credit datorie
datorie datorie datorie
Beneficiar Beneficiar Beneficiar Beneficiar
investiţie investiţie investiţie investiţie
resurse beneficii resurse beneficii resurse beneficii capital beneficii
Proiect Proiect Proiect Companie de Proiect
Figura 3.7 Participarea cu capital la realizarea unei Figura 3.8 Individualizarea juridică a unui proiect de
investiţii în domeniul energetic. investiţii în domeniul energetic.
Organismele financiare internaţionale pot participa cu capital la realizarea investiţiilor în

domeniul utilizării eficiente a energiei [3.04].
Asocierile de tip joint - venture şi companiile de servicii energetice pot, de asemeni, participa cu
capital la realizarea investiţiilor în domeniul utilizării eficiente a energiei [3.02].

3.3.3. Individualizarea juridică a proiectului
Sunt situaţii în care operatori economici cu credibilitate financiară redusă au dificultăţi în

obţinerea de creditare comercială, pe baza balanţelor şi bilanţurilor financiare deşi intenţionează
realizarea de proiecte energetice care generează lichidităţi în cantităţi suficient de mari, pentru ca
cerinţele legate de rambursarea creditelor comerciale folosite la finanţarea proiectelor să fie respectate.
Pentru anumite tipuri de proiecte energetice, o posibilă soluţie de eliminare a inconvenientului

menţionat anterior ar fi garantarea creditului cu lichidităţile obţinute după implementare [3.02].
Mecanismul în sine reprezintă individualizarea juridică a proiectului şi constă în ‘izolarea’

proiectului în raport cu operatorul economic şi crearea unei noi entităţi cu personalitate juridică, ale
cărei bunuri să fie echipamentele energetice deja instalate şi ale cărei lichidităţi să provină din
economiile de energie şi resurse primare realizate.
Datorită securizării finanţării în raport cu proiectul, mai degrabă decât cu beneficiarul acestuia,
în cazul aplicării celor două mecanisme anterior menţionate, se face referire la noţiunea de ‘finanţarea
proiectelor’ [3.02].
Finanţarea individualizată a proiectelor este posibilă numai în cazurile în care echipamentele

energetice sunt modulare, uşor de integrat în instalaţii, altele decât cele cărora le-au fost iniţial
destinate, sau în legătură cu care furnizorul s-a angajat să aplice sistemul ‘buy-back’ [3.05].
Echipamentele pot astfel fi folosite ca garanţii pentru acoperirea riscurilor legate de eşec.
În aceste condiţii, pentru modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă sau a

iluminatului public exterior s-ar putea mai uşor recurge la finanţarea proiectelor decât în cazul
reabilitării termice a unor clădiri.
3.3.4. Leasing-ul
Există situaţii în care un operator economic, ale cărui resurse financiare sunt supuse simultan
presiunii diferitelor necesităţi, nu poate sau nu
Finanţare ‚tradiţională’ Leasing-ul doreşte să recurgă la creditare comercială [3.07].
rată leasing Societate
Leasing-ul reprezintă o soluţie de ieşire din impas.
Bancă de leasing
credit serviciu Un contract de leasing ar putea fi avut în
datorie Beneficiar drept de
Beneficiar investiţie utilizare vedere în situaţia în care ratele de leasing ar fi
investiţie inferioare valorii exprimate în bani a economiilor
resurse
Proiect de energie [3.02].
beneficii
beneficii Echipament
Proiect Recurgerea la leasing poate degreva bugetul
beneficiarului de solicitări şi direcţionarea
Figura 3.9 Leasing-ul. Dreptul de proprietate asupra
echipamentului trece la beneficiarul investiţiei
resurselor financiare spre alte priorităţi, simultan
după achitarea valorii reziduale. cu reducerea costurilor de funcţionare.
Pentru operatorii economici de talie mică şi medie, ratele de leasing pot fi incluse în costurile de
producţie care sunt scutite de impozitul pe proprietate sau pe profit [3.02].
Leasing-ul este posibil în cazurile în care echipamentele energetice sunt modulare, uşor de
integrat în instalaţii, altele decât cele cărora le-au fost iniţial destinate.
Pentru transformatoarele din staţiile electrice de transformare sau pentru cazanele cu eficienţă
energetică ridicată aferente sistemelor de alimentare cu energie termică, s-ar putea mai uşor recurge la
leasing decât în cazul materialelor necesare reabilitării termice a unor clădiri.

După [3.02], o alternativă a leasing-ului este contractul leasing furnizor, în cadrul unui astfel de
aranjament, cuantumul plăţilor periodice fiind superior ratei de leasing, după o anumită perioadă de
timp dreptul de proprietate asupra echipamentelor fiind transferat beneficiarului.
Companiile de servicii energetice recurg în mod frecvent la contracte leasing furnizor, în

situaţiile în care beneficiarul nu dispune de bonitatea financiară necesară achiziţiei directe a
echipamentelor.
3.3.5. Compania de servicii energetice
O companie de servicii energetice (Energy Services COmpany - ESCO), este un operator

economic capabil să furnizeze o gamă largă de servicii grupate într-un singur pachet [3.02].
Contract
performanţă
În afară de implementarea şi gestiunea
proiectelor energetice, o companie de servicii
serviciu energetice poate asigura dezvoltarea proiectelor,
Beneficiar Companie de negocierea, în numele beneficiarilor, cu
investiţie servicii energetice
plată finanţatorii, sau chiar o parte din capital prin
Contract
Serviciu datorie finanţare finanţare
investiţii directe în proiecte.
Bancă Multe din soluţiile de finanţare a

proiectelor energetice [3.02], pot fi furnizate de
Figura 3.10 Finanţarea externă a companiilor de servicii către o companie de servicii energetice.
energetice (sursa: Energy Charter Secretariat,
Third Party Financing Achieving its potential, Esenţa relaţiei dintre aceasta şi beneficiari
Bruxelles, Belgia, 2003)
este reprezentată de contractul de performanţă
[3.02].
Contractul dintre o companie de servicii energetice şi un operator economic defineşte:

• natura aranjamentului financiar utilizat;
• modul de împărţire a beneficiilor rezultate în urma obţinerii economiilor de energie.
Creditarea comercială poate fi asigurată pe baza bilanţului financiar al beneficiarului, al

companiei de servicii energetice sau al proiectului în sine.
Investiţiile de capital pot fi susţinute fie de beneficiar, fie de compania de servicii energetice fie
de amândoi partenerii.
Finanţare ‚tradiţională’ ESCO – Economii partajate Finanţare ‚tradiţională’ ESCO – Economii garantate
Bancă
Beneficiar credit serviciu
serviciu credit serviciu serviciu ESCO
credit credit datorie
datorie datorie investiţie datorie
Beneficiar
Beneficiar ESCO Beneficiar
capital investiţie
investiţie investiţie taxă
gestiune
resurse beneficii beneficii partajate resurse beneficii capital beneficii
Proiect Proiect Proiect Proiect

gestiune
Figura 3.11 Compania de servicii energetice: contract de Figura 3.12 Compania de servicii energetice: contract de
economii partajate (sursa: * * *, Financing economii garantate (sursa: * * *, Financing
Energy Efficiency Application Manual, Energy Efficiency Application Manual,
Energy Charter Secretariat, Bruxelles, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,
Belgia, 2000). Belgia, 2000).
Economiile de energie (ca şi riscurile asociate proiectului) pot fi împărţite între beneficiar şi
companie (ca în figura 3.11), în conformitate cu un algoritm de comun acord stabilit.

Ca alternativă, beneficiarul poate plăti companiei o taxă constantă, bazată pe o cotă parte din
costurile cu energia şi resursele primare, precedente implementării proiectului, în condiţiile în care
compania îşi asumă integral riscurile asociate proiectului (figura 3.12).
Costurile înregistrate de beneficiar pot varia semnificativ în raport cu relaţiile stabilite între
acesta şi compania de servicii energetice.
În cazul în care plata creditului este asigurată exclusiv pe baza veniturilor realizate de beneficiar
prin execuţia bugetară, compania nu îşi va asuma nici un risc şi, în consecinţă, va factura
beneficiarului costuri mai mici pentru serviciile prestate.
Totuşi, reducerea costurilor poate fi alterată în cazul în care beneficiarul va plăti pentru
garantarea creditului obţinut pentru realizarea investiţiei energetice [3.02].
Costuri suplimentare pot apare în cazul evaluării şi monitorizării economiilor de energie.
În situaţia în care în relaţia contractuală dintre beneficiar şi companie nu sunt prevăzute astfel de
servicii, un contract bazat pe plata unei taxe constante poate minimiza costurile înregistrate de
beneficiar.
3.3.6. Externalizarea
Orice entitate, fie ea instituţie, organism, operator economic sau organizaţie desfăşoară o serie
de activităţi de bază strict legate de obiectul de activitate definit în actul său constitutiv.
În plus, pentru realizarea obiectului de activitate, aceasta este obligată să deruleze şi alte tipuri
de activităţi, pentru care, de regulă, nu dispune de personal specializat.
Operare ‚tradiţională’ Servicii externalizate Din acest motiv, ar putea fi, de departe, mai
Furnizori de Furnizori de
benefică utilizarea unor experţi sau a unor firme
energie şi resurse energie şi resurse specializate care să furnizeze servicii energetice
de calitate.
energie şi plăţi
resurse plăţi Beneficiar
energie şi
resurse Această operaţiune poartă denumirea de
plăţi externalizare a serviciilor energetice [3.02].
Beneficiar
Furnizor
Furnizare
Servicii servicii
servicii Externalizarea reprezintă cel mai complet
energetice energetice
energetice transfer de responsabilitate în legătură cu
administrarea serviciilor energetice (figura 3.13).
Figura 3.13 Externalizarea serviciilor energetice (sursa: *
* *, Financing Energy Efficiency Application
Manual, Energy Charter Secretariat, Baza unei astfel de operaţiuni este
Bruxelles, Belgia, 2000). constituită de un contract de performanţă, un
minim de servicii energetice prestate putând fi
achiziţionate în schimbul unei taxe fixe.
Colaborarea de acest tip stimulează furnizorul de servicii energetice să acţioneze pentru

reducerea costurilor sale în vederea maximizării profitului.
Externalizarea transferă responsabilitatea accesării finanţărilor de la beneficiar la furnizorul de

servicii energetice, analiza credibilităţii financiare a beneficiarului devenind inutilă.
În acelaşi timp, toate riscurile la nivelul beneficiarului sunt de asemeni eliminate, cu excepţia
unicului risc reprezentat de alegerea corectă a furnizorului de servicii energetice.

3.3.7. Finanţări nerambursabile şi împrumuturi preferenţiale
Diferite instituţii financiare pun la dispoziţia beneficiarilor o varietate largă de finanţări

nerambursabile şi împrumuturi preferenţiale [3.04].
Aceste resurse financiare pot fi destinate unor categorii particulare de operatori economici sau
unor tipuri specifice de investiţii.
Alocarea acestor resurse are ca scop micşorarea costurilor financiare efective, prin utilizarea
acestora împreună cu creditele comerciale.
Alte resurse financiare pot fi folosite pentru acoperirea unor costuri aferente dezvoltării
proiectelor [3.03].
Când sunt disponibile, finanţările nerambursabile şi împrumuturile preferenţiale pot face

diferenţa între un proiect acceptat sau respins de finanţatori [3.02].
3.3.8. Garanţiile
Unul dintre elementele cheie care trebuie luat în considerare la finanţarea unui proiect, inclusiv
a unui proiect energetic, este gestiunea riscului [3.02].
Reducerea celor mai multe dintre riscurile asociate unui proiect energetic poate fi realizată în
mai multe feluri.
Spre exemplu, implicarea unor consultanţi cu experienţă în etapa dezvoltării proiectului [3.03],
poate reduce riscul unor performanţe inferioare celor estimate iniţial.
Calea cea mai obişnuită de alocare a riscurilor este prin utilizarea garanţiilor [3.05].
Garanţia comercială directă, asemănătoare poliţei de asigurare, se încheie între beneficiarul

proiectului şi o societate de asigurare, care, în schimbul unei anumite taxe îşi asumă anumite riscuri
specifice proiectului, până la un plafon financiar de comun stabilit.
Garanţiile comerciale diferă în funcţie de riscul pe care îl acoperă şi de gradul de acoperire

[3.02].
După [3.06], o etapă importantă în dezvoltarea proiectelor se bazează pe evaluarea şi alocarea

riscurilor.
Evaluarea are la bază identificarea perioadelor critice pe întreaga durată de viaţă a proiectului.
Alocarea presupune acoperirea cu garanţii a acestor perioade.
Ca alternativă la acoperirea cu garanţii comerciale directe şi pentru reducerea costurilor

financiare totale ale proiectului, în perioadele cu expunere maximă la risc pot fi folosite garanţiile
comerciale parţiale [3.02].
O garanţie comercială parţială acoperă toate riscurile într-o anumită etapă şi, din acest motiv,
societatea de asigurare va recurge la protejarea sa împotriva anumitor riscuri care se află în zonele de
control ale guvernelor şi autorităţilor locale.
O instituţie financiară care acordă garanţii comerciale parţiale ar putea solicita garanţii suverane
sau municipale [3.04], deşi acestea nu sunt relevante pentru proiectele energetice, în general de mici
dimensiuni.

3.3.9. Implicarea experţilor
Implicarea unor consultanţi cu experienţă în diferite etape critice în dezvoltarea proiectului

[3.03], poate reduce semnificativ riscurile asociate proiectului.
După [3.06], cel mai mare risc constă în obţinerea de lichidităţi într-o măsură mai mică decât
cea dorită.
Experţii pot fi angajaţi în oricare dintre fazele de dezvoltare a proiectului sau pentru toate
acestea, în cazul externalizării [3.02].
Deşi costurile implicării unor experţi cu înaltă calificare sunt semnificative, potenţialele
beneficii aduse proiectului pot fi mult mai mari.
Dezvoltarea unui proiect energetic este un proces complex, cu atât mai mult cu cât cadrul legal
şi de reglementare în multe din ţările în curs de dezvoltare prezintă incertitudini.
În astfel de condiţii, cerinţa esenţială este îmbinarea unei bune cunoaşteri a condiţiilor de
reglementare (care, în unele cazuri, poate fi furnizată de organizaţii existente în ţările respective), cu o
expertiză în domeniul eficienţei energetice [3.02].
3.3.10. Comisionul de succes
Costurile de dezvoltare a unui proiect energetic, care pot fi substanţiale, trebuie acoperite chiar
înainte de evoluţia, în sine, a proiectului.
Angajarea de expertiză în dezvoltarea proiectului ar putea reprezenta o soluţie pentru reducerea

riscurilor asociate, dar nu şi pentru eliminarea totală a acestora.
În aceste condiţii, asumarea riscurilor ar putea fi împărţită între beneficiar şi experţii în

dezvoltarea proiectului prin încheierea unei relaţii contractuale de tip comision de succes, prin care
experţii ar putea încasa contravaloarea muncii prestate doar în cazul în care proiectul produce efectele
scontate.
Un astfel de sistem poate avea dezavantajul unor proceduri juridice laborioase în caz de conflict
între părţi.
3.3.11. Formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri
Punerea la punct a unui bun Plan de afaceri este, ca potenţial, cea mai importantă etapă din
întregul ciclu de dezvoltare a proiectului.
Formarea continuă în domeniul dezvoltării Planului de afaceri este pe larg folosită în ţările
dezvoltate, dar de multe ori, specialiştii din ţările în curs de dezvoltare nu dispun de resursele
financiare necesare acoperirii costurilor aferente pentru accesarea acestei pregătiri [3.02].
Multe dintre abilităţile necesare pentru realizarea unui Plan de afaceri au caracter general, dar
câteva dintre ele sunt specifice exclusiv proiectelor energetice.
În contextul lipsei de experienţă a investitorilor în legătură cu proiectele energetice, trebuie

scoase în evidenţă avantajele acestora, pentru a dezvolta interesul şi entuziasmul necesar [3.02].
În plus, realizarea unor astfel de proiecte pune în discuţie aspecte legale şi de reglementare
specifice, la care trebuie să se facă referire în Planul de afaceri.

3.3.12. Contribuţia instituţiilor financiare internaţionale (IFI)
Instituţiile financiare internaţionale deţin un rol semnificativ în promovarea şi dezvoltarea

investiţiilor în domeniul eficienţei energetice şi a serviciilor energetice în industrie.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este cel mai mare investitor din România,
cel de al doilea stat ca mărime considerat eligibil pentru finanţările BERD.
BERD asigură finanţarea externă a beneficiarilor prin acordarea de credite, furnizează capital
pentru investiţii, oferă garanţii pentru acoperirea riscului de creditare şi acordă facilităţi de leasing.
Investiţiile directe ale BERD variază în general între 5 milioane şi 230 milioane de euro. Şi
proiectele de mai mici dimensiuni sunt finanţate direct de BERD dar şi cu ajutorul unor intermediari.
În prezent, BERD a furnizat, împreună cu alţi finanţatori semnificativi, sprijin financiar unui
număr de 11 companii de servicii energetice activând în şase state ale Uniunii Europene inclusiv
România, toate acestea fiind finanţate prin facilităţi de credit de tip multi-proiect.
Prima investiţie semnificativă realizată în România şi finanţată de BERD a fost Proiectul de

Conservare a Energiei Termice în valoare totală de 59,5 milioane euro, care a fost destinat acoperirii
nevoile urgente de investiţii pentru modernizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie
termică din oraşele Buzău, Făgăraş, Olteniţa, Paşcani şi Ploieşti.
Împrumutul acordat de BERD statului român în anul 1997, a fost de 36 milioane euro, cu o
maturitate de 15 ani şi o perioadă de graţie de 5 ani. Împrumutul a beneficiat de garanţia suverană a
statului.
O a doua investiţie cu finanţare BERD, în valoare de 31 milioane de euro este cea destinată
modernizării sistemului centralizat de alimentare cu energie termică a municipiului Iaşi.
Împrumutul acordat de BERD statului român în anul 2006, este de maximum 20 milioane euro
şi beneficiază şi de garanţia suverană a consiliului local al municipiului Iaşi.
Primul beneficiar din România al sprijinului BERD acordat companiilor de servicii energetice
Energy Serv RAEF este Compania Industrială Română de Eficienţă
acţionar acţionar Energetică (RIIEC).
capital capital
Compania de servicii energetice este
RIIEC deţinută de Fondul Româno - American de
acţionar Investiţii (RAEF) şi compania de servicii
capital
energetice Energy Serv SA (figura 3.14).
credit rambursare plăţi plăţi
contract de Obiectul său de activitate constă în
performanţă
BERD identificarea şi finanţarea operatorilor privaţi cu
SEGES bonitate financiară activând în industrie, pentru
servicii realizarea de investiţii în sisteme de cogenerare.
Beneficiar
investiţie RIEEC administrează în prezent un fond
de 15 milioane de euro din care 11 milioane sub
Figura 3.14 Structura de acţionariat şi relaţiile forma unui împrumut obţinut de la BERD şi
contractuale în cazul Compania Industrială
Română de Eficienţă Energetică, (sursa: restul din venituri proprii disponibilizate printr-o
http://www.ebrd.com/projects/psd/ capitalizarea iniţială realizată de acţionari.
psd2002/27888.htm).

BERD a deschis recent în România o linie de credit de circa 50 milioane de euro pentru
susţinerea investiţiilor energetice în industrie şi a proiectelor de mici dimensiuni iniţiate de operatori
privaţi şi destinate valorificării surselor regenerabile de energie.
Prin intermediul liniei de credit deschisă de BERD şi administrată de un consorţiu de bănci

locale, operatorii privaţi au accesul asigurat la finanţare externă (figura 3.15).
Pentru stimularea realizării investiţiilor proprii, operatorii privaţi vor avea posibilitatea de a
accesa şi grant-uri a căror valoare variază între 5% şi 20% din suma efectiv utilizată de beneficiarii
creditelor.
contract BERD contract Firme de consultanţă, selecţionate şi

consultanţă linie credit contracte consultanţă angajat de BERD pe bază de licitaţie
internaţională, vor furniza operatorilor privaţi şi
Consultanţi Consorţiu bănci Evaluatori consorţiului de bănci servicii de analiză
credite contracte energetică, analiză financiară, evaluări de risc şi
plan afaceri verificare de dezvoltarea a unor planuri de afaceri bancabile
asistenţă Clienţi validare
precum şi de pregătire a dosarelor de finanţare şi
stimulente grant de contractare a împrumuturilor.
UE
Cu condiţia finalizării proiectelor, un
Figura 3.15 expert independent angajat de BERD va verifica
Schema liniei de credit (sursa:
http://www.beerecl.com/). realizarea investiţiei şi va valida rezultate în baza
cărora beneficiarul împrumutului va primi grant-ul pentru stimularea investiţiei.
Banca Mondială oferă o gamă largă de instrumente ce includ împrumuturile şi grant-urile pentru
finanţarea eforturilor de dezvoltare economică în lume. Printre acestea se numără şi două tipuri de
instrumente de creditare:
• credite pentru investiţii
• credite pentru susţinerea politicilor şi reformelor instituţionale.
Creditele pentru investiţii pot fi folosite la finanţarea achiziţionării de bunuri, activităţi şi

servicii în sprijinul oricăror proiecte de dezvoltare iniţiate într-un spectru larg de sectoare. Perioada de
maturitate a acestor tipuri de credite variază între 5 şi 10 ani.
Creditele pentru susţinerea politicilor şi reformelor instituţionale au perioade de maturitate

cuprinse între unu şi trei ani şi acordarea lor beneficiază de proceduri rapide de transfer.
Un număr limitat de grant-uri este disponibil şi poate fi acordat de Banca Mondială fie direct,
fie prin parteneriate. Cele mai multe dintre acestea sunt destinate să încurajeze inovarea şi colaborarea
cu alte organizaţii.
Donori internaţionali încredinţează Băncii Mondiale sume considerabile pentru a menţine în

funcţionare peste 850 de fonduri de investiţii a căror funcţionare este asigurată de bancă din resurse
proprii. Astfel de aranjamente financiare şi administrative cu donori externi au permis finanţarea unor
necesităţi de dezvoltare de înaltă prioritate.
În fine, Banca Mondială oferă mai multe tipuri de instrumente de garantare şi gestiune a
riscurilor pentru protejarea băncilor comerciale în raport cu riscurile asociate investiţiilor în ţările în
curs de dezvoltare.
În România, primul proiect semnificativ de stimulare a investiţiilor în eficienţa energetică a fost

propus de către Global Environment Facility (GEF) şi realizat de Banca Mondială prin Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Scopul proiectului a fost de creare a unei Facilităţi de Dezvoltare şi Finanţare a Eficienţei

Energetice (figura 3.16).
Prevăzut a fi implementat în perioada 2002 - 2007, proiectul beneficiază de un grant în valoare

de 10 milioane dolari SUA, acordat Guvernului României de către Global Environment Facility
(GEF).
Proiectul GEF de Eficienţă Energetică, aşa cum a fost propus de GEF, are ca scop să faciliteze
operatorilor din industrie şi altor consumatori de energie achiziţionarea şi utilizarea de tehnologii
eficiente energetic finanţate în condiţii comerciale de către Fondul Român pentru Eficienţa Energiei
împreună cu alţi finanţatori.
Consiliul de Menirea principală a proiectului este de a
Administraţie
atrage un volum semnificativ de resurse prin co-
recomandă aprobă finanţare comercială şi de a facilita atât
finanţări finanţări serviciul finanţarea paralelă cât şi finanţarea directă.
datoriei
Comitet de Executiv
investiţii Fond Finanţarea externă acordată în cadrul
proiectului a fost, într-o primă fază, accesibilă
contract de management
propune sub formă de credite comerciale, în prezent
Contract de
finanţări facilităţile de finanţare incluzând leasing-ul

finanţare
Administrator
Fond
operaţional, creditul furnizor şi plata pentru
servicii.
crediteRecent, prin intermediul proiectului, a fost
Clienţi încheiat primul contract de finanţare comercială a
Fond
unei companii de servicii energetice care a
utilizat resursele financiare obţinute pentru
Figura 3.16 Schema unui fond de tip ’revolving’ (sursa: *
* *, Romania Energy Efficiency Project, instalarea şi operarea în sistem BOOT [3.08], a
Project Document, Report no. 24637 – RO, the unui sistem de cogenerare de mică putere la un
World Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002. operator privat din industrie.
3.4. Bibliografie
[3.01] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Rotaru Daniel, ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:
Profil de companie’, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică,
Noiembrie/Decembrie 2004, Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62-64, 2004.
Belgia, 2000.
[3.03] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Marin Adrian, ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:
Dezvoltarea proiectelor (I)’, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă
energetică, Ianuarie/Februarie 2005, Anul II - Nr. 1/2 (7/8), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 58-
60, 2005.
[3.04] United Nations, Manual on Financial Engineering: Sources of Finance for Energy Efficiency
Projects, Economic Commission for Europe, Geneva, Elveţia, 1994.
[3.06] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., Marin A., ‘Fondul Român pentru Eficienţa
Energiei: Dezvoltarea proiectelor (II)’, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi
eficienţă energetică, Martie 2005, Anul II - Nr. 3 (9), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 50-52,
2005.
[3.07] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:
Finanţarea proiectelor (I)’, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă
energetică, Aprilie 2005, Anul II - Nr. 4 (10), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 52-54, 2005.

[3.09] * * *, Dicţionar financiar, http://www.obb.ro/, Bucureşti, 2007.

[3.14] * * *, Diccionarios, Universidad de Malaga, http://www.eumed.net/, 2007.

4. Finanţarea proiectelor energetice
Multe dintre proiectele energetice pe care le poate iniţia un operator economic sunt de mică
anvergură, astfel încât acestea pot fi rapid finanţate pe baza lichidităţilor interne de care acesta
dispune.
În cazurile în care, datorită anvergurii semnificative a proiectelor, pe lângă disponibilităţile

interne sunt necesare şi resurse financiare atrase, problema care se ridică este legată de modul în care
pot fi atrase aceste resurse externe pentru completarea schemei de finanţare.
În aproape toate sectoarele economice există oportunităţi pentru investiţii profitabile în

domeniul energetic. Dar de cele mai multe ori, profitabilitatea investiţiei nu este suficientă pentru a
convinge finanţatorii să acorde credite comerciale pentru realizarea unor proiecte energetice.
4.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar
În general, finanţatorii sunt interesaţi în a avea garanţia recuperării resurselor financiare

acordate pentru realizarea proiectelor, mai ales pentru a preveni situaţia în care investiţia nu produce
efectele scontate, avute în vedere în faza elaborării planului de afaceri [4.03].
Operatori economici au devenit

Investiţia preocupaţi de rambursarea creditelor
10 milioane euro
obţinute, în măsura în care orice
împrejurare care ar duce la neplata
Capital Credit datoriilor ar afecta în mod serios
3 milioane euro 7 milioane euro credibilitatea acestora şi, în consecinţă
capacitatea de a accesa alte finanţări
comerciale în viitor.
Credit A Credit B
3,5 milioane euro 3,5 milioane euro
Există o varietate largă de finanţări
comerciale oferite de diverse instituţii
ESCO Consiliu Local financiare, dar succesul în realizarea unui
1,5 milioane euro 1,5 milioane euro proiect energetic poate depinde de
selectarea şi accesarea celei mai bine
adaptate creditări la particularităţile
Surse proprii Credit Surse proprii Credit proiectului în analiză [4.01].
750 mii euro 750 mii euro 750 mii euro 750 mii euro
Figura 4.1 Exemplu de montaj financiar (sursa: * * *, Financing

Este relativ greu de obţinut un
Energy Efficiency Application Manual, Energy Charter împrumut dacă, spre exemplu, după
Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000). accesarea ultimei tranşe şi ieşirea din
perioada de graţie, investiţia nu generează
lichidităţi pentru rambursarea datoriilor.
O categorie aparte este cea a investitorilor de capital care participă cu resurse financiare la
realizarea proiectelor energetice [4.03].
O atenţie deosebită trebuie acordată ratelor de recuperare la care aceştia se pot aştepta în urma
investiţiei făcute precum şi riscurilor asociate acesteia.
Anvergura ratelor de recuperare în condiţii de risc corect evaluat, va fi superioară celei aferente
beneficiilor care ar fi putut fi obţinute prin plasamente bancare, implicând riscuri teoretic nule.
Procesul prin care se maximizează atractivitatea (bancabilitatea) unui proiect în raport cu

potenţiali finanţatori sau investitori de capital poate fi numit montaj financiar (financial engineering
[4.02]) ca în exemplul din figura 4.1.

48 Finanţarea proiectelor energetice
Activităţile sunt, după [4.02], următoarele:

• selectarea surselor de finanţare cel mai bine adaptate proiectului;
• structurarea proiectului astfel încât cerinţele referitoare la rambursarea creditelor să fie
acoperite în mod corespunzător;
• structurarea proiectului astfel încât ratele de recuperare către investitorii de capital să fie
optim corelate cu riscurile asumate şi toate riscurile potenţiale sunt în mod adecvat evaluate.
4.2. Analiza financiară a proiectelor energetice
Finanţarea este parte din procesul de dezvoltare a unui proiect de investiţii în domeniul utilizării
eficiente a energiei (figura 4.2), care cuprinde următoarele etape:
• identificarea proiectului;
Identificarea • analiza energetică;
proiectului
• definirea proiectului;
• evaluarea costurilor şi a
Analiza
energetică beneficiilor;
• identificarea surselor de
Definirea
finanţare;
proiectului • structurarea planului financiar;
• identificarea finanţatorilor şi a
Identificarea Identificarea
costurilor şi finanţatorilor şi participanţilor;
Identificarea
a beneficiilor
surselor de
a participanţilor • organizarea proiectului;
finanţare • evaluarea şi alocarea riscurilor.
Analiza financiară a unui proiect

energetic presupune realizarea analizei cost
beneficiu, analiza fluxului actualizat de
Structurarea Evaluarea şi lichidităţi [4.05], determinarea principalilor
planului financiar alocarea riscurilor
indici de profitabilitate şi analiza de risc şi
Plan de Afaceri
sensibilitate.
Figura 4.2 Dezvoltarea unui proiect de investiţii în domeniul Analiza financiară este realizată în
energetic (sursa: * * *, Financing Energy Efficiency etapa definirii proiectului şi rezultatele sunt
Application Manual, Energy Charter Secretariat,
Bruxelles, Belgia, 2000). valorificate în etapa de evaluare a
costurilor şi beneficiilor.
Etapa întâi Etapa a doua
Identificarea
proiectului Identificarea Identificarea
costurilor şi finanţatorilor şi
Identificarea
a beneficiilor a participanţilor
surselor de
Analiza finanţare
energetică
Definirea
proiectului
planului financiar alocarea riscurilor
Figura 4.3 Identificarea şi definirea în
detaliu a unui proiect de Plan de Afaceri
investiţii în domeniul energetic
(sursa: * * *, Financing Energy Figura 4.4 Modul de realizare practică a unui proiect de
Efficiency Application Manual, investiţii în domeniul energetic (sursa: * * *,
Energy Charter Secretariat, Financing Energy Efficiency Application
Bruxelles, Belgia, 2000). Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,
Belgia, 2000).

În parcurgerea etapei de definire detaliată a proiectului energetic, pe baza analizei financiare se

verifică dacă beneficiile pe întreaga durată de viaţă a proiectului sunt suficiente pentru acoperirea
costurilor induse de realizarea acestuia [4.02].
Tot în această etapă este utilă analiza cost beneficiu a proiectului.
În etapa imediat următoare se face evaluarea costurilor şi a beneficiilor asociate proiectului

energetic, prin simpla trecere în revistă a diferitelor costuri, precum şi a momentelor în care acestea
apar.
Scopul acestei acţiuni este acela de a facilita luarea unor decizii bine documentate privind
accesarea surselor de finanţare, în concordanţă cu achiziţiile de echipamente, instalaţii, materiale şi
servicii.
4.2.1. Finanţare proiecte din sectorul energetic versus proiecte energetice la consumatori
finali
După [4.02], una din caracteristicile esenţiale ale unui proiect energetic este investiţia specifică
relativ redusă a acestuia, comparativ cu cea a unui proiect din sectorul energetic.
Indiferent de anvergura investiţiei, există nişte costuri suplimentare numite generic costuri de
tranzacţionare.
Costurile de tranzacţionare apar în etapa de dezvoltare a proiectelor [4.03] şi, în particular, în

faza de obţinere a finanţării comerciale, nedepinzând direct proporţional cu investiţia efectivă.
Instituţiile finanţatoare impun o limită minimă a investiţiei aferente unui proiect, menţinându-se
astfel, între limite acceptabile, ponderea costurilor induse de aprobarea şi administrarea creditelor din
totalul resurselor avute la dispoziţie de acestea.
Costurile finanţării la finele perioadei de rambursare sunt mult mai mici, şi deci mai puţin
atractive pentru finanţatori, în cazul proiectelor energetice şi cu mult mai mari şi deosebit de atractive
în cazul proiectelor energetice de mare anvergură din zona producerii de energie electrică.
Diferenţa este rezultatul unei durate de implementare mult mai scurte, dublată de o perioadă
relativ redusă de recuperare a investiţiei energetice în comparaţie cu perioada de recuperare a unei
investiţii în domeniul producerii de energie, comparabilă cu durata normată de viaţă a echipamentelor.
Tendinţa marilor finanţatori de a-şi orienta atenţia către proiecte energetice de mari dimensiuni,
contrar oportunităţilor de investiţii energetice, se manifestă şi prin instrumentele şi tehnicile de
finanţare utilizate.
Pentru proiectele energetice în domeniul producerii de energie finanţatorii preferă, de regulă,

creditarea comercială şi chiar aportul de capital.
În cazul finanţării proiectelor energetice aceştia recurg la deschiderea unor linii de credit prin
intermediul unor instituţii bancare locale (ex. proiectul BERD) sau crearea unor fonduri de investiţii
specializate (Fondul Român pentru Eficienţa Energiei [4.01]).
Experienţa redusă în finanţarea proiectelor energetice în raport cu cea acumulată în finanţarea,

spre exemplu, a extinderii capacităţilor de producţie are drept cauză lipsa de înţelegere manifestată de
factorii de decizie din instituţiile financiare.
O motivaţie ar fi faptul că spre deosebire de primul caz, în care realizarea proiectului energetic
conduce la reducerea unor consumuri aferente unui singur parametru funcţional (ex. producţia marfă),

în cel de al doilea caz, proiectul de extindere conduce la creşterea certă a producţiei şi, implicit a
veniturilor obţinute.
În consecinţă, băncile vor continua să fie mai familiare cu proiectele din sectorul energetic.
Prestigiul consolidat în cazul finanţării unor proiecte de mare anvergură, vizibilitate şi impact
din domeniul energetic, cu riscuri minimizate la maximum prin garanţii suverane, este o altă cauză
care face diferenţa în poziţia adoptată de instituţiile financiare în finanţarea proiectelor energetice.
4.2.2. Instrumente şi tehnici
Alocarea de resurse financiare pentru realizarea unui proiect energetic poate fi făcută recurgând
la finanţarea internă (autofinanţare) şi/sau la finanţarea externă.
Finanţarea internă care se află sub controlul direct şi presupune decizia unilaterală a
managementului se poate realiza prin utilizarea veniturilor rămase după distribuirea dividendelor
(acumulate şi reţinute).
În cazul în care costurile aferente sunt semnificativ mai mici decât veniturile generate de
proiect, finanţarea internă se poate realiza prin reducerea de active, mai precis prin vânzarea sau
transferul acestora (fixe, curente, necurente, neperformante).
Finanţarea internă prin credite asociate tranzacţiilor este posibilă în cazul în care între furnizor şi
beneficiar intervine un aranjament pentru plata bunurilor sau a serviciilor la o dată ulterioară, costurile
aferente fiind comparate cu reducerea oferită pentru plata la livrare.
Finanţarea internă se mai poate realiza prin acumularea cheltuielilor, cheltuieli care au apărut,
dar care se plătesc ulterior (salariile, taxele).
Finanţarea internă se mai poate realiza şi prin intermediul veniturilor realizate în avans, în cazul
în care, pentru furnizarea de către beneficiarul proiectului, la o dată ulterioară, de bunuri şi servicii,
clienţii recurg la plăţi în avans.
Finanţarea externă este specifică în raport cu sursa de finanţare şi de modul de alocare a

resurselor şi depinde de decizia părţilor implicate.
Finanţarea externă se poate realiza prin emisiune de acţiuni, prin credite şi prin finanţare prin
terţi.
Emisiunea de acţiuni permite atragerea de capital de la acţionarii existenţi sau de la noi

acţionari, în speranţa obţinerii de profit, fără a exista totuşi siguranţa obţinerii acestuia.
Emisiunea poate fi de acţiuni obişnuite, de acţiuni ce oferă drepturi sau de acţiuni preferenţiale.
Prin emisiunea de acţiuni obişnuite (comune sau ordinare) se colectează bani prin subscripţie
publică.
Deşi nu e obligatoriu, acţionarii au drept de vot sau drepturi cu privire la gestiunea companiei.
Prin emisiunea de acţiuni ce oferă drepturi se colectează capital de la acţionarii existenţi,

oferindu-se drepturi. Acţiunile emise păstrează caracteristicile acţiunilor obişnuite.
Emisiunea de acţiuni preferenţiale implică o combinaţie între o emisiune de acţiuni ordinare şi

credit, veniturile obţinute rezultând din acordarea de dividende; repartizarea veniturilor este precis
stabilită dar acordarea lor nu este obligatorie.

Finanţarea prin credite constă în atragerea de capital de la o sursă externă, fie de pe piaţa de
capital sub formă de obligaţiuni etc., fie ca împrumut direct, la un cost bine determinat.
Obligaţiunile permit atragerea de capital de la investitori, sub formă de împrumut cu dobândă

fixă şi pe o perioada de timp bine determinată.
Caracteristic acestui tip de finanţare este că dobânda este plătită periodic iar suma împrumutată
se rambursează integral la maturitate.
Creditele securizate (garantate) permit atragerea de capital de la o instituţie financiară, la o

dobândă fixă şi pe o perioadă (maturitate) bine determinată.
Rata de rambursare a creditului şi dobânda se plătesc periodic iar împrumutul este securizat
(garantat). Garantarea se poate fac prin ipotecă, cedare sau desemnare.
Creditele nesecurizate (fără garanţii pentru acoperirea riscului de creditare) sunt mai rar
întâlnite, acestea fiind acordate mai ales beneficiarilor cu o foarte bună reputaţie.
Hârtii comerciale (ex. biletele la ordin) sunt promisiuni nesecurizate şi negociabile, care se
vând pe pieţele monetare.
Factoring-ul constă în cedarea, cu titlu de vânzare, a creanţelor născute din vânzarea de bunuri
sau prestarea de servicii pentru terţi, către bănci sau instituţii financiare specializate (de factoring).
“Depozitele (publice)” sunt realizate prin împrumuturi de la persoane dispuse să realizeze astfel
de plasamente, cu o dobândă fixă şi pe o perioadă bine determinată.
Finanţarea prin terţi presupune atragerea de capital, prin accesarea unei terţe surse sau instituţii
financiare, la costuri mai mari şi în situaţii în care beneficiarul proiectului nu este dispus să îşi asume
sarcina atragerii de capital şi riscurile care sunt asociate unei astfel de operaţiuni.
În plus faţă de creditul furnizor, posibil în cazul în care furnizorul este şi producătorul de
echipamente, există surse terţe care pot finanţa atât producătorul cat şi beneficiarul proiectului.
Finanţare ‚tradiţională’ ESCO – Economii partajate

Contract
performanţă
Bancă Bancă
serviciu serviciu credit serviciu Beneficiar
Beneficiar Companie de credit
datorie datorie investiţie
plată Beneficiar ESCO
Contract investiţie capital
Serviciu datorie finanţare finanţare
resurse beneficii beneficii partajate
Bancă Proiect
Proiect
gestiune
Figura 4.5 Finanţarea externă a companiilor de servicii Figura 4.6 Compania de servicii energetice: contract de
energetice (sursa: Energy Charter Secretariat, economii partajate (sursa: * * *, Financing
Third Party Financing Achieving its potential, Energy Efficiency Application Manual, Energy
Bruxelles, Belgia, 2003). Charter Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).
Finanţarea externă prin intermediul unei companii de servicii energetice (figura 4.5), este cea
mai buna opţiune pentru beneficiarii proiectelor care doresc să implementeze un nou tip de proiect dar
dispun de un flux redus de lichidităţi, nu deţin expertiză în operare, întreţinere şi reparaţii.
Aceştia pot rămâne concentraţi exclusiv pe derularea activităţilor de bază.

Finanţarea prin intermediul unei companii de servicii energetice este posibilă atunci când
aceasta poate furniza într-un singur pachet, servicii care includ, pe lângă implementarea şi gestiunea
proiectelor energetice, şi negocierea obţinerii de capital în numele beneficiarului proiectului cu
finanţatorii, sau chiar furnizarea unei părţi din capital prin investiţii directe [4.02].
Esenţa relaţiei dintre aceasta şi beneficiari este reprezentată de contractul de performanţă [4.02],
prin care se creează o legătură între plata serviciilor prestate beneficiarului şi un anumit nivel al
economiilor de energie obţinute.
Relaţia contractuală dintre o companie de servicii de economisire a energiei şi un operator

economic este definită de:
• natura aranjamentului financiar utilizat;
• modul de împărţire a beneficiilor rezultate în urma obţinerii economiilor de energie.
Creditarea comercială este asigurată pe baza bilanţului financiar al companiei de servicii

energetice sau a proiectului în sine.
Economiile de energie (ca şi riscurile asociate proiectului) pot fi împărţite între beneficiar şi
companie în conformitate cu un algoritm de comun acord stabilit (figura 4.6).
Ca alternativă la contractul de performanţă, beneficiarul proiectului poate plăti companiei o taxă

constantă, bazată pe o cotă parte din costurile cu energia şi resursele primare, înregistrate înaintea
realizării proiectului, în condiţiile în care compania îşi asumă integral riscurile asociate proiectului
(figura 4.7).
Finanţare ‚tradiţională’ ESCO – Economii garantate Finanţare ‚tradiţională’ Leasing-ul
Bancă rată leasing Societate

Bancă Bancă de leasing
credit serviciu
credit serviciu datorie ESCO credit serviciu
datorie datorie Beneficiar drept de
Beneficiar investiţie utilizare
Beneficiar investiţie Beneficiar
investiţie taxă investiţie
gestiune Proiect
resurse beneficii capital beneficii resurse beneficii
beneficii Echipament
Proiect Proiect Proiect
Figura 4.7 Compania de servicii energetice: contract de Figura 4.8 Leasing-ul. Dreptul de proprietate asupra
economii garantate (sursa: * * *, Financing echipamentului trece la beneficiarul investiţiei
Energy Efficiency Application Manual, Energy după achitarea valorii reziduale.
Charter Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).
Leasing-ul este alternativă de finanţare prin terţi pentru situaţii în care un operator economic, ale
cărui resurse financiare sunt supuse simultan presiunii diferitelor necesităţi, nu poate sau nu doreşte să
recurgă la creditare comercială pentru achiziţionarea de echipamente de eficienţă energetică [4.07].
Prin leasing (figura 4.8) se obţine dreptul de utilizare a activelor pe termen scurt (leasing
operaţional) sau pe termen lung (leasing financiar). Beneficiile amortizării asupra taxelor sunt diferite
în cele două situaţii, în raport cu cine deţine în proprietate echipamentele şi ce deduceri se aplică.
Contractul de leasing poate fi utilizat în situaţia în care ratele de leasing ar fi inferioare valorii
exprimate în bani a economiilor de energie [4.02].
Recurgerea la leasing permite relaxarea presiunii bugetare (off balance sheet investment) şi
direcţionarea resurselor financiare spre alte priorităţi în acelaşi timp cu reducerea costurilor de
funcţionare.

Pentru operatorii economici de anvergură mică şi medie, leasing-ul poate furniza şi alte avantaje
[4.02]. Astfel, în cele mai multe cazuri, ratele de leasing pot fi incluse în costurile de producţie care
sunt scutite de impozitul pe proprietate sau pe profit.
Un alt avantaj este legat de faptul că leasing-ul operaţional este lipsit de riscuri tehnice,
întreţinerea sau chiar înlocuirea echipamentelor întrând în responsabilitatea furnizorului.
Leasing-ul este posibil numai în cazurile în care echipamentele de eficienţă energetică sunt
modulare, uşor de integrat în instalaţii, altele decât cele cărora le-au fost iniţial destinate.
După [4.02], o alternativă a leasing-ului este contractul leasing furnizor, în cadrul unui astfel de
aranjament, cuantumul plăţilor periodice fiind superior ratei de leasing, după o anumită perioadă de
timp dreptul de proprietate asupra echipamentelor fiind transferat beneficiarului.
Companiile de servicii energetice recurg în mod frecvent la acorduri de leasing furnizor, în

situaţiile în care beneficiarul nu dispune de bonitatea financiară necesară achiziţiei directe a
echipamentelor.
Participarea cu capital (figura 4.9) este o altă formă de finanţare externă.
Finanţare ‚tradiţională’ Participarea cu capital Asigurarea finanţării datoriei devine mult

Investitor mai simplă dacă în realizarea proiectului sunt
Bancă Bancă
capital
atraşi şi investitori de capital dispuşi să preia o
credit rambursare credit rambursare parte din riscuri [4.06].
Beneficiar Beneficiar
investiţie investiţie În astfel de situaţii, o parte mai mare din
lichidităţile obţinute după realizarea proiectului
resurse beneficii resurse beneficii
revin investitorului, în condiţiile în care acesta
Proiect Proiect preia o parte semnificativă din riscuri de la
finanţator.
Figura 4.9 Participarea cu capital la realizarea unui proiect
de investiţii în domeniul eficienţei energetice.
Organismele financiare internaţionale pot
participa cu capital la realizarea investiţiilor în domeniul energetic.
Asocierile de tip joint - venture şi companiile de servicii energetice pot, de asemeni, participa cu
capital la realizarea investiţiilor în domeniul energetic [4.02].
Finanţările nerambursabile şi împrumuturile preferenţiale sunt o altă formă de finanţare externă.

Diferite instituţii financiare pun la dispoziţia beneficiarilor o varietate largă de astfel de finanţări, care
conduc la reducerea costurilor aferente realizării unui proiect energetic [4.04].
Aceste resurse financiare pot fi destinate unor categorii particulare de operatori economici sau
unor tipuri specifice de investiţii iar alocarea acestor resurse are ca scop micşorarea costurilor
financiare efective, prin utilizarea acestora împreună cu creditele comerciale.
Alte resurse financiare pot fi folosite pentru acoperirea unor costuri aferente dezvoltării
proiectelor [4.03], şi implicit, pentru reducerea expunerii factorului responsabil cu dezvoltarea şi
gestiunea proiectului, la importante surse de risc asociate acestuia.
Când sunt disponibile, finanţările nerambursabile şi împrumuturile preferenţiale fac diferenţa

între un proiect acceptat sau respins de finanţatori [4.02].
O altă formă de finanţare externă este închirierea activelor. Acest tip de finanţare este posibil în
situaţia în care proprietarul oferă chiriaşului activul în condiţiile specificate de un contract de
închiriere:

• plata unei chirii (rate) pe o perioadă specificată;

• proprietatea asupra activului se va transfera chiriaşului după achitarea ratelor;
• dreptul inalienabil al chiriaşului de a denunţa unilateral contractul de închiriere şi în orice
moment anterior transferului dreptului de proprietate.
Activul apare în balanţa financiară a chiriaşului, care are dreptul sa-l amortizeze.
4.2.3. Analiza cost beneficiu
Pentru orice proiect energetic, indiferent de dimensiunea lui financiară sau tipul de finanţare,
beneficiarul investiţiei poate realiza o analiză cost beneficiu.
Aceasta permite selectarea variantei optime din punct de vedere economic, tehnologic, ecologic
şi, în unele cazuri social.
Una din metodele de lucru în analiza cost beneficiu este metoda comparaţiei costurilor cu
beneficiile [4.08].
Într-o analiză cost beneficiu pot fi considerate, după [4.08]:

• costurile directe (provenind din consultanţă, proiectare, achiziţionarea terenului, activităţi de
construcţii şi montaj, achiziţionarea tehnologiei, exploatare, gestiune, formare profesională,
finanţare etc.);
• costurile indirecte (generate de descreşterea valorii proprietăţii, reabilitare ecologică,
prevenirea poluării, reciclare, delocare sau relocare, efecte generate de poluare sau mediu
ostil, înlocuirea pierderilor de productivitate din turism sau agricultură etc.).
Beneficiile, conform [4.08], care trebuie raportate la aceste costuri sunt constituite din
beneficiile directe şi beneficiile indirecte. Beneficiile directe sunt reprezentate de:
• beneficii financiare constituite din venituri provenind din vânzări de bunuri şi servicii;
• beneficii economice generate de dezvoltarea economică, de economii de resurse utilizate în
producţie, imaginea de marcă şi consolidarea poziţiei pe piaţa internă şi externă faţă de
clienţi şi furnizori;
• beneficii sociale generate de creşterea numărului de locuri de muncă şi stabilitatea socială cu
efecte în stabilitatea economică şi politică.
Beneficii indirecte sunt determinate de:

• creşterea valorii proprietăţii;
• scăderea cheltuielilor cu sănătatea populaţiei;
• beneficii din educaţie şi calificare ecologică;
• evitarea costurilor de prevenire a poluării;
• creşterea productivităţii în sectoare ca industria alimentară, turismul, agricultura,
piscicultura;
• economia din costuri realizată de micşorarea nivelului taxelor ecologice, conservarea
mediului şi a ecosistemului;
• reducerea poluării prin zgomot, emisii şi efluenţi;
• conservarea imagisticii naturale;
• conservarea locurilor istorice şi culturale;
• creşterea calităţii serviciilor publice şi private etc.
După [4.08], în estimarea costului total sunt incluse:

• costurile cu elaborarea studiilor de oportunitate, studiilor de prefezabilitate, elaborarea
studiilor de fezabilitate, avize premergătoare conexe (direcţia de ape, pompieri, îmbunătăţiri
funciare, prestatorii serviciilor de apă, canalizare şi salubritate, poliţia sanitară şi medicina
preventivă), costuri pentru consultanţă tehnică;

• costuri de achiziţionare (cumpărare, concesionare) teren construcţie;

• costul rezultat din devizul general al proiectului (de la pregătirea terenului la finalizarea
construcţiei inclusiv instalaţiile termice şi electrice ale construcţiei);
• costuri de achiziţionare (cumpărare, leasing, închiriere) tehnologii cu impact minim asupra
mediului: scule, dispozitive, aparate de măsură şi control, echipamente, utilaje şi mijloace de
transport în construcţii inclusiv piese de schimb;
• costuri de dezvoltare a infrastructurii (drumuri de acces, branşamente de apă, gaze naturale,
canalizare, electricitate, telecomunicaţii);
• costuri cu protecţia mediului grupate în costuri pentru combaterea poluării existente şi
costuri pentru prevenirea poluării viitoare;
• costurile cu calificarea sau recalificarea forţei de munca din punct de vedere ecologic;
• impozite şi taxe (exclusiv taxele ecologice);
• ecotaxe şi permise (licenţe) ecologice tranzacţionabile;
• rezerva de risc fizic (calamităţi etc.) şi economic (creşterea preţurilor datorită inflaţiei);
• necesarul de capital circulant;
• dobânda pe perioada realizării proiectului de investiţii.
Adaptând structura unei analize cost beneficiu conform [4.08], la cazul unui proiect energetic,
etapele ce trebuie parcurse sunt:
• definirea proiectului;
• identificarea tipurilor de impact asupra mediului considerate relevante;
• cuantificarea impacturilor asupra mediului în termeni de costuri şi beneficii;
• analiza de impact asupra mediului pentru proiectul în studiu;
• evaluarea monetară a efectelor relevante;
• actualizarea fluxurilor costurilor şi beneficiilor (transpuse în costuri);
• analiza de sensibilitate şi risc pe baza ratei de actualizare, duratei de viaţă a proiectului etc.
În realizarea analizei cost beneficiu, prima etapă este definirea proiectului energetic. Obiectivele
avute în vedere în această etapă pot fi legate de:
• eficientizarea consumului de energie şi resurse primare în cazul dezvoltării capacităţilor de
producţie;
• reducerea consumului de energie şi resurse primare prin modernizarea capacităţilor de
producţie existente;
• reducerea impactului proceselor tehnologice asupra mediului;
• trecerea de la utilizarea combustibililor inferiori la utilizarea celor superiori;
• reducerea consumurilor de resurse primare prin utilizarea surselor regenerabile de energie.
Stabilirea obiectivului şi definirea proiectului depind de posibilitatea realizării acestuia în

condiţiile existente, limitele de finanţare pe care beneficiarul proiectului le va respecta, existenţa
resurselor proprii pentru finanţarea internă, eligibilitatea beneficiarului pentru finanţare externă,
modalitatea de încadrare a beneficiarului în cheltuielile eligibile şi modalitatea de acoperire a
cheltuielilor neeligibile.
Analizarea fezabilităţii şi a opţiunilor posibile are în vedere atât aspectele legate de dezvoltarea
proiectului cât şi aspecte de management, analiza implementării, analiza alocării resurselor, gestiunea
riscului etc. În final, dintre toate alternativele fezabile se alege varianta optimă.
Sunt situaţii în care un proiect poate fi considerat viabil conform analizei cost beneficiu, dar
inferior altei alternative.
După [4.09], pentru orice investiţie se pot considera, cel puţin trei alternative:
• a nu face nimic (păstrarea situaţiei existente);
• a face minimum (reabilitare);

• a face ceva.(retehnologizare).
Calcularea indicilor de profitabilitate se va realiza pe baza diferenţelor dintre cele trei variante
menţionate anterior.
4.2.4. Analiza fluxului anual actualizat de lichidităţi (discounted cash flow)
Fluxul anual actualizat de lichidităţi (discounted cash flow [4.05]) este un indicator utilizat în
analiza economică (relevantă la nivel macroeconomic) şi financiară (adecvată la nivel microeconomic)
a proiectelor de investiţii.
Prin acest indicator se poate reflecta câştigul sau pierderea rezultată din utilizarea eficientă,
respectiv ineficientă a fondurilor destinate finanţării proiectelor energetice.
În cazul unui proiect energetic, în care un beneficiu indirect este constituit de reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel micro sau macroeconomic, la determinarea fluxului anual de
lichidităţi ar trebui să fie luate în considerare şi veniturile anuale rezultate din, spre exemplu, comerţul
cu aceste emisii [4.05].
Beneficiile indirecte avute în vedere la calculul fluxului de lichidităţi [4.05], sunt în măsură să
stimuleze investiţiile în tehnologii nepoluante, în general, şi pe cele în domeniul energetic, în special.
Corelarea diferenţiată a nivelului taxelor ecologice (de poluare) cu nivelul de poluare ar fi un

avantaj cert în promovarea unor astfel de investiţii.
Fluxul anual de lichidităţi (CFh) se determină, la modul general, prin scăderea din venitul
anual (Vh) a cheltuielilor anuale de operare (Ch) şi de investiţii (Ih).
CFh = Vh − ( I h + C h ) (4.01)
Pentru actualizarea fluxului anual de lichidităţi se foloseşte în mod curent metoda actualizării.
Actualizarea [4.05, 4.10], prin care se poate asigura compararea cheltuielilor şi veniturilor la
momentul începerii realizării investiţiei în domeniul eficienţei energetice, este metoda prin care
beneficiile economice identificate şi estimate (inclusiv fluxul de lichidităţi) sunt actualizate la valoarea
prezentă, utilizând, conform [4.09, 4.10], o rată de actualizare (%).
Rata de actualizare rezultă din însumarea dintre costul capitalului folosit pentru realizarea acelei
investiţii (c), de rata riscului de afacere (r) şi de rata de securitate (s). Actualizarea presupune o
perioadă explicită de previziune şi o valoare reziduală.
Principalele etape necesare în aplicarea metodei actualizării, conform [4.11], sunt:

• stabilirea ipotezelor de evoluţie a beneficiarului investiţiei, alegerea variabilelor cheie care
vor influenţa activitatea viitoare şi limitele generale ale dinamicii firmei;
• alegerea duratei de previziune; alegerea perioadei explicite se bazează pe elemente cum ar fi
uzanţele privind ciclul de viaţă al echipamentelor şi instalaţiilor care fac obiectul investiţiei,
ciclul normal de investire, durata de operare a beneficiarului investiţiei;
• stabilirea scenariilor de evoluţie a beneficiarului la nivel macroeconomic şi respectiv la
nivelul sectorului economic în care acesta activează;
• estimarea valorii reziduale a investiţiei; în cazul unei investiţii în domeniul energetic cu o
durată de viaţă finită, pentru estimarea valorii reziduale a investiţiei se va reţine valoarea de
lichidare a acesteia.

Fluxul anual actualizat de lichidităţi este folosit pentru determinarea principalilor indici de
profitabilitate ai proiectului energetic.
4.2.5. Principalii indici de profitabilitate ai proiectului. Modalităţi de calcul

şi aplicabilitate
Principalii indici de profitabilitate ai unui proiect energetic sunt:

• indici statici: investiţia specifica, termenul brut de recuperare a investiţiei, coeficientul de
eficienţă economică, randamentul economic, cheltuieli recalculate etc.;
• indici dinamici, care cuantifica influenţa factorului timp: fluxul de numerar, valoarea neta
actualizata, rata interna de rentabilitate, pragul de rentabilitate, termenul actualizat de
recuperare, randamentul economic actualizat, cheltuieli specifice actualizate, etc.
Principalii indici de profitabilitate, folosiţi în procedurile Băncii Internaţionale pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare la evaluarea studiilor de fezabilitate [4.12], modalităţile lor de calcul şi
aplicabilitatea sunt prezentate în continuare.
Raportul (R) dintre veniturile anuale (beneficiile) actualizate şi costurile anuale actualizate
exprimă veniturile anuale, în unităţi monetare rezultate dintr-un efort financiar de o unitate monetară
cu investiţia şi cu operarea. Relaţia de calcul este:
1
∑V (1 + a) h
h
R= > 1 h = 1, D + d (4.02)
1
∑ ( I h + Ch ) (1 + a)h
unde, după [4.12], a este rata de actualizare, h este anul în care se face cheltuiala sau se obţine venitul,
d este durata de realizare a investiţiei, D este durata de funcţionare a viitorului obiectiv, Vh este venitul
anual în anul h, Ch sunt cheltuielile anuale de operare pentru anul h iar Ih este investiţia anuala pentru
anul h. Este de dorit ca indicatorul R, variante în care R<1, nefiind acceptate. Pentru cazul în care R
este egal cu unitatea, în decizia privind realizarea investiţiei pot interveni şi alte criterii precum cel
social.
Fluxul anual actualizat de lichidităţi (CFh) exprima situaţia veniturilor şi cheltuielilor pentru
fiecare an din intervalul 1, d+D
1
CFh = [Vh − ( I h + Ch )] h = 1, D + d (4.03)
(1 + a ) h
Valoarea neta actualizata (VNA) exprima venitul net actualizat pe întreaga perioada de timp 1,
d+D, şi se calculează cu relaţia:
VNA = ∑ CF h >0 h = 1, D + d (4.04)
sau prin însumarea tuturor fluxurilor anuale actualizate de lichidităţi pe întreaga perioada de timp 1,
d+D:
d +D d +D I + C
Vh
VNA = ∑ − >0
h h
h =1 (1 + a )
h ∑h =1 (1 + a)
h
(4.05)
Indicatorul VNA, folosit atât în analiza financiară cât şi în analiza economică a investiţiei,
trebuie să ia valori pozitive cât mai mari, variantele în care VNA ia valori negative nefiind acceptate.
Rata internă de rentabilitate (RIR) exprimă puterea economică a viitorului obiectiv şi reprezintă
acea valoare a ratei de actualizare pentru care venitul net actualizat este nul (VNA =0). Determinarea
ratei interne de rentabilitate se poate face analitic folosind relaţia:

VNA+
RIR = amin + (amax − amin ) (4.06)
VNA+ + VNA−
sau grafic [4.09, 4.10, 4.12].
VN Determinarea celor doi coeficienţi amin şi

amax. se va face prin încercări succesive (fiind de
dorit ca diferenţa dintre cele două valori să nu
VNA+ fie mai mare de 5%), astfel încât să se obţină un
RIR VNA pozitiv şi un VNA negativ.
amax Pentru analiza economică, indicatorul se
amin a numeşte rată internă de rentabilitate economică,
iar pentru analiza financiară se numeşte rata
VNA- internă de rentabilitate financiară.
Figura 4.10 Determinarea grafică a ratei interne de
Termenul brut de recuperare a investiţiei
rentabilitate (sursa: Malamatenios, Ch.,
Vezirigianni, G., Grepmeier, K., Energii (TRB) este perioada de operare la sfârşitul
regenerabile & Eficienţa energetică: ghid de căreia prin fluxul de lichidităţi generat se
instruire, Editura NicVox, ISNB (13) 978- recuperează integral investiţia. Relaţia din care
973-8489-37-0, Bucureşti, 2007). se poate obţine acest indicator este:
∑ [V h − ( I h + C h ) ] = 0
TRB
(4.07)
h =1
Dacă fluxurile anuale de lichidităţi sunt constante atunci termenul brut de recuperare a
investiţiei poate fi determinat cu relaţia:
I
TRB = (4.08)
V −C
Folosirea termenului brut de recuperare a investiţiei impune definirea momentului iniţial de
timp, acesta fiind de obicei considerat ca fiind momentul punerii în funcţiune a instalaţiilor şi
echipamentelor care au făcut obiectul investiţiei în domeniul eficienţei energetice.
Termenul actualizat de recuperare a investiţiei (TRA) este perioada de operare la sfârşitul căreia
prin fluxul actualizat de lichidităţi generat se recuperează integral investiţia şi mai există posibilitatea
de a obţine un flux de lichidităţi care corespunde ratei de actualizare:
TRA Vh − ( I h + C h )
∑ =0 (4.09)
h =1 (1 + a ) h
Dacă fluxurile anuale de lichidităţi sunt constante atunci termenul actualizat de recuperare a
investiţiei poate fi determinat folosind termenul brut de recuperare, pe baza relaţiei:
ln(1 − TRB * a )
TRA = − (4.10)
ln(1 + a )
Şi folosirea termenului brut de recuperare a investiţiei impune definirea momentului iniţial de
timp, acesta fiind de obicei considerat ca fiind momentul punerii în funcţiune a instalaţiilor şi
echipamentelor care au făcut obiectul investiţiei în domeniul eficienţei energetice
In general, indicii în cazul analizei economice sunt mai favorabili decât cei determinaţi la
analiza financiară.

Indicatorii statici sunt mai favorabili decât cei dinamici, care cuantifică influenţa factorului
timp, ţin cont de importanta banilor iar în general, investiţiile / cheltuielile se fac acum când banii au o
valoare economică mai mare, iar profitul se obţine ulterior când importanţa economică a banilor scade.
Venitul net actualizat este un indice de bază cu ajutorul căruia se pot determina toţi ceilalţi
indici, fiind cel mai concludent în estimarea profitabilităţii unui proiect de investiţii în domeniul
eficienţei energetice. Informaţiile oferite sunt valori absolute de natură cantitativă [4.10], motiv pentru
care alături de acest indice sunt folosiţi şi ceilalţi indici prezentaţi în acest capitol.
Rata internă de rentabilitate se poate determina fără a cunoaşte rata de actualizare dar la
estimarea eficienţei investiţiei este relevantă comparaţia acestor două rate.
Nu se recomandă utilizarea ratei interne de rentabilitate la compararea mai multor soluţii

deoarece concluziile obţinute ar putea fi false iar soluţia cea mai eficientă economic nu este
caracterizată, în mod obligatoriu, de o valoare maximă a ratei interne de rentabilitate [4.10].
Termenul brut de recuperare a investiţiei este uşor de calculat şi poate fi folosit la o primă
selecţie a unui proiect de investiţii, simplificând la maximum procesul decizional privind realizarea
acestuia. Termenul actualizat de recuperare a investiţiei are aceleaşi avantaje în utilizare ca şi termenul
brut de recuperare, informaţiile oferite având o semnificaţie uşor de înţeles [4.10].
4.2.6. Analiza de risc şi sensibilitate
Evaluarea riscurilor care pot afecta semnificativ costurile şi beneficiile avute în vedere la
analiza financiară a unui proiect energetic impune o investigaţie atât cantitativă cât şi calitativă a
influenţei pe care aceste riscuri o au asupra indicilor de profitabilitate ai proiectului.
După [4.13], riscul unui activ reprezintă variabilitatea probabilă a profitabilităţii viitoare a
acestuia. Cu cât probabilitatea obţinerii unei profitabilităţi mai mici în raport cu cea estimată este mai
mare, cu atât riscul este mai ridicat.
În general, riscurile care pot fi avute în vedere la finanţarea unui proiect energetic sunt, după
[4.10]:
• riscul tehnic: acesta poate include riscul de punere în funcţiune, riscul tehnologic şi, în unele
cazuri, riscul legat de creşterea capacităţii instalate;
• riscul ratei de schimb valutar: acesta apare în situaţia finanţărilor externe în valută şi este
determinat de cursul valutei respective exprimat în unităţi monetare ale valutei naţionale;
• riscul de nerespectare a obligaţiilor asumate la contractarea finanţării externe: acesta poate
creşte în cazul unei gestiuni defectuoase a societăţii beneficiare a investiţiei şi scade prin
utilizarea unor garanţii de acoperire a riscului de finanţare cu un grad ridicat de lichiditate;
• riscul corporativ: acesta poate depinde de structura acţionariatului; riscul corporativ creşte
semnificativ în cazul scăderii numărului de acţionari majoritari;
• riscul extern: acesta depinde de obţinerea de autorizaţii, licenţe, de anvergura preţurilor şi
tarifelor, de competitivitatea pe piaţă, de cadrul legal şi de reglementare şi de implicarea în
politică a acţionarilor semnificativi.
Considerarea acestor riscuri în analizele financiare înseamnă afectarea cu un anumit grad de

incertitudine (probabilistică) a realizării ulterioare a fluxurilor financiare avute iniţial în vedere la
realizarea acestor analize. Sunt astfel constituite premisele efectuării unei analize de risc.
Analiza riscului constă, după [4.14, 4.15], în studierea probabilităţii ca un proiect energetic să
realizeze o performanţă satisfăcătoare (cuantificată prin valorile ratei interne de rentabilitate şi a
venitului net actualizat) precum şi în analizarea variabilităţii rezultatelor comparativ cu cele mai bune
estimări făcute anterior şi calculate în situaţia (scenariul) de bază. Procedura recomandată de [4.15]

pentru realizarea analizei de risc se bazează pe i) analiza sensibilităţii şi ii) studierea distribuţiilor
probabilistice ale variabilelor selectate şi calcularea valorii aşteptate a indicatorilor de profitabilitate.
Analiza sensibilităţii, conform [4.15], constă în evidenţierea impactului pe care schimbările

presupuse ale variabilelor care intervin în determinarea costurilor şi beneficiilor le au asupra indicilor
de profitabilitate calculaţi (rata internă de rentabilitate şi valoarea netă actualizată).
Scopul analizei de sensibilitate este de a selecta variabilele „critice” şi parametrii modelului,

aceştia fiind cei a căror variaţie, pozitivă sau negativă, comparată cu valoarea utilizată are cel mai
mare efect asupra ratei de rentabilitate financiară, sau asupra valorii prezente actualizate.
Criteriul general recomandat [4.09, 4.14, 4.15] este considerarea acelor parametri care, pentru o
variaţie (pozitivă sau negativă) de 1%, induc o variaţie corespunzătoare cu 1% a ratei interne de
rentabilitate sau cu 5% a valorii de bază a venitului net actualizat.
Principalele etape în realizarea analizei de sensibilitate sunt [4.09, 4.14, 4.15]:

• efectuarea unei analize calitative a variabilelor
• identificarea tuturor variabilelor utilizate în calcularea ieşirilor şi intrărilor analizelor
financiare, grupându-le pe categorii omogene;
• identificarea posibilelor variabile dependente din punct de vedere determinist care pot
genera o amplificare a deformării rezultatelor; variabilele considerate trebuie să fie, pe cât
posibil, variabile independente (variantele redundante trebuie eliminate);
• evaluarea elasticităţii variabilelor semnificative alese prin calcularea indicilor de
profitabilitate; elasticitatea se evidenţiază prin atribuirea de noi valori (mai mare sau mai
mică) fiecărei variabile şi recalcularea ratei interne de rentabilitate sau a valorii nete
actualizate, cu observarea diferenţelor (absolute şi relative), în raport cu valoarea de bază;
• selectarea variabilelor critice în raport cu criteriile specifice eficienţei energetice şi
efectuarea analizei impactului variaţiei acestor variabile.
Considerarea combinată a unor valori “optimiste” şi “pesimiste” pentru anumite grupuri de

variabile poate fi utilă pentru a demonstra diferite scenarii în limitele anumitor ipoteze [4.14, 4.15].
Distribuţia probabilităţii pentru fiecare variabilă poate deriva din surse diferite. Cea mai comună
este obţinerea distribuţiei din rezultatele obţinute pe baze experimentale, în condiţii cât mai apropiate
de acelea ale proiectului [4.14].
În baza determinării distribuţiei probabilităţii variabilelor critice se poate determina

probabilitatea aferentă ratei interne de rentabilitate şi cea a venitului net actualizat [4.15].
Analiza de risc şi sensibilitate încheie practic etapa analizei financiare a proiectului energetic.
4.2.7. Structuri complexe de finanţare
Structurile complexe de finanţare sunt utilizate, în general, în trei situaţii:

• anvergura proiectului energetic este semnificativă (ex. modernizarea sistemelor de
alimentare centralizată cu energie termică);
• există la nivel naţional, un potenţial semnificativ de creştere a eficienţei energetice dar
marea majoritate a proiectelor energetice sunt de anvergură financiară medie şi redusă;
• se doreşte promovarea, la nivel naţional, a unei soluţii tehnice de creştere a eficienţei
energetice.
În situaţia în care anvergura proiectului este semnificativă şi rezultatele analizei financiare

justifică realizarea investiţiei, pot fi imaginate montaje financiare ca cel prezentat în figura 4.1.

contract BERD contract Pentru valorificarea unui anumit tip de

consultanţă linie credit contracte consultanţă
potenţial existent la nivel naţional, pentru
proiectele de anvergură financiară medie se pot
Consultanţi Consorţiu bănci Evaluatori
înfiinţa linii de credit (ca în figura 4.11) şi pentru
plan afaceri
credite contracte proiectele de anvergură financiară redusă, fonduri
verificare
asistenţă Clienţi validare specializate.
stimulente grant Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Donor Dezvoltare (BERD) alocă resurse financiare
semnificative (de ordinul zecilor de milioane de
Figura 4.11 Schema liniei de credit (sursa:
http://www.beerecl.com/). euro) pentru finanţarea proiectelor energetice.
O alternativă la schema aplicată de BERD este şi înfiinţarea de fonduri specializate în finanţarea

investiţiilor în domeniul utilizării eficiente a energiei (figura 4.12).
Consiliul de Banca Mondială, a recurs la înfiinţarea de
Administraţie
fonduri specializate pentru finanţarea investiţiilor
recomandă aprobă în domeniul energetic în scopul dezvoltării unui
finanţări serviciu
finanţări
datorie
mecanism de piaţă care să sprijine realizarea de
Comitet de Executiv investiţii viabile din punct de vedere comercial şi
investiţii Fond al furnizării de sprijin pentru consumatorii de
energie dornici să adopte tehnologii energetice
contract de management
propune moderne.
Contract de
finanţări
finanţare
Administrator Funcţionarea unui astfel de fond presupune

Fond
existenţa şi administrarea unor resurse financiare
de o structură executivă care încheie contracte de
credite finanţare externă şi intrarea în regim de
Clienţi ‚revolving’, prin contractarea resurselor
Fond
financiare recuperate din plata serviciului
Figura 4.12 Schema unui fond de tip ’revolving’ (sursa: * datoriei.
* *, Romania Energy Efficiency Project,
Project Document, Report no. 24637 – RO, the
World Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002).Structura de finanţare prin intermediul
companiilor de servicii energetice a fost iniţiată
şi dezvoltată de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (figura 4.13). Compania de
servicii energetice este înfiinţată de doi acţionari
Acţionar 1 Acţionar 2
cu participaţii identice sau diferite şi obţine de la
capital capital
BERD o finanţare externă pentru realizarea unui
proiect de cogenerare de înaltă eficienţă [4.16], Companie de
la un beneficiar din industrie cu care încheie un servicii energetice
contract de performanţă cu economii partajate. credit rambursare plăţi capital plăţi
contract de
În cele mai multe din situaţii, compania de performanţă
BERD
servicii energetice apelează la serviciile unui Companie de operare
antrepenor general (integrator de proiect) cu care servicii
contractează ‚la cheie’ realizarea investiţiei şi
Beneficiar
creează o companie care are ca obiect de investiţie
activitate operarea investiţiei [4.16].
Figura 4.13 Structura de acţionariat şi relaţiile
Gradul ridicat de modulare a contractuale în cazul unei companii de
servicii energetice în concepţia BERD (sursa:
echipamentelor de cogenerare permit încadrarea http://www.ebrd.com/projects/psd/
realizării investiţiei uşor replicabile în termene psd2002/27888.htm)
scurte, cu efecte favorabile asupra fluxului de
lichidităţi al proiectului [4.17].

4.3. Bibliografie
[4.01] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Rotaru Daniel, ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:
Profil de companie’, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică,
Noiembrie/Decembrie 2004, Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62-64, 2004.
[4.02] Energy Charter Secretariat, Financing, Energy Efficiency Application Manual, Bruxelles, Belgia,
2000.
[4.03] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Marin Adrian, ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:
Dezvoltarea proiectelor (I)’, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă
energetică, Ianuarie/Februarie 2005, Anul II - Nr. 1/2 (7/8), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 58-
60, 2005.
[4.04] United Nations, Manual on Financial Engineering: Sources of Finance for Energy Efficiency
Projects, Economic Commission for Europe, Geneva, Elveţia, 1994.
[4.06] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., Marin A., ‘Fondul Român pentru Eficienţa
Energiei: Dezvoltarea proiectelor (II)’, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi
eficienţă energetică, Martie 2005, Anul II - Nr. 3 (9), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 50-52,
2005.
[4.07] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:
[4.08] Banacu, C. S., Sinergetica sistemelor tehnico-economice de eco-management şi capital
intelectual, Curs digital, Academia de Studii Economice, Biblioteca Digitală,
http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005.
[4.09] El Ghayaly, Z. M., Stoian, M. (conducător ştiinţific), Evaluarea eficienţei economice a
proiectelor de investiţii în industria mobilei în Egipt, Teză de doctorat, Academia de Studii
Economice, Catalog online, http://www.biblioteca.ase.ro/catalog/, Bucureşti, pp. 86 - 120, 2005.
[4.10] Malamatenios, Ch. (coordonator), Vezirigianni, G., Grepmeier, K., Energii regenerabile &
Eficienţa energetică: ghid de instruire, Editura NicVox, ISNB (13) 978-973-8489-37-0,
Bucureşti, 2007.
[4.11] Frăsineanu, C., Perfecţionarea metodelor de evaluare a patrimoniului, Curs digital, Academia de
Studii Economice, Biblioteca Digitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005.
[4.12] Românu, I., Vasilescu, I., Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pp. 125 - 127, 1993.
[4.13] Carauleanu, E., Dumitrescu, D. (conducător ştiinţific), Strategiile întreprinderilor de acces pe
pieţele financiare, Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Catalog online,
http://www.biblioteca.ase.ro/catalog/, Bucureşti, pp. 191 - 233, 2006.
[4.14] Duplouy, J.C., Ciobanu, A., De la Phare la Fondurile Structurale • Programarea şi implementarea
asistenţei de pre-aderare pentru PHARE CES şi tranziţia spre Fondurile Structurale, modul A 2.1
Instruire pentru analiza economică şi financiară şi evaluarea riscurilor, Proiect finanţat prin
Phare, Beneficiar Guvernul României Ministerul Integrării Europene, Bucureşti, 2004.
[4.15] Florio, M. (responsabil ştiinţific), Ghid pentru analiza cost - beneficii a proiectelor de investiţii,
Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi ISPA, DG Politici
Regional, Comisia Europeană, Bruxelles, Belgia, 1997.
[4.17] * * *, Hotărârea Guvernului nr. 219 din 28 februarie 2007 privind promovarea cogenerării bazate
pe cererea de energie termică utilă, Monitorul Oficial al României nr. 200 din 23 martie 2007.

5. Compania de servicii energetice.
Dezvoltarea unui proiect energetic presupune, pentru cazuri mai complexe, parcurgerea unui
număr relativ important de etape.
Acestea sunt identificarea proiectului, realizarea analizei energetice, definirea proiectului,

evaluarea costurilor şi a beneficiilor, identificarea surselor de finanţare, structurarea planului financiar,
identificarea finanţatorilor şi a participanţilor, organizarea proiectului şi evaluarea şi alocarea riscurilor
[5.02].
Servicii energetice integrate
Publicul larg Ministerul
Mediului Analiza energetică
Gestiunea consumului de energie
Investitori Finanţatori Realizarea de studii

tehnice şi proiectarea
Companii de
garantare Finanţarea
Contractori Compania
de servicii Companii de Contractarea
Furnizori de energetice asigurare
echipamente
Realizarea investiţiei
Furnizori
Evaluatori de energie
Punerea în funcţiune
Consultanţi
Monitorizarea funcţionării
Servicii energetice şi evaluarea rezultatelor
integrate
Furnizarea de activităţi de
întreţinere, revizii şi reparaţii
Beneficiar
investiţie Figura 5.2 Servicii energetice integrate pe care le poate
furniza o companie de servicii energetice
Figura 5.1 Realizarea unui proiect de investiţii în domeniul (sursa: Langlois, P., ‘Les entreprises de services
energetic prin implicarea unei companii de écoenergétiques’, Fiche technique PRISME no.
servicii energetice (sursa: * * *, Financing 1 ’Thématique: Le financement de la maîtrise
Energy Efficiency Application Manual, Energy de l’énergie’, IEPF, Edition ’Communications
Charter Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000). Science-Impact’, htt://www.iepf.org/, Québec,
Canada, pp. 1-6, 2002.).
Etapa de identificare a participanţilor la realizarea proiectului precum şi a finanţatorilor acestuia

poate conduce, în contextul cel mai larg, la listarea unui număr semnificativ de parteneri.
Printre parteneri se pot regăsi contractori, furnizori de echipamente, investitori, companii

furnizoare de energie, companii de asigurare şi garantare, asociaţii de proprietari, publicul larg,
organizaţii neguvernamentale precum şi structuri ale administraţiei centrale şi locale.
În acest context, parcurgerea unui număr crescut de etape şi antrenarea simultană a mai multor
parteneri pot reprezenta bariere în realizarea de către consumatorul final a unui proiect de investiţii în
domeniul energetic.
Depăşirea unor bariere de tipul celor prezentate anterior poate fi lesne realizată prin
contractarea, de către consumatorul final, a unor servicii energetice prestate de către o companie de
servicii energetice (figura 5.1).
5.1. Rolul unei companii de servicii energetice
În conformitate cu definiţia din Directiva 2006/32/EC a Parlamentului European şi a Consiliului

privind eficienţa consumului de energie şi serviciile energetice [5.01], o companie de servicii

64 Compania de servicii energetice
energetice (Energy Services COmpany - ESCO)‚ furnizează servicii energetice şi/sau alte măsuri de
creştere a eficienţei utilizării energiei în instalaţiile şi/sau echipamentele consumatorului final şi care,
acţionând astfel, acceptă un anumit nivel de risc financiar.
Plata pentru serviciile furnizate are la bază (integral sau parţial) realizarea măsurilor de utilizare
eficientă a energiei sau atingerea altor criterii de performanţă de comun agreate’.
Tot după [5.01], serviciul energetic aduce un beneficiu fizic, are o utilitate sau realizează un bun
derivat dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie eficientă energetic şi/sau cu o acţiune care poate
include funcţionarea, întreţinerea şi controlul necesare furnizării serviciului care este prestat pe bază
de contract şi care în condiţii normale duce, în mod cert, la eficienţei utilizării energiei şi/sau la
obţinerea de economii de resurse energetice primare verificabile, măsurabile şi estimabile’.
Concret, compania de servicii energetice este un operator economic care furnizează

consumatorilor finali o gamă largă de servicii energetice integrate într-un singur pachet (figura 5.2) şi
care este remunerat în funcţie de performanţele obţinute prin soluţiile implementate [5.02, 5.03].
Contractând astfel de servicii, consumatorul final poate beneficia, în afară de implementarea şi

gestiunea proiectelor energetice în condiţii de garantare a performanţelor şi de dezvoltarea efectivă a
proiectelor, negocierea, în numele beneficiarilor, cu finanţatorii, sau chiar de capital furnizat prin
investiţii directe realizate de compania de servicii energetice în proiectele consumatorului.
5.2. Servicii energetice integrate
Indiferent de tipul consumatorului final, furnizarea de servicii energetice integrate de către o

companie de servicii energetice presupune colaborarea consumatorului final cu o singură entitate în
fiecare din etapele de dezvoltare a unui proiect energetic şi interacţiunea prin intermediul acesteia cu
toţi partenerii implicaţi în realizarea proiectului [5.03, 5.04].
Frecvent, serviciile energetice integrate includ analiza energetică, gestiunea energiei, realizarea
de studii de fezabilitate şi proiectarea, finanţarea, contractarea furnizorilor, realizarea investiţiei,
punerea în funcţiune a acesteia şi monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor în perioada de
operare, furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii.
Există şi situaţii în care oferta companiilor de servicii energetice poate acoperi parţial serviciile
menţionate anterior.
5.2.1. Analiza energetică
O componentă esenţială a pachetului de servicii oferite de o companie de servicii energetice este

realizarea analizei energetice numită şi audit energetic [5.03, 5.04].
După [5.07], prin realizarea auditurilor energetice se pot obţine:

• informaţii referitoare la procesele prin care se produc pierderi majore de energie;
• detalii privind condiţia tehnică a echipamentelor şi proceselor;
• măsuri de reducere a consumului de energie şi, implicit, un suport decizional privind
abordarea cu prioritate a investiţiilor energetice în raport cu alte necesităţi;
• structurarea optimă a investiţiei, ţinând cont de elemente tehnice, economice şi financiare;
• fundamentarea propunerilor de investiţii adresate decidenţilor şi potenţialilor finanţatori.
Dacă pentru o firmă de consultanţă energetică autorizată în condiţiile legii [5.05], pentru
efectuarea de audituri energetice, analiza energetică este rezultatul final al colaborării sale cu un
beneficiar, pentru companiile de servicii energetice aceasta este prima etapă a colaborării sale
contractuale cu beneficiarul.

Auditurile energetice pot avea diferite grade de dificultate, de la simplu la complex, costurile
fiind în directă corelare cu volumul de lucru depus pentru realizare.
Pentru proiecte de mică anvergură, simpla calculare a intensităţii energetice [5.06] şi

compararea cu valorile standard acceptate pentru procese similare pot ajuta responsabilii cu gestiunea
energiei, activând în cadrul agenţilor economici mari consumatori de energie [5.05], în realizarea unor
audituri simple.
Pentru proiecte de mare anvergură, chiar şi o reducere de câteva procente a consumului de

energie sau resurse primare, transformată în resurse financiare economisite, poate justifica costul
suplimentar indus de includerea realizării auditului energetic complex în contractul cu compania de
servicii energetice.
La finalul acestei etape compania de servicii energetice poate să facă recomandări privind
utilizarea energiei, însoţite de evaluări detaliate ale costurilor şi economiilor de energie preconizate.
5.2.2. Gestiunea consumului de energie
Serviciile oferite de companiile de servicii energetice se pot rezuma exclusiv la iniţierea şi

realizarea activităţilor de gestiune a energiei [5.03, 5.04].
Contractarea integrală sau parţială, de către un beneficiar, a serviciilor de gestiune a energiei va

ţine seama de componentele obligatorii ale activităţii de gestiune a energiei, stabilite conform
prevederilor legale [5.05]:
• gestionarea tuturor resurselor energetice primare şi a energiei utilizate (inclusiv prin
realizarea unor sisteme moderne de monitorizare, măsură şi control);
• crearea, menţinerea şi actualizarea bazelor de date cu privire la consumurile absolute şi
consumurile specifice de resurse primare şi energie;
• coordonarea activităţilor energetice la nivelul beneficiarului, inclusiv a proiectelor de
investiţii care au ca efect creşterea eficienţei utilizării resurselor de combustibili şi energie;
• coordonarea încheierii contractelor pentru elaborarea bilanţului energetic la nivelul
conturului care include toţi consumatorii de combustibili şi energie ai beneficiarului;
• stabilirea măsurilor de conservare a energiei şi de creştere a eficienţei utilizării energiei, ale
căror indicatori de fezabilitate estimaţi le fac aplicabile pentru perioada anului curent şi
pentru următorii doi ani;
• coordonarea elaborării periodice a programului propriu de utilizare eficientă a energiei;
• coordonarea implementării măsurilor cuprinse în programului propriu în domeniul utilizării
eficiente a energiei.
Contractarea gestiunii energiei permite consumatorului final să beneficieze de experienţă

specializată fără a fi necesar personal suplimentar propriu şi să se focalizeze asupra activităţilor de
bază prevăzute în obiectul propriu de activitate.
Achiziţionarea unor astfel de servicii de gestiune a energiei implică resurse financiare limitate,
compania de servicii energetice autorizată în condiţiile legii [5.05], asigurând reducerea costurilor cu
energia şi resursele energetice primare prin simpla implementare de sisteme de monitorizare şi control
a consumurilor energetice.
5.2.3. Realizarea de studii tehnice şi proiectarea
O altă categorie de servicii energetice este realizarea de studii tehnice şi proiectare. Compania
de servicii energetice poate elabora pentru beneficiar sau pentru uzul propriu studii de soluţii, studii de
fezabilitate şi, după selectarea soluţiei referitoare la implementarea măsurilor de utilizare eficientă a
energiei, proiectul tehnic propriu zis şi detaliile de execuţie [5.07].

Studiul de soluţie, cunoscut şi sub numele de studiu de pre-fezabilitate valorifică informaţiile

obţinute în urma realizării analizei energetice şi, în cazul unor investiţii mai complexe consideră şi
compară aspectele tehnice şi economice ale unei serii de soluţii alternative.
Conform [5.07], structura standard a unui studiu de soluţie poate cuprinde:

• scurta prezentarea a beneficiarului investiţiei;
• descrierea situaţiei energetice actuale;
• necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei;
• date generale privind investiţia;
• soluţii tehnice recomandate: varianta de bază şi opţiuni;
• analiza economică a soluţiilor tehnice propuse;
• estimarea eşalonării în timp şi a graficului de realizare a investiţiei.
Studiul de fezabilitate stabileşte dacă soluţia tehnică aleasă este fezabilă atât din punct de vedere
tehnic cât şi din punct de vedere economic [5.07].
După [5.08], un studiu de fezabilitate trebuie să conţină un volum semnificativ de informaţii

grupate, în general, în următoarele capitole:
• introducere;
• prezentarea operatorului economic;
• prezentarea investiţiei: preluată din studiul de soluţie;
• analiza comercială a operatorului economic;
• analiza operaţională a operatorului economic;
• managementul operatorului economic;
• analiza financiară a operatorului economic;
• concluzii.
Investiţiile competitive puse în evidenţă de studiile de fezabilitate sunt în mod firesc ierarhizate,
la nivelul operatorilor privaţi, în funcţie de rata internă a rentabilităţii [5.07]. Primesc astfel prioritate
investiţiile a căror amortizare este mai rapidă şi este realizată integral pe baza beneficiilor financiare
directe obţinute din economiile de energie.
La nivelul autorităţilor locale deşi studiile de fezabilitate pot evidenţia cele mai eficiente
investiţii, în stabilirea deciziilor de investiţie se pot lua în considerare şi beneficiile indirecte, cum ar fi
cele de natură socială.
Informaţiile aferente operatorului economic se vor referi, în detaliu, la beneficiarul investiţiei, în

cazul în care acesta va accesa finanţarea sau la compania de servicii energetice şi, într-o măsură mai
mică, la beneficiarul investiţiei, atunci când se recurge la finanţarea prin terţi [5.07, 5.09, 5.13].
Elaborarea studiului de fezabilitate permite, pe de o parte, elaborarea proiectului tehnic, iar pe

de altă parte, declanşarea procedurilor de obţinere a finanţării externe.
Proiectul tehnic este, după [5.15], ansamblul de piese scrise şi desenate prin care se creează o
imagine coerentă asupra ansamblului obiectivului şi a părţilor sale componente, a soluţiilor tehnic-
constructive şi tehnologice, a programului de execuţie şi a volumului de lucrări’.
În principiu, proiectul tehnic include [5.15]:

• descrierea generală a ansamblului lucrărilor, a amplasamentului din punct de vedere al
condiţiilor climatice, geo-seismice, topo şi hidrografice;
• prezentarea organizării de şantier, căi de acces şi surse de alimentare cu utilităţi, temporare
sau definitive, grafice de lucru antemăsurători etc.;
• caiete de sarcini generale şi speciale pe lucrări sau obiecte de investiţii;
• liste de lucrări şi utilaje şi echipamente;

• graficul general de realizare;

• devizele proiectului;
• planurile generale de amplasament a reperelor de nivelment şi planimetrie, de amplasament
al obiectelor de construcţie;
• planşe ale principalelor obiecte, elemente de arhitectură; cote dimensiuni, distanţe finisaje,
etc.;
• schiţe de structură diferenţiat pe infrastructură şi suprastructură, planşe privind instalaţii şi
amplasament utilaje şi alte dotări şi instalaţii tehnologice.
În fine, detaliile de execuţie sunt corecţii care oferă precizări tehnice pentru diferite componente
ale investiţiei, în conformitate cu cerinţele lucrărilor de construcţii şi montaj şi care sunt determinate
de nevoia de a adapta cât mai bine proiectul la condiţiile reale ale amplasamentului.
Contract Contract
performanţă performanţă
serviciu
serviciu Beneficiar plată Companie de
Beneficiar Companie de investiţie servicii energetice
plată
serviciu
serviciu Contract finanţare Contract
finanţare datorie
datorie finanţare finanţare
Bancă Bancă
Figura 5.3 Finanţarea externă a companiei de servicii Figura 5.4 Finanţarea externă a beneficiarului în cazul
energetice (sursa: Energy Charter Secretariat, colaborării cu o companie de servicii energetice
Third Party Financing Achieving its potential, (sursa: Energy Charter Secretariat, Third Party
Bruxelles, Belgia, 2003). Financing Achieving its potential, Bruxelles,
Belgia, 2003).
5.2.4. Finanţarea
În finanţarea investiţiilor în domeniul utilizării eficiente a energiei, în a căror realizare sunt

implicate companiile de servicii energetice, există, în general, două opţiuni [5.13]:
• finanţarea de către beneficiarul investiţiei, în condiţiile garantării de către compania de
servicii energetice a atingerii performanţelor după realizarea investiţiei (figura 5.3);
• finanţarea de către compania de servicii energetice (figura 5.4); există mai multe soluţii de
finanţare a proiectelor energetice care pot fi furnizate de către o companie de servicii
energetice [5.02].
Decizia privind stabilirea schemei de finanţare şi a finanţatorului are la bază contractul de

performanţă [5.02], considerat a fi esenţa relaţiei dintre compania de servicii energetice şi beneficiarul
investiţiei.
Un contract de performanţă se defineşte, conform [5.03, 5.04], ca un contract de servicii prin

care o companie de servicii energetice furnizează servicii energetice integrate care au drept scop
realizarea de economii de energie la un operator economic sau la o autoritate publică.
Contractul de performanţă cuprinde, în general, finanţarea instalaţiilor şi echipamentelor,

serviciile profesionale aferente realizării proiectului de eficienţă energetică şi garanţia că economiile
de energie obţinute vor fi suficiente pentru obţinerea beneficiilor financiare şi respectarea obligaţiilor
faţă de finanţator, într-un interval de timp dinainte convenit.
Prin contractul de performanţă se creează o legătură între plata serviciilor prestate beneficiarului
şi un anumit nivel al economiilor de energie obţinute, modul de împărţire a beneficiilor financiare
directe obţinute prin economiile de energie fiind decisiv în stabilirea naturii aranjamentului financiar
utilizat.

Finanţare ‚tradiţională’ ESCO – Economii garantate Finanţare ‚tradiţională’ ESCO – Economii partajate
Bancă
serviciu Compania
serviciu credit serviciu serviciu Beneficiar
credit datorie de servicii credit credit
datorie datorie datorie investiţie
Beneficiar
Beneficiar Beneficiar ESCO
investiţie
investiţie taxă investiţie capital
gestiune
resurse beneficii capital beneficii resurse beneficii beneficii partajate
Proiect Proiect Proiect Proiect

gestiune
Figura 5.5 Compania de servicii energetice: contract de Figura 5.6 Compania de servicii energetice: contract de
economii garantate (sursa: * * *, Financing economii partajate (sursa: * * *, Financing
Energy Efficiency Application Manual, Energy Energy Efficiency Application Manual, Energy
Charter Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000). Charter Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).
Conform [5.03, 5.04], companiile de servicii energetice propun beneficiarilor, în general unul
din cele mai utilizate trei tipuri de contracte de performanţă:
• contractul de garantare a performanţelor;
• contractul de tip economii partajate;
• contractul de asumare a execuţiei bugetului de exploatare.
Prin contractul de garantare a performanţelor, compania de servicii energetice (figura 5.5)

garantează că realizarea măsurilor de utilizare eficientă a energiei va reduce costurile cu energia ale
beneficiarului investiţiei până la un anumit nivel [5.03, 5.04].
Proiectul este astfel conceput încât valoarea beneficiilor financiare să fie superioară cheltuielilor
proprii ale companiei de servicii energetice la care se adaugă şi cheltuielile cu realizarea proiectului.
Beneficiarul investiţiei realizează chiar din momentul implementării proiectului beneficii

financiare. În primii ani, perioadă aferentă serviciului datoriei rezultate din finanţarea externă,
beneficiile financiare sunt mai mici, după încheierea contractului de performanţă, economiile
financiare rezultate revenind integral beneficiarului.
Dacă economiile de energie nu ating nivelul specificat în contract, compania de servicii

energetice este direct responsabilă pentru diferenţele existente şi recurge la efectuarea de plăţi către
beneficiar în scopul compensării acestor diferenţe. În cazul realizării unor economii de energie
superioare nivelului garantat, câştigul de beneficii revine companiei de servicii energetice.
Contractul de garantare a performanţelor protejează beneficiarul investiţiei de riscul

neîndeplinirii performanţelor estimate iar compania de servicii energetice îşi asumă riscurile
performanţei investiţiei. Finanţarea proiectului este deseori realizată de către beneficiar.
În cadrul unui contract de tip economii partajate (figura 5.6), compania de servicii energetice
este remunerată cu contravaloarea în bani a unei părţi din economiile de energie variind între 10% şi
90%, în funcţie de natura şi valoarea investiţiilor, durata contractului încheiat cu beneficiarul [5.03,
5.04] şi de împărţirea riscurilor cu beneficiarul investiţiei [5.13].
Partajarea economiilor poate fi constantă (figura 5.7) sau poate varia, partea care revine
companiei de servicii energetice putând fi mai mare în primii ani după realizarea investiţiei şi
descrescând treptat în favoarea beneficiarului.
În cazul partajării constante a economiilor de energie pe întreaga durată a contractului, acesta va

include un plafon minim şi unul maxim pentru preţul energiei şi al resurselor energetice primare
[5.13]. Beneficiarul investiţiei realizează, chiar din momentul implementării proiectului, beneficii
financiare.

Dacă investiţia generează beneficii financiare mai mari decât cele estimate iniţial, atunci şi
surplusul este partajat între beneficiar şi compania de servicii energetice conform prevederilor
contractuale, în cazul nerealizării performanţelor regula partajării fiind păstrată.
Costuri Costuri
energie energie
100%
Economii financiare beneficiar economii financiare
Costuri reţinute de compania
Economii financiare compania
Costuri de servicii energetice
de servicii energetice energie
energie
înainte
înainte
de
de
realizarea Costuri energie după
realizarea Costuri energie după investiţiei realizarea investiţiei
investiţiei realizarea investiţiei
început contract sfârşit contract timp

început contract sfârşit contract timp
Figura 5.7 Contractul de tip economii partajate (sursa: Figura 5.8 Contractul de tip 100% economii reţinute (sursa:
Energy Charter Secretariat, Third Party Energy Charter Secretariat, Third Party
Financing Achieving its potential, Bruxelles, Financing Achieving its potential, Bruxelles,
Belgia, 2003). Belgia, 2003).
În cele mai dese cazuri, investiţiile sunt finanţate chiar de către compania de servicii energetice
iar dreptul de proprietate asupra echipamentelor este deţinut de compania de servicii energetice până la
sfârşitul contractului şi trecerea acestora în proprietatea beneficiarului.
Un caz particular de contract de tip economii partajate (figura 5.8) este cel în care compania de
servicii energetice reţine integral (100%) beneficiile financiare rezultate din economiile de energie
până la acoperirea totală a costurilor proiectului şi profitului şi finalizarea contractului [5.13].
Durata unui astfel de contract, fixată contractual, va depinde însă invers proporţional de
mărimea beneficiilor obţinute în mod real.
Într-un aranjament contractual de acest tip, compania de servicii energetice este obligată să
precizeze beneficiarului investiţiei de la început costurile totale ale proiectului, costurile de finanţare
precum şi marja sa de profit.
Şi în acest caz, investiţiile sunt finanţate de către compania de servicii energetice iar dreptul de
proprietate asupra echipamentelor este deţinut de compania de servicii energetice până la sfârşitul
contractului şi trecerea acestora în proprietatea beneficiarului.
Riscurile asumate de compania de servicii energetice constau în estimarea unor performanţe

superioare celor reale având ca efect imposibilitatea recuperării costurilor proiectului [5.13], iar
succesul unui astfel de contract depinde de acurateţea cu care este estimat nivelul de bază al
consumurilor energetice şi de precizia cu care sunt determinate beneficiile.
Prin contractul de asumare a execuţiei bugetului de exploatare, compania de servicii energetice

preia de la beneficiarul investiţiei componenta bugetului aferentă energiei şi gestiunea completă a
funcţionării sistemelor de producere şi consum a energiei.
Beneficiarul se angajează să transfere companiei de servicii energetice, pe toată durata

contractului, o sumă anuală cu puţin mai mică decât factura curentă de energie (ex. 10%) şi indexată la
componenta bugetului aferentă acesteia [5.03, 5.04].
Compania realizează măsurile energetice şi obţine profit din diferenţa dintre suma plătită de
beneficiar şi costurile de exploatare (cu energie, întreţinerea etc.). Veniturile astfel obţinute sunt
folosite pentru acoperirea costurilor de capital şi dezvoltare a proiectului precum şi a celor aferente
întreţinerii, reviziilor şi reparaţiilor pe durata derulării contractului [5.13].

Plăţile, într-un astfel de aranjament contractual, se fac lunar, în baza unei taxe anuale care este
împărţită în părţi egale, putând fi indexate în raport cu preţurile la energie şi resurse primare.
Şi în astfel de cazuri, investiţiile pot fi finanţate de către compania de servicii energetice, dreptul
de proprietate asupra echipamentelor fiind deţinut de compania de servicii energetice până la sfârşitul
contractului şi trecerea acestora în proprietatea beneficiarului.
Accesarea finanţării externe de către beneficiarul investiţiei, în condiţiile garantării de către

compania de servicii energetice (figura 5.4), prin contractul de performanţă, a obţinerii rezultatelor
estimate iniţial, este facilitată de creşterea încrederii finanţatorului în investiţia propusă spre finanţare.
Implicarea companiei de servicii energetice în dezvoltarea şi negocierea finanţării externe poate

duce la obţinerea unor condiţii de finanţare mai bune faţă de situaţia în care beneficiarul investiţiei ar
aplica în mod direct pentru obţinerea unei finanţări.
Fond de tip ‚revolving’ Finanţarea investiţiei de către compania de

Consiliul de
Administraţie servicii energetice este una din cele mai puţin
folosite modalităţi de finanţare.
recomandă aprobă
finanţări finanţări serviciu
datorie Finanţarea internă a investiţiei este cea prin
Comitet de Executiv
investiţii Fond
care compania de servicii energetice foloseşte
resursele financiare proprii, preluând astfel
contract de management întregul risc financiar al proiectului [5.13].
propune
Contract de
finanţări
finanţare
Administrator La acest tip de finanţare recurg, în general,

Fond companiile de servicii energetice de mică
anvergură şi numai pentru a finanţa proiecte de
solicitare finanţare consultanţă investiţii relativ mici sau filiale ale unor instituţii
credit financiare mai mari, finanţarea fiind considerată
Companie de
servicii energetice în interiorul grupului.
Beneficiar
investiţie Finanţarea prin intermediul terţilor
Contract de performanţă presupune obţinerea de finanţare externă, sub
de tip economii partajate toate formele ei, chiar de către compania de
servicii energetice (ca în figura 5.9).
capital beneficii partajate
gestiune
Frecvent, compania de servicii energetice
Proiect accesează serviciile de finanţare ale unei instituţii
financiar bancare sau este intermediar în cazul
Figura 5.9 Finanţarea unei companii de servicii energetice unui leasing operaţional [5.13].
prin intermediul unui fond de tip ’revolving’.
După [5.13], accesul beneficiarului investiţiei la finanţarea prin terţi prezintă mai multe
avantaje, în principal legate de evidenţele sale contabile:
• deşi costurile de finanţare suportate de compania de servicii energetice pot fi mai ridicate (o
rată mai mare a dobânzii) în raport cu finanţarea externă a beneficiarului investiţiei, deseori,
termenii finanţării (maturitatea creditului comercial sau durata leasing-ului) pot fi superiori
celor oferiţi de finanţator beneficiarului investiţiei;
• existenţa unui singur punct de contact pentru proiectul de investiţii, în cazul de faţă
compania de servicii energetice, poate duce la reducerea duratei de obţinere a finanţării
externe printr-o negociere mai rapidă, în condiţiile în care nu mai apare necesitatea
‚educării’ finanţatorului beneficiarului investiţiei în legătură cu proiectul de eficienţă
energetică;
• cum proprietatea instalaţiilor, utilajelor şi echipamentelor este deţinută de compania de
servicii energetice, taxele aferente sunt suportate de aceasta şi nu grevează bilanţul contabil

al beneficiarului investiţiei până la plata integrală a contractului de performanţă şi trecerea

dreptului de proprietate la beneficiar;
• autorităţile publice sunt deseori limitate în raport cu gradul lor de îndatorare şi posibilitatea
finanţării investiţiilor proprii în afara bilanţului contabil prin intermediul terţilor reprezintă o
modalitate de a accesa finanţări pe termen scurt şi mediu pentru realizarea de investiţii în
domeniul utilizării eficiente a energiei.
Principalele riscuri care trebuie gestionate de către o companie de servicii energetice în

momentul deciziei privind finanţarea investiţiei beneficiarului sunt, după [5.03, 5.04], următoarele:
• evaluarea incorectă a performanţelor proiectului energetic, determinată de datele greşite sau
incomplete, furnizate de beneficiarul investiţiei;
• depăşirea costurilor de construcţie, mai ales în cazul contractelor cu preţuri ferme;
• depăşirea duratei aferente construcţiilor şi, în consecinţă, diminuarea economiilor financiare
estimate iniţial în contractele cu durată fixă;
• performanţe energetice ale acţiunilor de eficientizare a utilizării energiei sub estimările
iniţiale, mai ales în cazul utilizării de noi tehnologii sau schimbării de comportament;
• obligativitatea plăţii unei garanţii în cazul unor performanţe ale proiectului sub estimări;
• riscurile financiare ale beneficiarului investiţiei;
• contextul economic şi financiar (ex. fluctuaţia preţurilor la energie şi a dobânzilor bancare).
5.2.5. Contractarea
După stabilirea schemei de finanţare, compania de servicii energetice trece, după [5.15], la:
• elaborarea documentaţiei tehnico-economice detaliate;
• negocierea şi încheierea contractelor cu partenerii care conlucrează la realizarea investiţiei.
Documentaţia tehnică de proiect poate fi definită ca “ ansamblu de piese scrise şi desenate prin
care ideea de proiect este adusă la stadiul de a fi transpusă în practică” [5.15].
Cu puţine excepţii, pentru contractarea diferiţilor parteneri pentru realizarea investiţiei,

compania de servicii energetice recurge la licitaţii unde, în mod transparent, este selectată oferta de
regulă cea mai scăzută ca preţ de ofertare.
Condiţiile de depunere a ofertelor şi criteriile de evaluare sunt specificate în caietul de sarcini,

este mijlocul prin care compania de servicii energetice sau un antrepenor general mandatat cu
realizarea investiţiei solicită de la participanţii la licitaţie oferte de preţ şi, după evaluare, contractează
cea mai joasă şi promptă ofertă cu cel mai calificat ofertant [5.15].
În principiu, formatul şi conţinutul caietului de sarcini variază în funcţie de domeniu, tipul de

contract, mărimea şi natura proiectului. O structură standard conţine, după [5.15], capitolele:
• instrucţiuni către ofertanţi;
• condiţiile generale ale contractului;
• condiţiile specifice sau speciale ale contractului;
• specificaţii tehnice;
• scheme, documente şi schiţe;
• forma ofertei şi garanţiei;
• forma contractului şi a garanţiei de execuţie.
În faza de negociere şi încheiere a contractelor se stabilesc relaţiile contractuale cu finanţatori

(la accesarea finanţării externe), antreprenori - furnizori de echipamente, utilităţi, materiale, alţi
prestatori de servicii etc., şi se creează cadrul juridic pentru realizare a investiţiei.
Contractarea poate continua şi în timpul realizării investiţiei, cu excepţia contractelor ‚la cheie’.

La contractarea ‚la cheie’ se recurge în cazul proiectelor complexe de investiţii în care compania
de servicii energetice mandatează un antrepenor general pentru realizarea a investiţiei şi punerea
acesteia în funcţiune, urmând ca exploatarea să fie asigurată de compania de servicii energetice. Şi în
acest caz, contractarea se face prin licitaţie, caietul de sarcini simplificându-se într-o oarecare măsură.
5.2.6. Realizarea investiţiei
Realizarea investiţiei este faza cea mai importantă din punct de vedere al mobilizării resurselor
investiţionale, al coordonării şi conlucrării activităţii dintre compania de servicii energetice, furnizorii
de echipamente şi servicii şi beneficiarul investiţiei. Această fază este destinată realizării fizice a
lucrărilor conform unui calendar bine stabilit, ce cuprinde activităţi de construcţii, montaj şi instalare.
Montarea reprezintă ansamblul operaţiunilor de asamblare la locul de funcţionare a tuturor

instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor, la care, prin proiect, se acceptă livrarea pe subansambluri.
Această activitate implică şi efectuarea operaţiunilor de montare finală.
Instalarea presupune efectuarea operaţiunilor de poziţionare a instalaţiilor, echipamentelor şi

utilajelor la locul de funcţionare, de fixare a acestora în / pe poziţia de funcţionare şi de racordare la
circuitele tehnologice (ex. apă, aer, combustibili, evacuare gaze arse, energie electrică etc.).
5.2.7. Punerea în funcţiune
Punerea în funcţiune este o etapa cu un pregnant caracter tehnic iar eficienţa în operare a
instalaţiilor şi echipamentelor aferente investiţiei depinde direct de cum se desfăşoară această etapă.
Punerea în funcţiune presupune realizarea unui ansamblu de lucrări de specialitate desfăşurate

de compania de servicii energetice sau de o entitate mandatată de aceasta, prin care:
• se definitivează montarea şi instalarea echipamentelor la locul de funcţionare stabilit;
• se realizează prima pornire şi aducere în stare de regim a instalaţiilor, echipamentelor şi
utilajelor în condiţii de siguranţă conform procedurilor specificate de producător;
• se verifică funcţionarea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor la parametrii de
performanţă declaraţi de furnizor.
Lucrările aferente punerii în funcţiune au menirea de a confirma, în baza încercărilor funcţionale

executate în condiţii reale de lucru, disponibilitatea de funcţionare a instalaţiilor, echipamentelor şi
utilajelor aferente investiţiei şi capabilitatea acestora de a realiza şi funcţionarea la parametrii de
siguranţă şi performanţă declaraţi de furnizori.
Depăşirea etapei certifică faptul că realizarea investiţiei a fost bine planificată şi executată.
5.2.8. Monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor
Din punct de vedere al relaţiilor contractuale dintre finanţatori, compania de servicii energetice
şi beneficiarul investiţiei, monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor este de o importanţă
deosebită, în contextul în care finalitatea ei se materializează prin stabilirea şi împărţirea între părţi a
beneficiilor financiare, în conformitate cu prevederile contractului de performanţă.
Măsurarea şi verificarea economiilor de energie constituie baza relaţiei contractuale dintre

companie şi beneficiar. Dezvoltarea şi adoptarea unor proceduri standard pentru măsurarea şi
verificarea economiilor reprezintă o bună cale de promovare a companiilor de servicii energetice.
Conform [5.11], gestiunea riscurilor asociate finanţării proiectelor reprezintă miza valorificării
imensului potenţial existent în sectoarele economice iar practicile corecte de măsurare şi posibilitatea
verificării rezultatelor sunt elemente de bază în consolidarea încrederii finanţatorilor.

După [5.06], finanţatorii sunt interesaţi în a avea garanţia recuperării resurselor financiare
acordate pentru realizarea investiţiilor, mai ales pentru a preveni situaţia în care investiţia nu produce
efectele scontate, avute în vedere în faza elaborării planului de afaceri. Practicile de măsurare şi
verificare ajută la înţelegerea, gestionarea şi asumarea de către părţi a riscurilor care pot afecta
atingerea performanţelor proiectului.
În conformitate cu recomandările Comisiei Europene [5.12], în proiectele ale căror rezultate fac
obiectul unor măsurări şi verificări pentru evaluarea încadrării în criterii de performanţă dinainte
prestabilite, folosirea unor protocoale de măsurare şi verificare precum Protocolul Internaţional de
Măsurare şi Verificare a Performanţelor (IPMVP) [5.10], reprezintă un prim pas ce trebuie parcurs.
5.2.9. Furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii
Furnizarea activităţilor de întreţinere, revizii şi reparaţii are, pentru compania de servicii

energetice, o însemnătate considerabilă atât timp cât funcţionarea normală a tuturor instalaţiilor
aferente investiţiei este determinantă pentru obţinerea rezultatelor estimate iniţial şi respectarea
clauzelor din contractul de performanţă.
Întreţinerea, după [5.16], reprezintă ansamblul lucrărilor şi operaţiilor specializate periodice sau
întâmplătoare care au ca scop menţinerea stării unor instalaţii, echipamente şi utilaje, în condiţii de
funcţionare normală, atât prin prevenirea defectărilor cât şi prin înlăturarea micilor defecte curente.
Revizia presupune realizarea tuturor operaţiunilor de control a stării unor instalaţii, echipamente
şi utilaje, în scopul corectării eventualelor abateri de la starea de funcţionare normală şi de a
preîntâmpina apariţia unor defecte majore [5.16].
Repararea reprezintă ansamblul lucrărilor şi operaţiilor specializate efectuate asupra unor

instalaţii, echipamente şi utilaje, în scopul readucerii acestora la starea de funcţionare prin:
• investigarea defectelor apărute prin uzură, accident etc. şi remedierea acestora;
• înlocuirea componentelor defecte;
• încercarea funcţională la repunerea în stare de funcţionare, în condiţii de securitate.
Reparaţiile, conform [5.16], pot fi:

• curente: reparaţii de mică importanţă, care se desfăşoare fără scoaterea din funcţiune;
• parţiale: reparaţii asupra unor componente, cu scoaterea din funcţiune pentru scurt timp;
• capitale: reparaţii asupra unor componente importante, prin demontarea totală a ansamblului
şi scoaterea din funcţiune pentru un timp mai lung;
• periodice: reparaţii parţiale sau capitale în scop preventiv, care se fac la anumite intervale de
timp chiar dacă ansamblul mai poate funcţiona un timp.
5.3. Impactul implicării unei companii de servicii energetice
Efectele resimţite de beneficiarii proiectelor dezvoltate de o companie de servicii energetice

sunt identice cu cele obţinute prin realizarea directă de către beneficiari a acestor proiecte [5.03, 5.04].
Avantajele unui beneficiar în urma colaborării cu o companie de servicii energetice ar putea fi:
• realizarea simultană şi coordonată a mai multor acţiuni de eficienţă energetică;
• capacitate de îndatorare neafectată în cazul tranzacţiilor în afara bilanţului;
• un număr limitat de activităţi în timpul realizării proiectului;
• intervenţia combinată şi simultană a unor experţi cu specializări diferite;
• garanţia atingerii obiectivelor tehnice şi a obţinerii rezultatelor financiare.
Dezavantajele care intervin în relaţia cu o companie de servicii energetice sunt [5.03, 5.04]:
• limitarea tipurilor de acţiuni şi selectarea exclusivă a proiectelor care presupun un risc redus;

• costuri de finanţare deseori mai mari;

• proceduri de selectare a ofertelor relativ complicate;
• posibilă restrângere a libertăţii de alegere a măsurilor de economie de energie;
• reducere a flexibilităţii în operare;
• risc crescut de conflict în evaluarea economiilor de energie;
• costuri adiţionale asociate garantării performanţelor.
Antrenarea unei companii de servicii energetice în realizarea unui proiect înseamnă costuri mai
mari (ex. garanţii şi administrare), decât în cazul proiectelor finanţate şi administrate direct de
beneficiar. Dar o astfel de colaborare se derulează fără riscuri pentru beneficiar, deseori fără
capitalizare şi cu garantarea obţinerii performanţelor scontate.
Costurile de finanţare înregistrate de beneficiar pot varia semnificativ în raport cu relaţiile

stabilite între acesta şi compania de servicii energetice. În cazul în care plata unui credit luat pentru
realizarea proiectului este asigurată exclusiv pe baza veniturilor realizate de beneficiar prin execuţia
bugetară, compania nu îşi va asuma nici un risc şi va factura beneficiarului costuri mai mici.
Reducerea costurilor poate fi însă alterată în cazul în care beneficiarul va plăti pentru garantarea
creditului obţinut pentru realizarea investiţiei [5.02]. Costuri suplimentare pot apare în cazul evaluării
şi monitorizării economiilor de energie.
În cazul în care în relaţia contractuală dintre beneficiar şi companie nu sunt prevăzute astfel de
servicii, un contract bazat pe plata unei taxe constante poate minimiza costurile beneficiarului.
5.4. Crearea unei companii de servicii energetice
Constituirea unei companii de servicii energetice poate rezulta din regruparea unor firme cu
activităţi complementare, cum ar fi firmele de consultanţă, firmele de gestiune imobiliară, de
construcţii, montaj şi reparaţii, de control şi monitorizare (în cazul execuţiei unui contract de
performanţă), firmele furnizoare de echipamente şi firmele de utilităţi publice [5.03, 5.04].
Implicarea firmelor de consultanţă se poate materializa prin prestarea de servicii energetice de

tip analize energetice, elaborarea proiectelor tehnice şi evaluarea şi monitorizarea rezultatelor.
Firmele de gestiune imobiliară pot interveni în administrarea proiectelor de construcţii,

inginerie, exploatarea şi optimizarea funcţionării parcului de imobile, furnizare de resurse financiare
bazate pe active importante.
Firmele de construcţii, montaj şi reparaţii acţionează pentru dezvoltarea serviciilor aferente şi

gestiunea proiectelor realizate.
Firmele de control şi monitorizare asigură colectarea de informaţii şi supraveghează modul de

funcţionare a echipamentelor aferente proiectului energetic, furnizând astfel datele de intrare necesare
evaluării modului de îndeplinire a contractului de performanţă.
Firmele furnizoare de echipamente sunt puternic interesate în a se implica în activitatea unei

companii de servicii energetice, în primul rând în perspectiva amplificării vânzărilor şi, în cazurile în
care sunt dispuse să-şi asume şi o parte din riscurile legate de finanţare, în obţinerea unor facilităţi de
finanţare externă (ex. resurse proprii, credite atrase, leasing etc.).
Firmele de utilităţi publice dispun de resurse financiare importante şi, pe fondul de experienţă în
gestiunea relaţiilor cu clienţii, de un anumit monopol de distribuţie la nivel local sau regional. Atunci
când există şi interesul promovării utilizării eficiente a energiei, legat în special de diversificarea
afacerilor sau de păstrarea monopolului, acestea se pot integra companii de servicii energetice.

Printre factorii de succes determinanţi pentru crearea unei companii de servicii energetice sunt,
conform [5.03, 5.04], următorii:
• un potenţial de piaţă pentru servicii energetice suficient de important;
• un cadru legal şi de reglementare care să faciliteze recurgerea la terţi pentru finanţare;
• o capacitate financiară a acţionarilor suficient de importantă, care să permită acoperirea
costurilor legate de gestiune, de echipamente şi de finanţarea directă a primelor proiecte;
• o echipă tehnică cu o bună expertiză în domeniul utilizării eficiente a energiei;
• un partener cu experienţă pe o astfel de piaţă, care să asigure transferul de cunoştinţe
financiare şi tehnologice în perioada de început ca şi suportul tehnic pentru primele proiecte.
5.5. Piaţa de servicii energetice
Trecerea în revistă a experienţei acumulate pe plan internaţional scoate în evidenţă implicarea

companiilor de servicii energetice în anumite sectoare economice finale relevante [5.06], precum şi
anumite piedici care trebuie avute în vedere pentru fiecare sector final în parte [5.03, 5.04].
Sectorul rezidenţial este deosebit de interesant pentru companiile de servicii energetice, motivul
fiind imensul potenţial de economisire a energiei existent în acest sector (valorificabil prin măsuri de
reabilitare termică a clădirilor administrative şi de locuit multietajate).
În cazul clădirilor de locuit, principalul obstacol în calea preocupărilor pentru utilizarea

eficientă a energiei este puterea de cumpărare a beneficiarilor proprietari persoane fizice. Este în mod
cert posibil ca intervenţia companiilor de servicii energetice să fie însoţită de obţinerea de profit,
orizontul de timp fiind dependent de puterea de cumpărare şi preţurile la energie şi resurse primare.
În cazul clădirilor administrative, aplicarea legislaţiei Uniunii Europene în domeniu va duce la

eliminarea obstacolului constituit de slaba cunoaştere a avantajelor utilizării eficiente a energiei, la
deschiderea pieţei şi la creşterea cererii de servicii energetice de reabilitare termică, în măsura în care
companiile vor avea capacitatea de a promova finanţarea externă în relaţiile cu beneficiarii lor .
Interesul companiilor de servicii energetice pentru sectorul terţiar este cert în condiţiile în care
clădirile de birouri, marile suprafeţe comerciale şi hotelurile prezintă potenţiale semnificative de
economie de energie iar la nivelul societăţilor care deţin în proprietate astfel de spaţii există o masivă
lipsesc de resurse tehnice competente pentru realizarea proiectelor energetice.
Cea mai importantă piedică în calea intervenţiei companiilor de servicii energetice în acest
sector final este situaţia financiară uneori fragilă a acestor societăţi, raportată direct la gradul lor de
îndatorare şi la gradul de ocupare a spaţiilor pe care le deţin în proprietate [5.03, 5.04].
Sectorul industrial este deosebit de atractiv pentru companiile de servicii energetice. Deşi
beneficiarii cei mai interesanţi sunt marii consumatori de energie [5.03, 5.04], întreprinderile mici şi
mijlocii reţin din ce în ce mai mult atenţia din cauza lipsei de resurse interne tehnice, de gestiune şi
financiare, necesare pentru punerea în practică a programelor de utilizare eficientă a energiei.
Încă de la apariţia lor, companiile de servicii energetice din Uniunea Europeană au realizat,
conform [5.03, 5.04], următoarele tipuri de proiecte de utilizare eficientă a energiei:
• asigurarea gestiunii şi funcţionării sistemelor centralizate şi locale de încălzire;
• instalarea şi operarea centralelor de co-generare;
• modernizarea şi operarea unor facilităţi industriale;
• gestiunea energiei în clădiri;
• modernizarea şi operarea sistemelor de iluminat public.
Statistici de dată recentă scot în evidenţă intervenţia companiilor de servicii energetice în

domenii ca iluminat, încălzire, ventilaţie şi condiţionarea aerului, sisteme de gestiunea energiei şi

motoare acţionate electric cu turaţie variabilă. Liberalizarea pieţelor de electricitate şi gaze naturale a
stimulat promovarea soluţiilor de co-generare în industrie şi la marile centre comerciale. În plus, au
apărut proiecte de iluminat public exterior ofertate de municipalităţi, în care împreună cu serviciile de
administrare şi funcţionare sunt solicitate şi servicii de furnizare a energiei electrice [5.03, 5.04].
Piaţa naţională de servicii energetice se dezvoltă treptat, fiind de aşteptat o dezvoltare fără
precedent a proiectelor de co- şi tri-generare de mică şi medie putere în industrie şi servicii şi o
dezvoltare moderată a proiectelor de gestiune eficientă a energiei în sectorul rezidenţial.
5.6. Bibliografie
[5.01] DIRECTIVE 2006/32/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 5

April 2006 on energy end-use efficiency and energy services and repealing Council Directive
93/76/EEC, Official Journal of the European Union no. L 114/64 din 27.04.2006
[5.02] Energy Charter Secretariat, Financing, Energy Efficiency Application Manual, Bruxelles, Belgia,
2000.
[5.03] EnergoEco, Investiţii în energetică cu ajutorul firmelor de tip ESCO, Proiectul UNDP/GEF
‘Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin îmbunătăţirea eficienţei
energetice în România’, Cluj - Napoca, 2004.
[5.04] Langlois, P., ‘Les entreprises de services écoenergétiques’, Fiche technique PRISME no. 1
’Thématique: Le financement de la maîtrise de l’énergie’, IEPF, Edition ’Communications
Science-Impact’, http://www.iepf.org/ressources/, Québec, Canada, pp. 1-6, 2002.
[5.05] * * *, Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, Monitorul Oficial al
României, partea I, Anul XIV - Nr. 734, 8 octombrie 2002.
2006.
[5.09] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI •
PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE •, Academia de Ştiinţe Tehnice din
[5.10] * * *, International Performance Measurement and Verification protocol (IPMVP), IPMVP Inc.,
http://www.ipmvp.org.
[5.11] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău, D., ‘Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:
[5.12] * * *, ‘What is an ESCO ?’, End-use Energy Efficiency Activities at the European Commission,
Joint Research Centre, Institute for Environment and Sustainability,
http://energyefficiency.jrc.cec.eu.int/esco.htm.
[5.13] Energy Charter Secretariat, Third Party Financing Achieving its potential, Bruxelles, Belgia,
2003.
[5.14] Stoica, M., Proiectarea obiectivelor de investiţii, Curs digital, Academia de Studii Economice,
Biblioteca Digitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005.
[5.16] Ţiţeica, R. (coordonator), Dicţionar Politehnic, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967.
[5.19] * * *, Completing the Market for Least-Cost Energy Services, A Study under the SAVE
Programme, Project Final Report, Contract No. XVII / 4.1031 / Z / 98 - 297, September 2000).
[5.20] Jişa, M., Managementul utilizării energiei - soluţie de bază pentru creşterea eficienţei energetice,
Promovarea Eficienţei Energetice în Industrie, ICEMENERG, Bucureşti, iunie 2001, pp. 71-8.

6. Finanţarea din instrumente structurale.
Prezentarea finanţării din instrumente structurale ia în considerare următoarele documente:

• Cadrul Strategic Comun;
• Acordul de Parteneriat cu România, 2014 - 2020;
• Programul de convergenţă 2016 - 2019;
• Programul Naţional de Reformă 2016;
• Programul operaţional ‚Infrastructură Mare 2014 - 2020’.
In anul 2010, Consiliul European a adoptat Strategia Europa 2020, în scopul stimulării unei
creşteri economice inteligente, durabile şi inclusive. În strategie sunt precizate ţintele primordiale la
orizontul anului 2020 pentru cercetare şi inovare, schimbări climatice şi energie, locuri de muncă,
educaţie şi combaterea sărăciei. Dezvoltarea Strategiei Europa 2020 în context naţional şi regional,
impunând inclusiv transformarea ţintelor strategice în ţinte naţionale, a urmărit consolidarea coeziunii
economice, sociale şi teritoriale care asigură mobilizarea şi concentrarea tuturor energiilor şi
capacităţilor spre realizarea priorităţilor strategiei.
Cadrul Strategic Comun [6.01], adoptat în anul 2012, transpune obiectivele Strategiei Europa
2020 în acţiuni concrete de utilizare a fondurilor comunitare şi orientează strategic procesul de
programare la nivelul statelor membre, pentru a facilita coordonarea sectorială a investiţiilor precum şi
coordonarea cu celelalte instrumente relevante ale Uniunii Europene.
Pe baza Cadrului Strategic Comun, fiecare stat membru a elaborat un set de documente de
programare, respectiv Contractul / Acordul de Parteneriat care este un document strategic naţional care
fundamentează şi stabileşte obiectivele tematice de dezvoltare şi alocarea indicativă a fondurilor
europene în perioada 2014 - 2020 şi Programe subsecvente care transpun elementele prevăzute de
Contractul / Acordul de Parteneriat şi care conţin angajamente ferme ale statelor membre privind
îndeplinirea obiectivelor Uniunii Europene prin programarea fondurilor comunitare [6.01].
Acordul de Parteneriat 2014 - 2020 [6.02], înlocuieşte Cadrul strategic naţional de referinţă
reprezintă documentul strategic naţional prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale
instrumentelor structurale şi care face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare, stabilite în
Programul de convergenţă [6.03] şi Programul Naţional de Reformă [6.04] şi priorităţile la nivel
european definite de Cadrul Strategic Comun [6.01].
Pentru perioada 2014 - 2020, fondurile alocate României sunt de aproximativ 22,4 miliarde € în
cadrul politicii de coeziune (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European
Social, Fondul de Coeziune), la care se adaugă încă 106 milioane € din Iniţiativa privind ocuparea
forţei de muncă în rândul tinerilor (alături de o alocare identică din Fondul Social European).
Implementarea acţiunilor strategice prevăzute în Acordul de parteneriat 2014 - 2020 şi implicit
accesarea efectivă a instrumentelor structurale se realizează prin Programe operaţionale.
Programul de convergenţă 2016 - 2019 [6.03] este realizat ţinând cont de Codul de conduită
referitor la Specificaţiile privind Implementarea Pactului de Stabilitate şi Creştere şi la Liniile
orientative pentru formatul şi conţinutul Programelor de Stabilitate şi de Convergenţă din 03.09.2012
(http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/sgp/pdf/coc/code_of_conduct_en.pdf).
Programul de convergenţă este prezentat în paralel cu Programul Naţional de Reformă [6.03] şi

stabileşte planurile bugetare ale ţării pe următorii trei sau patru ani. Programele de convergenţă au
fost elaborate pe baza Regulamentului (CE) Nr. 1466/1997 al Consiliului privind consolidarea
supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice, aşa cum a fost
modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1055/2005 al Consiliului şi Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al
Parlamentului European şi al Consiliului.

78 Finanţarea din instrumente structurale
Transmiterea de către statele membre şi evaluarea de către Comisia Europeană a Programului de

convergenţă reprezintă o componentă a „Semestrului European” care priveşte întărirea coordonării
politicilor economice, structurale şi bugetare. Semestrul european este instrumentul principal pentru
Strategia Europa 2020, instrumentul preventiv al Pactului de stabilitate şi creştere (amendat prin
intrarea în vigoare, în data de 13 decembrie 2011, a pachetului de 6 acte comunitare) şi Procedurii de
dezechilibre macroeconomice.
Programul Naţional de Reformă [6.04] constituie platforma - cadru pentru definirea reformelor
structurale şi a priorităţilor de dezvoltare care ghidează evoluţia României până în anul 2020, în
concordanţă cu traiectoria de atingere a obiectivelor Strategiei Europa 2020. Versiunea aferentă anului
2016 a Programului Naţional de Reformă a fost elaborată în conformitate cu recomandările Consiliului
Uniunii Europene privind versiunea din anul 2015 a Programului Naţional de Reformă a României, cu
priorităţile stabilite prin Analiza Anuală a Creşterii 2016, fiind luate în considerare recomandările
specifice de ţară din anul 2015 precum şi Raportul de ţară al României pentru anul 2016.
Programul Naţional de Reformă pentru anul 2016 [6.04] vizează fructificarea potenţialului de
creştere prin stimularea competitivităţii şi productivităţii, consolidarea coeziunii sociale şi teritoriale,
crearea de noi locuri de muncă - toate acestea urmărind reducerea decalajelor faţă de celelalte state
membre ale Uniunii Europene.
Pentru a consolida redresarea economică a Uniunii Europene şi a stimula convergenţa către

statele membre cu cele mai bune rezultate, Consiliul Uniunii Europene a recomandat menţinerea celor
trei priorităţi identificate în cadrul Analizei Anuale a Creşterii 2015, şi anume: relansarea investiţiilor,
continuarea reformelor structurale şi politici bugetare responsabile.
Definirea reformelor prioritare naţionale a luat în considerare, de asemenea, evaluarea

prezentată în Raportul de ţară al României pentru 2016, principalele constatări ale analizei aprofundate
şi provocările conexe în materie de politică pentru România fiind următoarele:
• vulnerabilităţile aferente poziţiei externe s-au redus în contextul unei creşteri economice
puternice, iar economia României devine mai rezistentă;
• poziţia investiţională internaţională netă urmează să se îmbunătăţească în continuare;
• riscurile generate de iniţiativele legislative naţionale care ameninţă stabilitatea sectorului
financiar au crescut;
• o politică fiscal-bugetară expansionistă într-un mediu de creştere puternică reprezintă o
sursă de îngrijorare.
Alte aspecte analizate în cadrul acestui raport care semnalează existenţa unor provocări
specifice pentru economia României sunt:
• eficacitatea şi eficienţa administraţiei publice sunt limitate, iar mediul de afaceri s-a
îmbunătăţit foarte puţin;
• persistă probleme de natură structurală pe piaţa muncii, deşi condiţiile au fost prielnice;
• eficacitatea sistemului de protecţie socială şi a sistemului de sănătate este limitată;
• zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea deficitară a capitalului
uman şi existenţa unor „insule” de sărăcie şi de excluziune socială.
Având în vedere contextul prezentat, versiunea aferentă anului 2016 a Programului Naţional de
Reformă [6.04] conţine măsuri noi, dar şi măsuri care continuă reformele asumate în planurile
anterioare, adaptate la condiţiile economice şi sociale ale României.
Programul operaţional „Infrastructură Mare” 2014 - 2020 [6.05] a fost elaborat pentru a răspunde
nevoilor de dezvoltare ale României identificate în Acordul de Parteneriat 2014-2020 şi în acord cu CSC
şi Documentul de Poziţie al serviciilor Comisiei Europene. Strategia Programului operaţional
„Infrastructură Mare” 2014 - 2020 este orientată spre obiectivele Strategiei Europa 2020, în corelare cu
Programul Naţional de Reformă [6.04] şi Recomandările Specifice de Ţară

(http://ec.europa.eu/romania/news/18052016_recomandari_specifice_tara_2016_ro.htm), concentrându-
se asupra creşterii durabile prin promovarea unei economii bazate pe consum redus de carbon prin
măsuri de eficienţă energetică şi promovare a energiei verzi, precum şi prin promovarea unor moduri de
transport prietenoase cu mediul şi o utilizare mai eficientă a resurselor.
Bugetul total alocat al acestui program operaţional (inclusiv 6,13% rezerva de performanţă) este
de 11,88 miliarde €. Programul operaţional „Infrastructură Mare” 2014 - 2020 este finanţat din Fondul
European de Dezvoltare Regională (2,48 miliarde €) şi Fondul de Coeziune (6,93 miliarde €),
beneficiind de o alocare UE de circa 9,41 miliarde € (inclusiv rezerva de performanţă), la care se adaugă
cofinanţarea naţională de cca. 2,46 miliarde €.
Valoarea aferentă sectorului de energie este de aproximativ 0,52 miliarde € (inclusiv rezerva de
performanţă), la care se adaugă cofinanţarea naţională de aproximativ 0,08 miliarde € (inclusiv rezerva
de performanţă).
6.1. Cadrul Strategic Comun
În condiţiile în care Europa trebuie să îşi repună economia pe o traiectorie de creştere

sustenabilă, devine necesară o combinaţie de consolidare bugetară, de reforme structurale şi de
investiţii în favoarea unei creşteri sustenabile din punct de vedere al mediului.
Obiectivele tematice ale Strategiei Europa 2020 [6.01], sunt cele care, prin Cadrul Strategic
Comun, sunt transformate în acţiuni concrete de utilizare a fondurilor comunitare şi orientează
strategic procesul de programare la nivelul statelor membre.
Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul
european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime
urmăresc obiective politice complementare, iar gestionarea lor este partajată între statele membre şi
Comisie. Fondurile menţionate anterior constituie principala sursă de investiţii la nivelul UE pentru a
ajuta statele membre să restabilească creşterea şi să asigure o redresare bogată în locuri de muncă,
garantând totodată o dezvoltare durabilă, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020.
Prin Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sunt atribuite obiective clare pentru aceste
instrumente. Realizarea acestor obiective este mult mai eficient monitorizată prin coordonarea celor
cinci fonduri în scopul evitării suprapunerilor şi maximizării sinergiilor, prin integrarea lor deplină în
guvernanţa economică a Uniunii Europene şi prin contribuţia la punerea în aplicare a strategiei Europa
2020 prin implicarea părţilor interesate la nivel naţional, regional şi local.
Cadrul Strategic Comun prevede o coordonare mai strânsă a fondurilor pentru a obţine [6.01]:
• concentrarea resurselor asupra obiectivelor strategiei Europa 2020, prin intermediul unui set
comun de obiective tematice la care fondurile vor contribui;
• simplificare prin modalităţi de planificare şi de punere în aplicare mai coerente;
• mai mare atenţie acordată rezultatelor, prin intermediul unui cadru şi a unei rezerve de
performanţă;
• armonizarea normelor de eligibilitate şi extinderea opţiunilor simplificate în materie de
costuri, pentru a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari şi autorităţile de
management.
6.1.1. Scopul esenţial Cadrului Strategic Comun
Scopul esenţial al Cadrului Strategic Comun este de a spori coerenţa între angajamentele
politice asumate în contextul strategiei Europa 2020, şi investiţiile realizate în teren, integrarea fiind
încurajată prin definirea modalităţilor de colaborare între fonduri [6.01].

Cadrul Strategic Comun constituie o sursă de orientare strategică, care este tradusă de către
statele membre şi regiuni în programarea fondurilor aparţinând Cadrului Strategic Comun, în
contextual necesităţilor, oportunităţilor şi provocărilor lor specifice [6.01]:
• pentru fiecare dintre obiectivele tematice stabilite:
- principalele obiective de politică ale strategiei Europa 2020 care sunt abordate de statele
membre în cadrul contractelor (acordurilor) lor de parteneriat, strâns legate de
programele lor naţionale de reformă şi,
- acţiunile-cheie, care corespund priorităţilor de investiţii şi priorităţilor Uniunii,
susceptibile să genereze cel mai mare impact asupra creşterii, creării de locuri de muncă
şi sustenabilităţii în timpul punerii în aplicare a programelor;
• legăturile cu procesul de guvernanţă al semestrului european;
• coordonarea şi integrarea fondurilor Cadrului Strategic Comun;
• principiile orizontale şi obiectivele de politică pentru punerea în aplicare a fondurilor
Cadrului Strategic Comun;
• dezvoltarea de contracte de parteneriat şi de programe pentru a aborda provocările teritoriale
ale unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii;
• priorităţi pentru activităţile de cooperare.
6.1.2. Acţiuni - cheie ale Cadrului Strategic Comun în corelare cu obiectivele tematice ale
Strategiei Europa 2020
Cadrul Strategic Comun stabileşte în mod integrat, pentru fiecare din obiectivele tematice,
principalele obiective care trebuie abordate, acţiunile - cheie pentru fiecare fond al Cadrului Strategic
Comun şi principiile generale de punere în aplicare pentru a asigura o utilizare efectivă şi eficientă a
fondurilor. Acţiunile - cheie [6.01] sunt conturate în continuare.
Fondul european de dezvoltare regională va contribui la toate obiectivele tematice şi se va

concentra asupra domeniilor de investiţii legate de contextul în care operează întreprinderile
(infrastructură, servicii pentru întreprinderi, inovare, tehnologia informaţiei şi comunicare şi cercetare)
şi la prestarea de servicii pentru cetăţeni în anumite domenii (energie, servicii online, educaţie,
sănătate, infrastructuri sociale şi de cercetare, accesibilitate, calitatea mediului).
Fondul de coeziune se va axa pe ameliorarea mediului, dezvoltarea durabilă şi infrastructura

europeană de transport a energiei.
Fondul social european va fi programat în conformitate cu patru obiective tematice: ocuparea

forţei de muncă şi mobilitatea lucrătorilor; educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii;
promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, precum şi consolidarea capacităţii
administrative; acţiunile sprijinite de FSE vor contribui, totuşi, şi la alte obiective tematice.
Cele şase priorităţi ale Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală vor avea drept obiectiv
o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii în sectorul agricol, alimentar şi forestier,
precum şi în zonele rurale în ansamblu. Ele vizează transferul de cunoştinţe şi inovarea,
competitivitatea agriculturii, gestionarea resurselor naturale şi combaterea schimbărilor climatice,
precum şi dezvoltarea incluzivă a zonelor rurale.
Priorităţile Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, în conformitate cu reforma

politicii comune în domeniul pescuitului, se vor concentra asupra viabilităţii şi a competitivităţii
pescuitului şi a acvaculturii, sprijinind, în acelaşi timp, sustenabilitatea mediului. Fondul european
pentru pescuit şi afaceri maritime va promova coeziunea socială şi crearea de locuri de muncă în
comunităţile dependente de pescuit, în special prin diversificarea activităţilor în alte sectoare maritime,
precum şi prin acţiuni în domeniul politicii maritime integrate.

6.2. Acordul de parteneriat cu România, 2014 - 2020
Acordul de Parteneriat 2014-2020 [6.02] stabileşte priorităţile de finanţare ale României, pentru
atingerea obiectivelor prevăzute în strategia Europa 2020. Obiectivul global al Acordului de
Parteneriat 2014-2020 este reducerea discrepanţelor de dezvoltare economică şi socială între România
şi statele membre ale UE. Cinci provocări în materie de dezvoltare au fost identificate [6.02]:
• competitivitatea şi dezvoltarea locală;
• populaţia şi aspectele sociale;
• infrastructura;
• resursele;
• administraţia şi guvernarea.
Pentru a asigura utilizarea cât mai eficientă a resurselor financiare din fondurile europene
structurale şi de investiţii, România a propus în Acordul de Parteneriat o serie de intervenţii concepute
în mod combinat pentru a aborda principalele provocări şi nevoile de dezvoltare identificate.
Domeniile faţă de care există un puternic interes şi în care se foloseşte o abordare complementară a
resursele financiare din fondurile europene structurale şi de investiţii sunt legate, conform [6.02], de
competitivitate, ocuparea forţei de muncă, educaţie, incluziune socială, protecţia mediului, eficienţa
resurselor şi schimbările climatice.
Acordul de parteneriat include cinci fonduri structurale şi de investiţii europene, respectiv

Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune, Fondul
European Agricole pentru Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime.
Aceste fonduri sunt cruciale pentru capacitatea României de a face faţă provocărilor în materie de
dezvoltare pe termen mediu şi lung. Acestea vor mobiliza finanţări publice şi private suplimentare
destinate creşterii şi creării de locuri de muncă şi vor reduce decalajele regionale şi sociale existente.
6.2.1. Priorităţile Acordului de parteneriat
Priorităţile şi provocările vizate de Acordul de parteneriat sunt, după[6.02], următoarele:

• promovarea competitivităţii şi a dezvoltării locale, în vederea consolidării sustenabilităţii
operatorilor economici şi a îmbunătăţirii atractivităţii regionale;
• dezvoltarea capitalului uman prin creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi a numărului
de absolvenţi din învăţământul terţiar, oferind totodată soluţii pentru provocările sociale
severe şi combaterea sărăciei, în special la nivelul comunităţilor defavorizate sau
marginalizate ori în zonele rurale;
• dezvoltarea infrastructurii fizice, atât în sectorul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor
cât şi în sectorul transporturilor, în vederea sporirii accesibilităţii regiunilor din România şi a
atractivităţii acestora pentru investitori;
• încurajarea utilizării durabile şi eficiente a resurselor naturale prin promovarea eficienţei
energetice, a unei economii cu emisii reduse de carbon, a protecţiei mediului şi a adaptării
la schimbările climatice;
• consolidarea unei administraţii publice moderne şi profesioniste prin intermediul unei
reforme sistemice, orientată către soluţionarea erorilor structurale de guvernanţă.
Investiţiile aferente acestor priorităţi sunt esenţiale pentru sprijinirea României în sensul ca
aceasta să răspundă priorităţilor Strategiei Europa 2020 şi recomandărilor specifice ţării, precum şi
reformelor de politică aferente din sectoarele educaţiei, ocupării forţei de muncă, incluziunii sociale şi
administraţiei publice.
6.2.2. Obiective tematice
Obiectivul tematice în cadrul cărora România a decis să finanţeze şi să sprijine realizarea de

investiţii sunt, după [6.02]:

1. consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării;

2. îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, precum şi
îmbunătăţirea utilizării şi a calităţii acestora;
3. sporirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol şi a sectorului
pescuitului şi acvaculturii;
4. sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon în toate sectoarele;
5. promovarea adaptării la schimbările climatice, precum şi a prevenirii şi gestionării
riscurilor;
6. conservarea şi protejarea mediului şi promovarea eficienţei resurselor;
7. promovarea unui transport durabil şi eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor
reţelelor majore;
8. promovarea sustenabilităţii şi a calităţii locurilor de muncă şi sprijinirea mobilităţii
lucrătorilor;
9. promovarea incluziunii sociale, precum şi combaterea sărăciei şi a oricărei discriminări;
10. investiţii în educaţie, instruire şi învăţământ vocaţional pentru competenţe şi învăţare pe tot
parcursul vieţii;
11. consolidarea capacităţii instituţionale a autorităţilor publice şi a părţilor interesante şi o
administraţie publică eficientă.
6.2.3. Rezultate preconizate
Realizarea obiectivele prioritare cheie de dezvoltare de la nivel naţional şi comunitar care vor fi
sprijinite cu ajutorul fondurilor europene structurale şi de investiţii se va concretiza, după [6.02] prin :
• peste 1 miliard € alocaţi pentru cercetare şi dezvoltare şi pentru inovare, în sprijinul atingerii
obiectivului naţional de 2 % din PIB investiţi în C&D (comparativ cu 0,49 %, în anul 2012);
• o economie mai eficientă din punct de vedere energetic, 3,9 miliarde € urmând să fie
investite pentru sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon, inclusiv
extinderea la scară mai largă a energiilor din surse regenerabile (ţinta de 24 % );
• un efort substanţial în materie de incluziune socială, fiind alocate 3,4 miliarde € pentru
combaterea provocărilor severe de ordin social cu care se confruntă România, precum şi
pentru sprijinirea obiectivului de reducere cu 580.000 a numărului de persoane ameninţate
de sărăcie sau de excluziune (în comparaţie cu anul 2008);
• creşterea gradului de participare pe piaţa muncii, punându-se un accent deosebit pe
populaţia tânără, în scopul atingerii ţintei de ocupare a forţei de muncă la nivel naţional de
70 % (beneficiind de 2,2 miliarde €);
• contribuirea la reducerea ratei abandonului şcolar timpuriu până la 11,3 % şi creşterea
gradului de participare din învăţământul terţiar până la 26,7 %, investind 1,65 miliarde €;
• continuarea dezvoltării serviciilor de apă şi apă uzată, în acest sens fiind alocate peste 3
miliarde € în cadrul OT6, asigurându-se conformitatea cu standardele a aglomeraţiilor cu
peste 10.000 de locuitori şi contribuindu-se în mod substanţial la modernizarea
aglomeraţiilor mai mari de 2.000 de locuitori;
• continuarea dezvoltării reţelei naţionale de servicii în bandă largă şi a accesului de generaţie
viitoare (NGA), prin intermediul OT2 şi a LEADER, cu o viteză de minimum 30 Mbps, în
special în zonele rurale, abordând în paralel problema ratei scăzute de abonare prin măsuri
corespunzătoare (formare, e-servicii, e-guvernare) la nivelul tuturor priorităţilor;
• creşterea productivităţii şi a valorii adăugate din sectoarele agriculturii, pescuitului şi
acvaculturii, stimulând participarea tinerilor fermieri şi pescari;
• creşterea competitivităţii operatorilor economici şi a ratelor de supravieţuire a IMM-urilor
tinere, prin sprijin direct şi scheme de inginerie financiară, în cadrul OT3;
• continuarea consolidării dotărilor şi a fiabilităţii reţelei de transport, fiind alocate în acest
sens 20 % din fondurile ESI în cadrul OT7, în scopul măririi accesibilităţii regiunilor şi a
atractivităţii investiţiilor industriale;
• soluţionarea deficienţelor administrative prin reforme sistemice la nivelul guvernanţei şi
administraţiei, în acest sens fiind alocate 800 milioane €.

6.2.4. Bugetul alocat
Pentru perioada 2014 - 2020, fondurile alocate României sunt de aproximativ 22,4 miliarde € în
cadrul politicii de coeziune (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European
Social, Fondul de Coeziune), la care se adaugă încă 106 milioane € din Iniţiativa privind Ocuparea
Forţei de Muncă în Rândul Tinerilor (YEI), alături de o alocare identică din Fondul Social European.
Fondurile alocate pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a zonelor rurale vor fi suplimentate cu 8
miliarde € din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (Fondul European Agricole pentru
Dezvoltare Rurală). Alocarea pentru Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (Fondul
European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime) se ridică la aproximativ 168 milioane €.
6.2.5. Alocarea la nivelul programelor operaţionale
Obiectivele politicii de coeziune vor fi realizate prin intermediul a opt programe operaţionale
[6.02], cu un program mai puţin în comparaţie cu perioada de programare financiară 2007-2013:
• Programul operaţional pentru competitivitate (FEDR), vizând obiectivele tematice 1 şi 2;
• Programul operaţional privind infrastructura de anvergură (transport, mediu şi energie),
finanţat din FEDR şi din Fondul de coeziune, în cadrul obiectivelor tematice 6 şi 7;
• Programul operaţional regional (FEDR), care se adresează nevoilor regionale şi locale (în
cadrul obiectivelor tematice 1, 3, 4, 6, 8 şi 9);
• Programul operaţional privind asistenţa tehnică (FEDR) ce sprijină gestionarea fondului ESI;
• Programul operaţional privind capitalul uman (FSE), în cadrul obiectivelor tematice 8, 9 şi
10, care abordează priorităţile din domeniul ocupării forţei de muncă, al educaţiei şi al
incluziunii sociale;
• Programul operaţional privind capacitatea administrativă (FSE), în cadrul obiectivului
tematic 11, care abordează reforma administrativă şi sprijinul pentru instituţiile publice;
• Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020;
• Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime.
Alocarea pentru programele operaţionale (în €), este prezentată în tabelul 6.1.
Tabelul 6.1 Alocarea pentru programele operaţionale
(sursa: http://ec.europa.eu/contracts_grants/pa/partnership-agreement-romania-summary_ro.pdf/).
Programul operaţional Fonduri ESI Alocarea (€)
Programul operaţional privind infrastructura de anvergură (transport, FEDR 2.483.527.507
mediu şi energie) FC 6.934.996.977
Programul operaţional privind capitalul uman FSE şi YEI 4.326.838.744
Programul operaţional privind capacitatea administrativă FSE 553.191.489
Programul operaţional pentru competitivitate FEDR 1.329.787.234
Programul operaţional privind asistenţa tehnică FEDR 212.765.960
Programul operaţional regional FEDR 6.700.000.000
Planul Naţional de Dezvoltare Rurală FEADR 8.015.663.402
Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime EMFF 168.421.371
TOTAL 30.725.192.684
6.3. Programul de convergenţă 2016 - 2019
În luna aprilie a fiecărui an, statele membre ale UE trebuie să-şi prezinte planurile bugetare
pentru următorii trei ani. Acest exerciţiu se bazează pe norme de guvernanţă economică prevăzute de
Pactul de stabilitate şi de creştere, care au scopul de a preveni apariţia sau agravarea dificultăţilor
bugetare.
Statele din zona euro fac acest lucru în cadrul unor documente denumite „programe de
stabilitate”, în timp ce statele membre care nu au adoptat moneda euro prezintă aşa-numitele
„programe de convergenţă”, care includ informaţii suplimentare despre politicile monetare.

În baza acestor documente, Comisia şi miniştrii de finanţe ai statelor membre stabilesc dacă ţara
în cauză este pe drumul cel bun în direcţia îndeplinirii obiectivelor bugetare pe termen mediu (OTM),
ţinând cont de două elemente: analiza soldului structural şi criteriul de referinţă privind cheltuielile.
Criteriul de referinţă privind cheltuielile este o normă care limitează rata de creştere a
cheltuielilor publice la (sau sub) nivelul ratei de creştere economică potenţială pe termen mediu a unei
ţări. Face excepţie cazul în care o depăşire a acestui nivel este compensată prin măsuri suplimentare de
creştere a veniturilor.
Orientările privind conţinutul şi formatul programelor fac obiectul unui Cod de conduită
referitor la Specificaţiile privind Implementarea Pactului de Stabilitate şi Creştere şi la Liniile
orientative pentru formatul şi conţinutul Programelor de Stabilitate şi de Convergenţă
(http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/sgp/pdf/coc/code_of_conduct_en.pdf).
Programele de convergenţă conţin:

• un obiectiv bugetar pe termen mediu (OTM) - o ţintă bugetară stabilită pentru fiecare stat
membru, definită în termeni structurali; statele membre trebuie să stabilească, de asemenea,
obiective anuale pentru atingerea OTM şi să prevadă evoluţia ponderii datoriei în PIB;
• ipoteze economice subiacente (creştere economică, ocuparea forţei de muncă, inflaţie şi alte
variabile economice importante);
• o descriere şi o evaluare a măsurilor de politică necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
programului;
• o analiză a efectelor pe care modificările principalelor ipoteze economice le-ar putea avea
asupra situaţiei bugetare şi a datoriilor;
• informaţii despre mai multe exerciţii bugetare, printre care: un exerciţiu de execuţie
bugetară, exerciţiul bugetar în curs şi planurile pentru următoarele trei exerciţii;
• după caz, explicaţii cu privire la motivele pentru care obiectivele nu sunt îndeplinite.
Programele de convergenţă ar trebui să se bazeze pe scenarii bugetare viabile.
Ca parte din ciclul anual de guvernanţă economică, programele de convergenţă sunt evaluate de
către Comisie atât înainte, cât şi după punerea lor în aplicare. Acest lucru îi permite Comisiei să
identifice şi să analizeze orice riscuri de neconformitate înainte ca acestea să apară efectiv, dar şi să
detecteze eventualele cazuri de neconformitate care ar putea justifica, inclusiv, aplicarea de sancţiuni.
6.3.1. Obiectivele, scopul şi politicile subsecvente
Obiectivele programului de convergenţă [6.03], sunt constituite de următoarele priorităţi ale

politicii economice:
• relansarea economică şi înregistrarea de creşteri anuale ale produsului intern brut;
• reducerea şomajului;
• încurajarea şi susţinerea investiţiilor;
• reducerea ratei de sărăcie şi a excluziunii sociale.
Scopul programului de convergenţă vizează:

• un deficit structural al bugetului general consolidat în corelare cu obiectivul bugetar pe
termen mediu (OTM);
• o convergenţă reală, evaluată prin decalajele faţă de media europeană a produsului intern
brut (PIB) pe locuitor exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS);
• angajamentul de adoptare a monedei euro ţinând cont de îndeplinirea criteriilor nominale şi
reale de convergenţă.
Cadrul politicilor subsecvente programului de convergenţă este generat de politica fiscală şi

politica monetară şi a cursului de schimb.

6.3.2. Politica fiscală
Politica fiscală vizează asigurarea unui mediu stimulativ şi nediscriminatoriu şi măsuri de

consolidare a transparenţei, stabilităţii şi predictibilităţii sale. În plus, evoluţia sustenabilă a finanţelor
publice în contextul unor perspective demografice mai degrabă adverse, capătă o importanţă majoră.
Măsurile de politică fiscală luate în considerare la elaborarea programului de convergenţă au

fost (i) reducerea impozitării muncii prin diminuarea contribuţiilor la asigurările sociale; (ii) reducerea
cotelor de TVA (iii) majorarea nivelului deducerilor personale acordate la impozitul pe venit în funcţie
de numărul persoanelor aflate în întreţinere; (iv) reducerea impozitului pe dividende; (v) reducerea
semnificativă a impozitului pe venit pentru microîntreprinderile care au mai mult de 2 salariaţi.
6.3.3. Politica monetară şi a cursului de schimb
Politica monetară şi a cursului de schimb urmăreşte în mod consecvent (i) atingerea ţintei
staţionare de inflaţie compatibilă cu definiţia stabilităţii preţurilor pe termen mediu în economia
românească şi (ii) coborârea ratei anuale a inflaţiei pe orizontul mai îndepărtat de timp la niveluri în
linie cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de banca centrală a Uniunii Europene.
Rata dobânzii de politică monetară împreună cu ratele dobânzilor facilităţilor permanente

reprezintă principalul instrument de implementare a politicii monetare şi a cursului de schimb. Prin
ajustarea ratei dobânzii de politică monetară în scopul menţinerii ratei anuale a inflaţiei în intervalul
ţintei staţionare a acesteia, sunt realizate obiectivele acestui tip de politică.
Pe termen scurt, o reducere a ratei dobânzii de politică monetară poate fi impusă de relativa
scădere a valorilor curente şi a celor previzionate ale dinamicii preţului combustibililor şi a preţurilor
volatile ale produselor alimentare, la care se poate adăuga şi impactul exercitat de eventuala extindere
a aplicării cotei reduse pentru taxa pe valoarea adăugată.
Pe un termen mai îndelungat, reducerea ratei dobânzii de politică monetară poate fi impusă de
infirmarea anticipaţiilor şi a previziunilor privind inflaţia în zona euro, implicit a dinamicii aşteptate a
preţurilor de import. Ca efect, o reducere a ratei dobânzii de politică monetară poate asigura
stabilitatea preţurilor pe termen mediu corespunzător ţintei staţionare de inflaţie într-o manieră care să
sprijine creşterea economică, inclusiv prin revigorarea procesului de creditare.
În sistemul bancar, în eventualitatea unei creşteri în perspectivă a excedentului structural de

lichiditate, în principal pe seama operaţiunilor Trezoreriei asociate utilizării fondurilor europene,
reducerea ratei dobânzii de politică monetară poate consolida gestionarea adecvată a lichidităţii prin
reducerea volatilităţii ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară şi consolidarea transmisiei
semnalului ratei dobânzii de politică monetară.
Concomitent, reducerea ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei ale
instituţiilor de credit poate contribui la revigorarea sustenabilă a procesului de creditare, precum şi al
continuării armonizării mecanismului rezervelor minime obligatorii cu standardele şi practicile în
materie ale băncii centrale a Uniunii Europene.
Pe termen scurt, o creştere a ratei dobânzii de politică monetară poate fi impusă de accelerarea
diminuării decalajului negativ dintre estimările referitoare la produsul intern brut şi valorile efectiv
înregistrate pe fondul creşterii excedentului de cerere agregată, determinată de creşterea costurilor
salariale unitare, de caracterul şi dimensiunea măsurilor de relaxare fiscală, de majorările salariale
acordate unor categorii de personal bugetar precum şi de consolidarea procesului de creditare.
Pe termen lung, o creştere a ratei dobânzii de politică monetară poate fi impusă de manifestarea
riscurilor la adresa ratei de schimb a monedei naţionale, provenind în principal din sporirea volatilităţii

pe pieţele financiare externe şi a incertitudinilor privind acordurile cu instituţiile financiare

internaţionale.
6.3.4. Deficitul structural al bugetului general consolidat şi obiectivul bugetar pe termen

mediu
Programul de convergenţă ediţia 2016 [6.03], are la bază prevederile Strategiei fiscal-bugetare
şi cadrul macroeconomic actualizat pentru perioada 2016-2018. Actuala planificare bugetară naţională
estimează, pe fondul implementării măsurilor de relaxare fiscală (reduceri de taxe şi impozite aprobate
prin noul Cod fiscal şi majorări salariale sau ale unor drepturi de asistenţă socială aprobate în anul
2015), un deficit bugetar de -2,7% în 2016 şi de -2,9% în 2017.
În termeni structurali, deficitul bugetar va reintra pe o traiectorie de convergenţă către OTM

începând cu anul 2018.
Eforturile de revenire a deficitului bugetar structural la OTM vor viza următoarele măsuri:
• menţinerea şi în anul 2016 a unor restricţii din anii anteriori referitoare la neacordarea de
tichete de masă, tichete de vacantă, precum şi ore suplimentare, tichete cadou, îndemnizaţii
la ieşirea la pensie, trecerea în rezervă;
• absorbţia fondurilor europene având în vedere crearea cadrului legislativ şi instituţional
pentru operaţionalizarea fondurilor ESI în perioada 2014‐2020;
• câştiguri de eficienţă obţinute din colectarea taxelor, a impozitelor, reducerea evaziunii
fiscale, aplicarea noului pachet legislativ privind achiziţiile publice, adoptat de Guvern care
va crea premisele cheltuirii eficiente a fondurilor publice.
Obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM) în anul 2016, definit in termeni de deficit structural
este de 2,73 % din PIB, faţă de 1% din PIB, nivel agreat cu Comisia Europeană şi care trebuia realizat
la finele anului 2015 şi menţinut pe termen mediu.
6.3.5. Convergenţa reală
Convergenţa reală este evaluată prin decalajele faţă de media europeană a produsului intern brut
(PIB) pe locuitor exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS).
Convergenţa reală a României va ajunge în anul 2018 la circa 65%, existând perspectiva ca la
orizontul anului 2020 PIB pe locuitor la PCS din România să reprezinte 70% din media europeană.
O convergenţă rapidă la nivelul ţărilor UE, mai ales din punct de vedere al indicatorilor din zona
nivelului de trai se poate realiza prin:
• folosirea soldului bugetar ajustat ciclic la definirea obiectivelor de politică fiscală şi
adoptarea unor niveluri adecvate pentru plafoanele acestuia;
• menţinerea unui nivel sustenabil al datoriei publice;
• investiţii direcţionate şi promovarea reformelor structurale în sectoare cu rol în consolidarea
unui model sustenabil de creştere economică (sănătate, educaţie, cercetare, dezvoltarea
infrastructurii etc.);
• îmbunătăţirea şi consolidarea guvernanţei bugetare.
6.3.6. Angajamentul de adoptare a monedei euro
Guvernul României îşi menţine angajamentul de adoptare a monedei euro. O dată concretă va fi
stabilită în urma realizării unui calendar de trecere la moneda euro, ce va fi finalizat până la următoare
ediţie a programului de convergenţă, totodată ţinând cont şi de îndeplinirea criteriilor nominale şi reale
de convergenţă.

Angajamentul de adoptare a monedei euro reprezintă în continuare o ancoră importantă în

promovarea reformelor bugetare şi structurale necesare creşterii flexibilităţii economiei româneşti.
În acest context, creşterea competitivităţii firmelor româneşti precum şi a contribuţiei acestora

la creşterea economică va fi accelerată prin revigorarea creditului bancar şi extinderea semnificativă a
creditării precum şi prin adoptarea de măsuri de relaxare fiscală în scopul stimulării sectorului privat
în realizarea de investiţii şi modernizări de capacităţi de producţie.
6.4. Programul naţional de reformă 2016
Cele trei priorităţi de acţiune avute în vedere pentru consolidarea redresării economice a Uniunii
Europene şi a stimula convergenţa către statele membre cu cele mai bune rezultate şi care constituie
baza de la care s-a plecat în definirea măsurilor prevăzute în Programul naţional de reformă [6.04]
sunt:
• politici bugetare responsabile;
• continuarea reformelor structurale;
• relansarea investiţiilor.
6.4.1. Domeniile de intervenţie
În domeniu politicii fiscal - bugetare, direcţiile de acţiune menţionate în Programul naţional de

reformă 2016 [6.04], sunt:
• îmbunătăţirea gestionării investiţiilor publice;
• eficientizarea cheltuielilor bugetare;
• combaterea planificării fiscale agresive;
• îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor;
• combaterea muncii nedeclarate.
În administraţia publică, direcţiile de acţiune menţionate în Programul naţional de reformă 2016

[6.04], sunt:
• continuarea procesului de descentralizare;
• prioritizarea politicilor guvernamentale şi planificarea strategică;
• asigurarea liberului acces la informaţii de interes public şi creşterea transparenţei
decizionale;
• managementul funcţiei publice şi dezvoltarea competenţelor personalului din administraţie;
• mai buna reglementare;
• dezvoltarea teritorială;
• îmbunătăţirea condiţiilor privind locuirea;
• creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene;
• îmbunătăţirea soluţiilor de e-guvernare;
• continuarea reformei sistemului de achiziţii publice.
Referitor la mediul de afaceri şi competitivitate, direcţiile de acţiune menţionate în Programul

naţional de reformă 2016 [6.04], sunt:
• crearea unui mediu favorabil investiţiilor publice şi private;
• diversificarea surselor de finanţare pentru IMM-uri;
• dezvoltarea sectoarelor cu potenţial de creştere economică;
• îmbunătăţirea performanţelor întreprinderilor publice
6.4.2. Obiectivele, ţintele şi direcţiile de acţiune
Obiectivele Programului Naţional de Reformă pentru anul 2016 sunt identice cu obiectivele
naţionale Europa 2020 şi sunt, după [6.04], următoarele:

• ocuparea forţei de muncă;

• cercetare, dezvoltare şi inovare;
• mediu şi schimbări climatice;
• surse regenerabile de energie;
• eficienţa energetică;
• părăsirea timpurie a şcolii;
• educaţia terţiară;
• incluziune socială şi reducerea sărăciei.
Cu excepţia obiectivelor aferente surselor regenerabile de energie şi eficienţei energetice, ţintele

şi direcţiile de acţiune pentru fiecare dintre obiective sunt menţionate, sintetic, în continuare.
Referitor la rata ocupării forţei de muncă (20-64 ani), ţinta naţională pentru anul 2020 este de
70%, comparativ cu o rată de 66%, în anul 2015. Direcţiile de acţiune pentru atingerea ţintei sunt
[6.04]:
• integrarea pe piaţa muncii a tinerilor, şomerilor şi a beneficiarilor de măsuri de protecţie
socială;
• dezvoltarea alternativelor ocupaţionale pentru persoanele rezidente în mediul rural;
• consolidarea instituţională a Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă.
Ţinta naţională aferentă anului 2020 pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare este de 2% din
PIB (cu o contribuţie de 1% din PIB din sectorul public şi de 1% din PIB din sectorul privat), în anul
2014, alocările fiind de numai 0,38% din PIB (0,22% din PIB din sector public şi 0,16% din PIB din
sector privat). Direcţiile de acţiune prevăzute pentru atingerea ţintei sunt [6.04]:
• întărirea capacităţii şi performanţelor sistemului de cercetare, dezvoltare şi inovare;
• stimularea investiţiilor private în cercetare, dezvoltare şi inovare;
• consolidarea dimensiunii europene/internaţionale a cercetare, dezvoltare şi inovare.
Cu privire la mediu şi schimbări climatice, în condiţiile în care emisiile non - ETS au scăzut
între 2005 şi 2014 cu 5,93% (de la 71,34 mil. tone CO2 echivalent la 67,11 mil. tone CO2 echivalent,
România se încadrează în ţinta privind emisiile non - ETS, asumată sub Decizia nr. 406/2009/CE;
limita stabilită pentru România se traduce printr-o creştere maximă a nivelului emisiilor în anul 2020
de 19%, faţă de nivelul din anul de referinţă, 2005. În acest context, direcţiile de acţiune vizând
limitarea creşterii nivelului emisiilor sunt:
• susţinerea şi promovarea unei economii cu emisii scăzute de GES;
• diminuarea emisiilor de GES din sectoarele energie şi transporturi;
• atenuarea efectelor schimbărilor climatice;
• susţinerea dezvoltării durabile şi îmbunătăţirea calităţii mediului.
Referitor la părăsirea timpurie a şcolii, rata ţintă naţională în anul 2020 este de 11,3%, în
condiţiile în care aceasta a fost de 18,1%, în anul 2014 şi de 18,9%, în anul 2015 - conform datelor
provizorii furnizate de către Eurostat (http://ec.europa.eu/eurostat). Direcţiile de acţiune pentru
atingerea ţintei asumate sunt [6.04]:
• extinderea serviciilor de educaţie timpurie;
• modernizarea curriculumului şcolar;
• creşterea calităţii învăţământului preuniversitar;
• consolidarea învăţământului profesional şi tehnic;
• extinderea măsurilor de prevenire şi intervenţie pentru elevii expuşi la riscul de părăsire
timpurie a şcolii şi consolidarea pachetului social în educaţie;
• îmbunătăţirea infrastructurii educaţionale.
Ţinta naţională aferentă anului 2020 pentru ponderea populaţiei cu vârsta de 30-34 ani cu nivel
de educaţie terţiară este de 26,7%, faţă de o pondere de 25%, în anul 2014 şi de 25,5%, în anul 2015,

conform datelor provizorii furnizate de către Eurostat (http://ec.europa.eu/eurostat). Acţiunile care vor
fi întreprinse pentru atingerea ţintei propuse urmează următoarele direcţii [6.04]:
• sprijinirea studenţilor din mediul rural, a grupurilor dezavantajate şi a studenţilor non-
tradiţionali pentru participarea în învăţământul terţiar;
• dezvoltarea şi integrarea sistemului informatic din educaţie şi cercetare;
• dezvoltarea capacităţii instituţionale şi creşterea gradului de internaţionalizare a
învăţământului superior;
• creşterea calităţii învăţământului superior şi a corelării cu piaţa muncii;
• crearea şi dezvoltarea unui cadru de învăţare pe tot parcursul vieţii deschis şi accesibil.
Ţinta naţională aferentă anului 2020 pentru incluziune socială şi reducerea sărăciei, constă în
reducerea cu 580.000 a numărului persoanelor în risc de sărăcie şi excluziune socială, comparativ cu o
reducere de 869 mii persoane (9,2%), respectiv de la 9.418 mii persoane, în anul 2008, la 8.549 mii
persoane, în anul 2014. Acţiunile vor viza [6.04]:
• întreruperea ciclului inter - generaţional al sărăciei;
• creşterea calităţii vieţii cetăţenilor ce trăiesc în mediul rural;
• dezvoltarea pieţei serviciilor sociale;
• continuarea reformei în domeniul sănătăţii.
6.4.3. Ţinta şi direcţiile de acţiune aferente obiectivului surse regenerabile de energie
Conform valorii raportate de România la COM prin Raportul de progres al României privind
promovarea şi utilizarea energiei din surse regenerabile, ponderea totală a energiei din surse
regenerabile în consumul brut de energie în 2014 a fost de 26,27%.Valoarea indicatorului pentru anii
2013-2014 practic o depăşeşte pe cea stabilită pentru anul 2020 de Directiva 2009/28/CE privind SRE
şi anume 24%. În condiţiile ţintei deja atinse, direcţii de acţiune pentru aferent acestui obiectiv se
referă la [6.04]:
• îmbunătăţirea eficienţei sistemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile;
• finanţarea investiţiilor care vizează valorificarea surselor regenerabile de energie;
• încurajarea producţiei de energie din resurse regenerabile mai puţin exploatate.
Îmbunătăţirea eficienţei sistemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile va urma două
direcţii distincte [6.04]:
• completarea şi/sau modificarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemelor de promovare
a producerii energiei din surse regenerabile în scopul stabilirii unui echilibru între producător
şi consumator (suportabilitatea facturii la consumatori) precum şi în scopul dezvoltării unui
mediu investiţional pentru susţinerea acelor tehnologii care au cunoscut o dezvoltare lentă,
aşa cum sunt biomasa şi geotermalul;
• introducerea unei noi scheme de sprijin pentru producerea energiei din surse regenerabile în
instalaţii cu o capacitate instalată sub 500 kWe, bazată pe preţuri reglementate definite pe
fiecare tehnologie; beneficiari ai acestei noi scheme vor fi micii producători de energie din
SRE (în special biomasă/biogaz).
Finanţarea investiţiilor privind valorificarea surselor regenerabile de energie s-a realizat prin:
• POS CCE, aferent programării financiare 2007 - 2013 şi destinat inclusiv sprijinirii
investiţiilor pentru valorificarea biomasei, a resurselor hidro-energetice (în unităţile cu putere
instalată mai mică sau egală cu 10 MW), solare, eoliene şi a biocombustibililor;
• Fondul pentru Mediu, prin Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care
utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de
încălzire (Casa verde).
Încurajarea producţiei de energie din resurse regenerabile mai puţin exploatate (biomasă, biogaz
şi geotermal) din fonduri europene structurale şi de investiţii se va realiza prin finanţări prin
Programului operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020” [6.05].

6.4.4. Ţinta şi direcţiile de acţiune aferente obiectivului eficienţă energetică
În condiţiile în care, conform datelor furnizate de către Eurostat (http://ec.europa.eu/eurostat),

consumul de energie primară a fost de 31,0 Mtep, în anul 2013 şi de 30,8 Mtep, în anul 2014, în
Programul Naţional de Reformă 2016 nu este prevăzută o ţintă specifică pentru acest obiectiv dar sunt
precizate direcţiile de acţiune [6.04], menţionate în continuare:
• promovarea cogenerării de înaltă eficienţă;
• modernizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor;
• creşterea eficienţei energetice în clădirile rezidenţiale, clădirile publice şi sistemele de
iluminat public.
Promovarea cogenerării de înaltă eficienţă se va realiza, conform [6.04], prin:

• continuarea aplicării schemei de ajutor de stat pentru promovarea cogenerării de înaltă
eficienţă (devenită operaţională în aprilie 2011); schema prevede acordarea unui sprijin
financiar producătorilor de energie electrică şi termică ce deţin sau exploatează comercial
centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, care realizează economii de combustibil de cel
puţin 10% faţă de producerea separată;
• realizarea şi modernizarea centralelor electrice de cogenerare de înaltă eficienţă (maximum 8
MWe) pe gaz natural, biomasă şi gaze reziduale prin finanţări prin Programului operaţional
‚Infrastructură Mare 2014 - 2020’ [6.05].
Modernizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor [6.04], va

fi realizată prin:
• programul Termoficare 2006 - 2020 căldură şi confort, cu alocări de resurse financiare
acordate prin Legea bugetului de stat;
• finanţări acordate prin Programului operaţional ‚Infrastructură Mare 2014 - 2020’ [6.05].
Creşterea eficienţei energetice în clădirile rezidenţiale, clădirile publice şi sistemele de iluminat

public [6.04], se va realiza prin:
• continuarea Programului naţional privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de
locuinţe;
• co-finanţări acordate din Fondul European de Dezvoltare Regională prin intermediul
Programului Operaţional Regional 2014 - 2020, operaţiunea 3.1. A „Creşterea eficienţei
energetice a clădirilor rezidenţiale”;
• programul „Îmbunătăţirea eficienţei energetice în gospodăriile şi comunităţile cu venituri
reduse din România”, finanţat de Global Environment Facility (https://www.thegef.org/),
prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (http://www.undp.org/).
Pentru sprijinirea investiţiilor în instalaţiile şi echipamentele care conduc la economii de energie

în întreprinderile din industrie au fost acordate finanţări prin POS CCE, aferent programării financiare
2007 - 2013. Prin finanţări acordate prin Programului operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020”
[6.05], va fi realizată promovarea unor sisteme de măsură, evidenţă şi monitorizare a consumurilor de
energie în sectorul industrial.
6.5. Programul operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020”
Obiectivul strategic care stă la baza acestui Program operaţional vizează creşterea durabilă prin
promovarea unei economii bazate pe consum redus de carbon prin măsuri de eficienţă energetică şi
promovare a energiei verzi, precum şi prin promovarea unor moduri de transport prietenoase cu
mediul şi o utilizare mai eficientă a resurselor [6.05].
Programul are ca obiectiv global dezvoltarea infrastructurii de transport, mediu, energie şi

prevenirea riscurilor la standarde europene, în vederea creării premiselor unei creşteri economice
sustenabile, în condiţii de siguranţă şi utilizare eficientă a resurselor naturale.

Acest Program operaţional finanţează activităţi din patru sectoare [6.05]: infrastructura de
transport, protecţia mediului, managementul riscurilor şi adaptarea la schimbările climatice, energie şi
eficienţă energetică.
Activităţile care sunt finanţate prin acest program contribuie la realizarea a patru dintre cele 11
obiective tematice ale Strategiei Europa 2020, menţionate la § 6.2.2:
• obiectivul tematic 4, prin susţinerea producţiei de energie din surse regenerabile, măsurilor
de eficienţă energetică, introducerea tehnologiilor de tip „smart”;
• obiectivul tematic 5, prin finanţarea măsurilor de prevenire şi protecţie împotriva riscurilor
naturale, menite să atenueze şi să combată efectele schimbărilor climatice, şi consolidarea
capacităţii de intervenţie în domeniu;
• obiectivul tematic 6, prin promovarea investiţiilor în sistemele de apă şi apă uzată,
managementul integrat al deşeurilor, protecţia biodiversităţii şi monitorizarea calităţii
aerului;
• obiectivul tematic 7, prin sprijinirea investiţiilor în infrastructura pentru toate modurile de
transport, precum şi transportul de energie.
6.5.1. Axe prioritare
Strategia de finanţare prin Programul operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020” este
structurată pe opt axe prioritare (AP), regrupate în trei domenii de intervenţie [6.05]:
• infrastructura de transport:
- AP1. Îmbunătăţirea mobilităţii prin dezvoltarea reţelei TEN-T şi a transportului cu
metroul;
- AP2. Dezvoltarea unui sistem de transport multimodal, de calitate, durabil şi eficient cu
realizarea de investiţii şi modernizări de capacităţi de producţie;
• protecţia mediului şi managementul riscurilor:
- AP3. Dezvoltarea infrastructurii de mediu în condiţii de management eficient al
resurselor;
- AP4. Protecţia mediului prin măsuri de conservare a biodiversităţii, monitorizarea calităţii
aerului şi decontaminare a siturilor poluate istoric;
- AP5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi gestionarea riscurilor;
• energie curată şi eficienţă energetică:
- AP6. Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice în vederea susţinerii unei
economii cu emisii scăzute de carbon;
- AP7. Creşterea eficienţei energetice la nivelul sistemului centralizat de termoficare în
oraşele selectate;
- AP8. Sisteme inteligente şi sustenabile de transport al energiei electrice şi gazelor
naturale.
Referitor la cele trei axe aferente domeniului „Energie curată şi eficienţă energetică”, măsurile
propuse pentru AP6 vizează promovarea eficienţei energetice în industrie şi la nivelul consumatorilor
casnici, precum şi producţia de energie din surse regenerabile [6.05], în timp ce pentru AP7, măsurile
vizează îmbunătăţirea eficienţei energetice la nivelul sistemelor de termoficare centralizate [6.05].
Aceste măsuri sunt completate cu intervenţiile de susţinere a sistemelor de transport de energie
aferente AP8, atât pentru preluarea în siguranţă a energiei produse din surse regenerabile, cât şi pentru
dezvoltarea interconexiunilor cu alte State Membre ale Uniunii Europene.
6.5.2. Axa prioritară 6 „Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice în vederea

susţinerii unei economii cu emisii scăzute de carbon”
Printre Axele prioritare ale Programului operaţional ‚Infrastructură Mare 2014 - 2020’ se află şi
Axa Prioritară 6 „Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice în vederea susţinerii unei economii
cu emisii scăzute de carbon” [6.05].

Obiectivele specifice ale Axei prioritare 6 sunt, după [6.05]:

• creşterea producţiei de energie din resurse regenerabile mai puţin exploatate (biomasă,
biogaz, geotermal);
• reducerea consumului de energie la nivelul consumatorilor industriali;
• reducerea consumului mediu de energie electrică la nivelul locuinţelor;
• creşterea economiilor de energie primară produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă.
Ţinta pentru obiectivul specific „Creşterea producţiei de energie din resurse regenerabile mai
puţin exploatate (biomasă, biogaz, geotermal)” este reprezentată de o producţie anuală brută de energie
primară de 455.960 tep/an, în anul 2023, comparativ cu referinţa de 76.380 tep/an, în anul 2013.
Direcţiile de acţiune aferente acestui obiectiv sunt [6.05]:

• realizarea şi/sau modernizarea capacităţilor de producţie a energiei electrice şi/sau termice
din biomasă şi biogaz;
• realizarea şi modernizarea capacităţilor de producţie a energiei termice pe bază de energie
geotermale;
• sprijinirea investiţiilor în extinderea şi modernizarea reţelelor de distribuţie a energiei
electrice, în scopul preluării energiei produse din resurse regenerabile în condiţii de
siguranţă a funcţionării SEN.
Aceste acţiuni sunt dedicate beneficiarilor din regiunile mai puţin dezvoltate ale României, care
produc energie utilizând resurse regenerabile în vederea furnizării acesteia spre comercializare sau în
sistem centralizat / consum propriu al UAT, pentru energie termică.
Pentru producţie, beneficiarii pot fi [6.05]:

• unităţi administrativ teritoriale în raza cărora există potenţial de utilizare a resurselor de
energie regenerabile de tip geotermal sau biomasă/biogaz;
• societăţi comerciale care au ca activitate producerea de energie în scopul comercializării:
Pentru distribuţie, beneficiarii pot fi operatori de distribuţie/transport a energiei electrice care

preiau energie produsă din resurse regenerabile de energie.
Ţinta pentru obiectivul specific „Reducerea consumului de energie la nivelul consumatorilor

industriali” este reprezentată de intensitatea energetică în industrie de 121,5 kgep/1000 €, în anul
2023, comparativ cu o valoare de referinţă de 183,0 kgep/1000 €, în anul 2012.
Realizarea acestui obiectiv care urmăreşte creşterea eficienţei energetice prin monitorizare a
consumului de energie la nivelul consumatorilor industriali se va face prin implementarea unui număr
de sisteme de monitorizare a consumurilor de energie la consumatorii industriali [6.05].
Beneficiarii acestei acţiuni sunt societăţi comerciale din industrie, cu consumuri de peste 1.000
tep/an iar implementarea proiectelor nu depăşeşte 18 luni.
Ţinta pentru obiectivul specific „Reducerea consumului mediu de energie electrică la nivelul
locuinţelor” este reprezentată de consumul mediu anual de energie electrică pe locuinţă de 1,20
MWh/locuinţă, în anul 2023, comparativ cu valoarea de referinţă de 1,35 MWh/locuinţă, în anul 2013.
Realizarea acestui obiectiv se va face prin implementarea distribuţiei inteligente într-o zonă
omogenă de consumatori casnici de energie electrică (proiecte demonstrative la nivelul regiunilor
acoperite de operatorii de distribuţie concesionari) [6.05].
Beneficiarii acestei acţiuni sunt operatorii de distribuţie concesionari ai serviciului public de

energie electrică, care se supun obligaţiilor de implementare a contorizării inteligente în proporţie de
80% până în anul 2020 [6.05].

Ţinta pentru obiectivul specific „Creşterea economiilor în consumul de energie primară produsă
prin cogenerare de înaltă eficienţă” este reprezentată de economiile anuale de energie primară obţinute
prin cogenerare de înaltă eficienţă de 232.000 tep/an, în anul 2023, comparativ cu o valoare de
referinţă de 178.000 tep/an, în anul 2012.

• realizarea sau modernizarea centralelor electrice de cogenerare de înaltă eficienţă
(maximum 8 MWe) pe gaz natural şi biomasă la nivelul întreprinderilor;
• realizarea sau modernizarea centralelor electrice de cogenerare de înaltă eficienţă care
utilizează gaze reziduale provenite din procese industriale la nivelul întreprinderilor.
Aceste acţiuni sunt dedicate beneficiarilor societăţi comerciale din industrie / reprezentantul
desemnat al unui parc industrial (administratorul parcului sau distribuitorul de energie al parcului),
înregistrând consumuri de peste 200 tep/an, care pot dovedi condiţiile cerute proiectelor de cogenerare
(implementate în maximum 3 ani) şi/sau care intenţionează să valorifice potenţialul termic al gazelor
reziduale provenite din procese industriale şi care pot dovedi un necesar util de energie termică pentru
procesele industriale cu o durată de minim 4.000-5.000 h/an.
6.5.3. Axa prioritară 7 „Creşterea eficienţei energetice la nivelul sistemului centralizat

de termoficare în oraşele selectate”
Axa Prioritară 7 „Creşterea eficienţei energetice la nivelul sistemului centralizat de termoficare în oraşele
selectate” [6.05].

• creşterea eficienţei energetice în sistemele centralizate de transport şi distribuţie a energiei
termice în oraşele selectate;
• creşterea eficienţei energetice în sistemului centralizat de furnizare a energiei termice în
Municipiul Bucureşti.
Ţinta pentru obiectivul specific „Creşterea eficienţei energetice în sistemele centralizate de

transport şi distribuţie a energiei termice în oraşele selectate” [6.05], este reprezentată de pierderile de
energie înregistrate pe reţele de transport şi distribuţie a agentului termic de 15% din energia furnizată,
în anul 2023, comparativ cu o valoare de referinţă de 26,76% din energia furnizată, în anul 2013.

• modernizarea/extinderea reţelelor termice primare şi secundare din sistemele de alimentare
cu energie termică, inclusiv a punctelor termice;
• extinderea reţelei de transport şi distribuţia va fi finanţabilă doar în contextul în care reţeaua
existentă a fost reabilitată, iar extinderea este justificată pentru a accentua sustenabilitatea
sistemului;
• achiziţionarea/modernizarea echipamentelor necesare bunei funcţionări a sistemelor de
pompare a agentului termic;
• implementarea de Sisteme de Management (măsurare, control şi automatizare a SACET).
Aceste acţiuni sunt dedicate beneficiarilor autorităţi publice locale din localităţile selectate
(unităţile administrative teritoriale), respectiv centrele urbane Bacău, Botoşani, Focşani, Oradea,
Râmnicu Vâlcea, Timişoara şi Iaşi [6.05].
Ţinta pentru obiectivul specific „Creşterea eficienţei energetice în sistemului centralizat de

furnizare a energiei termice în Municipiul Bucureşti” [6.05], este reprezentată de pierderile de energie
înregistrate pe reţele de transport şi distribuţie a agentului termic de 15% din energia furnizată, în anul
2023, comparativ cu o valoare de referinţă de 26,76% din energia furnizată, în anul 2013.


• optimizarea / reabilitarea / extinderea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice
prin redimensionarea acestora, corespunzător debitelor de agent termic vehiculate, în strânsă
corelare cu programele de reabilitare termică a clădirilor şi efectelor de reducere a
consumului de energie termică;
• zonarea şi reconfigurarea (trasee şi lungimi) a reţelelor de transport şi distribuţie al agentului
termic;
• implementarea soluţiei de realizare a reţelei cu conducte preizolate (sau similar), dotate cu
sistem de detectare, semnalizare şi localizare a pierderilor;
• reabilitarea/reconfigurarea platformelor de vane, a racordurilor şi a elementelor
constructive;
• finalizarea Sistemului Centralizat de Monitorizare (SCADA).
Aceste acţiuni sunt dedicate beneficiarului Municipiul Bucureşti.
6.5.4. Axa prioritară 8 „Sisteme inteligente şi sustenabile de transport al energiei

electrice şi gazelor naturale”
Axa Prioritară 8 „Sisteme inteligente şi sustenabile de transport al energiei electrice şi gazelor naturale”
[6.05].

• creşterea capacităţii Sistemului Energetic Naţional pentru preluarea energiei produse din
resurse regenerabile;
• creşterea gradului de interconectare a Sistemului Naţional de Transport a gazelor naturale cu
alte state vecine.
Ţinta pentru obiectivul specific „Creşterea capacităţii Sistemului Energetic Naţional pentru
preluarea energiei produse din resurse regenerabile” [6.05], este reprezentată de capacitatea SEN de a
prelua producţie de energie din RRE în condiţii de siguranţă în SEN de 3.200 MW, în anul 2023,
comparativ cu o valoare de referinţă de 2.200 MW, în anul 2013.
Îndeplinirea acestui obiectiv presupune realizarea şi/sau modernizarea reţelelor electrice de

transport (linii electrice aeriene şi staţii) [6.05].
Beneficiarul acestei acţiuni este operatorul de transport şi de sistem [6.05].
Ţinta pentru obiectivul specific „Creşterea gradului de interconectare a Sistemului Naţional de

Transport a gazelor naturale cu alte state vecine” [6.05], este reprezentată de capacitatea de transport a
Sistemului Naţional de Transport al Gazelor Naturale în punctele de interconectare de 20 miliarde
m3/an, în anul 2023, comparativ cu o valoare de referinţă de 14,35 miliarde m3/an, în anul 2013.
Îndeplinirea acestui obiectiv presupune dezvoltarea/modernizarea Sistemului Naţional de

Transport Gaze Naturale (construcţia unor noi conducte) şi îmbunătăţirea parametrilor de funcţionare a
interconectărilor cu sistemele de transport ale statelor vecine [6.05].
Beneficiarul acestei acţiuni este operatorul de transport şi de sistem [6.05].
6.5.5. Alocări financiare
În corelare cu priorităţile de finanţare ale României şi pentru realizarea obiectivelor tematice

stabilite prin Acordul de Parteneriat 2014 – 2020 [6.02], Comisia Europeană alocă României în
perioada 2014 - 2020 o sumă totală de cca. 30,73 miliarde Euro.

Obiectivele tematice pentru cadrul financiar 2014-2020 sunt, după [6.05], (i) consolidarea
cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării; (ii) îmbunătăţirea accesului şi a utilizării şi creşterea
calităţii TIC; (iii) îmbunătăţirea competitivităţii IMM - urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) şi
a sectorului pescuitului şi acvaculturii (pentru FEPAM); (iv) sprijinirea tranziţiei către o economie cu
emisii scăzute de carbon în toate sectoarele; (v) promovarea adaptării la schimbările climatice,
prevenirea şi gestionarea riscurilor; (vi) protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a
resurselor; (vii) promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul
infrastructurilor reţelelor majore; (viii) promovarea sustenabilităţii şi calităţii locurilor de muncă şi
sprijinirea mobilităţii forţei de muncă; (ix) promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei şi a
oricărei forme de discriminare; (x) investiţiile în educaţie, formare şi formare profesională pentru
competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii; (xi) consolidarea capacităţii instituţionale a autorităţilor
publice şi a părţilor interesate şi o administraţie publică eficientă.
Tabelul 6.2 Alocarea financiară pentru Programul Tabelul 6.3 Rezerva de performanţă pentru Programul
operaţional ‚Infrastructură Mare 2014 - 2020’ operaţional ‚Infrastructură Mare 2014 - 2020’
(sursa: http://www.fonduri-ue.ro/). (sursa: http:// www.fonduri-ue.ro/).
Alocarea financiară principală (milioane €) Rezerva de performanţă (milioane €)

Anul Alocarea Anul Alocarea Anul Alocarea Anul Alocarea
2014 0,00 2018 1.341,03 2014 0,00 2018 86,10
2015 2.164,36 2019 1.422,69 2015 138,.95 2019 91,38
2016 1.197,61 2020 1.472,02 2016 76,88 2020 94,54
2017 1.252,56 Total 8.850,27 2017 80,40 Total 568,25
Alocarea financiară anuală aprobată pentru Programul operaţional „Infrastructură Mare 2014 -
2020” [6.05], provine din Fondul de Coeziune (6,94 miliarde euro), din Fondul European de
Dezvoltare Regională (2,48 miliarde euro) [6.05], este structurată în alocare financiară principală şi
rezerva de performanţă şi totalizează circa 9,418 miliarde euro. Repartiţia anuală sunt redate în tabelul
6.2 şi tabelul 6.3.
Alocarea financiară prin Programul operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020” [6.05], are la
bază necesitatea implementării acţiunilor prevăzute în documentele strategice relevante, în acord cu
obiectivele Strategiei Europa 2020.
Întrucât sunt necesare în continuare investiţii semnificative pentru atingerea ţintelor în domeniul
eficienţei energetice, dar şi al promovării anumitor surse de energie regenerabile, cea mai mare parte a
alocărilor financiare disponibile pentru Axa prioritară 6 „Promovarea energiei curate şi eficienţei
energetice în vederea susţinerii unei economii cu emisii scăzute de carbon”, în valoare totală de 197,3
milioane €, fiind orientate spre aceste domenii (48% pentru producţia de energie din surse
regenerabile şi 29,1% pentru cogenerarea de înaltă eficienţă).
Investiţiile prin Programul operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020” [6.05], sunt susţinute
complementar de schemele naţionale (schema de certificate verzi şi bonusul pentru cogenerare).
Eficienţa energetică în industrie şi monitorizarea consumului de energie la nivelul platformelor
industriale, sunt susţinute cu o alocare de 5,4% din Axa prioritară 6. Proiectele demonstrative de
monitorizare inteligentă beneficiază de 17,5% din alocarea Axa prioritară 6.
Reabilitarea sistemelor de termoficare în oraşele selectate promovată prin Axa prioritară 7

„Creşterea eficienţei energetice la nivelul sistemului centralizat de termoficare în oraşele selectate”,
axă multi-fond, beneficiază de o alocare din Fondul European de Dezvoltare Regională de circa 89,9
milioane €, finanţarea fiind orientată spre asigurarea sustenabilităţii investiţiilor realizate în localităţile
finanţate prin POS Mediu 2007-2013, şi respectiv 159,5 milioane € din Fondul de Coeziune pentru
SACET Bucureşti.

Referitor la Axa prioritară 8 „Sisteme inteligente şi sustenabile de transport al energiei electrice

şi gazelor naturale”, alocarea propusă, în valoare de 68 milioane €, are în vedere capacitatea de
cofinanţare a beneficiarilor şi caracterul strategic al investiţiilor.
Alocarea financiară pentru fiecare fond şi cofinanţare naţională este prezentată în tabelul 6.4 iar
alocarea financiară după teme prioritare este redată în tabelul 6.5.
Tabelul 6.4 Alocare financiară pentru fiecare fond şi cofinanţare naţională (sursa: http:// www.fonduri-ue.ro /).
AP Fondul Alocare principală Rezerva de performanţă Total
Sprijinul din Contrapartidă Sprijinul din Contrapartidă Sprijinul din Contrapartidă
partea UE naţională partea UE naţională partea UE naţională
(€) (€) (€) (€) (€) (€)
6 Fondul European de Dezvoltare
185.490.000 32.733.530 11.839.787 2.089.374 197.329.787 34.822.904
Regională
84.510.000 14.913.530 5.394.255 951.927 89.904.255 15.865.457
Regională
7 Fondul de Coeziune 150.000.000 26.470.589 9.574.468 1.689.612 159.574.468 28.160.201
63.944.999 11.284.412 4.081.596 720.282 68.026.595 12.004.694
Regională
TOTAL 483.944.999 85.402.061 30.890.106 5.451.195 514.835.105 90.853.256
Tabelul 6.5 Alocarea financiară după teme prioritare (sursa: http:// www.fonduri-ue.ro /).
Programul operaţional Contribuţia comunitară pe Total contribuţie
Cod Teme prioritare
(PO) program operaţional (€) comunitară (€)
Infrastructură Mare 448.848.186
1 Electricitate (TEN-E) Infrastructură Mare 47.885.653 47.885.653
2 Gaze naturale (TEN-E) Infrastructură Mare 47.885.653 47.885.653
3 Energie eoliană Infrastructură Mare 57.462.783 57.462.783
4 Energie solară Infrastructură Mare 19.154.261 19.154.261
5 Biomasă Infrastructură Mare 47.885.653 47.885.653
6 Energie hidro, geotermală etc. Infrastructură Mare 67.039.914 67.039.914
7 Eficienţă energetică, cogenerare şi 161.534.269 161.534.269
Infrastructură Mare
gestiunea energiei
Alocările financiare necesită o cofinanţare totală de 90,8 milioane € care provine din surse
publice (100%) şi private (0%). Cofinanţarea din surse publice este furnizată de bugetul de stat şi
bugetele locale [6.05].
Cofinanţarea pe care o autoritate locală este obligată să o asigure pentru un proiect din bugetul
local este de 2% din valoarea eligibilă, excepţie făcând proiectele generatoare de venituri. Contribuţia
totală a autorităţilor locale este de cel mult 5% din cofinanţarea totală la nivel naţional.
Cofinanţarea din surse private este necesară în cazul proiectelor operatorilor privaţi, ca în cazul
întreprinderilor.
Pentru operaţiunile care implică ajutorul de stat, nivelul maxim al sprijinului public (fonduri UE
şi contribuţii de la bugetul de stat şi/sau bugetele locale) este permanent ţinut sub observaţie.
6.5.6. Implementare şi complementaritate
Ministerul Fondurilor Europene este autoritatea de coordonare a instrumentelor structurale.
Autorităţile de management asigură gestiunea corectă şi eficientă precum şi implementarea

instrumentelor structurale [6.05]. Autorităţile de management pot delega sarcini Organismelor
Intermediare, dar rămân responsabile pentru corecta executare a sarcinilor delegate.
Statutul şi rolul Organismelor intermediare este definit în raport cu anvergura sarcinilor

delegate. Relaţiile dintre Autorităţile de management şi Organismele Intermediare sunt instrumentate
prin Contracte de Servicii.

Programul operaţional „Infrastructură Mare 2014 - 2020” este gestionat de Ministerul

Fondurilor Europene în calitate de Autoritate de Management şi adresează nevoile de dezvoltare din
următoarele sectoare: infrastructura de transport, protecţia mediului, managementul riscurilor şi
Comisia Europeană (CE)
adaptarea la schimbările climatice, energie şi
• asigură finanţarea preliminară; eficienţă energetică [6.05].
• aprobă şi transferă plăţile
intermediare la ACP;
• transferă plăţile intermediare la
ACP. Alocarea financiară pentru fiecare fond şi
Autoritatea de Audit (AU) cofinanţare naţională este prezentată în tabelul
• auditul sistemului;
• verificări test;
6.4 iar fluxul documentelor şi al resurselor
• declararea conformităţii. financiare este redat în figura 6.1 [6.05].
Autoritatea de Certificare şi Plăţi (ACP)
• Verificarea validităţii procedurilor de control la
Ministerul Finanţelor Publice coordonează
•
nivelul AM/OI
realizează, la nevoie, verificări inopinate la nivelurile
Autoritatea de Certificare pentru toate
2
inferioare; Programele operaţionale. Autoritatea de
• transmite aplicaţiile pentru plăţi intermediare -
certificarea acestora la CE de cel puţin 3 ori pe an; Certificare este o direcţie în cadrul Autorităţii de
• transmite la CE aplicaţia pentru plata finală;
• rambursează la CE sumele nefolosite sau returnate Certificare şi Plăţi, care este organismul
datorită neregularităţilor;
• efectuează plăţi către Beneficiari;
competent să primească resursele financiare
• transferă sume către unităţile plătitoare. acordate prin instrumentele structurale.
Autoritatea de Management (AM) /
Organismul Intermediar (OI) Organismul responsabil cu efectuarea
1
• confirmă că solicitările includ numai plăţilor către beneficiarii investiţiilor este
cheltuieli care:
au fost efectiv realizate; Unitatea de plăţi pentru Programul operaţional
privesc operaţii selectate pentru
finanţare conform criteriilor şi
Unitate Plăţi (UP)
„Infrastructură Mare 2014 - 2020” din cadrul
procedurilor de selecţie;
privesc măsuri pentru care ajutorul de realizează plăţile Ministerului Fondurilor Europene, care are rolul
stat a fost de principiu aprobat de CE; către Beneficiarii
• realizează, la nevoie, verificări inopinate Investiţiilor de Autoritate de management (plăţi indirecte).
la nivelurile inferioare;
• se asigură că au fost realizate acţiuni
adecvate de control la nivelurile Beneficiarii investiţiilor înaintează
inferioare;
• transmite solicitările de plată şi aplicaţiile pentru rambursare Organismelor
confirmările la ACP.
intermediare, dacă acestea deţin această
responsabilitate sau direct, Autorităţilor de
Beneficiar Investiţie (BI)
• verifică corectitudinea, necesitatea şi management.
eligibilitatea cheltuielilor;
• înaintează AM / OI aplicaţiile pentru
rambursare şi documentele justificative. Acestea transmit cererile de plăţi către
Autoritatea de Certificare şi Plăţi care, după
Contractor (C)
emite facturile de plată către
verificarea eligibilităţii operaţiunilor, trimit
beneficiarul investiţiei. declaraţiile de cheltuieli şi aplicaţiile pentru plată
Flux documente
Flux resurselor
la Comisia Europeană.
1. Plăţi indirecte: POS ‚Creşterea competitivităţii economice’;
2. Plăţi directe: POS ‚Mediu’ Comisia Europeană verifică conformitatea
solicitărilor şi efectuează plata sumelor cerute de
Figura 6.1 Fluxul resurselor financiare provenind din
instrumentele structurale. Autoritatea de Certificare şi Plăţi.
6.6. Obiectivul specific „Creşterea producţiei de energie din resurse regenerabile mai
puţin exploatate (biomasă, biogaz, geotermal) ”
Unul dintre obiectivele specifice ale Axei prioritare 6 „Promovarea energiei curate şi eficienţei
energetice în vederea susţinerii unei economii cu emisii scăzute de carbon” din cadrul Programului
operaţional ‚Infrastructură Mare 2014 - 2020’ este, după [6.06], „Creşterea producţiei de energie din
resurse regenerabile mai puţin exploatate (biomasă, biogaz, geotermal)” vizând producţia de energie.
6.6.1. Obiective
Obiectivele urmărite în susţinerea financiară a acestor tipuri de investiţii sunt, conform [6.06]:

• creşterea ponderii energiei regenerabile în totalul consumului de energie primară, ca rezultat

al investiţiilor de creştere a puterii instalate de producere a energiei electrice şi termice din
resurse regenerabile mai puţin exploatate;
• reducerea emisiilor de carbon în atmosferă generate de sectorul energetic prin înlocuirea
unei părţi din cantitatea de combustibili fosili consumaţi în fiecare an (cărbune, gaz natural).
Finanţarea proiectelor în cadrul acestei operaţiuni este de tip nerambursabil şi este în

concordanţă cu legislaţia europeană şi naţională în domeniu.
6.6.2. Solicitanţii şi criterii de eligibilitate
După [6.06], solicitanţii eligibili sunt :

• unităţi administrativ teritoriale, definite prin Legea nr. 215/2001, cu modificările şi
completările ulterioare;
• asociaţiile de dezvoltare intercomunitară constituite conform prevederilor Legii nr.
215/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
• societăţi comerciale, constituite conform prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare sau conform legislaţiei specifice dintr-un alt stat
membru, care au ca activitate producerea de energie în scopul comercializării.
Criteriile de eligibilitate în cazul solicitanţilor [6.06], sunt:

• solicitantul are personalitate juridică (este unitate administrativ teritorială, asociaţie de
dezvoltare intercomunitară sau societate comercială), este legal constituit în România şi îşi
desfăşoară activitatea în România (în cazul societăţilor comerciale);
• solicitantul nu este în incapacitate de plată şi nu se află în stare de insolvenţă;
• solicitantul nu este în stare de faliment, lichidare, nu are afacerile conduse de un
administrator judiciar sau activităţile sale comerciale nu sunt suspendate ori nu fac obiectul
unui aranjament cu creditorii;
• solicitantul şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de
asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat (în cazul
UAT/ADI şi societăţilor comerciale) şi bugetului local (în cazul societăţilor comerciale), în
conformitate cu prevederile legale în vigoare în România;
• solicitantul nu este declarat într-o situaţie gravă de încălcare a prevederilor legislaţiei
privind achiziţiile publice şi / sau a obligaţiilor asumate printr-un contract / acord de
finanţare din fonduri publice;
• reprezentantul legal al solicitantului nu a suferit condamnări definitive şi irevocabile din
cauza conduitei profesionale îndreptate împotriva legii, decizie formulată de o autoritate de
judecată ce are forţă de „res judicata” (ex. împotriva căreia nu se poate face recurs);
• reprezentantul legal al solicitantului nu a fost subiectul unei judecăţi de tip „res judicata”
pentru fraudă, corupţie, implicare în organizaţii criminale sau în alte activităţi ilegale, în
detrimentul intereselor financiare naţionale şi ale Comunităţii Europene;
• nu face obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a
Consiliului Concurenţei sau a Comisiei Europene, prin care un ajutor de stat a fost declarat
ilegal şi incompatibil cu piaţa internă;
• nu este o întreprindere în dificultate, în conformitate cu prevederile art. 2, punctul 18 din
Regulamentul (UE) nr. 651/2014;
• solicitantul demonstrează capacitate de implementare, prin documentele privind propria
Unitatea de Implementare a Proiectului;
• solicitantul demonstrează capacitatea financiară pentru implementarea proiectului –in cazul
societăţilor comerciale printr-o cifră de afaceri înregistrată în cel puţin unul din ultimii trei
ani, în valoare minim egală cu valoarea grant - ului solicitat şi profitul net / din exploatare
pe exerciţiul financiar încheiat înaintea depunerii Cererii de finanţare; dacă solicitantul nu a
înregistrat un exerciţiu financiar încheiat sau dacă nu îndeplineşte criteriul privind cifra de

afaceri, trebuie să dovedească accesul la o linie de credit valabilă pe durata de implementare

a proiectului în valoare minim egală cu contribuţia proprie din proiect;
• solicitantul trebuie să demonstreze dreptul de proprietate / concesiune, folosinţă /
dreptul de administrare1 cu privire la imobilul (teren şi/sau clădire) unde se face investiţia,
pe o perioadă de cinci ani de la data previzionată pentru efectuarea plăţii finale în cadrul
proiectului şi are dreptul de a efectua lucrările prevăzute prin proiect asupra terenului şi
clădirilor; de asemenea, dovedeşte calitatea de proprietar asupra capacităţilor de producere a
energiei (în cazul proiectelor de modernizare a capacităţilor de producere a energiei); prin
noţiunea de clădire se are în vedere inclusiv spaţiul juridic delimitat deţinut într-una din
formele menţionate de solicitantul de finanţare (de ex. etaj, parte dintr-o hală etc.); dreptul
de proprietate / concesiune / folosinţă / administrare trebuie să fie valabil la momentul
încheierii contractului de finanţare;
• solicitantul îşi desfăşoară activitatea în sectorul producerii de energie electrică şi termică sau
asigură furnizarea energiei în sistem centralizat către populaţie sau / şi clădirilor publice;
• în cazul societăţilor comerciale, solicitantul se încadrează într-una dintre categoriile: start -
up / micro-întreprindere / întreprindere mică / întreprindere mijlocie / întreprindere mare;
• solicitantul justifică necesitatea finanţării proiectului prin ajutor de stat (în cazul proiectelor
care intră sub incidenţa ajutorului de stat - Regulamentul CE nr. 651/2014)
• solicitantul nu încurajează, nu susţine şi nu sponsorizează activităţi cu efect negativ asupra
mediului, iar pe întreaga durată a contractului pentru finanţare nu va încuraja, nu va susţine
şi nu va sponsoriza astfel de activităţi.
6.6.3. Proiecte şi activităţi eligibile
În cadrul acestui obiectiv specific vor fi putea fi finanţate proiecte care au ca obiectiv, conform
[6.06], implementarea uneia dintre acţiunile următoare:
• realizarea şi/sau modernizarea capacităţilor de producţie a energiei electrice şi/sau termice
din biomasă şi biogaz;
• realizarea şi/sau modernizarea capacităţilor de producţie a energiei termice pe bază de
energie geotermală.
Realizarea de capacităţi de producţie vizează crearea de instalaţii noi de producţie, acolo unde
nu au existat până în prezent iar modernizarea de capacităţi de producţie se referă la investiţii legate de
lucrări la nivelul unei instalaţii existente, care are ca scop crearea unei capacităţi suplimentare de
producţie (considerata instalaţie nouă). Pentru energie termică pe bază de biomasă / biogaz şi resurse
geotermale se au în vedere proiecte integrate care să asigure distribuţia cât mai aproape de
consumator, inclusiv prin finanţarea dezvoltării şi/sau modernizării reţelei de distribuţie a energiei
termice pentru facilitarea evacuării căldurii.
Pentru a fi eligibile, proiectele promovate în cadrul acţiunilor eligibile trebuie să îndeplinească, după
[6.06], următoarele condiţii:
• proiectul se încadrează în categoriile de acţiuni finanţabile (corespunzătoare AP 6, OS 6.1,
şi cu finalizare până la 31.12.2023); scopul şi obiectivele proiectului trebuie să fie în
concordanţă cu acţiunile obiectivului specific şi cu activităţile eligibile;
• perioada de implementare a proiectului nu poate depăşi 4 ani de la semnarea Contractului de
finanţare şi data de 31.12.2023;
• proiectul trebuie să fie localizat în regiunile: Vest, Nord - Vest, Nord, Nord - Est, Sud - Est,
Sud - Muntenia, Sud - Vest; proiectele implementate în regiunea Bucureşti-Ilfov nu sunt
eligibile;
• proiectul cuprinde cel puţin o activitate eligibilă din activităţile eligibile enumerate
(cuprinzând în mod obligatoriu achiziţia de echipamente de producere a energiei);
1
Dreptul de administrare, conform Legii nr.213/1998, cu modificările şi completările ulterioare

• proiectele de producţie a energiei termice în scopul prestării serviciului public prevăd şi

realizarea reţelelor de distribuţie, parte a infrastructurii publice, sau demonstrează că reţelele
sunt viabile, dacă proiectul nu conţine astfel de investiţii(in cazul UAT / ADI - urilor);
• costul total eligibil al proiectul nu depăşeşte valoarea totală de 50.000.000 euro echivalent în
lei la cursul Inforeuro (http://ec.europa.eu/budget/contracts_grants/info_contracts/inforeuro)
din luna depunerii cererii de finanţare;
• valoarea finanţării solicitate din fonduri UE nu depăşeşte 15.000.000 euro (echivalent în lei
la cursul Inforeuro (http://ec.europa.eu/budget/contracts_grants/info_contracts/inforeuro)
din luna depunerii cererii de finanţare); în cazul finanţării care se acorda in baza regulilor
ajutorului de stat conform Regulamentului 651/2014 şi a finanţării care nu intra sub
incidenţa ajutorului de stat;
• prin capacităţile de producţie finanţate, energia produsă (inclusiv prin cogenerare) este
destinată (i) furnizării, prin comercializare, în reţeaua de transport şi distribuţie, în proporţie
de peste 60% din energia produsă anual (electric si termic) în cazul societăţilor comerciale şi
(ii) furnizării energiei termice în reţeaua de transport şi distribuţie sau pentru consumul
propriu (clădiri publice deţinute şi ocupate de autorităţile şi instituţiile publice locale), în
cazul APL; în cazul energiei electrice produse se vor respecta condiţiile de la cap. Ajutor de
stat;
• în cazul cogenerării, aceasta este de înalta eficienţă;
• proiectul respectă reglementările naţionale şi comunitare privind protecţia mediului,
achiziţiile publice, informarea şi publicitatea, egalitatea de şanse, egalitatea de gen;
• activităţile proiectului nu au fost finanţate şi nu sunt finanţate în prezent din alte fonduri
publice, cu excepţia studiilor preliminare (studiul de prefezabilitate, analiza geo -
topografică, studiul pentru evaluarea potenţialului resursei regenerabile, studiu de
fezabilitate, proiect tehnic, detalii de execuţie);
• activitatea economică identificată prin codul CAEN pentru care se solicită finanţarea este
eligibilă şi prin proiect nu se sprijină în nici un fel activităţile / sectoarele excluse;
• pentru instalaţiile care utilizează biomasa, combustibilii fosili nu sunt utilizaţi sau sunt
utilizaţi doar pentru oprire şi închidere conform informaţiilor din CRF şi anexele la CRF);
această condiţie se aplică tuturor solicitanţilor: întreprinderi şi autorităţi publice locale /
asociaţii de dezvoltare inter - comunitară; în vederea monitorizării respectării acestei
condiţii, solicitantul va prevedea în cadrul proiectului (SF) contorizarea intrărilor de
combustibil; în vederea monitorizării respectării acestei condiţii, solicitantul va prevedea în
cadrul proiectului (SF) contorizarea intrărilor de combustibil; în acest scop, instalaţia va fi
prevăzută cu grupuri de măsură separate pe fiecare combustibil şi înregistrare continuă a
parametrilor de debit instantaneu, debit consumat între două opriri şi debit anual total.
Aparatura utilizată va avea numai regim Biroul Român de Metrologie Legală, iar schemele
de instalare vor respecta normativele tehnice specifice
• în cadrul proiectului nu s-au efectuat activităţi care să semnifice “DEMARAREA
LUCRĂRILOR” – pentru proiectele ce intra sub incidenţa prevederilor din Regulamentul
651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în
aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat - adică nu s-au demarat alte activităţi cu excepţia
celor necesare pentru obţinerea permiselor si realizarea studiilor preliminare de fezabilitate.
Activităţi eligibile din cadrul proiectului, conform [6.06], sunt:

• achiziţionarea şi amenajarea terenului în scopul amplasării echipamentelor / instalaţiilor
proiectului;
• execuţia clădirilor şi/sau construcţiilor necesare amplasării şi montării utilajelor, instalaţiilor
şi echipamentelor aferente proiectului;
• achiziţia şi montajul de utilaje, instalaţii, echipamente noi, inclusiv a echipamentelor de
monitorizare continuă necesare îndeplinirii obiectivului proiectului;
• organizarea de şantier;
• lucrări de racordare la reţeaua Sistemului Electroenergetic Naţional în aval de punctul de
delimitare („punct de delimitare” definit conform Ordinului ANRE nr. 59/2.08.2013 pentru

aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes

public);
• reţeaua de transport şi distribuţie a energiei termice (reţeaua termică) până la punctul de
delimitare, definit conform Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie
termică (în cazul proiectelor propuse de UAT/ADI);
• pregătirea proiectului (elaborarea studiului de fezabilitate, proiectului tehnic, documentaţiei
de atribuire, obţinerea avizelor, autorizaţiilor, acordului de mediu etc.) ; managementul
proiectului ; auditul proiectului; acţiuni de promovare a proiectului - numai pentru proiectele
care nu intra sub incidenţa ajutorului de stat.
In cazul proiectelor de valorificare a energiei geotermale, se include execuţia forajului sau a

forajelor noi sau cu reabilitarea unor foraje existente şi pompele de căldură cu un coeficient de
performanta sezoniera SPF egal sau mai mare ca 3). În cazul proiectelor de producere a energiei din
biomasă, se poate include şi producerea biogazului.
6.6.4. Cheltuieli considerate eligibile
Pentru a fi eligibile în vederea finanţării, toate cheltuielile trebuie să respecte prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 399/2015, să corespundă obiectivelor Programului operaţional, să fie
indispensabile atingerii obiectivelor proiectului, să fie incluse în Cererea de finanţare aprobată şi
defalcate în bugetul cererii de finanţare.
În cazul în care proiectele nu intră sub incidenţa ajutorului de stat, cheltuielile vor fi considerate
eligibile dacă sunt efectuate între 01.01.2014 şi 31.12.2023. Pentru a fi eligibile, cheltuielile efectuate
între 1 ianuarie 2014 şi data semnării Contractului de finanţare trebuie efectuate cu respectarea
Contractului de finanţare, cu precădere cele referitoare la achiziţiile publice.
În cazul în care proiectele intră sub incidenţa ajutorului de stat (Regulamentul UE nr. 651/2014),
cheltuielile vor fi considerate eligibile dacă sunt efectuate după data selectării de către AM / OI a
proiectului pentru finanţare / data primirii adresei de aprobare a proiectului (cu excepţia cheltuielilor
legate de cumpărare de terenuri şi lucrările pregătitoare / studiile preliminare, care pot fi efectuate
înainte de depunerea cererii de finanţare, dar nu mai devreme de 01.01.2014, dar nu mai târziu de
31.12.2023. Această condiţie vizează respectarea principiului demararea lucrărilor astfel încât
activităţile în cadrul proiectul finanţat nu trebuie sa fi început înainte de selectarea proiectului pentru
finanţare de către AM în vederea semnării contractului de finanţare / data primirii adresei de aprobare
a proiectului. Excepţie fac activităţile de cumpărare de terenuri şi lucrările pregătitoare, cum ar fi
obţinerea permiselor şi realizarea studiilor de fezabilitate.
Cu respectarea condiţiilor de mai sus, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească

cumulativ următoarele condiţii cu caracter general [6.06]:
• să fie angajată de către beneficiar şi plătită de acesta în condiţiile legii între 1 ianuarie 2014 /
data aprobării proiectului pentru finanţare şi 31 decembrie 2023;
• să fie însoţită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau a
statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza cărora se
înregistrează obligaţia de plată şi de documente justificative privind efectuarea plăţii şi
realitatea cheltuielii efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate / controlate /
auditate, cu respectarea prevederilor art. 131 alin. (2) şi (4) din Regulamentul (UE) nr.
1.303/2013;
• să fie în conformitate cu prevederile programului;
• să fie în conformitate cu contractul / decizia / ordinul de finanţare, încheiat între autoritatea
de management sau organismul intermediar şi beneficiar, cu respectarea art. 65 alin. (11),
art. 70, art. 71, art. 125 alin. (1) şi art. 140 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013;
• să fie rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii;
• să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale aplicabile;

• să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, cu respectarea prevederilor art. 67 din

Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.
În plus, o cheltuială este eligibilă, după [6.06], dacă:

• activităţile pentru care se decontează nu au beneficiat de finanţare anterioară din fonduri
publice;
• este însoţită de facturi sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalente
facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;
• se încadrează în lista categoriilor de cheltuieli eligibile aferente Axei Prioritare 6, OS
6.1.,detaliate în formatul cererii de finanţare.
În interpretarea prevederilor cheltuielilor eligibile, se precizează că:

• se încadrează în lista categoriilor de cheltuieli eligibile aferente Axei Prioritare 6, OS
6.1.,detaliate în formatul cererii de finanţare;
• cheltuielile legate de reţelele de utilităţi, drumuri de acces, împrejmuiri şi porţi, cabine pază,
gospodării anexe, clădiri administrative etc., nu sunt eligibile în cazul proiectelor care intră
sub incidenţa ajutorului de stat;
• cheltuielile investiţionale privind producerea biogazului obţinut din procesarea biomasei
sunt eligibile (fermentatoare, silozuri, cântar basculă, rezervoare etc.);
• branşamentele termice până la limita proprietăţii consumatorului sunt eligibile ;
• execuţia / modernizarea forajelor in cazul energiei geotermale sunt eligibile.
Următoarelor categorii de cheltuieli care nu sunt eligibile:

• taxa pe valoarea recuperabilă;
• dobânda debitoare cu excepţia celor referitoare la grant - uri acordate sub forma unei
subvenţii pentru dobândă sau pentru comisioane de garantare;
• alte comisioane aferente creditelor;
• cheltuielile cu amortizarea;
• achiziţia de echipamente second - hand;
• amenzi, penalităţi şi cheltuieli de judecată;
• costurile pentru operarea obiectivelor de investiţii;
• cheltuielile efectuate pentru obiective de investiţii executate în regie proprie;
• achiziţionarea de terenuri neconstruite şi de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10 %
din cheltuielile totale eligibile ale proiectului.
Cheltuiala cu taxa pe valoarea adăugată este eligibilă dacă este nerecuperabilă, potrivit legii, cu
respectarea prevederilor art. 69 alin.(3) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.Pentru a fi
eligibilă, cheltuiala cu taxa pe valoarea adăugată trebuie să fie aferentă unor cheltuieli eligibile
efectuate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri.
6.6.5. Cofinanţarea proiectelor
Pentru proiectele finanţate în cadrul acestui obiectiv specific, beneficiarii eligibili sunt fie
beneficiari operatori privaţi care se supune regulilor ajutorului de stat privind intervenţia publică, cât şi
beneficiari autorităţi publici locale.
Prin urmare, finanţarea proiectelor este formată din cofinanţarea publică (FEDR şi alocări din
bugetul de stat) şi cofinanţarea privată (surse proprii ale beneficiarului, împrumuturi bancare etc.) sau
cofinanţare publică locală, după caz.
Proiectele depuse spre cofinanţare pot intra sau nu sub incidenţa ajutorului de stat. La
întocmirea bugetului de proiect, beneficiarul va ţine cont de condiţiile în care cheltuielile prevăzute în
proiect pot fi considerate eligibile şi respectiv de pragurile de ajutor de stat pentru a stabili contribuţia
proprie şi a determina cuantumul maxim al finanţării nerambursabile.

Pentru proiectele care intra sub incidenţa regulilor de ajutor de stat - Regulamentul UE nr.
651/2014, solicitanţii vor lua în considerare la întocmirea bugetului de proiect, care va ţine seama de
contribuţia proprie şi de cuantumul maxim al finanţării nerambursabile publice pe care îl pot solicita,
de condiţiile de eligibilitate a cheltuielilor şi intensitatea ajutorului de stat [6.06].
Conform Regulamentului (UE) nr. 651/2014, costurile eligibile, în conformitate cu art. 41, alin
(5) din Regulamentul menţionat, sunt costurile suplimentare de investiţii necesare promovării
producţiei de energie din surse regenerabile. Acestea sunt determinate după cum urmează [6.06]:
• în cazul în care costurile de investiţii în producţia de energie din surse regenerabile pot fi
identificate ca investiţie separată în costurile totale de investiţii, de exemplu, dacă pot fi
legate de o componentă care este adăugată la o instalaţie deja existentă şi care este uşor de
identificat, aceste costuri legate de energia regenerabilă constituie costurile eligibile;
• la o investiţie similară, mai puţin ecologică, care ar fi fost realizată în mod credibil în
absenţa ajutorului, această diferenţă dintre costurile aferente celor două investiţii permite
identificarea costurilor legate de energia regenerabilă şi constituie costurile eligibile.
Costurile care nu sunt direct legate de realizarea unui nivel mai ridicat de protecţie a mediului
nu sunt eligibile.
Intensitatea măsurii de sprijin [6.06], nu poate depăşi:

• achiziţionarea de terenuri neconstruite şi de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10 %
din cheltuielile totale eligibile ale proiectului;
• 80% din costurile eligibile ale proiectului, pentru microîntreprinderi şi întreprinderile mici;
• 70% din costurile eligibile ale proiectului, pentru întreprinderile mijlocii;
• 60% din costurile eligibile ale proiectului, pentru întreprinderile mari.
Diferenţa până la valoarea totală a proiectului se acoperă de către beneficiari din surse proprii,
fie din surse atrase, sub o formă care să nu facă obiectul niciunui ajutor public. Rata de finanţare se
aplică numai asupra cheltuielilor totale eligibile, în baza principiului rambursabilităţii.
În calculul intensităţii se va tine cont de tipul de întreprindere (întreprindere autonomă,

partenera sau afiliată), conform Anexei I a Regulamentului CE nr. 651/2014.
Valoarea maximă a finanţării nerambursabile acordate unui beneficiar pentru un proiect în

cadrul cererii de propuneri de proiecte este de 15.000.000 Euro echivalent în lei la cursul Inforeuro
(http://ec.europa.eu/budget/contracts_grants/info_contracts/inforeuro) din luna depunerii cererii de
finanţare. Costul total eligibil al proiectului (inclusiv TVA) nu poate depăşi 50.000.000 Euro
echivalent în lei, la cursul Inforeuro din luna depunerii cererii de finanţare.
Pentru beneficiarii autorităţi publice locale sau asociaţii de dezvoltare intracomunitară, valoarea
maximă a finanţării acordate (din fondurile Axei prioritare 6) pentru un proiect raportată la costurile
totale eligibile este de 98% (85% din contribuţia comunitară şi 13% de la bugetul de stat), contribuţia
minimă a beneficiarului fiind de 2% [6.06].
Pentru proiectele generatoare de venit ale autorităţilor publice locale, nivelul de cofinanţare din
fondurile Axei prioritare 6 va fi determinat pe baza analizei deficitului de finanţare (“funding - gap”
[6.06]). Astfel, valoarea cheltuielilor eligibile nu va depăşi, după [6.06], valoarea reală a costului
investiţiei din care se deduce valoarea reală a veniturilor nete obţinute ca urmare a exploatării
investiţiei pe parcursul unei perioade de referinţă determinate.
Conform art. 61 din Regulamentul CE nr. 1303/2013, proiectele negeneratoare de venit sunt
cele în care (i) nu se tarifează serviciile prestate către utilizatorul final, sau (ii) valoarea serviciilor
tarifate este sub valoarea cheltuielilor pentru producerea acestora. În ambele cazuri, economiile de
cheltuieli determinate incremental sunt considerate venituri, cu excepţia cazului în care sunt urmate de
o reducere corespunzătoare a eventualelor subvenţii destinate sa compenseze aceste cheltuieli.

În cazul proiectelor care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute la § 6.6.3 în condiţiile

acordării finanţării nerambursabile „fără ajutor de stat”, se poate aprecia că acestea nu vor genera
venituri dacă (i) nu se tarifează serviciile prestate către utilizatorul final, sau (ii) valoarea serviciilor
tarifate este sub valoarea cheltuielilor pentru producerea acestora. (iii) în operarea proiectului nu se vor
realiza venituri din comercializarea certificatelor verzi, (iv) reducerea cheltuielilor cu achiziţia de
energie electrică necesară pentru consumul propriu al instituţiilor subvenţionate din bugetul autorităţii
locale în calitatea lor de instituţii care asigură servicii de interes public sau de interes economic
general va provoca o reducere echivalentă a subvenţiilor acordate în acest scop.
6.7. Bibliografie
[6.01] * * *, Elemente ale unui cadru strategic comun 2014 - 2020 pentru Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală ‐i Fondul european pentru pescuit ‐i afaceri maritime, Comisia
Europeană, partea I şi partea a II-a, SWD(2012) 61 final, 14 martie 2012, http://www.fonduri-
structurale.ro/descarca-document/136, Bruxelles, 2012.
[6.02] * * *, Acordul de parteneriat cu România, 2014 - 2020, Guvernul României, http://www.fonduri-
ue.ro/acord-parteneriat/, Bucureşti, 2014.
[6.03] * * *, Programul de convergenţă 2016 - 2019, Guvernul României, aprilie 2016,
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cp2016_romania_ro.pdf/, Bucureşti, 2016.
[6.04] * * *, Programul naţional de reformă 2016, Guvernul României, aprilie 2016,
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/nrp2016_romania_ro.pdf/, Bucureşti, 2016.
[6.05] * * *, Programul operaţional „Infrastructură Mare”, versiunea 1.3, Ministerul Fondurilor
Europene, http://www.fonduri-ue.ro/poim-2014/, Bucureşti, 2014.
[6.06] * * *, Ghidul Solicitantului - în consultare publică, Programul operaţional „Infrastructură Mare”,
Axa Prioritară 6 „Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice în vederea susţinerii unei
economii cu emisii scăzute de carbon”, Obiectivul specific 6.1 „Creşterea producţiei de energie
din resurse regenerabile mai puţin exploatate (biomasă, biogaz, geotermal)”, Ministerul
Fondurilor Europene, http://www.fonduri-ue.ro/poim-2014#implementare-ghiduri-beneficiari/,
Bucureşti, 2015.

7. Analiza pentru finanţare
De multe ori, finanţarea investiţiilor energetice exclude parţial sau integral utilizarea resurselor
financiare provenind din surse proprii iar beneficiarul investiţiei apelează la finanţarea externă,
apărând necesitatea identificării şi alegerii unui finanţator.
Frecvent, resursele financiare provin fie din credite garantate, fie din finanţări nerambursabile
sau împrumuturi preferenţiale.
Planul de Afaceri 7.1. Planul de afaceri garanţia
Sinteza
- prezentarea pe scurt a proiectului
obţinerii unei finanţări ?
- concluzii
Indicatorii generali
Indiferent de tipul de finanţare,
- profilul general al beneficiarului beneficiarul investiţiei va demonstra că
- economia de energie sau reducerea costurilor investiţia merită finanţată iar instrumentul cel
- acordul participanţilor
- performanţele antrepenoriale ale conducerii mai des folosit în acest scop este Planul de
- auditul financiar afaceri prezentat în figura 7.1.
- cadrul legal
- acţionariatul beneficiarului
- structura organizatorică. Planul de afaceri este baza negocierilor cu
instituţiile care pot asigura finanţarea investiţiei
Indicatorii tehnici
- soluţia tehnică propusă
şi conţine principalele rezultate ale analizelor
- efectele de îmbunătăţire a eficienţei energetice privind proiectul de investiţii şi orice alte
- riscurile acceptabile privind construirea şi exploatarea informaţii ce pot creşte încrederea finanţatorilor.
investiţiei.
Indicatorii de mediu Planul de afaceri reflectă şi activitatea

- reducerile de emisii de gaze
beneficiarului într-un anumit interval de timp, de
- reducerea pierderilor de căldură şi agent termic. regulă unul sau doi ani, precum şi o estimare a
Costurile proiectului
activităţii viitoare pe un orizont de timp de până
- planul detaliat al investiţiei la 5 ani, în funcţie de durata de realizare a
- costurile locale investiţiei şi de perioada de recuperare.
- costurile externe
Indicatorii financiari ‚Planul de afaceri are drept scop cel mai

- înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale avantajos compromis între ceea ce doreşte şi
- eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA)
- capacitatea de a genera lichidităţi ceea ce poate să facă firma respectivă” [7.01]
- perioada de rambursare a investiţiei sau ‚Planul de afaceri este ca o hartă rutieră:
- capacitatea beneficiarului de a finanţa investiţia
- existenţa garanţiilor
arata unde eşti şi unde vrei sa ajungi’ [7.02].
- flexibilitatea în cazul eşecului
- principiile de evaluare Planul de afaceri, deşi întocmit pentru a
- analiza de risc financiar.
convinge finanţatorul, este şi un instrument de
ajutor pentru beneficiar, inclusiv pentru
Figura 7.1 Conţinutul unui plan de afaceri (sursa: * * *, gestiunea investiţiei şi poate reda o imagine
Financing Energy Efficiency Application reală a pieţei, a competitorilor şi a fezabilităţii
Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles, proiectului tehnic.
Belgia, 2000).
După [7.01], paşii de urmat în realizarea unui Plan de afaceri sunt:

• fixarea obiectivelor: ţinta şi scopul de atins; randamentul investiţiei; productivitatea;
• diagnosticarea situaţiei actuale: piaţa prezentă; producţia şi serviciile oferite; resursele
implicate; modul de organizare; rezultatele obţinute;
• analiza mediului economic: cerere, clienţi, competitori, potenţial uman; tehnologii existente;
• analiza SWOT: puncte tari; puncte slabe; oportunităţi şi ameninţări;
• modalitatea atingerii ţintei: strategii, tactici, resurse necesare; asumarea responsabilităţilor.
Pentru a-şi atinge menirea în obţinerea finanţării, Planul de afaceri trebuie să fie convingător, în
primul rând pentru beneficiar şi de abia apoi să fie clar şi elocvent pentru finanţator [7.01].

106 Analiza pentru finanţare
Prin analiza informaţiilor prezentate, finanţatorul poate căpăta percepţia corectă asupra
capacităţii solicitantului de a gestiona realizarea investiţiei şi de a conduce întreaga afacere.
Un element important în acceptarea unui Plan de afaceri este constituit de identificarea şi

asumarea de către beneficiarul investiţiei a riscurilor şi oportunităţilor asociate.
Practica internaţională arată că, din totalul propunerilor de investiţii prezentate finanţatorilor,
aproximativ 60 % sunt respinse după prima lectură, 25% sunt respinse după analiza detaliată, numai
15% fiind de interes pentru finanţator. În fine, numai circa 5% din totalul propunerilor de investiţii
prezentate finanţatorilor intră în faza de negocieri.
În concluzie, finanţatorul aşteaptă ca, după parcurgerea informaţiilor furnizate de un Plan de

afaceri [7.01], sa devină favorabil unei decizii de acceptare a finanţării fiind convins de:
• ideea în sine;
• acurateţea analizei;
• calitatea managementului;
• asumarea riscurilor şi capacitatea de diminuare a acestora;
• mobilitate şi dinamism în strategiile adoptate.
7.2. Potenţiali finanţatori
Resursele financiare necesare finanţării unei investiţii provin de la:

• investitorii clasici fie ei individuali, instituţionali sau fonduri de investiţii;
• creditorii;
• furnizorii de finanţare nerambursabilă, inclusiv sub forma ajutorului de stat.
Investitorii clasici sunt cei mai interesaţi în a dezvolta o afacere şi în a obţine profiturile
scontate. Atractive sunt considerate investiţiile cu un randament al capitalului investit de peste 20%,
derulate pe intervale de timp nu prea îndelungate şi chiar şi în condiţii de risc mediu şi ridicat.
Fondurile de investiţii intră în categoria investitorilor de risc ridicat, care sunt interesaţi de
obţinerea unui randament mare al investiţiilor lor, de peste 30%, şi de o întoarcere a capitalului investit
într-un timp cât mai scurt.
Creditorii intră în categoria finanţatorilor conservatori, prudenţi şi mai puţin dispuşi în asumarea
unor riscuri ridicate. Creditori uzuali sunt instituţiile financiare şi băncile comerciale. Acest gen de
finanţator este extrem de interesat de bonitatea financiară a beneficiarului investiţiei.
Un creditor poate fi convins sa finanţeze o investiţie numai în cazul în care beneficiarul

investiţiei poate demonstra că:
• înregistrează o experienţă de succes în domeniul său de activitate;
• are rezultate financiare care îi permit să facă faţă problemelor care pot apărea în derularea
activităţilor curente;
• prezintă garanţii suficiente pentru acoperirea riscurilor de creditare;
• are un flux de lichidităţi asigurător pentru toata perioada de rambursare a împrumutului;
• se implică financiar printr-o contribuţie proprie de comun acceptată cu finanţatorul, în
realizarea investiţiei.
Furnizorii de finanţare nerambursabilă sunt instituţii financiare sau nefinanciare naţionale şi

internaţionale, ale căror contribuţii, denumite şi grant-uri sau ajutoare de stat, sunt directe, parţiale sau
totale şi sunt oferite în scopul de a sprijini acţiuni specifice.
Asistenţa acestor instituţii se concretizează în acoperirea unor costuri eligibile ale unui solicitant
de finanţare nerambursabilă sau de ajutor de stat.

Asistenţa financiară nerambursabilă are un obiectiv strategic principal, un calendar şi o

dimensiune prestabilite şi criterii stricte de eligibilitate, selecţie, evaluare şi aprobare a investiţiilor.
7.3. Proceduri şi modalităţi de finanţare a investiţiilor în eficienţa energetică
Secvenţele care trebuie parcurse de un beneficiar interesat în obţinerea unui credit dedicat
pentru realizarea unei investiţii în creşterea eficienţei energetice sunt:
• stabilirea şi dimensionarea tehnică şi valorică a investiţiei, inclusiv realizarea unui studiu de
soluţie sau de fezabilitate;
• cercetarea de piaţă privind potenţialii furnizori;
• stabilirea contribuţiei financiare proprii constituite prin finanţare internă şi a necesarului de
resurse care trebuie obţinute din finanţare externă;
• analiza şi aprobarea de către factorii de decizie (adunări generale ale acţionarilor, consilii de
administraţie etc.) a parametrilor tehnici şi valorici ai investiţiei, amplasamentului şi duratei
de realizare, surselor de finanţare şi persoanele mandatate pentru realizarea investiţiei;
• organizarea şi desfăşurarea procedurii de selecţie a furnizorului şi de achiziţie a
echipamentelor necesare realizării investiţiei;
• stabilirea finanţatorului pentru asigurarea surselor de finanţare externă;
• realizarea documentaţiei de obţinere a resurselor din finanţarea externă.
Ulterior contactării şi stabilirii finanţatorului extern, beneficiarul investiţiei recurge la

întocmirea dosarului de creditare / finanţare.
7.3.1. Întocmirea Cererii de finanţare
Cererea de finanţare are un format stabilit de fiecare finanţator în parte, dar informaţiile privind
beneficiarul investiţiei sunt structurate, în principal, în cinci mari categorii:
• statutul legal;
• activitatea economică;
• informaţii financiare;
• date privind investiţia propusă pentru finanţare externă;
• schema de finanţare.
Informaţiile referitoare la statutul legal al beneficiarului investiţiei se referă la:

• descrierea societăţii: (i) denumirea şi forma juridică a societăţii; (ii) număr de înregistrare;
cod unic de înregistrare; (iii) obiectul principal de activitate; (iv) sediul: adresa, coordonate
de contact; reprezentant legal;
• structura acţionariatului: (i) capital social; număr de acţiuni; valoarea nominală a acţiunii;
(ii) acţionari / asociaţi: nume complet şi numărul de acţiuni deţinute;
• componenţa consiliului de administraţie: (i) nume complet; (ii) poziţia ocupată în cadrul
consiliului (preşedinte sau membru); (iii) poziţia ocupată în conducerea executivă a
societăţii (după caz);
• descrierea activităţii societăţii: (i) cod CAEN; (ii) tipuri de produse şi servicii; (iii) alte
domenii de activitate.
Datele privind la activitatea economică a beneficiarului investiţiei se referă la:

• evoluţia activităţii societăţii în ultimii 3 ani: (i) descrierea sintetică a evoluţiei societăţii,
inclusiv evoluţia şi schimbările în structura produselor şi serviciilor; (ii) structura cifrei de
afaceri anuale (după principalele produse şi servicii şi pe tipuri de pieţe); (iii) oportunităţile
de piaţă care au fost analizate şi considerate în strategia urmată;
• activitatea curentă şi perspectivele pentru următorii ani (2,3,4 sau 5 ani în funcţie de
perioada brută de recuperare a investiţiei şi maturitatea creditului): (i) factorii care
influenţează activitatea societăţii în prezent şi în următorii ani; (ii) poziţia actuală şi de
perspectivă pe piaţa internă şi externă, în ceea ce priveşte produsele şi serviciile furnizate,

calitatea acestora, tehnologiile utilizate etc.; (iii) oportunităţile de piaţă actuale şi de

perspectivă ale societăţii;
• dimensiunea pieţei; cota de piaţă; concurenţa: (i) scurtă descriere a pieţei şi a cotei de piaţă
deţinută de societate: în trecut, în prezent şi în perspectiva; (ii) scurtă descriere a
principalilor concurenţi şi a cotelor de piaţă deţinute de aceştia, precum şi avantajele
competitive ale societăţii comparativ cu concurenţii săi direcţi;
• certificatele făcând referire la activitatea societăţii cu privire la: (i) standarde de calitate; (ii)
licenţe etc.;
• situaţia consumurile de energie: (i) forma de energie consumată; (ii) consumul anual şi u.m.
(anul anterior); costul anual (anul anterior); furnizorul.
Informaţiile financiare trec în revistă rezultatele financiare, clienţii şi furnizorii, datoriile şi

existenţa unor eventuale activităţi extraordinare:
• indicatorii principali aferenţi ultimilor 3 ani: cifra de afaceri; rezultatul din exploatare;
rezultatul financiar; rezultatul brut; rezultatul net;
• clienţii şi furnizorii importanţi: principalii clienţi (denumire şi pondere în cifra de afaceri) şi
principalii furnizori (denumire şi pondere în totalul cheltuielilor materiale);
• datorii către instituţii financiare (credite, leasing etc.): creditorul, valoarea împrumutului
contractat, perioada de rambursare, soldul curent al împrumutului, lista garanţiilor pentru
fiecare împrumut contractat;
• datorii restante către Bugetul de Stat: tipul datoriei şi suma restantă;
• activităţile extraordinare, în cazul în care acestea pot influenta activitatea societăţii sau / şi
capacitatea de rambursare a împrumutului.
Datele privind investiţia propusă pentru finanţare externă conţin:

• descrierea investiţiei: tema proiectului tehnic; prezentarea situaţiei curente; necesitatea şi
oportunitatea realizării investiţiei;
• prezentarea principalelor componente ale costului total al investiţiei - pot fi relevante
eventuale facturi pro-forma disponibile şi / sau orice alte documente privind resursele
financiare avute în vedere (resurse proprii, credite etc.);
• existenţa autorizaţiei de mediu, sau după caz, documente doveditoare privind iniţierea
procedurilor necesare obţinerii acesteia;
• estimări privind economiile anuale de energie în kWh, Gcal, GJ, tone combustibil;
• estimarea perioadei brute de recuperare a investiţiei exprimată în ani sau luni, determinată
prin luarea în considerare a tuturor beneficiilor financiare cuantificabile;
• existenţa studiilor de soluţie sau de fezabilitate precum şi a altor studii tehnice disponibile;
• menţiuni privind orice alt aspect relevant pentru realizarea proiectului tehnic.
Informaţiile referitoare la structura de finanţare şi garanţiile propuse pentru acoperirea riscului

de creditare fac referire la:
• valoarea totală a proiectului (exclusiv taxa pe valoarea adăugată sau alte taxe), structurată
după tipurile de finanţare vizate pentru accesare: resurse proprii, credite etc.;
• termenul solicitat pentru rambursarea împrumutului;
• garanţiile propuse, structurate după tipuri: scrisoare de garanţie bancară, ipotecă pe clădiri şi
terenuri; gaj pe echipamente şi stocuri de produse finite, cesiune de creanţe etc.
7.3.2. Documente anexate Cererii de finanţare
Frecvent, înainte de remiterea ei finanţatorului, Cererea de finanţare trebuie însoţită de diferite

documente care se anexează la aceasta.
Primul document anexat este Declaraţia pe propria răspundere a reprezentantului legal al

beneficiarului investiţiei care solicita finanţarea, în legătură cu veridicitatea şi legalitate datelor şi

informaţiilor prezentate în Cererea de finanţare precum şi existenţa, după caz, a unor litigii, datorii sau
obligaţii, altele decât cele menţionate deja în Cererea de finanţare.
Celelalte documente anexate Cererii de finanţare atestă veridicitatea informaţiilor prezentate.

Acestea ar putea fi:
• copie după Certificatul de Înregistrare a beneficiarului investiţiei, eliberat de Registrul
Comerţului;
• copii după documentele de înfiinţare a beneficiarului investiţiei, cu toate actele adiţionale;
• Certificat Constatator emis de Registrul Comerţului care conţine informaţii de identificare,
existenţa şi localizarea sediului, capitalul social; structura acţionariatului, administratorii,
cenzorii sau auditorii;
• situaţiile financiare pe ultimii doi ani fiscali: Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere, inclusiv
anexele, Raportul Administratorilor, Raportul Cenzorilor sau Auditorilor; cea mai recentă
Balanţă de Verificare;
• Planul de afaceri sau / şi Studii de soluţie şi fezabilitate sau orice alte studii similare;
• auditul energetic - dacă este cazul;
• copii ale Autorizaţiilor impuse de lege;
• alte informaţii şi copii ale documentelor privind procedura de selecţie a furnizorilor de
echipamente ce urmează a fi achiziţionate pentru realizarea investiţiei: cererea de oferte,
ofertele primite, raportul privind selecţia câştigătorului şi orice alt document sau informaţie
care vine în sprijinul analizelor efectuate de finanţator în vederea luării unei decizii
referitoare la finanţarea investiţiei.
7.4. Analiza efectuată de finanţator
După primirea Cererii de finanţare, finanţatorului iniţiază şi efectuează analiza beneficiarului

investiţiei urmând patru direcţii principale:
• analiza informaţiilor generale: finanţatorul analizează şi verifică statutul, acţionariatul,
executivul, reprezentantul legal, eligibilitatea beneficiarului, istoricul şi dezvoltarea afacerii,
concurenţa şi piaţa de desfacere şi perspective de evoluţie;
• analiza investiţiei: este analizata eligibilitatea investiţiei, fezabilitatea şi oportunitatea
acesteia, sunt examinaţi parametrii tehnici, eficienţa energetică; capacitatea investiţiei de a
genera beneficii financiare, impactul asupra mediului, sunt verificate autorizaţiile de mediu;
procedura de achiziţionare a echipamentelor, utilajelor şi serviciilor, este evaluat riscul
tehnic aferent şi sunt estimate consecinţele realizării investiţiei;
• analiza economico - financiară: este analizată evoluţia afacerii, activitatea comercială, cota
de piaţă deţinută şi perspectivele, principalii clienţi şi furnizori, activitatea financiar -
contabilă, bonitatea financiară a beneficiarului investiţiei şi gradul de risc asumat de
finanţator, precum şi tipurile de garanţii propuse pentru acoperirea riscului de creditare;
• analiza juridică: presupune verificarea aspectelor juridice privind înfiinţarea şi evoluţia
afacerii şi a beneficiarului; verificarea conformităţii tuturor documentelor juridice
prezentate, eligibilitatea sub aspect legal, verificarea existentei şi conformităţii tuturor
avizelor, autorizaţiilor, acordurilor, elaborarea contractelor şi a tuturor documentelor
juridice aferente finanţării.
7.4.1. Propunerea de finanţare
În cazul în care eligibilitatea beneficiarului investiţiei este dovedită şi bonitatea financiară este
conform exigenţelor finanţatorului, procesul de analiză se încheie prin elaborarea unei Propuneri de
finanţare (sau Dosar de credit), care este înaintată, după caz, unui Comitet de credit, sau direct către
Consiliul de administraţie al finanţatorului.
Propunerea de finanţare este un document complex care include toate informaţiile şi analizele
menţionate anterior şi care conţine termenii finanţării, descrierea şi evaluarea garanţiilor, graficul de

rambursare, riscurile asociate. În partea sa de concluzii, Propunerea de finanţare conţine şi opinia

colectivului care a participat la analizarea beneficiarului investiţiei şi la elaborarea documentului.
În cazul în care Propunerea de finanţare este aprobată de decidenţii finanţatorului, Beneficiarul

investiţiei este notificat şi demarează procedura de acordare, contractare şi accesare a finanţării
externe, care presupune negocierea şi semnarea tuturor contractelor care o reglementează (contract de
credit, contracte de garanţii, contracte de cesiune a asigurării etc.).
7.4.2. Riscul afacerii şi al creditării
Orice decizie privind finanţarea ia în calcul o serie de factori de risc care pot influenţa întregul
proces aferent realizării investiţiei şi al creditării. Riscul este factorul determinant atât pentru
finanţator cât şi pentru beneficiarul investiţiei care lansează procesul investiţional. Riscul nu poate fi
înlăturat în totalitate dar poate fi diminuat şi asumat într-o anumită proporţie, mărind astfel şansa de
reuşită a afacerii şi creditării.
Teoriile economice din domeniu evidenţiază corelări strânse între dimensiunea riscurilor şi cea a
beneficiilor financiare rezultate din derularea unei activităţi de investiţii.
Concret, asumarea de către un investitor a unui nivel ridicat de risc poate duce la obţinerea unui
câştig mai consistent. Pentru un finanţator este relevantă abilitatea beneficiarului investiţiei de a trece
peste perturbaţiile care pot apărea pe parcursul derulării unei afaceri, realizării unei investiţii etc.
Atunci când finanţatorul examinează un Studiu de fezabilitate, un Plan de afaceri sau o Cerere
detaliată de finanţare, atenţia acestuia focalizează critic modalitatea de tratare a riscurilor şi de
identificare şi contracarare a acestora.
O abordare realistă şi cuprinzătoare a riscurilor aduce întotdeauna un plus de credibilitate
beneficiarului investiţiei. Evaluarea riscurilor asociate unei afaceri sau investiţii presupune o
multitudine de ipoteze şi scenarii pliate pe evoluţia viitoare a afacerii.
Riscurile unei investiţii sunt multiple şi se referă la riscul afacerii în sine; riscul pieţei, riscul
legislativ, riscul de proiectare, riscul de finanţare (creditare); riscul de depreciere tehnică etc.
Riscul de creditare identificat şi analizat amănunţit de către finanţator porneşte de la o evaluare

realistă a riscurilor evidenţiate de beneficiarul investiţiei şi care se identifică prin riscul de piaţă şi
riscul concurenţial, riscul financiar şi nu în ultimul rând, riscul legat de experienţa executivului
beneficiarului. Riscul de creditare se referă, în principal, la incapacitatea de rambursare a unui
împrumut şi acceptând că această incapacitate poate fi generată de cauze multiple şi distincte, atunci şi
abordarea acestui risc trebuie sa fie distinctă şi nuanţată. Diminuarea riscului de creditare se bazează,
în general, pe încercarea de a diviza riscul şi pe o atentă constituire a garanţiilor aferente creditului
solicitat.
Când finanţatorul recurge la evaluarea riscului de creditare al unui potenţial beneficiar, acesta
ia, în principal, în considerare:
• situaţia economico-financiară a beneficiarului;
• valoarea garanţiei pentru acoperirea riscului;
• dinamica afacerii în sine şi a domeniului economic relevant pentru aceasta;
• experienţa dovedită şi integritatea executivului beneficiarului investiţiei.
În funcţie de rezultatele evaluării, finanţatorul recurge la încadrarea beneficiarului într-o

categorie de risc, situată pe o scară care cuprinde, de regulă, patru nivele: risc scăzut, risc moderat, risc
mare şi risc inacceptabil. În baza acestei încadrări, finanţatorul decide dacă îşi poate asuma riscul
respectiv şi poate accepta solicitarea de credit în condiţiile politicii proprii de creditare. Încadrarea
într-o anumită categorie de risc influenţează substanţial decizia finanţatorului în legătură cu structura

creditului, dobânda aplicabilă, tipul şi valoarea garanţiilor de solicitat precum şi maturitatea creditului
şi perioada de graţie.
Sistematic, un finanţator nu se rezumă la a analiza şi evalua exclusiv informaţiile şi

documentele prezentate de beneficiarul investiţiei. Acesta poate apela şi la studii şi statistici relevante
pentru domeniul în care beneficiarul îşi desfăşoară afacerea, poate solicita referinţe despre beneficiar
de la diverşi parteneri de afaceri şi nu în ultimul rând, poate verifica gradul de îndatorare, istoricul
înregistrat la rambursarea altor credite precum şi comportamentul beneficiarului în derularea în timp a
tranzacţiilor financiare.
Verificările se fac interogând Centrala Riscurilor Bancare din cadrul Băncii Naţionale a
României precum şi Centrala Incidentelor de Plăţi.
Centrala Riscurilor Bancare [7.05], reprezintă o structură specializată în colectarea, stocarea şi

centralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei persoane declarante (instituţie de credit sau
societate de credit ipotecar) din România faţă de acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau
angajamente al căror nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare (20.000 lei), precum şi a
informaţiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori. Baza de date a Centralei
Riscurilor Bancare este organizată în patru registre:
• Registrul central al creditelor conţine informaţii de risc bancar raportate de instituţiile de
credit şi este actualizat lunar;
• Registrul creditelor restante conţine informaţii de risc bancar referitoare la abaterile de la
graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de Registrul
central al creditelor;
• Registrul grupurilor de debitori conţine informaţii despre grupurile de persoane fizice şi /
sau juridice care reprezintă un singur debitor şi este alimentat lunar de Registrul central al
creditelor;
• Registrul fraudelor cu carduri conţine informaţii despre fraudele cu carduri produse de către
posesori raportate de instituţiile de credit şi este actualizat on-line.
Centrala Incidentelor de Plăţi [7.06], este un centru de intermediere care gestionează informaţia
specifică incidentelor de plăţi atât din punct de vedere bancar (tragerea în descoperit de cont) cât şi
din punct de vedere social (pierdere, furt sau distrugere).
Transmiterea informaţiei la Centrala Incidentelor de Plăţi se face pe cale electronică, prin

utilizarea Reţelei de Comunicaţii Interbancare ce leagă centrala Băncii Naţionale a României cu
centralele tuturor băncilor.
Baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi este organizată în două fişiere:

• Fişierul naţional de incidente de plăţi care are trei componente: (i) fişierul naţional de
cecuri; (ii) fişierul naţional de cambii; (iii) fişierul naţional de bilete la ordin;
• Fişierul naţional al persoanelor cu risc care este alimentat automat din Fişierul naţional de
incidente de plăţi.
Suplimentar, la Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare [7.07], creditorul poate

verifica dacă, spre exemplu, bunurile mobiliare oferite de beneficiar pentru constituirea garanţiilor de
acoperire a riscului de creditare, au fost deja oferite în garanţie în cadrul altor operaţiuni de finanţare
externă. Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare reprezintă o bază de date unică la nivel
naţional, care asigură înscrierea garanţiilor reale mobiliare [7.07].
Rolul Arhivei este de protejare a creditorilor care şi-au constituit garanţii reale mobiliare
înscrise la Arhivă. Înscrierea în Arhivă conferă creditorului garantat dreptul de a-şi putea recupera
creanţa prin executarea bunului adus în garanţie de debitor, înaintea creditorilor garantaţi ale căror
drepturi asupra bunului în garanţie au un rang de prioritate inferior. Consultarea Arhivei oferă

creditorilor date exacte prin care pot evalua riscul unei tranzacţii ce urmează a fi încheiată cu un
debitor.
7.4.3. Tipuri de garanţii
Orice beneficiar care aplică pentru obţinerea unui credit propune finanţatorului o schemă de
garantare. Flexibilitatea finanţatorului în acceptarea schemei propuse de potenţialul debitor sau în
modificarea acesteia este determinată de gradul de risc pe care şi-l poate asuma în raport cu
solvabilitatea şi potenţialul de dezvoltare a beneficiarului investiţiei.
Gradul de lichiditate a garanţiilor propuse oferă finanţatorului confortul dorit în recuperarea

împrumutului, în cazul în care, din diferite motive, împrumutul în totalitate sau părţi din acesta nu pot
fi returnate. Gradul de lichiditate a garanţiilor influenţează substanţial şi nivelul dobânzii ce va fi
aprobat de finanţator.
Cuantumul garanţiilor solicitate de un finanţator este dictat de rata de acoperire a valorii

împrumutului plus nivelul dobânzilor şi comisioanelor datorate într-un an calendaristic, pe care acesta
o are în vedere la analiza pachetului de garanţii propuse de beneficiarul investiţiei. În general, rata de
acoperire variază în intervalul de 100 - 130%, cu alte cuvinte, garanţiile propuse vor acoperi 100 -
130% din valoarea împrumutului plus dobânzile şi comisioanele aferente pentru primul an de
rambursare a împrumutului [7.03].
Pachetul de garanţii propus finanţatorului este evaluat de către acesta şi încadrat într-o categorie
de risc căreia i se atribuie o valoare acceptată.
Tabelul 7.1 Principalele tipuri de garanţii acceptate de finanţatori (sursa: * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice în
România • Manual de instruire şi bună practică, Proiectul UNDP/GEF/ARCE ‘Întărirea capacităţii de reducere
a emisiilor de gaze cu efect de seră prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în România’,
http://www.arceonline.ro/, Bucureşti, 2006.).
Grad Grad de Valoare

Nr. Tip de garanţie
de risc lichiditate acceptată
(%) (%)
1 Garanţie de stat; scrisoare de garanţie emisă de o bancă agreată; depozit
0 maxim 100
colateral; bonuri de tezaur; certificate de depozit
2 Acreditive 20 mare 80
3 Ipotecă pe terenuri sau clădiri mediu spre
0 - 50 50 - 100
mare
4 Gaj (cu sau fără deposedare) pe echipamente, bunuri, stocuri, acţiuni etc. mediu
30 - 70 spre 30 - 70
scăzut
5 Scrisoare de garanţie emisă de compania mamă sau diverse garanţii oferite de mediu
alte companii 50 - 100 spre 50 - 100
scăzut
6 Beneficii ale contractelor comerciale, cum ar fi cesionarea creanţelor (ex. maxim
80 - 100 scăzut
sumelor de încasat) 80
Principalele tipuri de garanţii acceptate de finanţatori, clasificate în funcţie de gradul de risc,

gradul de lichiditate şi valoarea acceptată sunt prezentate în tabelul 7.1.
7.5. Aspecte privind analiza economico-financiară a beneficiarului investiţiei
O importanţă majoră în decizia de finanţare o are analiza economico-financiară a beneficiarului

investiţiei. Evoluţia afacerii, locul ocupat pe piaţa aferentă, situaţiile financiare sunt în fapt dovezi
clare şi sugestive privind viabilitatea şi eficienţa afacerii. Oricât de bună ar fi soluţia tehnică aferentă
investiţiei preconizate şi oportunitatea şi eficacitatea investiţiei, un finanţator verifică şi ţine cont
întotdeauna de solvabilitatea financiară a potenţialului client.
Finanţatorul este interesat în a verifica dacă beneficiarul investiţiei este o entitate credibilă, cu
potenţial de dezvoltare şi care are posibilitatea de a-şi onora la timp toate obligaţiile asumate. Istoricul
financiar al potenţialului client reprezintă punctul cheie în determinarea solvabilităţii şi oferă indicii

suficiente în estimarea probabilităţii ca entitatea respectivă să se confrunte în viitor cu riscuri majore.

Altfel spus, istoricul entităţii devine un instrument util în determinarea viitorului acesteia.
Instrumentele necesare realizării unei analize economico-financiare sunt:

• Situaţiile financiare rezultate din contabilitate: (i) Bilanţ contabil plus Anexe; (ii) Cont de
Profit şi Pierderi; (iii) Analiza costurilor; (iv) Analiza veniturilor; (v) Indicatori de structură;
lichiditate; rentabilitate; eficienţă; (vi) Grad de îndatorare;
• Raport de audit;
• Buget de venituri şi cheltuieli;
• Proiecţii în viitor.
7.5.1. Analiza Bilanţului
Tabelul 7.2 Structura simplificată a unui Bilanţ contabil Bilanţul este un instrument financiar care
(sursa: Porojan, D., Bisa, C., Planul de analizează starea de echilibru sau dezechilibru
afaceri: concepte, metode, tehnici, proceduri.,
Editura Irecson, Bucureşti, ISBN
financiar al unei entităţi la un moment dat, atât
9738528011, 2002). din punctul de vedere al activelor sale cât şi din
punct de vedere al surselor de finanţare (pasivele
ACTIV PASIV
societăţii).
Active Imobilizate Capitaluri Proprii
• Imobilizări necorporale • Capital Social
• Imobilizări corporale • Prime legate de capital
Bilanţul sintetizează realitatea economică
• Imobilizări financiare • Diferenţe reevaluare şi reflectă atât structura economică a entităţii,
I Total Active • Rezerve prin Activul său cât şi structura sa financiară,
Imobilizate prin Pasivul său.
Active Circulante • Rezultat reportat
• Stocuri • Rezultat exerciţiu
• Alte active circulante • Subvenţii investiţii Bilanţul evidenţiază situaţia patrimonială a
II Total Active I Total Capitaluri beneficiarului investiţiei.
Circulante proprii
Informaţiile furnizate de Bilanţ şi corelate
• Conturi de regularizare • Provizioane pentru cu cele rezultate din Contul de Profit şi Pierderi,
şi asimilate riscuri şi cheltuieli
III Total Conturi de II Total Provizioane oferă posibilitatea calculării indicatorilor
regularizare şi pentru riscuri şi economico-financiari necesari realizării unei
asimilate cheltuieli analize temeinice a oricărui operator economic.
Datorii
• Împrumuturi şi datorii
asimilate În format simplificat un Bilanţ contabil are
• Furnizori şi conturi structura prezentată în tabelul 7.2.
asimilate
• Clienţi - creditori
• Alte datorii
În Formularul de Bilanţ din sistemul de
III Total datorii contabilitate din România, ACTIVELE sunt
• Conturi de regularizare
clasificate şi completate în ordinea crescătoare a
şi asimilate lichidităţii lor, iar PASIVELE sunt completate şi
IV Total conturi de clasificate în ordinea crescătoare a exigibilităţii
regularizare şi lor [7.01].
asimilate
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV In partea de ACTIV, cele mai cunoscute
(I + II + III) (I + II + III + IV)
‚posturi’ sunt:
• ‚activele imobilizate’ sunt acele active
care nu se consumă la prima utilizare şi care rămân la dispoziţia entităţii o perioada mai
mare de un an; acestea pot fi:
- ‚imobilizări corporale’: imobilizări tangibile, cu substanţă materială de genul terenuri,
clădiri, mijloace fixe cu durată de utilizare mai mare de un an şi cu valoare de achiziţie
de peste 800 lei;
- ‚imobilizări necorporale’: active fără substanţă materială dar cu o valoare certă ce se
recuperează în mai multe exerciţii financiare, de genul cheltuieli de constituire,

cheltuieli de publicitate, cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de cercetare -

dezvoltare, brevete, mărci comerciale, licenţe etc.;
- ‚imobilizări financiare’: totalitatea titlurilor şi creanţelor financiare imobilizate, cum ar
fi acţiuni sau titluri de valoare deţinute în alte companii, titluri de portofoliu (titluri
financiare pe termen lung), creanţe legate de participaţii, garanţii plătite etc.
• ‚activele circulante’ sunt acele active deţinute de entitate pentru o perioadă de timp mai
mică de un an: produsele finite, producţia în curs de execuţie, semifabricatele, stocurile de
materii prime, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele, avansurile acordate furnizorilor,
clienţi şi conturi asimilate, clienţi incerţi şi litigioşi, creanţele salariale şi fiscale, decontările
cu asociaţii, disponibilul bancar, etc.; activele circulante ale unei societăţi sunt elemente
patrimoniale ce se află în continuă mişcare pe durata unui exerciţiu financiar;
• ‚conturile de regularizare şi asimilate’ sunt acele conturi care evidenţiază cheltuielile
înregistrate în avans (sunt cheltuielile care vizează exerciţiul financiar următor dar se
contabilizează în exerciţiul financiar curent, de tipul abonamentelor şi chiriilor); decontări
din operaţii în curs de clarificare pentru care nu există documente; diferenţe nefavorabile
rezultate din creanţele şi datoriile în valută.
In partea de PASIV, cele mai uzuale ‚posturi’ sunt:

• ‚capitalul social’ care reprezintă aportul în numerar sau natură asumat de fiecare asociat sau
acţionar;
• ‚primele legate de capital’ care sunt acele pasive ce reprezintă primele de emisiune sau
fuziune rezultate din diferitele modificări ale capitalului social;
• ‚diferenţele din reevaluare’ care se referă la diferenţele favorabile (plusuri) rezultate din
reevaluarea imobilizărilor corporale sau financiare;
• ‚rezervele’ care sunt rezultatul beneficiilor din anii precedenţi sau / şi rezervele legale
constituite potrivit reglementărilor în funcţiune;
• ‚rezultatul reportat’ care este acel rezultat nerepartizat al anilor precedenţi în cazul
înregistrării de profit sau reprezintă sume de acoperit, în cazul în care rezultatul anilor
precedenţi a reprezentat o pierdere;
• ‚rezultatul curent’ care reprezintă înregistrarea profitului sau pierderii din exerciţiul
financiar curent;
• ‚subvenţiile pentru investiţii’ care sunt constituite din finanţări de la bugetul statului în cazul
în care acest lucru este posibil potrivit legislaţiei în domeniu;
• ‚provizioane pentru riscuri şi cheltuieli’ care sunt constituite din sumele alocate de
companie pentru acoperirea unor riscuri sau cheltuieli care au un viitor incert;
• ‚împrumuturile şi datoriile asimilate’ care sunt pasivele reprezentate de datorii financiare, de
genul credite bancare, datorii legate de participaţii, dobânzi datorate etc.;
• ‚furnizorii şi conturile asimilate’ care cuprind datoriile companiei faţă de furnizori;
• ‚clienţii creditori’ care reprezintă sumele încasate de la clienţii pentru care nu s-a livrat încă
marfa sau nu au fost efectuate serviciile deja plătite;
• ‚alte datorii’ care reprezintă postul de pasiv în care sunt evidenţiate datoriile faţă de
personalul companiei, taxele şi impozitele aferente şi de plătit către bugetul statului,
datoriile financiare faţă de creditori diverşi sau asociaţi sau acţionari;
• ‚conturile de regularizare’ înregistrează veniturile primite în avans, decontări din operaţiuni
în curs de clarificare, diferenţele favorabile rezultate din creanţe şi datoriile în valută.
Capitalul propriu este suma dintre capitalul social, rezervele şi profitul. Capitalul permanent este
rezultatul însumării capitalului propriu cu împrumuturile pe termen mediu şi lung.
Analiza furnizată de Bilanţul contabil este complexă şi ea poate oferi diferite indicii ale
activităţii unui operator economic, cum ar fi:
• creşteri importante ale stocurilor care pot fi corelate şi cu o diminuare a cifrei de afaceri: un
astfel de fenomen sporeşte riscurile şi poate conduce spre oscilaţii sau probleme ale fluxului
de numerar;

• perioade lungi de colectare a creanţelor: pot indica probleme în cadrul fluxului de numerar
ca urmare a încetinirii perioadei de colectare a creanţelor şi de extindere a duratei de
creditare acordată clienţilor;
• diminuarea vitezei de rotaţie a stocurilor: indică de cele mai multe ori dezechilibre între
activitatea de achiziţii şi producţia sau desfacerea acesteia;
• majorarea excesivă a costurilor: poate indica un nivel necorespunzător de calcul al preţurilor
de vânzare practicate şi o proasta gestionare a cheltuielilor generale;
• creşterea valorii nete: poate fi uneori realizată numai din reevaluarea activelor sale fixe,
acest lucru nedatorându-se profitabilităţii acesteia.
Din punct de vedere contabil, un Bilanţ echilibrat se realizează atunci când corelaţiile sale sunt
echilibrate, respectiv:
• activele pe termen scurt sunt finanţate din ‚surse’ pe termen scurt;
• activele pe termen mediu şi lung sunt finanţate din ‚surse’ pe termen mediu şi lung, cu alte
cuvinte imobilizările ar trebui finanţate prin intermediul capitalurilor permanente.
Tabelul 7.3 Determinarea Necesarului de Fond de Rulment Tabelul 7.4 Determinarea Fondului de Rulment total şi
(sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/). propriu (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).
Relaţii de calcul Relaţii de calcul

NFR = Creanţe + Stocuri - Datorii nebancare pe FRt = (Capital propriu + Împrumuturi pe termen lung) –
termen scurt Active imobilizate
NFRexploatare= Creanţe din activitatea de exploatare + FRp = Capital propriu – Active imobilizate
Stocuri din activitatea de exploatare –
Datorii legate de activitatea de exploatare
Tabelul 7.5 Determinarea Trezoreriei Nete
(http://www.ase.ro/biblioteca/).
Relaţie de calcul
TN = Active de trezorerie - Pasive de trezorerie
Analiza activelor şi pasivelor pe termen scurt se bazează pe calculul Necesarului de Fond de

Rulment (NFR), atât general cât şi din activitatea de exploatare (tabelul 7.3).
Necesarul de Fond de Rulment evidenţiază cuantumul activelor circulante necesar a fi finanţat

din Fondul de Rulment; Necesarul de Fond de Rulment reprezintă resursele necesare pentru finanţarea
activităţii curente.
Analiza activelor şi pasivelor pe termen mediu şi lung are la bază calculul Fondului de Rulment
(FR). Fondul de rulment poate fi divizat în Fond de Rulment total (FRt) şi Fond de Rulment propriu
(FRp), ca în tabelul 7.4. Fondul de Rulment este reprezentat de partea din capitalul propriu ce trebuie
utilizată pentru a finanţa activitatea curentă de exploatare.
Starea de echilibru financiar este dată de o valoare pozitivă a Fondului de Rulment. Valoarea
negativă a Fondului de Rulment sugerează o posibilă situaţie nefavorabilă în perioada următoare de
activitate.
Din datele furnizate de Bilanţ se poate determina şi Trezoreria netă (TN). Trezoreria netă este
dată de activele circulante lichide şi reprezintă parte a fondului de rulment ce depăşeşte necesarul de
fond de rulment.
Ca şi în cazul Fondului de Rulment, înregistrarea unei valori pozitive indică un echilibru

financiar. O trezorerie neta echilibrată conferă beneficiarului investiţiei posibilitatea de a face faţă
apariţiei unor dificultăţi neprevăzute sau de a valorifica anumite oportunităţi apărute [7.02].

7.5.2. Analiza Contului de Profit şi Pierderi
Contul de Profit şi Pierderi este un instrument contabil care reflectă sintetic performanţele
financiare şi economice ale unui operator economic. Contul de Profit şi Pierderi este baza de calcul
pentru fluxurile de trezorerie ale perioadelor viitoare de activitate şi oferă informaţiile necesare unui
potenţial investitor, creditor sau acţionar.
Tabelul 7.6 Forma uzuală de prezentare a instrumentului Principalii indicatori ai unui operator
contabil Contul de Profit şi Pierderi (sursa: economic precum şi valoarea sa adăugată au ca
http://www.ase.ro/biblioteca/).
punct de plecare datele înscrise în Contul de
INDICATORI
1. Cifra de afaceri • Producţia vândută
Profit şi Pierderi. Forma de prezentare a unui
• Venituri din vânzarea Cont de Profit şi Pierderi este redată în tabelul
mărfurilor 7.6.
2. Variaţia • Sold Creditor
stocurilor • Sold Debitor Veniturile din exploatare se constituie din
3. Producţia imobilizată următoarele componente:
4. Alte venituri din exploatare
I Total venituri din exploatare (1 ± 2 + 3 + 4) • cifra de afaceri: rezultă din însumarea
5. Cheltuieli • Cheltuieli cu materii prime vânzărilor de mărfuri şi a producţiei
materiale şi materiale vândute (evaluate la preţ de vânzare),
• Cheltuieli privind mărfurile cifra de afaceri constituie un indicator
• Cheltuieli cu energia şi apa de bază în analiza operatorului
• Alte cheltuieli materiale
economic, conferind totodată, un
6. Cheltuieli cu • Salarii
personalul • Cheltuieli cu asigurările şi
criteriu esenţial în dimensionarea
protecţia socială acestuia;
7. Cheltuieli cu amortizări şi provizioane pentru • variaţia stocurilor: variaţia în plus sau
deprecierea imobilizărilor corporale şi în minus a stocurilor (diferenţa dintre
necorporale
8. Alte cheltuieli de exploatare
stocul final şi stocul iniţial);
II Total cheltuieli de exploatare (5 + 6 + 7 + 8) • producţia imobilizată: în valoare
Rezultat din exploatare (I - II) Profit sau Pierdere absolută este dată de costul
9. Venituri din participaţii investiţiilor efectuate de operatorul
10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe
incluse în activele imobilizate
economic pentru realizarea producţiei
11. Venituri din dobânzi şi se înregistrează ca active
12. Alte venituri financiare imobilizate (corporale şi necorporale);
III Total venituri financiare (9 + 10 + 11 + 12) producţia exerciţiului financiar pentru
13. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a care se întocmeşte Contul de Profit şi
investiţiilor financiare deţinute ca active circulante
(pierderi din creanţe legate de participaţii; Pierderi este dată de însumarea dintre
cheltuieli privind titlurile de plasament cedate) producţia vândută, producţia în stoc şi
14. Cheltuieli privind dobânzile producţia imobilizata;
15. Alte cheltuieli financiare • alte venituri din exploatare: orice alte
IV Total cheltuieli financiare (13 + 14 + 15)
Rezultat financiar (III – IV) Profit sau Pierdere
venituri rezultate din activitatea de
16. Venituri excepţionale exploatare, inclusiv cele provenite din
17. Cheltuieli excepţionale creanţele reactivate.
Rezultat excepţional (16 - 17) Profit sau Pierdere
V Venituri totale (I + III +16) Cheltuielile din exploatare se constituie
VI Cheltuieli totale (II + IV +17)
din următoarele componente:
Profit sau Pierdere
Rezultatul brut (V - VI)
18. Impozitul pe profit • cheltuieli materiale: (i) cheltuieli cu
19. Rezultatul net al Profit sau Pierdere materiile prime şi materialele
exerciţiului financiar consumabile (se referă la consumul
efectiv de materii prime şi materiale,
cheltuieli cu materiale auxiliare, piese de schimb etc.); (ii) cheltuieli privind mărfurile
(evidenţiază costul total al mărfurilor vândute, inclusiv taxele, cheltuielile de transport şi
aprovizionare); (iii) cheltuieli cu energia şi apa (evidenţiază costul de achiziţie al
utilităţilor); (iv) alte cheltuieli materiale (se referă la costul de achiziţie al diferitelor obiecte
de inventar sau la cel aferent uzurii acestora);

• cheltuielile cu personalul: (i) cheltuielile cu salariile angajaţilor (în sumă brută); (ii)
contribuţiile aferente (asigurări sociale, şomaj, impozite etc.);
• cheltuielile cu amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi
necorporale: cheltuielile de exploatare aferente amortizării imobilizărilor şi constituirii de
provizioane pentru acoperirea eventualelor riscuri şi a deprecierii activelor;
• alte cheltuieli de exploatare: reprezintă, de regulă, pierderile din creanţe.
Veniturile financiare sunt constituite, în principal, din:

• venituri din participaţii (dividende);
• venituri din diferenţe de curs valutar (diferenţe favorabile de curs valutar rezultate din
disponibilităţile bancare în valută, din lichidarea unor datorii în valută);
• venituri din dobânzi (înregistrarea dobânzilor primite pentru disponibilităţile valutare
existente în soldul contului valutar).
Cheltuielile financiare sunt generate de:

• pierderile din creanţele imobilizate ale companiei;
• pierderea netă din vânzarea titlurilor de plasament;
• diferenţele nefavorabile de curs valutar ale disponibilităţilor valutare;
• lichidarea datoriilor în valută;
• nivelul dobânzilor datorate sau plătite.
Diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare reprezintă rezultatul din exploatare, iar
cea dintre veniturile şi cheltuielile financiare reprezintă rezultatul financiar. Din însumarea celor două
rezultate se obţine rezultatul curent al exerciţiului financiar.
Veniturile excepţionale se referă la veniturile generate la un moment dat, independent de

activitatea curentă a operatorului privat. Acestea pot fi generate de drepturi de personal neridicate şi
prescrise, despăgubiri şi penalităţi, donaţii, subvenţii etc.
Cheltuielile excepţionale sunt acele cheltuieli neprevăzute, apărute accidental: pierderi din
calamităţi, debite prescrise, debitori insolvabili, amenzi şi penalizări datorate, imobilizări ieşite din
patrimoniu înaintea amortizării.
Veniturile totale se obţin din însumarea veniturilor din activitatea de exploatare, veniturilor
financiare şi veniturilor excepţionale.
Cheltuielile totale se obţin din însumarea cheltuielilor de exploatare, a cheltuielilor financiare şi

a cheltuielilor excepţionale.
Diferenţa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale reprezintă Rezultatului brut al exerciţiului
financiar pentru care se face analiza.
După deducerea Impozitului pe profit din Rezultatul brut se obţine Rezultatul net al exerciţiului
financiar respectiv.
Odată realizată analiza istorică şi curentă a celor doua instrumente Bilanţul Contabil şi Contul
de Profit şi Pierderi, se recurge la stabilirea proiecţiei acestora în viitor, obţinându-se Bilanţul
previzionat şi Contul de Profit şi Pierderi previzionat.
Bilanţul previzionat contribuie la identificarea resurselor necesare şi a utilizării acestora în

perioadele viitoare şi de interes pentru finanţator. Lichiditatea rezultată din Bilanţul previzionat poate
determina decizia finanţatorului privind eventuala finanţare a beneficiarului investiţiei [7.04].
Previzionarea Contului de Profit şi Pierderi reflectă performantele operatorului economic şi

tendinţele evoluţiei în timp a rentabilităţii activităţii acestuia.

Bilanţul previzionat, Contul de Profit şi Pierderi previzionat şi proiecţia fluxului de lichidităţi,

despre care sunt date detalii în continuare, sunt analizate împreună şi trebuie să conţină date identice şi
complementare. De exemplu, profitul trebuie să fie acelaşi în Bilanţ şi în Contul de Profit şi Pierderi;
disponibilul reflectat în fluxul de lichidităţi trebuie să coincidă cu cel din Bilanţ; fluctuaţia necesarului
de fond de rulment din fluxul de lichidităţi trebuie să provină din variaţia aferenta din Bilanţul
Contabil.
7.5.3. Proiecţia fluxului anual de lichidităţi
Proiecţia fluxului anual de lichidităţi se referă la previzionarea fluxului de lichidităţi disponibile

în perioada viitoare, în care beneficiarul investiţiei îşi propune accesarea finanţării externe. Proiecţia
fluxului de lichidităţi evidenţiază toate plăţile şi încasările viitoare care pot duce la obţinerea de
excedent sau deficit în mişcarea numerarului [7.01].
Deficitul de numerar atrage după sine un necesar de finanţare pe termen scurt în vederea
menţinerii solvabilităţii. O proiecţie ce înregistrează un deficit conduce la două situaţii: (i) fie se
stabileşte acoperirea deficitului prin credit bancar; (ii) fie se hotărăşte recalcularea proiecţiei prin
restrângerea componentelor care determină ieşiri de numerar.
Pentru finanţator, Proiecţia fluxului de lichidităţi poate releva capacitatea operatorului economic
debitor de a face faţă tuturor costurilor tranzacţionate aferente finanţării externe. În plus, Proiecţia
fluxului de lichidităţi poate ajuta la identificarea şi ierarhizarea priorităţilor la plata tuturor obligaţiilor
asumate de operatorul economic în cauză.
Fluxul de lichidităţi reprezintă diferenţa dintre încasări şi plăţi, ca în relaţia (4.01), şi se bazează
pe natura financiară a unui operator economic [7.02]. Acest concept se deosebeşte de conceptul de
Profit, care reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli şi se bazează pe natura economică a
societăţii [7.02]. În termeni generali, Fluxul de lichidităţi generat rezultă din însumarea profiturilor,
amortizărilor şi a valorii stocurilor.
Valoarea netă a Fluxului de lichidităţi rezultă din scăderea din Fluxul de lichidităţi a impozitului
pe profit şi a dividendelor de repartizat.
Tabelul 7.7 Proiecţia Fluxului de lichidităţi prin metoda In realizarea Proiecţiei fluxului de
directă (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/). lichidităţi se ţine cont de perioada de rambursare
FLUXUL ANUAL DE LICHIDITĂŢI CFh a creditului şi de influenţele rezultate din
A. Total intrări numerar, din care: previzionarea Bilanţului Contabil şi a Contului
• sume rezultate din vânzări; de Profit şi Pierderi.
• împrumuturi;
• încasări din creanţe; Preţul este un alt element care
• încasări din vânzarea de active;
• intrări de numerar ca aport la capitalul social;
influenţează Proiecţia fluxului de lichidităţi şi
• alte încasări. care intervine în previziunile legate de mişcarea
B. Total ieşiri de numerar, din care: numerarului.
• plăţi pentru achiziţii;
• plăţi pentru diverse utilităţi; Uzual, Proiecţia fluxului de lichidităţi se
• chirii; întocmeşte pentru toate componentele sale la
• salarii, taxe;
• asigurări;
nivel lunar pentru primul an de proiecţie şi la
• datorii scadente, dobânzi plătite;
nivel anual pentru următorii ani de proiecţie.
• reparaţii, transport; Proiecţia fluxului anual de lichidităţi se poate
• plăţi pentru alte cheltuieli. realiza, după [7.01], prin: (i) metoda directă; (ii)
C. Flux de numerar rezultat într-un an ( A – B ) metoda indirectă.
D. Disponibil numerar la începutul anului
E. Disponibil numerar la sfârşitul anului ( C + D ) În tabelul 7.7 este prezentat un model de
realizare a Proiecţiei unui flux anual de
lichidităţi prin folosirea metodei directe.

Metoda directă este o metodă analitică mai dificil de realizat care conferă însă o mai mare
acurateţe în determinarea tuturor intrărilor şi ieşirilor de numerar. Metoda presupune patru etape:
• proiecţia vânzărilor lunare;
• realizarea unui program de încasare a facturilor rezultate din vânzări;
• realizarea unui program de eşalonare a tuturor plăţilor de efectuat;
• coordonarea dintre încasări şi plăţi.
Previzionările au în vedere tipul operatorului economic şi istoricul acestuia. Spre exemplu, dacă
se fac previziuni privind vânzările lunare ale unui operator deja constituit şi cu istoric financiar, atunci
se iau în calcul nivelul vânzărilor lunare din perioada corespunzătoare a anilor precedenţi. Dacă
operatorul este nou constituit şi nu există un istoric al afacerii atunci, în calcul, se ia în considerare o
medie lunară a vânzărilor operatorilor economici similari din ramura economică respectivă. Când
previziunile se referă la ieşirile de numerar, se ţine cont de toate tipurile de plăţi, atât de cele cu
caracter fix şi ciclu constant cât şi de cele intermediare sau ocazionale.
În realizarea etapei de coordonare dintre încasări şi plăţi la o Proiecţie a fluxului de lichidităţi,

se porneşte de la cuantumul soldului de numerar de la sfârşitul unei luni la care se adaugă încasările
din luna în curs şi se scad plăţile din aceeaşi lună. Se obţine astfel un sold al disponibilului de numerar
la sfârşitul lunii care se constituie în sold de pornire pentru luna următoare.
Tabelul 7.8 Determinarea Excedentului / Deficitului de La finalul Proiecţiei fluxului de lichidităţi

numerar (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).
se poate constata fie un excedent de numerar fie
un deficit. În cazul în care rezultatele obţinute au
Relaţie de calcul
valori prea mari sau prea mici şi drept urmare,
Excedent Disponibil Disponibil sunt nerealiste, se impune o recalculare a
sau Deficit = numerar la - numerar la
proiecţiei modificând ipotezele de lucru. Se va
de numerar sfârşit de an început de an
ţine cont şi de faptul ca modificările aduse
trebuie să se reflecte şi în Bilanţul contabil previzionat şi în Contul de Profit şi Pierderi previzionat.
Metoda indirectă este o metodă mai des folosită, care are la bază calculul variaţiilor posturilor
ce se regăsesc în Bilanţ la începutul şi sfârşitul perioadei de proiecţie.
Tabelul 7.9 Proiecţia Fluxului de lichidităţi prin metoda
indirectă (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).
Mai explicit, orice creştere a elementelor
de Activ sau scădere a elementelor de Pasiv se
FLUXUL ANUAL DE LICHIDITĂŢI CFh constituie în ieşiri de numerar şi, analog, orice
A. Flux de numerar din activitatea de exploatare:
± profit / pierdere din activitatea de exploatare; scădere a elementelor de Activ sau creştere a
+ cheltuieli de amortizare şi provizioane; elementelor de Pasiv se evidenţiază ca intrare de
− venituri din amortizări şi provizioane; numerar. Relaţia de calcul pentru determinarea
− impozit plătit pe profit; excedentului sau a deficitului de numerar este
± variaţia Necesarului de Fond de Rulment; prezentată în tabelul 7.8.
B. Flux de numerar din activitatea de investiţii:
+ vânzări de imobilizări;
− achiziţii de imobilizări;
În tabelul 7.9 este prezentat un model de
+ alte încasări cu titlu excepţional; realizare a Proiecţiei unui flux anual de
− alte plăţi cu titlu excepţional; lichidităţi prin folosirea metodei indirecte.
C. Flux de numerar din activitatea financiară
+ creşterea împrumuturilor; Singura poziţie din tabelul 7.9, căreia i se
− rambursările împrumuturilor; asociază semnul “±” este cea aferentă variaţiei
+ creşteri ale Capitalului Social; Necesarului de Fond de Rulment. Această
− diminuări ale Capitalului Social;
− plăţi ale dividendelor
mărime ridică cele mai mari probleme la
+ încasări de dobânzi, dividende determinarea fluxului de numerar prin metoda
− plăţi de dobânzi indirectă.
+ alte încasări de natură financiară
− alte plăţi de natură financiară Ţinând cont de faptul că Necesarul de
D. Total Flux de numerar (A + B + C) Fond de Rulment se determină cu relaţia din
tabelul 7.10, rezultă că variaţia Necesarului de

Fond de Rulment (∆NFR), se determină calculând mai întâi Necesarul de Fond de Rulment pentru
anul de bază “0” şi, ulterior, pentru anii următori (1, 2... etc.). Spre exemplu, pentru anii “1” şi “2”se
utilizează formula din tabelul 7.11:
Tabelul 7.10 Determinarea Necesarului de Fond de Rulment Tabelul 7.11 Determinarea variaţiei Necesarului de Fond de
(sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/). Rulment (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).
Relaţie de calcul Relaţie de calcul

NFR = Creanţe + Stocuri - Datorii nebancare pe termen ∆ NFR =NFR(1) – NFR(2)
scurt
Variaţiei Necesarului de Fond de Rulment (∆NFR) în calculul fluxului de numerar i se asociază

o valoare pozitivă în cazul în care are loc o intrare de numerar ca o consecinţă a creşterii datoriilor
nebancare sau o scădere a activelor circulante etc.
Variaţiei Necesarului de Fond de Rulment (∆NFR) în calculul fluxului de numerar i se asociază

o valoare negativă în cazul în care se înregistrează o ieşire de numerar determinată, spre exemplu, de
scăderea datoriilor nebancare, creşterea activelor circulante etc.
Elementele folosite pentru a calcula variaţia Necesarului de Fond de Rulment sunt extrase din
Bilanţul previzionat (exemplu: soldul creanţelor, soldul datoriilor etc.) şi din Contul de Profit şi
Pierderi previzionat (Cifra de Afaceri, venituri, cheltuieli etc.).
7.5.4. Principalii indicatori economico-financiari
Orice analiză economico-financiară are în componenţă un capitol dedicat indicatorilor

economico-financiari. Cu ajutorul acestor indicatori se poate emite un ‚diagnostic’ financiar referitor
la operatorul economic analizat. Calculul indicatorilor economico-financiari se bazează pe informaţiile
furnizate de instrumentele financiar-contabile descrise anterior. De relevanţă pentru prezenta lucrare
sunt consideraţi acei indicatori financiari care permit determinarea performanţei şi a gradului de
îndatorare pentru un operator economic, în condiţiile în care scopul urmărit este înţelegerea, controlul
şi gestiunea unei afaceri. În general, indicatorii economico-financiari sunt structuraţi în patru grupe:
• indicatori de lichiditate;
Tabelul 7.12 Relaţiile de calcul pentru determinarea celor
• indicatori de solvabilitate; trei indicatori de lichiditate (sursa:
• indicatori de gestiune; http://www.ase.ro/biblioteca/).
• indicatori de rentabilitate.
Relaţii de calcul Valori
7.5.4.1 Indicatori de lichiditate Lichiditatea Active curente
= ≥ 1,3
generală (LG) Pasive (Datorii) curente
Lichiditatea reprezintă calitatea unui activ
de a se transforma în numerar sau, la nivel de Lichiditatea = Active curente - Stocuri
≥ 0,8
operator economic, capacitatea acestuia de a redusă (LR) Pasive (Datorii) curente
onora obligaţiile de plată la termenul agreat
(scadenţă). Principalii indicatori de lichiditate Lichiditatea = Trezorerie
Plăţi curente ≥ 0,8
sunt: imediată (LI)
(datorii curente + rate scadente)
• lichiditatea generală (curentă);
• lichiditatea redusă (,test acid’);
• lichiditatea imediată;
iar relaţiile lor de calcul sunt prezentate în tabelul 7.12.
Lichiditatea generală (curentă) arată în ce măsură este posibilă acoperirea pasivelor curente de
către activele curente. Cu alte cuvinte, indicatorul demonstrează capacitatea beneficiarului investiţiei
de a rambursa datoriile pe termen scurt din activele pe termen scurt avute la dispoziţie. Valoarea
indicată pentru lichiditatea generală (curentă) este supraunitară şi de regulă mai mare de 1,3.

Lichiditatea redusă (,test acid’) arată în ce măsură sunt acoperite datoriile curente de către
activele curente lichide sau foarte lichide. Eliminarea stocurilor din formula de calcul se bazează pe
raţionamentul că, deşi stocurile sunt active circulante, acestea înregistrează o lichiditate diminuată şi
oarecum incertă. Valoarea recomandată pentru lichiditatea redusă (,test acid’) este supraunitară şi de
regulă superioară valorii de 0,8.
Lichiditatea imediată arată măsura în care toate datoriile exigibile pot fi acoperite din lichidităţi
şi depozite la vedere. Valoarea recomandată pentru lichiditatea imediată este supraunitară şi de regulă
superioară valorii de 0,8.
7.5.4.2 Indicatori de solvabilitate
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a acoperi datoriile asumate. Indicatorii de

solvabilitate sunt:
• solvabilitatea globală;
• solvabilitatea patrimonială;
• rata datoriilor sau gradul de îndatorare;
• rata de acoperire a datoriilor;
• rata generală de îndatorare;
• rata stabilităţii financiare.
Solvabilitatea globală exprimă capacitatea de acoperire a tuturor datoriilor din active. Ea este
cunoscuta practic şi sub denumirea de Activul Net Contabil (Capitalurile proprii). În esenţă, calculul
indicatorului reflectă riscul de incapacitate de plată a datoriilor. Valoarea indicată pentru solvabilitatea
globală este supraunitară şi de regulă mai mare de 2,0. Operatorul economic se află în stare de
insolvabilitate dacă valoarea solvabilităţii globale are valori subunitare.
Tabelul 7.13 Relaţiile de calcul pentru determinarea Solvabilitatea patrimonială se referă la

indicatorilor de solvabilitate (sursa: ponderea deţinută de capitalurile proprii în total
pasiv. Solvabilitatea patrimonială poate fi
considerată ca şi echivalentul ratei de finanţare a
activelor. Valoarea recomandată pentru
Solvabilitatea Total Activ solvabilitatea patrimonială este de regulă mai
= ≥ 2,0
globală (SG) Total Datorii mare de 0,5.
Solvabilitatea Capitaluri proprii
patrimonială = ≥ 0,5 Gradul de îndatorare sau Rata datoriilor
(SP) Total Pasiv
evidenţiază ponderea finanţării din alte surse
Gradul de Total Datorii decât cele proprii a activităţii desfăşurate de
* 100% ≤ 50 %
îndatorare (GI) = Total Activ operatorul economic. Valoarea indicată pentru
Rata de (Profit net + Amortizare + gradul de îndatorare este de regulă subunitară şi
acoperire a = Dobânzi) ≥ 2,0 inferioară valorii de 50%. O valoare ridicată a
datoriilor (RD) Rata de rambursare
acestui indicator semnalează o situaţie de
Rata generală Total Datorii supraîndatorare a operatorului economic.
de îndatorare =
Capitaluri proprii < 1,0
(LF)
Rata de acoperire a datoriilor reprezintă
Rata stabilităţii = Capitaluri proprii
Capitaluri permanente ≈ 1,0 capacitatea operatorului economic de acoperire a
financiare
(RSF) (Capitalurile proprii + Datoriile dobânzilor asumate prin finanţările externe
pe termen mediu şi lung) contractate. Cu cât indicatorul are o valoare mai
mare cu atât este mai bună capacitatea de
acoperire.
Rata generală de îndatorare (Levierul Financiar) evidenţiază datoria totală a unui operator
economic în raport cu capitalul său propriu. Valoarea recomandată a ratei este una subunitară.

Rata stabilităţii financiare sau rata autonomiei financiare exprimă raportul existent între
capitalurile proprii şi capitalurile permanente ale unui operator economic. Când capitalurile proprii
exced capitalurile permanente, atunci operatorul economic apelează în măsură mai mică la finanţarea
externă pentru realizarea investiţiilor proprii. Utilizarea ratei stabilităţii financiare are drept scop
cuantificarea ponderii resurselor proprii în raport cu resursele financiare atrase, de regulă, pe termen
mediu şi lung. Valoarea indicată pentru rata stabilităţii financiare este 1,0.
7.5.4.3 Indicatori de gestiune
Principalii indicatori de gestiune sunt:

• viteza de rotaţie a stocurilor;
• rotaţia stocurilor;
• viteza de rotaţie a mijloacelor circulante prin cifra de afaceri;
• rotaţia activelor circulante;
• viteza de rotaţie a creanţelor;
• rotaţia creanţelor.
Tabelul 7.14 Relaţiile de calcul ale indicatorilor de gestiune Viteza de rotaţie a stocurilor exprimă
(sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/). numărul de zile necesar pentru înlocuirea
stocurilor şi se raportează la Cifra de Afaceri.
Viteza de Rotaţia stocurilor este o alternativă a
Stocuri * 365 zile nu este
rotaţie a =
stocurilor (Vrs) Cifra de Afaceri cazul vitezei de rotaţie a stocurilor şi reprezintă
numărul înlocuirilor de stocuri. Rotaţia
Rotaţia Cifra de Afaceri ≈ 6,0 stocurilor se exprimă prin număr de rotaţii pe
=
stocurilor (SP) Stocuri rotaţii/an an şi se raportează tot la Cifra de Afaceri. În
Viteza de practică se consideră că un număr mediu de 6
rotaţie mijloace rotaţii pe an este un rezultat acceptabil.
Active circulante * 365 zile nu este
circulante prin =
cazul
Această rată trebuie să fie însă comparată cu
cifra de afaceri Cifra de Afaceri
media din domeniul de activitate al
(Vrac)
operatorului economic.
Rotaţia
=
Cifra de Afaceri ≈4,0
activelor
circulante (Rac)
Active circulante rotaţii/an Viteza de rotaţie a mijloacelor circulante
prin Cifra de Afaceri reprezintă numărul de
Viteza de Creanţe * 365 zile < 30,0 zile necesar pentru înlocuirea activelor
rotaţie a =
Cifra de Afaceri zile circulante şi se exprimă în număr de zile pe an.
creanţelor (Vrc)
Rotaţia =
Cifra de Afaceri ≈ 6,0 Rotaţia activelor circulante este similară
creanţelor (Rc) Creanţe rotaţii/an
vitezei de rotaţie a activelor circulante şi
reprezintă numărul înlocuirilor de mijloace
circulante în cadrul activităţii operatorului economic. Rotaţia activelor circulante se exprimă prin
număr de rotaţii pe an şi se raportează tot la Cifra de Afaceri. În practică se consideră că un număr
mediu de 4 rotaţii pe an este un rezultat acceptabil. Această rată trebuie să fie însă comparată cu media
din domeniul de activitate al operatorului economic.
Viteza de rotaţie a creanţelor reprezintă numărul de zile în care se încasează, de regulă,

creanţele. Viteza de rotaţie a creanţelor se exprimă în număr de zile pe an, iar circuitul recomandat nu
trebuie să depăşească circa 30 de zile.
Rotaţia creanţelor este similară vitezei de rotaţie a creanţelor şi reprezintă numărul încasărilor
din creanţe. Rotaţia creanţelor se exprima prin număr de rotaţii pe an şi se raportează tot la Cifra de
Afaceri. În practică se consideră că un număr mediu de 6 rotaţii pe an este un rezultat acceptabil.

Această rată trebuie să fie însă comparată cu media din domeniul de activitate al operatorului
economic.
Tabelul 7.15 Relaţiile de calcul pentru determinarea 7.5.4.4 Indicatori de rentabilitate

indicatorilor de rentabilitate (sursa:
Rentabilitatea, în sens restrâns, reflectă
Relaţii de calcul Valori capacitatea unui operator economic de a genera
profit. Principalii indicatori de rentabilitate sunt:
Marja profit net Profit net * 100
(MPN)
= ≥ 1% • marja profitului net;
Cifra de Afaceri • marja profitului din exploatare;
Marja profit din Profit din exploatare * 100 • rentabilitatea activelor;
exploatare =
Cifra de Afaceri
≥ 1% • rentabilitatea capitalului propriu;
(MPE)
• rentabilitatea veniturilor;
Rentabilitatea (Profit brut + Dobânzi) *100 nu este iar relaţiile lor de calcul sunt prezentate în tabelul
=
activelor (RA) Total Active cazul 7.15.
Rentabilitatea Profit net * 100 ≥ rata Marja profitului net reprezintă

capitalului = dobânzii
Capital propriu profitabilitatea operatorului economic într-o
propriu (ROE) curente
(%) perioadă de timp dată. Indicatorul este influenţat
Rentabilitatea Profit brut * 100
de impozitul pe profit. Eliminarea influenţelor
veniturilor = ≥ 5% taxelor impuse profitului duce la obţinerea
Venituri totale
(RV) indicatorului marja profitului brut care are practic
aceiaşi semnificaţie.
Marja profitului din exploatare arată cât de profitabilă este activitatea de producţie într-o
anumită perioadă de timp.
Rentabilitatea activelor exprimă profitabilitatea cu care sunt utilizate activele societăţii.
Rentabilitatea capitalului propriu este cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de

ROE (Return On Equity) şi exprimă performanţa capitalurilor proprii angajate în entitate. Capitalul
propriu este constituit din aportul investitorilor, asociaţilor sau acţionarilor şi din profitul curent, la
care se adaugă rezervele şi profitul nerepartizat din perioadele anterioare. Un rezultat pozitiv se
înregistrează atunci când acest indicator acoperă rata dobânzii curente.
Rentabilitatea veniturilor este similară marjei profitului brut dar se aplică la întregul venit
realizat de operatorul economic. Indicatorul nu este influenţat de fiscalitate ceea ce îi oferă avantajul
de a putea fi analizat şi raportat în mai multe perioade. Recomandat este ca variaţia rentabilităţii
veniturilor să urmeze o traiectorie ascendentă şi, de preferat, superioară valorii de 5%.
În activitatea unui operator economic poate apare situaţia în care pentru un volum dat al
producţiei şi vânzărilor, încasările rezultate să acopere costurile variabile şi fixe ale operatorului. Într-o
astfel de situaţie, nu se înregistrează nici profit dar nici pierderi. Este situaţia în care apare o situaţie de
echilibru economic perfect iar rentabilitatea atinge pragul sau punctul critic. Analiza punctului critic
este importantă pentru analiza pe termen scurt a activităţii unui operator economic deoarece nu
necesită, pentru interpretare, separarea între costurile fixe şi variabile. Pe termen lung însă, analiza este
influenţată de variaţia costurilor fixe şi variabile, ceea ce generează alte interpretări analitice.
Determinarea punctului critic se face şi are sens numai dacă se poate face referire la o perioadă
viitoare a activităţii operatorului economic. Spre exemplu, în iniţierea unei activităţi economice şi
productive, trebuie ţinut cont de nivelul pe care îl va atinge producţia astfel încât vânzările să acopere
costurile totale necesare pentru realizarea producţiei respective. În situaţia în care nivelul producţiei
este suficient pentru acoperirea costurilor totale, rentabilitatea atinge punctul critic. În practică, acest
punct critic sau prag de rentabilitate nu are o reprezentare punctuală ci este, în fapt, un interval numit

‚interval de încredere’. Intervalul în care variază rentabilitatea este generat de considerarea simultană a
ipotezei aferente unei extreme optimiste şi cea aferentă unei extreme pesimiste.
7.6. Determinarea costului capitalului
Pentru a realiza o bună gestiune financiară, orice operator economic trebuie să ţină cont de:
• tipul surselor pe care le accesează pentru obţinerea finanţării externe necesară susţinerii
activităţii şi dezvoltării proprii;
• costurile şi gradul de exigibilitate al acestora.
Finanţarea poate fi asigurată din resurse interne (capital social, rezerve, amortizări etc.) şi
resurse externe atrase (de genul creditelor, emiterea de acţiuni şi obligaţiuni, etc.). Pentru fiecare tip de
resursă există un cost de utilizare care trebuie plătit şi contabilizat.
Când un operator economic îşi propune să determine costurile cu care îşi finanţează activitatea,
aceasta ia în considerare, în primul rând, costurile aferente pentru fiecare sursă accesată în parte şi apoi
determină un cost mediu ponderat (CMP) al tuturor resurselor de finanţare. Acest calcul al costului
mediu ponderat este util oricărui operator economic deoarece permite luarea de decizii privind
investiţiile care să ducă la creşterea profitului şi a rentabilităţii în ansamblu, prin alegerea, într-un
asemenea mod, al surselor de finanţare, astfel încât costul mediu al capitalului obţinut să nu
depăşească rentabilitatea investiţiei sau a operatorului economic.
În cazul oricărei datorii atrase D, exprimată prin relaţia (7.01):

D = ∑ Di , i =1, n (7.01)
cu n perioada de rambursare exprimată în ani, unde datoria Di este suma dintre rata de credit Ci care
trebuie rambursată şi dobânda aferentă DCi, după relaţia (7.02):
Di = Ci + DCi , i = 1, n (7.02)
Costul resurselor externe Ce, se determină cu relaţia (7.03):
DCi
Ce = ∑ , i = 1, n (7.03)
(1 + re ) i
unde re reprezintă costul actual sau rata de actualizare pentru care are loc egalitatea:
Ci + DCi
∑C =∑ , i = 1, n (7.04)
(1 + re ) i
i
Costul resurselor interne sau Costul capitalului propriu Cp nu se bazează pe restituirea unei
dobânzi sau a unui comision, ci are în vedere totalitatea resurselor de finanţare încorporate în categoria
‚capitaluri proprii’. Deşi la prima vedere aceste resurse par a fi lipsite de costuri, totuşi ele presupun
un cost în raport cu care operatorul economic îşi propune să-şi majoreze valoarea de piaţă. Ceea ce
înseamnă că aceste resurse trebuie să aibă costuri minime astfel încât operatorul economic să fie
profitabil pentru proprietarii acestuia.
Costul resurselor interne se determină în corelare cu preţul acţiunilor sau al părţilor sociale
deţinute de proprietari. Fie cazul în care un investitor care optează pentru cumpărarea unei părţi din
acţiunile deţinute de proprietarii unui operator economic. Operaţiunea implică o plată imediată a
contravalorii acţiunilor CP0, încasării viitoare sub formă de dividende anuale DIVi şi eventual o
încasare finală sub forma unui preţ de revânzare a acţiunilor după n ani, CPn. Rata rp, pentru care are
loc egalitatea (7.05):
DIVi CPn
CP0 = ∑ + , i = 1, n (7.05)
(1 + rp ) i (1 + rp ) n

reprezintă rata de actualizare pentru care valoarea netă actualizată este nulă. Cum preţul CPn va fi
determinat prin anticiparea dividendelor pentru cumpărătorul viitor al acţiunilor, rezultă că preţul CP0
capătă expresia finală (7.06):
DIVi
CP0 = ∑ , i = 1, ∞ (7.06)
(1 + rp ) i
În consecinţă, costul acestui tip de capital Cp este compus din valoarea de vânzare actualizată
a acţiunilor la un moment dat şi valoarea actualizată a dividendelor din fiecare an. În acest context se
explică şi decizia unui investitor de a păstra o acţiune care nu aduce dividende mari dar care are
potenţial de vânzare la un preţ satisfăcător.
Fiecare operator economic îşi creează un Plan financiar propriu în funcţie de obiectivele
stabilite. Planul financiar estimează resursele necesare activităţii curente şi de dezvoltare. Resursele
provin, de regulă, din accesarea mai multor surse şi în consecinţă, costurile de atragere a acestor
resurse pot diferi. Determinarea costului resurselor financiare atrase la nivelul operatorului economic
se bazează pe utilizarea unei medii ponderate a diferitelor costuri asociate surselor accesate. Pornind,
spre exemplu, de la ipoteza unui cost constant Cp al capitalului propriu CP şi existenta unei singure
surse de finanţare externă de unde se accesează datoria D de cost Ce, Costul mediu ponderat CMP se
determină cu relaţia (7.07):
CP D
CMP = Cp + Ce (7.07)
CP + D CP + D
Folosind definiţia Gradului de îndatorare GI (tabelul 7.14) în exprimarea Costului mediu
ponderat şi notând cu IMP rata impozitului, relaţia (7.07) devine:
CMP = (1 − GI ) C p + GI (1 − IMP) Ce (7.08)
În ipoteza costului constant Cp al capitalului propriu CP, creşterea gradului de îndatorare până la
valori apropiate unităţii apropie valoarea Costului mediu ponderat de costul resurselor externe Ce.
În ipoteza variaţiei costului Cp al capitalului propriu CP (creştere), chiar şi în cazul atingerii

maximului Gradului de îndatorare, Costul mediu ponderat poate rămâne constant.
7.7. Bibliografie
[7.01] Porojan, D., Bisa, C., Planul de afaceri: concepte, metode, tehnici, proceduri., Editura Irecson,
Bucureşti, ISBN 9738528011, 2002.
[7.02] Lafuente, A.M.G., Analiza financiară în condiţii de incertitudine, Editura A.I.T. Laboratorie,
Bucureşti, 1994.
[7.03] Helfert, E. A., Tehnici de Analiză Financiară, Editura BMT Publishing House, Bucureşti, ISBN
97387371-3-3, 2006.
[7.04] Bandler, J., How to Use Financial Statements, McGraw-Hill Trade, ISBN 078630197X, 1994.
[7.05] * * *, Centrala Riscurilor Bancare, http://www.bnro.ro/RO/Legi/CRB/, Bucureşti, 2007.
[7.06] * * *, Centrala Incidentelor de Plăţi, http://www.bnro.ro/RO/Legi/CIP/, Bucureşti, 2007.
[7.07] * * *, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, http://www.mj.romarhiva.ro/webarchive/,
Bucureşti, 2007.
2006.

[7.13] * * *, Glosar de termeni, Programul operaţional regional, http://www.inforegio.ro/, Bucureşti,
2007.
[7.14] Băcescu, M., Cărbunaru, A., Compendiu de Macroeconomie, Editura Economică, 1997,
Bucureşti.
România, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973-720-087-X, 978–973–720–087–7, 2007.

Curs Finantarea Proiectelor Energetice Mihai Marius VORONCA 30 Septembrie 2017

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Finantarea Proiectelor Energetice Mihai Marius VORONCA 30 Septembrie 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UPB.02.S.MS9.

012 Finanţarea proiectelor energetice: Curs i

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

„FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE”

SURSE REGENERABILE DE ENERGIE (SRE)

Dr. ing. Mihai - Marius VORONCA

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

Disciplina FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE, cod

Materialele prezentate în manualul de faţă au fost preluate din lucrarea

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

Disciplina FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE are ca obiectiv trecerea în revistă a

În capitolul 1 ‘Noţiuni fundamentale’ sunt trecute în revistă mărimi precum intensitatea

În capitolul 2 ‚Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice’, informaţiile fac

Capitolul 3 ‚Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice’ prezintă noţiuni

Capitolul 4 ‚Finanţarea proiectelor energetice’ face referire la finanţarea proiectelor şi alcătuirea

Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

beneficiarii şi criteriile de eligibilitate, proiectele şi activităţile eligibile, cheltuielile eligibile şi regulile

Crearea deprinderilor necesare determinării performanţelor investiţionale ale proiectelor

Scopul disciplinei este de a contribui la obţinerea de competenţe operaţionale tehnice,

Evaluarea activităţilor este realizată în timpul semestrului şi în timpul examenului final,

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

3.4. Bibliografie ...................................................................................................................... 45

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

6.4.4. Ţinta şi direcţiile de acţiune aferente obiectivului eficienţă energetică.. 90

Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

Economia de energie desemnează o cantitate de energie economisită, determinată prin

Conservarea energiei reprezintă totalitatea activităţilor orientate spre utilizarea eficientă a

1.1. Intensitatea energetică

Valoarea intensităţii energetice se obţine calculând raportul dintre o mărime de intrare

IE1 = ct. IE1 > IE2 > IE3 I1 > I2 > I3

În figura 1.1, intensitatea energetică de valoare constantă se reprezintă cu ajutorul unei

Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

1.2. Productivitatea investiţiei

Indicatorul productivitatea investiţiei (PI), exprimă majorarea veniturilor prin creşterea

Valoare produs finit Valoare produs finit

Figura 1.3 Productivitatea investiţiei. Figura 1.4 Productivitatea investiţiei.

1.3. Investiţia specifică

Investiţia specifică reprezintă, de fapt, volumul investiţiei raportat la cantitatea de energie

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

IS1 = ct. IS1 = ct.

Figura 1.5 Investiţia specifică. Figura 1.6 Creşterea investiţiei specifice.

Referitor la anvergura impactului investiţiilor asupra realizării serviciului sau a creşterii

Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

1.4. Utilizarea eficientă a energiei versus modernizarea tehnologică

Dezvoltarea durabilă (figura 1.7),

Dezvoltarea Preocupările pentru dezvoltarea durabilă

1.4.1. Miza utilizării eficiente a energiei: economia de energie

În plan economic, preocupările pentru dezvoltare durabilă vizează decuplarea creşterii

Creşterea eficientei energetice înseamnă îmbunătăţirea eficienţei utilizării energiei prin

Zona I B Într-o astfel de abordare, figura 1.1 se poate

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

În zona I, scăderea intensităţii energetice este determinată, în mod preponderent, de efectele

II IS1 = ct. E IE1 = ct. I 1.4.3. Intensitatea energetică, o

IS2 = ct. 3” 2E IS4 = ct. 2” 2E

Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

Scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona I (figura 1.10) poate fi însoţită de creşterea

1.4.5. Zona II de variaţie a intensităţii energetice

1VP 2VP 4I 1I 1VP 2VP

Scăderea intensităţii energetice 1 → 2 în zona II (figura 1.12) poate fi însoţită de creşterea

1.4.6. Zona III de variaţie a intensităţii energetice

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

II IS1 = ct. E IE1 = ct. I II IS1 = ct. E IE1 = ct. I